1,641 matches
-
păcate, a suferit cu mult mai mult, însă fără voia mea, și, în mod paradoxal, tot aici a început și suferința mea, de care nu m-am vindecat până astăzi. Pescarul a început să vină zilnic la locul reveriilor sale pasionale și eu ieșeam dintre răchite cu părul meu portocaliu și făceam dragoste de fiecare dată cu mai multă pasiune. Apoi dispăream, reluându-mi forma mea șerpească înainte de-a fi prea târziu. Cu fiecare zi, petreceam tot mai multe ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
El era foarte discret, neposesiv, relaxat, aparent indiferent și ea se gândea cât de diferiți sunt și că numai tinerețea și elanul erotic îi ținuse de fapt împreună. El nu era gelos, deși ar fi trebuit să fie, totuși era pasional, plăcut și deschis. Și toate aceste calități formidabile ale lui aveau aerul s-o exaspereze. El nu avea cum să înțeleagă dintr-o dată refuzul ei inexplicabil și totuși de ce nu insista, de ce nu încerca să afle? El lăsa lucrurile să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cel mai prost soi, lumina cețoasă, geamul vopsit cu noapte vomată, podeaua de scânduri reci ca lespedea, murdară de noroi și chiștoace, toate constituiau decorul tridimensional al scenei. Dincolo de realitatea ficțiunii, suprarealitatea era pura realitate a tenebrelor. Animalele umane ardeau pasional, iubeau înfocat și exprimau paginile scrise în afara lor, ca niște mari actori care întruchipează veridic personaje reale. Adevărul reieșea din credința jocului, a rulării pe scenă a filmului existenței, într-un fel era joc, pentru că se păstra respectul replicii partenerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
acționeze. La început se speriase de ideile care-i treceau prin cap, dar pînă la urmă se obișnui cu ele, și învăță să-și păstreze sîngele rece. Dar să nu-și închipuie cine știe ce. Nu mai era de mult atît de pasională, devenise mult mai moderată în sentimente. Ce ciudat, zise Tușica, simțea că i se întîmplă și ei același lucru, ăsta trebuie să fie motivul care le făcea să vadă mult mai limpede ce se întîmpla în jur, să-și dea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să-și ascundă trăirile și privirile care o urmăreau mai mereu pe Marinița. Noaptea o visa În diferite ipostaze, lecțiile continuau În rarele momente când erau Întrunite toate condițiile de securitate deplină și de cele mai multe ori se limitau la săruturi pasionale, chit că pentru toate aceste mici „prostii frumoasî” Valerică desena, o ajuta la teme și-i lăsa În bancă lucrările scrise. Așa s-a aprins și s-a amplificat cea de-a patra mare iubire a candidului băiat. Cap. V
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
s-au Întins peste fân și au Început jocul nepământean, dar atât de terestru și uman sub vraja căruia au căzut miliarde de locuitori ai Terei. S-au sărutat Îndelung, au explorat reciproc și concomitent și șiau mângâiat prelung și pasional toate zonele mirifice pe care le descoperiseră cu un an În urmă, fata nu s-a mai aprins repede, ca altădată, o anume știință i-a dictat asta și se pare că a fost cu mult mai câștigată pentru că a
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
temperament artistic, astfel încât versurile ei, șterse, greu de ținut minte, îl lasă indiferent pe cititor. Prefațatorul consideră însă că ea este intenționat inexpresivă, „elaborându-și poemele cu o anumită știință a surdinelor, cu o tehnică a estompării care răcește pulsiunile pasionale“. Poeta, care avea cândva un anumit fior liric, se dovedește în acest volum apatică; ea își confecționează versurile, ca pe niște raționamente. Semnatarul prefeței interpretează involuția ei astfel: „Ceea ce se remarcă în poemele noi ale autoarei este un plus de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Sándor Károlyi, cel ce se aflase În fruntea rebeliunii curuților, dar căruia i se datorează și Încetarea ostilităților. Contele dezvolta În jur o energie În stare a pune În mișcare mase Însemnate de oameni, capabil fiind de asemenea să treacă pasional de la o convin gere solidă la alta total opusă și asta cu aceeași forță inte ri oară făcută să mute munții din loc. A pornit procesul resedentarizării populației În ținutul Sătmarului prin colonizarea cu șvabi. Totuși, nu i-a prea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
