50,139 matches
-
un astfel de poet. Admirația pentru Nichita este, din acest punct de vedere, fatalmente păguboasă. Sigur, poemele lui Alex Moldovan nu pot fi reduse numai la atât, dar acesta este modelul imediat recognoscibil: „Dacă cineva ar ști să-mi spună pasăre, m-aș înălța subit la cer/ Dacă cineva ar ști să mă numească ochi,/ aș vedea o lume într-un punct/ Dacă cineva, o, doamne, dacă cineva...” (dacă) Metaforicul reflexiv folosește concepte mult prea obosite: Neființă, vid, catharsis, materie, eon
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
vedea o lume într-un punct/ Dacă cineva, o, doamne, dacă cineva...” (dacă) Metaforicul reflexiv folosește concepte mult prea obosite: Neființă, vid, catharsis, materie, eon ș.a. și, în general, lexicul poetic din aceste poeme a fost mult prea frecventat (zbor, pasăre, câine, inorog, piatră, înger, ochi, lumină). Alex Moldovan spune undeva că „e atât de greu să scrii despre un lucru tragic fără să devii/ patetic”, dar salvarea versurilor ar fi putut veni din prospețimea și originalitatea tropilor. Cum temele poemelor
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
și în egală măsură sîrguincios exersate pe claviatura liricii: „Melancolia se învață în fiecare zi/ dacă nu te-ai născut cu fluturele acesta pe degete/ ascultă zornăitul alunelor/ și recită oda transhumanței/ sau exersează vesel în vis aria vînzătorului de păsări/ dar nu ironiza niciodată înalta catedră/ de la care vobește cu patos/ capra cu ochelari dacă totuși/ mai crezi în mecanismele vîntului/ seara/ cînd trec soldații cîntînd” (Dacă totuși). Se vede de la o poștă că atitudinea lui Petre Stoica e una
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
Londra până la Tokio, via Caraibe și Casa Albă; văzui aseară la televizorul meu, că la tine nu se vede, că din ’90 încoace, am adunat vreo treizeci de mii de legi, ordonanțe, ordine, decrete... Îți spun: în afară de marii corupți, nici pasărea cerului nu mai scapă nepedepsită. - Stai, că nu pricep chestia cu „marii corupți”... - E simplu-simpluț, dragule; sună telefonul și cineva îi spune Marelui Corupt: bade, vezi că mâine seară vin la tine cu mandat de arestare - vezi ce faci, poate
„Anathema, sit!” by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13390_a_14715]
-
preistoria citadina și pastorala din Carpați, din dialogul artei moderne. Brâncuși a avut relații strânse cu poeți și literați contemporani, de la Apollinaire la Radiguet. Astfel, primul eseu asupra operei brâncușiene a fost scris de Ezra Pound. Poezia lui Lucian Blaga, Pasărea sfântă, reprezintă probabil comentariul cel mai semnificativ asupra Măiestrei brâncușiene. Prezentarea personalei de la Brummer Gallery din 1926 a fost făcută de Paul Morand. În atelierul sculptorului din Impasse Ronsin se află portretul făcut de Joyce, între cei care îl frecventau
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
de la Târgu Jiu, cel mai important de acest fel din sculptură secolului XX, insistând, de pildă, pe surprinderea titlului inițial de "Masă familei" sau pe diferite unghiuri-perspectivă asupra Coloanei, "simbol al satului românesc și simbol ce unește cerul cu pământul, pasăre umanizata, semn al aspirației spre absolut" cum a definit-o Mario De Micheli. Nicolae Săndulescu, Jacqueline Delaunay-Hologne Constantin Brâncuși: L'oeuvre roumaine/ Operele din România Prefață de Petre Răileanu Éditions Paris-Méditeranée, Paris, 2004 Un alt album care reunește fotografii-reflecții în
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
