1,237 matches
-
Luceafărul» nu poate fi decât o revistă a actualității, una dintre nenumăratele energii izvorâte din și pentru conștiința socialistă”; „trăim marea epocă a leninismului învingător”; „literatura în care credem și pe care o vom promova este literatura acestui prezent, literatura partinică, literatura realismului socialist”; „Revista nu este a noastră. Noi doar o scriem. Revista este a cititorului: muncitor, profesor, ostaș, student, activist de partid, tânăr de pe șantiere sau țarini.” În mod cu totul surprinzător, primele numere respectă o linie estetică aproape
LUCEAFARUL-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287875_a_289204]
-
se menține pe o linie de echilibru valoric. Odată cu venirea la conducere a lui Nicolae Dragoș, descins din presa de partid, apoi a lui Nicolae Dan Fruntelată, activist al Uniunii Tineretului Comunist, L. se transformă treptat într-o publicație subordonată partinic, conformându-se comandamentelor politice și delimitându-se de categoria scriitorilor care au practicat o lungă, chiar dacă fragilă disidență față de presiunile administrației și ale ideologiei comuniste. Acum își fac loc tot mai des numerele tematice care reduc la limită literatura, poezia
LUCEAFARUL-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287875_a_289204]
-
puse la cale. Situațiile aduc față în față personaje desemnate de autor să întrupeze conștiințe oneste, sprijinite de Dumitru Dumitru, și suflete pervertite (birocrați incorigibili, carieriști amorali, ariviști siniștri), în stare de orice pentru atingerea unor scopuri personale meschine. Tezismul partinic, în spiritul orientării impuse după al IX-lea Congres al PCR, este evident, însă portretizarea plauzibilă a câtorva inși detestabili constituie, totuși, un merit. Clipa nu are ingenuitatea și savoarea epică din Niște țărani, dar posedă, în schimb, o abilitate
SARARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289490_a_290819]
-
este mai pronunțat, mai agresiv în primii ani, când periodicul e un for de luptă comunistă, în disputa pentru impunerea ideologiei marxist-leniniste și a modelului politic sovietic, în condițiile instaurării și consolidării noului regim. S.t. reflectă de pe o poziție partinică dogmatică evenimentele care marchează comunizarea României: prima Conferință Națională a PCR (16 octombrie 1945), instituirea guvernului Petru Groza (6 martie 1945), abdicarea regelui (30 decembrie 1947), proclamarea Republicii Populare Române etc. Sunt, de asemenea, prezentate tendențios evenimentele din viața culturală
SCANTEIA TINERETULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289531_a_290860]
-
Scriitorilor, în care s-a decis înființarea Uniunii Scriitorilor (15 martie 1949), sub președinția de onoare a lui Mihail Sadoveanu, organizație menită să ofere un cadru oficial noii orientări culturale instituite de Partidul Comunist, întemeiată pe conceptul de artă angajată, partinică și pe metoda de creație a realismului socialist. Și în deceniile următoare S.t. rămâne un organ de propagandă comunistă, ce înregistrează evenimente politice precum cel de-al II-lea Congres al PMR, din decembrie 1955, plenara din iunie 1958
SCANTEIA TINERETULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289531_a_290860]
-
consens cu imperativul subordonării esteticului de către politic. O destindere a spiritului dogmatic, vizibilă și în scrierile apărute în S.t., are loc după 1964, când purismul realist-socialist începe să facă unele concesii elementului estetic. Literatura își menține însă același caracter partinic, propagandistic, respectând în continuare cerința angajării în slujba politicului. Astfel, în 1964, cotidianul, reproducând o cuvântare a lui Gh. Gheorghiu-Dej, afirmă că literatura trebuie să reflecte viața contemporană, opera „grandioasă” de construire a socialismului, faptele „mărețe” ale omului „nou”, iar
SCANTEIA TINERETULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289531_a_290860]
-
