359 matches
-
o parte, întreaga structură antrenată în antipasivizare, iar, pe de altă parte, caracteristicile argumentelor nominale. Palmer (2007 [1994]: 183) sintetizează funcțiile semantico-discursive ale antipasivului: poate avea funcția aspectuală de a marca o acțiune iterativă, în chamorro; poate indica un pacient partitiv, în eschimosă; indică topicalitatea agentului sau e folosit dacă pacientul este generic, în warrungu; are funcție de încorporare, cu pacient generic în mam. Ca și în cazul pasivului, Palmer (2007 [1994]: 186) adoptă o definiție laxă a mecanismului, preluată de la Shibatani
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
unor reformulări și unor ajustări, dar a fost și contestată. Belletti (1988) nuanțează generalizarea formulată de Burzio. Folosind date din limba finlandeză, în care Cazurile au realizări morfologice specifice − obiectul marcat cu acuzativ are citire definită, iar obiectul marcat cu partitiv are citire nedefinită −, autoarea ajunge la concluzia că, în această limbă, Cazul partitiv este inerent (atribuit de un cap lexical odată cu rolul tematic grupului nominal pe care îl guvernează, la nivelul S-Structurii), iar Cazul acuzativ este structural (atribuit tot
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
generalizarea formulată de Burzio. Folosind date din limba finlandeză, în care Cazurile au realizări morfologice specifice − obiectul marcat cu acuzativ are citire definită, iar obiectul marcat cu partitiv are citire nedefinită −, autoarea ajunge la concluzia că, în această limbă, Cazul partitiv este inerent (atribuit de un cap lexical odată cu rolul tematic grupului nominal pe care îl guvernează, la nivelul S-Structurii), iar Cazul acuzativ este structural (atribuit tot la nivelul S-Structurii, dar nu împreună cu rolul tematic). Această observație permite rafinarea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Cazul acuzativ structural. Belletti (1988: 6) adaugă că și verbele cu morfologie pasivă pot fi considerate inacuzative în același sens ca și inacuzativele lexicale − le lipsește capacitatea de a atribui acuzativ structural. În finlandeză, verbele pasive păstrează capacitatea de atribui partitivul, de unde rezultă că atribuirea unui Caz inerent nu e suspendată de morfologia pasivă. Prin urmare, Generalizarea lui Burzio e valabilă numai pentru verbele care atribuie Caz structural, nu și pentru cele care atribuie Caz inerent. Grimshaw (1987: 253) observă că
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
294) este următorul: (a) Tranzitiv, telic [EP DP1 [TP DP1 [ASPQ DP2 [VP V]]]] (in two hours/*for two hours) nom ac (b) Tranzitiv, atelic [EP DP1 [TP DP1 [FP DP2 [VP V]]]] (*in two hours/for two hours) nom partitiv (c) Intranzitiv, telic [EP DP1 [TP DP1 [ASPQ DP1 [VP V]]]] (in two hours/*for two hours) nom (d) Intranzitiv atelic [EP DP1 [TP DP1 [VP V]]] (*in two hours/for two hours) nom În aceste reprezentări schematice, EP reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ÎN ALTE LIMBI ROMANICE Pentru unele dintre limbile romanice (în special pentru italiană − vezi Capitolul 3, 7., pentru testele inventariate de Cinque) au fost propuse mai multe teste de delimitare a clasei inacuzativelor, dintre care voi prezenta numai două: cliticizarea partitivă, pentru italiană și franceză, și posibilitatea apariției subiectului postverbal "nud", pentru spaniolă. Aceste teste sunt aplicate și în alte limbi. 6.1. Cliticele pronominale partitive În italiană și în franceză pentru delimitarea inacuzativelor funcționează testul cliticelor pronominale partitive: it. ne
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
mai multe teste de delimitare a clasei inacuzativelor, dintre care voi prezenta numai două: cliticizarea partitivă, pentru italiană și franceză, și posibilitatea apariției subiectului postverbal "nud", pentru spaniolă. Aceste teste sunt aplicate și în alte limbi. 6.1. Cliticele pronominale partitive În italiană și în franceză pentru delimitarea inacuzativelor funcționează testul cliticelor pronominale partitive: it. ne, fr. en, clitice care sunt acceptate pentru tranzitive și inacuzative, nu însă și pentru inergative: it. Ne arrivano molti (inacuzativ) * Ne telefonano molti (inergativ) fr.