lor, cu o plus-valoare de ordinul inefabilului, grație referinței la universul Brâncuși: gentile de damă Nina Ricci, montate pe o pagină de publicitate că două elemente ale Coloanei fără sfârșit; Torsul de bărbat, ca flacon pentru parfumul NEMO de Cacharel; Pasărea în spațiu, convertita de Philippe Starck în periuța de dinți; Coloana, imitata în creația de lampadare sau de socluri de lampă; Coloana, din nou, reprodusa pe o cutie de medicamente ce promit ridicarea la zenit a potentei masculine; în sfârșit
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
unei complicități posibile între narator/autor și cititor. Naratorul îi face uneori cu ochiul cititorului, îl trimite pe piste false de lectură, totul seamănă cu un joc între pisică și șoarecele capturat: Seara se furișează în urbe cu pași catifelați. Păsările ciripesc vesele în căutarea unor culcușuri pentru noapte. Vîntul adie leneș și stîrnește o ploaie de miresme. Prin parcuri îndrăgostiții rătăcesc îmbătați de vraja lunii. Departe se aude un zvon dulce de ghitară. Cam așa ar descrie decoru' un autor
Înapoi la parodie! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12022_a_13347]
-
întîmplare, dar edificator pentru tonul întregii cărți: "Îmbărbătat de acest dialog purtat în gînd, scanez împrejurimile. Muște supraponderale bîzîie și zboară după un algoritm doar de ele știut; să nu uit să-i semnalez locația tolomacului cu pliciu'. O mică pasăre viu colorată își părăsește culoaru' de zbor și înhață o omidă care devora hulpavă niște frunze. Pilozitatea excesivă a acesteia îi cade greu la stomac, așa că face să crească binișor cantitatea de guano de aici". (p. 175) Pe spații scurte
Înapoi la parodie! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12022_a_13347]
-
de-a lungul anilor, priviri pătrunzătoare, premiul din liceu la greaca veche, obiecte, lumini care pică tranșant sau pieziș în cele mai absconse unghiuri. Între deschiderile sporadice și repetitive de uși ale fiului împopoțonat mereu cu un alt animal sau pasăre exotice și paginile scrise ale operei este lumea personajului-autor și a personajelor născute de el. Toată povestea asta de pe micul ecran degajă un aer de normalitate. Din toate punctele de vedere. Lucru pe care l-am simțit din nou la
La țară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12053_a_13378]
-
afla niciodată) partea cealaltă a lumii: "Ei pregăteau plecarea cu ferry-boatul lor/ ziceau să-ți iei costume noi plătim/ ziceau ceva în glumă ceva în serios/ se bucurau al naibii cu tristețe/ Mai la o parte noi ne ghemuiam/ sub pasăre cu măduva aceea/ sub văduva aceea (nici măcar)/ cu văduva spinării pe spinare/ Ce mai ospăț ziceam se pregătește/ pe sîni și pe terasa lor/ hai cîntă-mi aria cu 2x2 sau cu 3x3/ cît mai erau cuvinte" (Copacul animal). Iată, neutralizate
Carte pentru doi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12108_a_13433]
-
e o răspîndire și o culegere de semne, o "apă foarte pură și foarte impură", cum spune, la începutul "poveștii" despre Tatăl meu obosit, motto-ul din Heraclit, cel pe care îl desenase prin 1944 în chip de foarte colorată pasăre. E vorba, acolo, despre un anume simț al văzului și despre studiile "în formă de stup", despre starea fractalică a lui Mandelbrot, despre "totul seamănă"și "totul curge". Despre identic și felurit. În termenii aceleiași teorii a fractalilor, poezia lui
Carte pentru doi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12108_a_13433]
-
naturii țintește în structurile cele mai evoluate, organice, spre a-și serba triumful sub înfățișarea unui fast infernal. "Spuma aruncată pe țărm ca o spermă/ Din burta intrată în putrefacție/ A oceanului,/ Și penele cu urme de țiței/ Pierdute de păsări bătrîne,/ Și icrele uscate în peștii morți demult,/ Și miriadele de semințe ale nisipului/ în care au împietrit,/ Niciodată născute,/ Plante nebănuite./ Totul e sterp, întrerupt,/ Doar razele sorilor stinși/ Continuă să ne mai ajungă/ Cu tandra putere a morții
