553 matches
-
Yourcenar), "țărănoiul" le trecea prin ciurul lui Scarron și sita lui Sade, prin grila de reprezentări din argotierii francezi, cu privirea "golanului" care pătrunde sub cultura de fațadă hipernormativă la nivelul aparențelor lingvisticer a unei "burghezii" de dată recentă (de la parveniții erei comuniste la cei desprinși din târgoveți între cele două războaie, trecuți de partea "poporului" fie de la început, fie în urma reeducării), mahalagiul/mahalagioaica din Caragiale. Efectul trebuie să fi fost devastator iar reacția pe măsură, reușind să coaguleze grupuri dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
fiind numai o viclenie de supraviețuire a sclavului din noi". Nu avea cum să ignore că "rapsozii populari" trăiau din banii Poporului (pentru care cântau la televizor, radio și pe scenă cântece "decente"), dar își rotunjeau veniturile din cei ai parveniților sistemului (de la "specialiștii din agricultură" șefi de ferme, directori IAS la activiști, uneori și "fețe subțiri"), pentru care cântau la nunți cântece "porcoase", de la care nu se sfia o artistă populară din zona lui, care se folosea de toponimul satului
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Strigătul pentru dreptate nu s-a auzit. Mașinile de teren japoneze, instalațiile electronice hi-fi, televizoarele cu plasmă și telefoanele mobile de ultimă generație înfloresc prin curțile stărețiilor autohtone, în timp ce cantinele pentru bătrâni abia licăresc în mizeria nemiloasă a orașelor. Egumenii parveniți ai fostelor CAP-uri și ai noilor SRL-uri nu fac altceva decât să viseze la mitra de episcop, să ticluiască noi investiții financiare ori să rumege cu poftă ultimele bârfe sinodale. La mănăstirile „cu tradiție” din Moldova nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
acceptă comparația cu alții: ceea ce scrie îi aparține cu totul, nu este consecința vreunei influențe ori a încercării de reluare a modelelor clasice. Nu vrea să fie considerat un „nou Caragiale”, pentru că „vânează” adevăratul chip pe care îl au impostorii, parveniții, poltronii, copiii răsfățați, femeile acaparatoare și necruțătoare, cu iluzorie înfățișare angelică și bune intenții, stupizii ticăloși de tot soiul. Nu are nici măcar impresia de a fi autor de literatură satirică, deoarece nu este interesat de amuzament, ci de viața involuntar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
forțelor schimbării, ceea ce nu l-a împiedicat deloc să fie deținătorul aproape obișnuit al celor 10 Downing Street! Tories-ii, partid al lui Disraëli și Winston Churchill, au practicat un pragmatism inteligent, atît timp cît au fost conduși de gentlemeni; ascensiunea parveniților, simbolizată de Doamna Thatcher fiică de băcan sau John Major fiu de acrobați -, i-a făcut dogmatici și rigizi, pînă la transformarea Marii Britanii în laborator de serviciu al teoriilor monetariste! B) Conservatorii care s-au specializat. Lunga domnie a puterii
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
foarte apreciat și cât se poate de select. Despre acest salon, Constantin Argetoianu avea să scrie: „Casa cea mai simandicoasă din vremea copilăriei mele, salonul în care nu se aduna decât cuconetul de pe cea mai înaltă treaptă și în care parveniții nu pătrundeau erau casa și salonul mătușei mele Elena Oteteleșanu, născută Filipescu. De când rămăsese văduvă, coana Elene nu mai da baluri, după cum încetase și petrecerile din minunatul parc de la Măgurele, dar toată iarna primea duminica seara, în cerc restrâns și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
Chiron, ea putea fi învățată, desăvârșită. Condiția nobilă era necesară, dar nu suficientă - și invers. În veacul al V-lea î.Hr. grecii îi mai disprețuiau încă pe mathóntes (maqovnthj = „cel care știa doar pentru că a învățat”), pe care îi socoteau „parveniți ai culturii”16. Curând, această concepție va fi însă abandonată. Chiar și idealul sportiv al școlii publice s-a modificat. Învățământul public se va întregi în veacul următor cu noi școli și maeștri specializați. Areté a început să fie definită
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
lustruite se gîndea Mini ce frumoase ar fi fost. Dar n-ar mai fi corespuns cu casa și locuitorii ei... Pe cînd așa, totul era în armonie: Lenora și Hallipa, slugile, casa, moșia, pianul cu coadă (...). Bufetul Hallipa era un parvenit. >>" (7) În sens larg, pătrunde în roman o formă de alteritate discursivă, care este vocea interioară a personajului în plin proces de analiză și nuanțare a modalităților de înțelegere. Pe o intuiție care nu este altfel decît glorificată, romanul își
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