Teodor Mazilu, Haralamb Zincă, Vasile Băran, Tita Chiper ș.a., iar dramaturgia e ilustrată de Radu Boureanu, Laurențiu Fulga, Mariana Pârvulescu. Asemenea celorlalte gazete politice ale epocii, S.t. cultivă, mai ales în deceniile al cincilea și al șaselea, o publicistică partinică: articole de popularizare a literaturii sovietice, dezbateri și texte teoretice cu caracter normativ, axate pe dezideratele literaturii de partid, luări de poziție critice de „reevaluare” a tradiției culturale din perspectiva dogmelor marxist-leniniste, recenzii consacrate scrierilor realismului socialist din țară și
SCANTEIA TINERETULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289531_a_290860]
-
între 1975 și 1989, când festivismul ceaușist se exacerbase, producțiile ocazionale ale unor versificatori de serviciu (Victor Tulbure, Eugen Frunză, Niculae Stoian, Dan Rotaru și mulți alții). Nici proza inclusă în sumar la răstimpuri nu dezminte de obicei regula tendențiozității partinice, deși efectele acesteia sunt atenuate sau chiar anulate uneori de consistența narativă, problematică sau descriptiv-lirică a scrierilor. Apar, între altele, fragmente din romanele Lisaveta de Mihail Sadoveanu, Risipitorii de Marin Preda, Francisca de Nicolae Breban, Ce mult te-am iubit
SCANTEIA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289534_a_290863]
-
filologie, Istoria criticii literare moldovenești (programe pentru școala superioară, 1984), Lectura expresivă ș.a. S. s-a manifestat ca un promotor dogmatic al ideologiei și politicii oficiale în domeniul culturii din perioada totalitarismului comunist, prin lucrări precum Cuvântul: angajare și răspundere partinică (1984), Omul nou: patriot și internaționalist (1986), Pagini de leniniană: permanență și continuitate (1988) ș.a. Pentru S. factorul social și „angajarea” militantă, înțelese simplist, sunt criterii primordiale de apreciere a fenomenului literar, cum se observă și într-o lucrare intitulată
SENIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289619_a_290948]
-
literar, cum se observă și într-o lucrare intitulată Realitate și mesaj. Patos social. Valori estetice (1981). SCRIERI: Internaționalul și naționalul în romanul moldovenesc contemporan, Chișinău, 1973; Realitate și mesaj. Patos social. Valori estetice, Chișinău, 1981; Cuvântul: angajare și răspundere partinică, Chișinău, 1984; Creația lui V. Teleucă în școală, Chișinău, 1985; Ecuația poetică a înaltului, Chișinău, 1986; Omul nou: patriot și internaționalist, Chișinău, 1986; Cuvântul și datoriile noastre, Chișinău, 1988; Pagini de leniniană: permanență și continuitate, Chișinău, 1988. Repere bibliografice: Vasile
SENIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289619_a_290948]
-
și ce iese este o catastrofă. Se va rușina, mai târziu, de acest eșec și va cere prietenilor săi literari să-l elimine din bibliografia scrierilor sale. Unii comentatori, printre ei vechiul său prieten Geo Dumitrescu, alături de Mihai Novicov (critic partinic), îl acuză de naturalism, deviațiuni ideologice etc. În 1950 încearcă un nou roman (Matei Dimir), dar nu reușește nici cu el. Călătorește în Moldova (prin părțile Hușilor) și asistă la inaugurarea unei gospodării colective. Observă un tânăr țăran tăcut și
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
colaborare sau opțiuni de dreapta, de la Liviu Rebreanu la Mircea Eliade, Ion Barbu sau Lucian Blaga. Pe de altă parte, o suspiciune îi vizează pe radicalii adepți ai revizuirilor morale și reordonării grilelor valorice, cândva combatanți înverșunați pentru întronarea dictatului partinic în cultură - sindrom al aceleiași maladii a dependenței intelectualilor de politic și de mirajul puterii. E semnalată analogia între ostilitățile din viața literară a anilor ‘44-’49 și ‘89-2000, văzute ca „ravagiu” al ispitei carierelor politice, pentru care s-au
SELEJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289609_a_290938]
-