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
punctul de vedere al intelectului uman, ca și a confuziei afective derivate, pe care instanțele oraculare nu sînt capabile a le limpezi. Așa încît un psalm dobîndește accente recriminatoare: "Zeu al păstorilor și al poeților/ Construindu-ți oracolele/ în măruntaiele păsărilor./ în măruntaiele munților,/ Construind din cuvinte/ Soluții de neînțeles,/ Salvări care-ar trebui mai întîi dezlegate;/ Putere-iertare/ în stare să ucidă șarpele,/ Dar simțindu-se vinovată/ După ce l-a ucis,/ Forță refuzînd să învingă,/ Așa cum lumina/ Ca să-și pedepsească victoria
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
în ordine cronologică, cel mai tînăr din marea noastră galerie de sculptori, în perspectiva cronologiei formelor Apostu este cel mai bătrîn, este de o vîrstă cu materia însăși. Paciurea îi este nepot, Anghel strănepot, iar Brâncuși duce, în special prin Pasărea în văzduh, pînă la ultimele consecințe, marele lui gest fecundator. întocmai ca în reprezentarea simbolică a șarpelui care își înghite coada, brâncușianul Apostu este în același timp marele precursor al lui Brâncuși. Pînă și Ion Georgescu și Ionescu-Valbudea îi sunt
George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12188_a_13513]
-
oboseala și teama căpătau o nuanță de poezie. Scăpată de frică, familia se culca uneori sub cerul liber, doar cu bolta senină și înstelată deasupra capului. Nimic nu tulbura liniștea în afară de țîrîritul greierilor sau de țipătul ascuțit al cîte unei păsări de noapte. Anton își va aminti întreaga viață de minunatele istorisiri ale mamei sale. Unele peripeții le va evoca în Stepa cu tot atîta emoție de parcă le-ar fi trăit el însuși. Mormîntul bunicului Morozov nu a fost de găsit
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
de focă: dacă i-ai întinde o minge ar ține-o în echilibru pe nas. Să aibă un suflet etern și acela? Chibriturile pe care le scăpăra nu nimereau țigara. Nici un corb: or fi fugind de valuri? Niște pescăruși micuți, păsările cu coada țeapănă. Fâșii de nori verzi în depărtare, eu pe terasă urmărindu-i. Veneau de sus din Ucraina, îndreptându-se spre apă. Bărbatul gras a aruncat țigara, supărat, femeia i-a șoptit nu știu ce la ureche, au ridicat capetele la
Va fi viață înainte de moarte? by Ion Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/12223_a_13548]
-
un seminar pe aceeași temă ar reprezenta materialul didactic ideal. Sunt multe portrete memorabile în Armstițiul. E greu să-l uiți de pildă pe negustorul din Tesalonic, Grecul, cum este supranumit, despre care ni se spune că semăna cu o pasăre de noapte, speriată de lumină sau cu un pește de pradă scos din mediul său natural. Portretul acestui personaj ieșit din comun se nuanțează treptat, alte și alte însușiri ieșind la iveală pe parcursul povestirii. Din întâmplările petrecute la Cracovia, al
Meseria de a trăi by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12222_a_13547]
-
i-o dă Petru Creția, cu vreo realitate care a fost: școala lui Epictet, la care voia să-i învețe stoicismul pe tineri sau Școala din Atena. O apropii, mai degrabă, de visul lui Socrate, în care a văzut o pasăre luîndu-și zborul de pe genunchii lui. Interpretarea lui Petru Creția aplicată unor secvențe din istoria filozofiei seamănă, în felul ei, cu o literatură parenetică "de modă nouă", urmînd, așadar, calea discipolului, de la supunerea față de norme la deplina libertate. Chiar dacă există în
Despre alegerile bune by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12626_a_13951]
-