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
două: cliticizarea partitivă, pentru italiană și franceză, și posibilitatea apariției subiectului postverbal "nud", pentru spaniolă. Aceste teste sunt aplicate și în alte limbi. 6.1. Cliticele pronominale partitive În italiană și în franceză pentru delimitarea inacuzativelor funcționează testul cliticelor pronominale partitive: it. ne, fr. en, clitice care sunt acceptate pentru tranzitive și inacuzative, nu însă și pentru inergative: it. Ne arrivano molti (inacuzativ) * Ne telefonano molti (inergativ) fr. Il en est arrivé trois (inacuzativ) *Il en a téléphoné trois (inergativ). Existența
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
clitice care sunt acceptate pentru tranzitive și inacuzative, nu însă și pentru inergative: it. Ne arrivano molti (inacuzativ) * Ne telefonano molti (inergativ) fr. Il en est arrivé trois (inacuzativ) *Il en a téléphoné trois (inergativ). Existența unei relații între cliticizarea partitivă și inacuzativitate a fost stabilită de Belletti și Rizzi (1981)24, pentru limba italiană. Fenomenul a fost studiat de Burzio (1986), tot pentru italiană, și de Hoekstra (1984) pentru neerlandeză. Burzio (1986: 33−34, apud Mackenzie 2006: 51) a analizat
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
că ne este clitic pronominal care trebuie să se asocieze cu un centru; extracția prin ne e posibilă numai pentru nominalele postverbale și numai pentru nominalele complemente ale V. Mackenzie (2006: 40−66) contestă validitatea acestui test, arătând că cliticizarea partitivă nu distinge sistematic între subiectul inacuzativelor și subiectul inergativelor. Faptul că extragerea lui ne este posibilă numai din pozițiile argumentale nu se potrivește cu ipoteza subiectului intern VP. Mackenzie menționează autori care au dat alte explicații pentru cliticizare: Lonzi (1986
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
posibilă numai din pozițiile argumentale nu se potrivește cu ipoteza subiectului intern VP. Mackenzie menționează autori care au dat alte explicații pentru cliticizare: Lonzi (1986)25 a demonstrat că, în anumite circumstanțe, subiectul postverbal al anumitor verbe inergative acceptă cliticizarea partitivă. Situația pare generală în limbile romanice. Lonzi (1986: 114) a observat că anumite inacuzative cu subiect animat sunt incompatibile cu cliticizarea partitivă. Longobardi (1991)26 a arătat că numai argumentele "posesive" ale numelui pot fi extrase dintr-un NP. Mackenzie
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cliticizare: Lonzi (1986)25 a demonstrat că, în anumite circumstanțe, subiectul postverbal al anumitor verbe inergative acceptă cliticizarea partitivă. Situația pare generală în limbile romanice. Lonzi (1986: 114) a observat că anumite inacuzative cu subiect animat sunt incompatibile cu cliticizarea partitivă. Longobardi (1991)26 a arătat că numai argumentele "posesive" ale numelui pot fi extrase dintr-un NP. Mackenzie formulează ipoteza că paralelismul dintre subiectul inacuzativ postverbal și obiectul direct se datorează unei structuri informaționale comune: cliticizarea partitivă a unui subiect
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
incompatibile cu cliticizarea partitivă. Longobardi (1991)26 a arătat că numai argumentele "posesive" ale numelui pot fi extrase dintr-un NP. Mackenzie formulează ipoteza că paralelismul dintre subiectul inacuzativ postverbal și obiectul direct se datorează unei structuri informaționale comune: cliticizarea partitivă a unui subiect cere verbului asociat să aibă o ocurență de tip "prezentativ", ceea ce caracterizează și construcția franțuzească cu en. Autorul arată că singurul tip de relație care se poate stabili este următorul: structura informațională de tip prezentativ reflectă sintaxa