știe de ce, îi făcea un loc aparte." Singulare sînt, pentru lumea Hallipilor, forma de dezinteresare materială și acceptul fericit al noii situații. Evenimentul primește, din partea Elenei, prescurtarea paradoxală pe care o exprima Mini, în alte condiții (" Bufetul Hallipa era un parvenit..."). Abrevierea judecății, graba spre concluzia paradoxală se citesc și aici: "Țața Gramatula, bătrîna fecioară bărbătească, își aducea astfel contribuția concertului din Bach. Vizita lui Marcian (...) se reînnoise de două-trei ori." Importanța moștenirii se verifică prin intervenția neașteptată a unei încărcături
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
un număr de 25.887 scrisori din Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, Ungaria și România. Această informație este preluată într-un raport al Consiliului Securității Statului din anul 1968, în care se arată că, în urma măsurilor de interceptare a corespondenței, numărul scrisorilor parvenite postului Europa Liberă din România a putut fi limitat drastic: de la 3.483 în 1965, la 561 în 1966 și la doar 45 în primele patru luni ale anului 1967. Nu dispunem de rapoarte similare pentru anii 1970-1980, dar ceea ce
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
vorbești! Fudulia costă în țara românească, domnule director, dacă fudulie se poate numi dorința firească de a fi posesor al unui turism cu care să poți circula ca să ți cunoști țara. V-am scris nu pentru divertismentul dvs. sau al parveniților din România. V-am scris pentru a vă prezenta cât este de greu pentru un om cinstit să se descurce trăind numai din salariu, ținându-se departe de corupția în care trăim. Sunt indignat de sistemul în care se face
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
70, scrierea aduce în prim-plan o narațiune cu o tematică mai liberă. Personajul principal, Petru Consula, personaj de factură caragealiană, redactor-șef, președinte, director și membru al conducerii unor instituții cu nume ilare, întrupează un mai vechi model al parvenitului în contextul unor vremuri „noi”. Citit acum, romanul se distinge prin abilitatea cu care deconstruiește inventarul tematic și formal proletcultist al anilor precedenți. SCRIERI: Sânge și vis, Paris, 1945; Poemul marii deșteptări, București, 1946; Fragment de veac, cu ilustrații de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287667_a_288996]
-
de a arăta ce separă pe cele două feluri de oameni cu stare. Șmecherul îmbogățit după '89 este un om care face abuz de grătar și de manele. Dacă grătarul nu supără pe nimeni, cu manelele este cu totul altceva. Parvenitul își cumpără scule pentru spart timpanele pe o rază de 2-3 km. Acesta dorește să se remarce în tot cartierul și folosește la maximum aparatura pe care o are. Manelele pe care le răspîndește în jur îți intră în creier
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
inventariez tipologii umane. Cu ăștia se vor întâlni în viață, dar șansele să dea nas în nas în plină zi cu vreo lighioană cu pene, gheare sau solzi sunt aproape nule. Ce-ar conține manualul? Cele spuse mai sus, plus parvenitul care se hrănește cu apă plată, muncitorul cu venitul și ciocul mici, țăranul care nu mai e pe câmp, profesorul înăcrit înainte de vreme, politicianul care trăiește din salariu. Asta pentru că trebuie să pomenim și speciile pe cale de dispariție. Și, în afară de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
prin absență. Țara este mai ales prezența în spațiul ei. * Regăsesc, spre sfârșitul verii, Bucureștiul, oraș buimac. Totul este răvășit în București, casele vechi și frumoase au devenit antichități irecuperabile, iar construcțiile noi sar în ochi prin opulență de țață parvenită, încărcată de bijuterii excesive. I-am suspectat pe bucureșteni că ar fi unii prea snobi, alții prea "mitică". Între ei, un strat de oameni cultivați, politicoși, ilustrativi; dar stratul se subțiază. Bucureștenii se plâng de sărăcie, și este, într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și este, într-adevăr, multă sărăcie, uneori suferită demn, alteori nerușinată, într-un fel de calicie, cu jeluire și expuneri indecente ale mizeriei, dar sărăcia aceasta, compensează acumularea în exces a unor capitaluri exorbitante. Nerușinarea se lăfaește acolo, în lumea parvenită. * Dar despre parveniți: s-a conturat un profil antropologic al parvenitului român (în câțiva ani a apărut tipul marcat fizic, transformarea omului este accelerată; poate că trecerea de la maimuța antropoidă la om a fost mai rapidă decât a crezut Darwin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