pusă la Îndoială; poziționarea cât mai clară În spectrul politic conferea legitimitate și stimula coeziunea grupărilor. Însă orice generalizare este practic imposibilă fără a descifra paradoxurile, contradicțiile, rupturile, dar și elementele de continuitate din dezvoltări individuale care eludau adesea caracterul partinic. Șeful diplomației românești din momentul proclamării regatului se numără, probabil, printre cele mai frapante exemple. Problema afilierii sale este una exponențială În ceea ce privește ambivalența omului politic din anii 1860-1880. Născut la 1 ianuarie 1830, În București , Vasile Boerescu a fost mai
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
apropierea de grupările „dreptei”. Asumarea identității conservatoare de către Boerescu a fost Însă una cel puțin ezitantă și, În orice caz, târzie. Într-un discurs parlamentar pronunțat la 16/28 decembrie 1868, În calitate de ministru al justiției, omul politic contesta legitimitatea delimitărilor partinice În peisajul politic românesc. El opera o distincție Între două tipuri de formațiuni: „partide cari se rapoartă la forma guvernului unui stat și partide cari se rapoartă la principiile coprinse În constituțiunea unui stat, la modul de a pune În
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
efectul evenimentelor petrecute În mai multe zeci de ani.”) În acest context, grupările politice existente erau departe de a fi „adevărate partide”, „imutabile ca și principiile ce reprezintă”; ele apăreau, mai degrabă, ca rezultate ale asocierilor personale . Delimitarea de perspectiva partinică și, implicit, evitarea asumării unei identități par să transpară clar din textul boerescian. Contextualizarea politică a discursului oferă Însă importante nuanțe: ministru Într-un guvern minoritar abia desemnat de principe, Boerescu avea ca prioritate dezamorsarea opoziției unei majorități parlamentare ostile
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
1953, de exemplu, având ca obiectiv „însușirea” învățămintelor ce decurgeau pentru literatură din raportul prezentat de G.M. Malenkov la cel de al XIX-lea Congres al PCUS. De fiecare dată se puneau în discuție abaterile unor scriitori de la „justa” orientare partinică, urmate de luarea unor măsuri punitive, mergând până la eliminarea din redacții și din alte locuri de muncă sau la ridicarea dreptului de semnătură. O deosebită importanță se acorda îndrumării scriitorilor tineri, demersurile în acest sens culminând cu organizarea de consfătuiri
UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290357_a_291686]
-
își reapropria spiritul modern prohibit din 1948, V.-P. operează totuși cu mijloace aproape exclusiv tradiționale. Compune în vers regulat, adoptându-l doar incidental pe cel liber, formulează clar, scrie poezie „de concepție”, „de cugetare”, precum și poezie explicit patriotică și partinică, militantă. Mai mult, este unul dintre rarisimii autori prin care își prelungește existența „poezia nouă”, impusă prin mijloace administrative odată cu socialismul. Tipărindu-și în cărți apărute până după 1980 ovațiile meditative „optimiste”, precum stihurile (nu tocmai coerent semantic) intitulate Călcâiul
VADUVA-POENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290404_a_291733]
-
că „transcendentalii” sunt niște „sectanți” periculoși care umblă prin instituția lor îmbrăcați în giulgiuri albe, cu lumânări în mână. Ba unii umblă și pe străzi, noaptea, echipați astfel! În acest timp fiecare cercetător este „prelucrat” pentru a avea o atitudine „partinică” la noua ședință ce se pregătea. și totul a decurs conform „liniei trasate de partid”: întâi organizația de partid a fost desființată și unii membri excluși. Apoi a fost desființat institutul, cercetătorii au fost deposedați de titluri și au fost
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
realist-socialistă. Când linia partidului se revizuiește, fatalmente unele cărți îi sunt retrase din circulație (Mărturii, Note din R.P. Ungară), iar cum majoritatea volumelor sunt și antologii din precedentele, sumarul tot mai rarefiat al ciclurilor reluate indică ultima grilă a „actualităților” partinice. Principala marcă „realistă” a reprezentat-o, timp de un deceniu, reportajul versificat, așa-numita lirică epică, pretinzând a capta „pulsul” vieții noi prin fabulații eroice. Atât temele zilei - priorități de partid în consolidarea regimului -, cât și modelele de vers admise