două secvențe americănești din sportul acela urât, fiind apreciat ca de obicei: "Nu degeaba îți zice lumea micul depravat! Depravat o să rămâi toată viața!" Eu, care tot nu ajunsesem să mă înfrupt din înțelepciunea dicționarelor, mi-am zis, observând ieșirea pasională a doamnei, că depravarea asta are un chichirez mai mare decât cel pe care îl bănuiam eu, dar tot nu m-am dat de ceasul morții ca să lămuresc pe deplin enigma. Totuși, începeam să pricep că nu toată lumea îi iubea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
albă, lungă în falduri, brodată, cu pietricele pe piept și cu mânecuța din dantelă. Îl priveam și pe el, trăiam și în mine și clipele treceau rapid. Preotul ținuse slujba, noi făcurăm schimb de verighete și ne sărutarăm dulce și pasional. El în negru, eu în alb. El are cravată, eu un buchet din trandafiri. Ceremonia luă sfârșit și noi ne iubirăm. Nu fă nimic ce îți va lua puritatea. Căci e singurul lucru ce nu se mai întoarce. Fă totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
El nu era egocentrist, nu era un bou, nu era un știe ce inteligență, dar îl citea pe Eliade, era atent cu ea și se părea că e băiatul unei singure femei. Ea nu căuta un mare înfocat sau introvertit pasional care s-o facă să râdă. Emil avea destul umor și era destul de departe pentru a nu o trage în jos cu el. Lucra ca ziarist, nu era muritor de foame. Deși visa câteodată la un înger amorezat de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Îmi șterse lacrimile una câte una și puse o sărutare pe fiecare loc stropit de suferință. Pauzei de după aceasta îi urmă un sărut pe care i-l dădui. Și buzele noastre calde se desfăcură doritoare, limbile se mângâiară suav și pasional. Și apoi trupurile noastre, ce simțiră dorința în cele mai fine fibre, dansară pe melodia sufletelor noastre. Și acea melodie era una de iubire sinceră, curată. Mă schimbai tot în hainele în care venisem, Angi se îmbrăcă și el, mersesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
lume, cu bătălii, cu vise de măreție și putere. Cu suita de viță nobilă a regelui, concubinele splendide, micuțe, dezbrăcate; cu sânii albi, mititei, și nurii supți de iubire. Cu viața socială și politică activă, bărbați și femei. Cu femei pasionale, ce cereau să fie satisfăcute. Cu o credință de nestrămutat în împăratul zeu (a fost odată intrat cu reală fală, cu simplitate pe placul și așteptările supușilor). Și cu sclavi, mulți sclavi. Cu pedepse grave, sancționări. Cu un sistem poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
lucrul pe care l-a început în acea zi. Îi promit că nu-i voi divulga identitatea. El își scoate masca și mi-o dă. Eu o zvârl pe fereastra mașinii care mă aduce înapoi. Și mă sărută lung, dulce, pasional. Vine din când în când să mă vadă . Și mie îmi fac plăcere aceste întâlniri întâmplătoare. Care devin surprize și obișnuințe. În realitate, nu e nimic atrăgător la un criminal. Aseară ți-am luat cercei/ să stea agățat ca ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
profitând. Eu mă încruntai, știind că totul a trecut, și vrui să mă depărtez. El mă avertiză printr-o tăcere magnetică. Nici o șansă, îmi spuse, sărutându-mă. La început opusem rezistență, dar apoi când îi răspunsesem la sărutul său iubitor, pasional, liniștit în siguranța sa, îndrăzneț și total. Trupul însă era tot încordat. Ne priveam din nou. Te iubesc, îmi spuse. Iar relația noastră știam că va fi la fel de plăcută veșnic precum începuse. Camera era bătută toată în pietre, iar peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
-ți pică. Să vedem ce ți-a picat! Ce-ți veni? Te simiți bine? întrebă puțin îngrijorat. Sigur. Îmi scot colții de vampir. Oau! sare în spate, speriat și încruntat. Stai linștit, nu te voi mușca. Îl sărut. O facem pasional. El chiar e puțin încurcat, căci e vorba de cineva mult mai puternic decât dânsul. Ne privim des, imaginile se văd sacadat, ca o provocare și o eliberare. De atunci mă caută. · Eram la întrunire ca fiind reprezentanta unei companii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
eu m-aș fi răzgândit. Și dacă am îndoieli, mă ia pe sus și mi le risipește. Nu-mi lasă timp. Totul e natural, e un secret, e o evadare, nu există nici o obligație nimic nu e obligatoriu. E incitant, pasional o pasiune constantă care, de aceea, nu poate să dispară. Și în camera luminată de focul șemineului din living, ne iubim. Curat, frumos și sincer. (Nimic obscen, totul normal și natural) Și după aceea, în pat, râdem pe săturate (la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și forța iubirii. Sacrificiul celor doi tineri este un adevărat imn închinat iubirii. Sau să fi trăit într-o curte medievală, ca a regelui celt, precum cavalerul Tristan, având posibilitatea să te îndrăgostești de frumoasa lui soție Isolda. —Isolda este pasională, învăluită în aura martirajului. Ori să fi trăit pe undeva prin Spania, pe timpul regelui Don Carlos, precum așa zisul bandit Hernani, care de fapt nu era altul decât Don Juan d’Aragon, un nobil proscris care o iubea de Dona