adevăr, multă sărăcie, uneori suferită demn, alteori nerușinată, într-un fel de calicie, cu jeluire și expuneri indecente ale mizeriei, dar sărăcia aceasta, compensează acumularea în exces a unor capitaluri exorbitante. Nerușinarea se lăfaește acolo, în lumea parvenită. * Dar despre parveniți: s-a conturat un profil antropologic al parvenitului român (în câțiva ani a apărut tipul marcat fizic, transformarea omului este accelerată; poate că trecerea de la maimuța antropoidă la om a fost mai rapidă decât a crezut Darwin; în orice caz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
într-un fel de calicie, cu jeluire și expuneri indecente ale mizeriei, dar sărăcia aceasta, compensează acumularea în exces a unor capitaluri exorbitante. Nerușinarea se lăfaește acolo, în lumea parvenită. * Dar despre parveniți: s-a conturat un profil antropologic al parvenitului român (în câțiva ani a apărut tipul marcat fizic, transformarea omului este accelerată; poate că trecerea de la maimuța antropoidă la om a fost mai rapidă decât a crezut Darwin; în orice caz, procesul invers pare a sugera o precipitare, numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
caz, procesul invers pare a sugera o precipitare, numai că, în cazul prototipului "parvenit", procesul devenirii sale nu este o regresiune către maimuță cât spre un alt animal, un humanoid degenerat). Între omul de tip nou preconizat de Ceaușescu și parvenitul acestor ani, descendența, filiația, este directă. Meditez la aceste mici răutăți (dar grave realități) la București. Orașul a avut farmecul lui, fără să fi fost un mic Paris (de ce un "mic Paris"? nu am fost în stare niciodată să fim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
i s-a făcut o statuie foarte frumoasă la Bacău, peste drum de liceu, "cimitirul lui". L-am văzut pe genialul interiorizat, tras în bronz, silit să participe la un chiolhan cu meterhanea, un bal public organizat în cinstea unui parvenit localnic, cu "chef de chef". Sunt sigur că poetul a fugit în prima noapte de toamnă. "Cu o mână de bronz la geamul tău eu am bătut" i-o fi spus iubitei căreia i-a cerut adăpost. Când se va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mutilații glorioaselor războaie. Spiritul „eticii și echității” nu pare a le fi fost deloc străin acelor capete nu degeaba încoronate! * Pretutindeni, la Domul Invalizilor, la Luvru, la Versailles, s-a „lipit” - după cum observă cu umor Doina - și Napoleon. Ca orice parvenit. Ceea ce nu mă împiedică să-l admir ca pe unul din cei mai mari eroi ai istoriei, ca pe unul din cei mai viguroși plăsmuitori ai ei. Napoleon e poate cel dintâi care ne împiedică să uităm de „rolul personalității
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
aluzii libertine sau mici răutăți din preaplinul său Înnăscut și viril, căruia i-ar fi sacrifi cat bucuros până și necesarele lui relații cu lumea, atrăgându-și, după cum s-a și Întâmplat, dușmăniile latente ale unor fandosiți cu aere de parveniți ai culturii noastre, de bonzi universitari și academici, cum erau V. Pârvan și D. Gusti, În permanență moles tați de Bucuța atunci când lucra cu ei În Întreprinderi cultu rale, răsărite mai toate din absența personalităților creatoare cu adevărat proeminente - și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de italieni) Roznovanu tânărul cam șuiu. Cuconu Panaite Vasile Teodorescu Iacobachi primarele, fost vagmistru. (Un rău, care, în unire cu Teodorescu, se necăjește să facă avere) Cucoana Anica și Constanța Cum se desvoltă o fată, cultă, într-un mediu de parveniți. Ura primarelui asupra lui moș Brebu, care îl știe cine-i și care nu-l cruță. Învățătorul Preotul. Evreii. Fișel Bloc. Un filosof. Bercu Mihailovici. Șapsa Grünstein. 7 Septemvrie 1908 ... Venea o moară pe Siret și podarul podului pe șăici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
combate îmi ia o groază de energie intelectuală. Ceea ce este nefiresc e că senzația, „fiorul” sînt mai tari decît judecata, o sfidează. Mi-e teamă ca, prin reiterare, mecanismul să nu devină psihotic. *E scandalos cîtă aroganță zace în fundul unor parvenite! învîrtind cheile mașinii pe arătător, C., profesoară ridicată dintr-o familie de țărani, mi-a vorbit despre faptul că s-a înscris pentru o călătorie în Franța. La un moment dat, referindu-se la cei ce-i vor fi tovarăși
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
tot mai adînc, sentimentul precarității și inutilității. N-am fost dintotdeauna așa. Cîndva, am fost ardent, pasionat. Am pus suflet chiar și în discuțiile fără de nici o miză. Am luat partea celui slab. Am disprețuit pe laș. Dușmani mi-au fost parvenitul, impostorul, ipocritul, mai ales acesta. Sentimentul că dreptatea-i de partea mea mi-a dat, de fiecare dată, forță. Am privit cu demnitate și uneori cu insolență pe oficiali, cei mai mulți dintre ei părîndu-mi-se cleioși, grosolani, îmbuibați. Student fiind, nu l-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]