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
prezentative au anumite caracteristici comune privind structura informațională, nu este nevoie să presupunem o sintaxă comună. Autorul observă că anumite clase de intranzitive (cele care redau activități nonagentive) au capacitate "prezentațională", dar selectează auxiliarul avere. Prin urmare, în italiană, cliticizarea partitivă și selecția auxiliarului nu sunt convergente. 6.2. Subiectul postverbal "nud" Mackenzie (2006: 70) arată că, în spaniolă, unde nu există testul selecției auxiliarului, nici testul cliticizării partitive, compatibilitatea cu subiectele "nude" este considerată ca fiind un diagnostic primar al
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
au capacitate "prezentațională", dar selectează auxiliarul avere. Prin urmare, în italiană, cliticizarea partitivă și selecția auxiliarului nu sunt convergente. 6.2. Subiectul postverbal "nud" Mackenzie (2006: 70) arată că, în spaniolă, unde nu există testul selecției auxiliarului, nici testul cliticizării partitive, compatibilitatea cu subiectele "nude" este considerată ca fiind un diagnostic primar al inacuzativității − Aranovich (2003)27, Mendikoetxea (1999)28. Testul e valabil și pentru catalană, portugheză și italiană. Alboiu, Barrie, Frigeni (2004: 6) preiau de la Belletti (1988)29 și Alsina
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
limba română: ● româna a pierdut, pentru cele mai multe verbe, cu excepția celor de mișcare direcționată, posibilitatea de selecție a auxiliarului, așa cum s-a întâmplat și în spaniolă și cum este pe cale să se întâmple în franceză; ● în română, nu există clitice pronominale partitive, deci nici posibilitatea de a verifica tipul de extracție pe care acestea îl permit; ● în română, nu există constrângeri stricte cu privire la apariția numelor nude în poziția de subiect sau de obiect direct, care, aici, depinde de mai mulți factori − tipul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
munte), pentru aparițiile ca verb modal (Doar n-am a trăi cât lumea!) și chiar ca auxiliar de viitor sau de perfect compus (Un pas am să mai fac, Am scris o carte), dar nu și pentru structurile posesive sau partitive (Ai o furcă de aur, Masa are patru picioare), în care nu există, în afara verbului, niciun element care ar putea funcționa ca predicat semantic în interiorul propoziției reduse; (b) a avea este un verb inacuzativ cu două argumente interne: conform acestei
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
DP cestu om ti]] ce l-am trimes [al nostru](DÎ.1600: XLIV) d. iată [trei]i, spre a sufletului dulce gustare, ți să întind [DP timeșcioare] (CD.1698: Vv) Un alt tip de discontinuitate este reprezentat de dislocarea sintagmei partitive (Pană Dindelegan 2016): (39) a. [cinci]iera [tid-insele] înțeleapte și cinci nebune (CC1.1567: 240r) b. [nimica]iție să nu arătăm [tiden lucrurile ceale] (SVI.~1670: 26v) În româna veche era posibilă adjuncția directă la constituenți nominali a adverbelor (40
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
2008, "Predicatul", în: GALR 2008 II: 241-266. Pană Dindelegan, G. 2013. "The Infinitive", în: GR 2013: 211-222. Pană Dindelegan, G., 2015, "Does Old Romanian Have "Mixed" Categories?", în: Pană Dindelegan et al. (eds) 2015: 197-224. Pană Dindelegan, G. 2016. "The Partitive Phrase", în: SOR 2016 (sub tipar). Pană Dindelegan, G., Dragomirescu, A. 2016. "Conclusions", în: SOR 2016 (sub tipar). Pană Dindelegan, G., Dragomirescu, A., Nedelcu, I. 2010. Morfosintaxa limbii române. București: Editura Universității din București. Pană Dindelegan, G., Zafiu, R., Dragomirescu
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