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
noi, autonomă și autarhică, internaționalist proletară, un timp al triumfului tehnic - utilajele și mașinile devin, alături de chipul monumentalizat al muncitorului, o emblemă a noii poezii -, în care legatul trecutului e abolit cu desăvârșire. Răspunsul la „nihilismul” retrospectiv și la neangajarea partinică a Proletkultului s-a bazat pe teza leninistă - din celebrul articol Organizația de partid și literatura de partid - a „celor două culturi”, burgheză și proletară, cu corolarele „valorificării critice a moștenirii culturale” și, în planul actualității, al „literaturii de partid
PROLETCULTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
Eminescu, Caragiale, Creangă -, apoi cu denunțarea unor „isme”: modernism, formalism (vizând notele de avangardism și scriitura necanonică), cosmopolitism, naturalism (adică realismul nud, neconvenabil dezideratului „vizionar” al doctrinei). Ca o specie de formalism este tratat și p., iar pentru întărirea caracterului „partinic” al literaturii este combătută altă atitudine specifică programului său originar, apolitismul. După calendarul politic al momentului, exigențele realismului socialist se vor relaxa în etape, cu excepția acestei redute niciodată cedată oficial: angajarea partinică. Sub lozinca „o literatură cu bogat conținut de
PROLETCULTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
este tratat și p., iar pentru întărirea caracterului „partinic” al literaturii este combătută altă atitudine specifică programului său originar, apolitismul. După calendarul politic al momentului, exigențele realismului socialist se vor relaxa în etape, cu excepția acestei redute niciodată cedată oficial: angajarea partinică. Sub lozinca „o literatură cu bogat conținut de idei și aleasă formă artistică”, aparatul cultural de partid a continuat să impună literaturii, și după denunțarea p., o „tematică majoră” (construirea socialismului în industrie, transformarea socialistă a agriculturii, munca pe șantierele
PROLETCULTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
ca oricând înclinația poetului spre meditație, spre introspecția propriului destin de artist. Vis și simetrie (1973), fără să fie o antologie în sensul propriu al cuvântului, este o sinteză a orientărilor lirice anterioare. Se întâlnesc aici atât poezii cu caracter partinic, cât și autentice câștiguri estetice. Esențială rămâne însă atitudinea lui P. față de propriul traseu poetic: o caldă împăcare cu sine și cu lumea, fără regrete și fără reproșuri (Drum lung). În poeziile din volumul La timpul unu (1974), ca și
PETRESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288785_a_290114]
-
criticilor colaterali, Încât chiar și studiile originale sunt minimalizate sub prezumția de mediocritate. În acest fel, sociologii pot fi absolviți de orice responsabilitate pentru că nimeni nu ar fi reușit să spargă cenușiul și platitudinea unor cercetări subempirice ori inconsistența studiilor „partinice”. Dar nu și de sentimentul culpabilității pe care putem să-l observăm În rândul sociologilor maturi, ca și În dezbaterile despre „sociologia românească”. Chiar și Încercarea de a identifica un asemenea câmp, cu scopul de a contura oarecare merite În
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
studenții sunt chemați să le dușmănească fără încetare, de parcă întrebarea la care ereticii au dat un răspuns eronat n-ar fi fost legitimă. Predată în acest fel, ortodoxia încetează să mai fie o hermeneutică personală a revelației, devenind un slogan partinic. Ortodoxia nu mai este un mod de a fi, ci un rezervor de muniții ideologice și clișee. Tradiția patristică nu se mai întâlnește ca un izvor de apă vie. Ea devine un muzeu păgubit sau chiar o seră în care
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]