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
că se gândea și el la acest lucru, dar nu era încă momentul potrivit pentru aceasta. Acum avem optzeci de ani și Martin Walser în ultimul său roman povestește despre cum Goethe, la șaptezeci și patru de ani, se îndrăgostește pasional de o femeie mult mai tânără, pasiune care eșuează la limitele ridicolului. Este o istorisire în care Martin Walser se oglindește? Ori a amânat în mod definitiv Gretchenfrage din Faust de Goethe întrebarea pe care Margareta o adresează lui Faust
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
pe cineva. Zilnic, o fericire cât de mică. Dar nimeni nu poate să asigure continuitatea acelei mari fericiri ce izvorăște dintr-o experiență excepțională legată de o situație specială, precum extazul sunetelor muzicii, o trăire marcantă în mijlocul naturii, extazul iubirii pasionale. Și Faust al lui Goethe dorea în zadar ca "clipa" să se oprească: Rămâi, ești atât de frumos!". Este nevoie de mult pentru a fi fericiți, dar de puțin pentru a trăi nefericirea: "Bonum ex integra causa, malum ex quolibet
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
puteri Pentru evrei, creștini și musulmani, Dumnezeu este Stăpânul tuturor este unica mare putere a vieții care dăruiește și conservă viața și toate lucrurile bune. De aceea se așteaptă de la oameni încredere și devotament. O astfel de credință severă, vitală, pasională, fără compromisuri în unicul Dumnezeu a putut să se afirme în Israel doar în secolul VII-VI î.C., în contrast cu Babilonia. Rămâne semnul distinctiv al lui Israel între popoare și în același timp darul lui Israel făcut acestora. Credința într-
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
privește, nu sunt dispus să trasez o limită atât de netă între aceste două sentimente: este o daună atât pentru eros (lat. amor), cât și pentru agapé (lat. caritas). Sunt împotriva devalorizării și a demonizării erosului. În acest mod iubirea pasională, sentimentul prin care celălalt este dorit, este redus la sex și în același timp, erotismul și sexul se degradează. Ambele sunt forțe vitale importante. Aversiunea față de corporealitate și reprimarea sexualității au o istorie lungă, pe care teologia manualelor o evită
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
un proiect cu vocație universală. Deși universalul este considerat o valoare pozitivă, orice proiect universal dă naștere la conflicte, pentru că este adesea resimțit, cum e cazul tuturor imperialismelor, ca o tentativă de distrugere a identităților particulare, iar reacțiile pot fi pasionale, destructive. Modelul american tindea către universalizare. Fascinant pentru unii, insuportabil pentru alții, provoacă iată reacții terifiante și numeroase ezitări, însăși ideea de a trăi într-o lume unită, susținută de valori comune, pare acum mai puțin atrăgătoare, chiar repulsivă pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
cu alte cuvinte criteriul după care se apreciază pe sine depinde de relația cu semenii. Cît ai și ce cred ceilalți despre tine, asta contează. Cine trăiește cu o astfel de optică își va dezvolta cu precădere facultățile volitive și pasionale, dar nu pe cele intelectuale. Căci trăind mereu cu gîndul la cum te oglindești în ceilalți, intelectul va regresa treptat în beneficiul voinței și ambiției. În schimb, omul interior e cel care se judecă pe sine în raport cu el însuși. Premisa
Leacuri împotriva urîtului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7034_a_8359]
-
mitologică aparte, termenul a fost supus unei degradări mediatice prin contaminare senzațională. Nevoia de a inventa zilnic întîmplări macabre a golit tragedia de subînțelesuri tragice. Așa se face că azi etichetăm drept tragedie orice accident rutier, catastrofă naturală sau crimă pasională care a avut ghinionul să se soldeze măcar cu cîțiva morți. Pe scurt, orice știre care îndeplinește condiția unui deznodămînt nefericit primește titlul "onorific"de tragedie. Că între tragedia greacă și derizoria umflare hiperbolică a evenimentelor triste nu e nici o
Tragic sau creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7379_a_8704]