Plutește peste atari exaltante conexiuni duhul unei receptivități reciproce mediind o întîlnire a mizericordiei dumnezeiești ce nu cunoaște margini cu deschiderea poetului spre echivalările metaforice ale năzuinței sale către Dumnezeu: "Să se odihnească, Doamne, în noi, Duhul Tău, ca o pasăre într-un pom roditor, lumină din lumină, cer din cer, ca pîinea în cuptor. Să se odihnească, Doamne, în noi, Duhul Tău, ca rugăciunea în așternutul fecioarei, ca un cîntec nou în glasurile bisericii. Să se odihnească, Doamne, în noi
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
Florin Strejac, pentru care masivitatea nu este o condiție a sculpturii. Apropierea lui de materie implică delicatețe, atenție pentru detaliul expresiv, un sens al nuanței și chiar o discretă ironie în toată această deturnare a masivității materialului în contrariul lui. Pasărea lui e fragilă, construită din planuri aflate în echilibru precar. Septimiu Enghiș speculează cu succes asupra raportului între plin și gol, raport bine dozat, deși golul, spațiul ca o fereastră care înglobează peisajul, tinde să domine întregul. Atent la vibrația
SIMPOZION "Ion Vlasiu" by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/12687_a_14012]
-
trădează în el un senzual. Odobescu reușește să concentreze în această latură unele dintre cele mai puternice cîmpuri de forță magnetică ale spiritului său mediteranean. Felul în care descrie trupul contorsionat, crispat de plăcere al Ledei lui Michelangelo sub îmbrățișarea păsării îl transformă într-un voyeur subtil, estet pînă și în cele mai răspicate concupiscențe. Tabloul s-ar putea reconfigura modern în Lili și densitatea lui Dimov: "Iar Lili saltă (...) / se arcuiește, se contorsionează, / își trece printre coapse brațele a disperare
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12740_a_14065]
-
concupiscențe. Tabloul s-ar putea reconfigura modern în Lili și densitatea lui Dimov: "Iar Lili saltă (...) / se arcuiește, se contorsionează, / își trece printre coapse brațele a disperare / ca să zboare uliul deasupra a tot ce are. Nu mai știu care-i pasărea, care-i Lili...". De altfel, clasicii ne surprind mereu prin intuițiile lor moderniste și chiar postmoderniste. Dacă ultima Scrisoare a lui Negruzzi este compusă într-o curată limbă "spargă", Odobescu practică și el, cu naturalețe, intertextualismul, instalîndu-se mimetic în modele
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12740_a_14065]
-
destul de bine plătit, privilegiul de a vedea, grație lor, soarele răsărind. în vreme ce soarele, camuflat un timp de blocul cam urâțel de peste drum, îl aureolează mirific, eu și pisica rămânem în nemișcare după perdele, fiecare nutrind alte vise, alte interese, urmărind păsările prudente. Nu încetez să mă uimesc de perseverența fiarei, care se activează în vânător, însă în contratimp, necapturându-le dintr-un salt, cum ar vrea, riscând însă să ricoșeze, într-o frumoasă zi, peste parapet, în plin gol. Păsările ignoră
Însemnări din balconul botanic by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12761_a_14086]
-
urmărind păsările prudente. Nu încetez să mă uimesc de perseverența fiarei, care se activează în vânător, însă în contratimp, necapturându-le dintr-un salt, cum ar vrea, riscând însă să ricoșeze, într-o frumoasă zi, peste parapet, în plin gol. Păsările ignoră tentativele pisicii, ele ridicându-se în aer doar atât cât să revină în secunda următoare exact pe același loc, doar ciripitul lor amplificându-se brusc și comentând întâmplarea, ca să afle tot păsăretul cartierului de existența felinei la pândă. Iarna
Însemnări din balconul botanic by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12761_a_14086]