catalana și italiana. Următoarele proprietăți sintactice disting cele două grupuri de limbi romanice (OK: prezent; *: absent): topica VSO (OK în primul grup, * în al doilea grup), marcare diferențiată a obiectului direct (OK în primul grup; * în al doilea grup); clitice partitive și locative (* în primul grup, OK în al doilea grup); acord al participiului (* în primul grup, OK în al doilea grup), între altele. 18 Cf. negramaticalitatea propozițiilor VSO în catalană (i) și italiană (ii): (i) *Fullejava en Joan el diari
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
a mulțumi, a se scuză, etc); 3. Elemente și structuri gramaticale. Se va urmări capacitatea candidaților de a folosi în mod corect și adecvat elementele și structurile gramaticale studiate, conform programei de limba franceză pentru ciclul liceal: - Articolul: - hotărât, nehotărât, partitiv; - Substantivul: gen, număr, formarea genitivului și a dativului; - Adjectivul: acordul adjectivului calificativ, gradele de comparație, adjectivele pronominale (posesive, demonstrative și nehotărâte); - Pronumele: personal, reflexiv, posesiv*), demonstrativ, relativ, interogativ, nehotărât, en și y; - Numeralul - cardinal și ordinal; - Verbul: - modul indicativ, condițional
ORDIN nr. 4.321 din 29 august 2001 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141463_a_142792]
-
act de limbaj dat . să redacteze un subiect sub forma unor tipuri de discurs (scrisoare, articol de presă, descriere, povestire, caracterizare) . a analizeze și să interpreteze textul dat . să efectueze o retroversiune Elemente și construcții gramaticale a. - Articolul: hotărât, nehotărât, partitiv; cazurile de folosire și omisiune ale articolului b. - Substantivul: genul, numărul, declinarea c. - Adjectivul: acordul adjectivului calificativ, gradele de comparație, formele speciale de comparativ și superlativ, adjectivele bello, quello, grande și sânto, adjectivele pronominale, posesive, demonstrative și nehotărâte. Adjectivul posesiv
ORDIN nr. 4.321 din 29 august 2001 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141463_a_142792]
-
La blânda ta mustrare simt glasul cum îmi seacă.” (M. Eminescu, I, p. 91); • atribut: „S-a-mbrăcat în zale lucii cavalerii de la Malta.” (M. Eminescu, I, p. 146). Valori semantice speciale Când este cerut de prepoziția dintre, acuzativul dezvoltă, uneori, sens ‘partitiv’: „Dintre păsări călătoare,/ Ce străbat pământurile/ Câte-o să le-nece oare/Valurile, vânturile?” (M. Eminescu, IV, p. 396) Genitivultc "Genitivul" Conținutul semantic fundamental al cazului genitiv își are originea în funcția sintactică de atribut: „Aleluia, astăzi ca niciodată/sunt
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a plecat după al doilea (semnal).” etc. • atribut: „Am uitat culoarea celei dintâi.” În dezvoltarea relației de dependență, pronumele ordinal ocupă mai ales poziția de determinant, dar nu este incompatibil cu poziția de regent; este determinat mai ales de atribute partitive sau prin care se descrie dimensiunea spațială din perspectiva căreia se stabilește ordinea obiectelor substituite: „El este primul dintre exploratorii români ajunși până la Polul Nord.”, „Să vină al doilea din față.”, „Casa lui este a doua de pe stânga.” Pronumele ordinal se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cel mai adesea bipolară, a acestei clase de pronume: • pronume exprimând diferențierea, pe fondul unui raport de opoziție sau de alternare: unul-altul, cineva-altcineva, ceva-altceva: „Se petrifică unul în sclav, altu-mpărat.” (M. Eminescu, I, p. 69); • pronume cu conținut separativ (sau partitiv) și pronume cu conținut generalizator sau totalizator: careva-fiecare, oricare, cineva-fiecine, oricine, ceva-fiece, orice, vreunul; • pronume de precizare: anumiți; • pronume exprimând și o nuanță concesivă: oricare, oricine, orice; • pronume marcate de trăsătura + uman și pronume cu trăsătura semantică - uman; fiecare, fiecine-fiece
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]