403 matches
-
ca să se așeze într-o odaie din fundul unei crâșme, pe lăviți de lemn, cu brațele rezemate de o masă murdară, serviți de un băiețel naiv. Ce făceau ei? Drept masă sau dejun, cereau să le frigă o bucată de pastramă, mai mâncau cârnați cu usturoi și vai de lume cum erau preparați,ordonau ca să li se aducă o cană de vin, de calitatea cum s-ar fi întâmplat, și după ce mâncau pastramă, apoi, înaintea unui pahar de vin, stăteau toată
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
dejun, cereau să le frigă o bucată de pastramă, mai mâncau cârnați cu usturoi și vai de lume cum erau preparați,ordonau ca să li se aducă o cană de vin, de calitatea cum s-ar fi întâmplat, și după ce mâncau pastramă, apoi, înaintea unui pahar de vin, stăteau toată noaptea, dacă crâșmarul le da voie. Când crâșmarul voia să închidă, ei plecau în altă parte a orașului, unde știau că localul stă deschis până la ziuă, și vorbeau, vorbeau, vorbeau, dar și
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
acum, și mie îmi vine greu, îmi tremură mâna, poate pentru faptul că am scăpat teafăr. Dacă astăzi ai privi un fost copil de pe Socola, ai observa la el unele, ai spune, ciudățenii. Ai observa că mestecă o bucățică de pastramă îndelung și rar, fără grabă, parcă gânditor; ar bea un pahar de rachiu sau de vin cu înghiuțituri rare și ar așeza paharul pe masă încet, cu grijă, de parcă s-ar teme să nu se spargă; ai surprinde în ochii
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
semnalat, vestea noastră sa dus, nu știu cum, în toată garnitura compusă din vreo cincisprezece vagoane și bineînțeles, bucuria tuturor recruților nu a fost mică. Când am văzut luminile capitalei, când în valize mai rămăseseră doar niște capete de salam, bucățele de pastramă și ghiudem, ici, colo câte un pui fript pricăjit, alături de ciorapi și vreun pulover de lână, căci știam că în unitate se confiscă aceste alimente și obiectele de îmbrăcăminte civile, l-am trezit pe bravul nostru caporal, am băut cu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
înăsprit, iar pe la unii hangii tulburelul a prins chiar a se limpezi. Cât ținea ziua, sacagiii cărau apă și strigătul lor era ca o melodie pe ritmul ciocanelor bătând pene la butii. Mirosea a fum iute de frunze și a pastramă de oaie prăjită la proțap. Orașul, spre curțile domnești, își făcuse obiceiurile lui care nu țineau de aspritul mustului și de limpezitul tulburelului... Încă din vremea lui Matei Vodă toată negustorimea aleasă, ba chiar și boierii căftăniți, intrau la cafeneaua
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vinde și a șerbeturilor ce se vând pe drum și a bragii cu ghiață să se poprească cu totul... în tot cuprinsul județului, fiind foarte vătămătoare". Era oprită și vânzarea racilor de orice calitate, a peștelui mort sau vechi, a păstrămurilor și a peștelui sărat ce vor fi vechi, sărate peste măsură și mucede"; măcelarii urmau să vândă numai carne proaspătă, iar brutarii doar pâine coaptă; în sfârșit, era de mare folos "împuținarea cât prin putință a cărnii de râmători și
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
murdalîc", sub supravegherea Poliției, ca și depozitarea gunoaielor "afară din barieri [ale orașului], la deosebite locuri ferite". Proprietarii erau obligați să-și curețe casele prin spoire, aerisire și scurgerea apelor stătătoare din curți. S-a recomandat oprirea vânzării cărnii sărate (pastramă, cârnați și pește sărat), asemeni și a zarzavaturilor stătute, poamelor necoapte sau putrede, porumbului fiert sau copt; în cazul agravării epidemiei, să fie oprită orice vânzare de fructe. Urmau apoi "băgările de seamă", cuprinzând mai multe dispoziții: pentru supravegherea măsurilor
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
nici cele referitoare la igiena alimentației, Astfel, în septembrie s-a recomandat să nu se facă abuz de carnea grasă de porc pe durata epidemiei, deoarece s-a observat că îmbolnăvirile survin mai des la cei care consumă asemenea carne, pastramă sau pește sărat. O preocupare deosebită au manifestat medicii vâlceni pentru înmormîntarea fără riscuri igienice a celor răpuși de holeră. S-a impus "să se presare var nestins peste cadavrele morților de holeră așezate în groapă", acest mod de a
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
și ziceai doamnelor, acesta este soțul dumneavostră, Îmi face o deosebită plăcere să vi l Înmânez În condiții un pic afumate. Al dracu’ erai și tu... Tresărind, Gicu saltă un castravete din farfuria cu murături, apucă și o bucată de pastramă de lângă mămăligă și plescăie a Încântare. Tovarăși, că domni nici nu pot să vă mai spun, nu ne-a fost ușor... Iată că semnarea acordului cu FMI-ul ne dădu prilej de bucurie și poftă pe șoseaua gâtului. Când ne-
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
haina de piele. Bine că nu s-a făcut Gore al nostru critic ce film, Își bătea joc și de Nașu’ lu’ copola, zicea că au uitat occidentalii să aducă ploconul pe platourile de filmare! Sandu ronțăie din bucata de pastramă și strânge paharul Între degete. Ăia de la pedele s-au retras din sală când cu moțiunea de cenzură, se cred pe tarlaua lor, au căpătat curaj. Ceilați, opozabilii, se mănâncă Între ei, se sfâșie, nu se coalizează, nu se Încheagă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
să aibă grijă de ea??? Nu zic eu bine? Gicu și Gore Își clatină capetele În același ritm, parcă sunt trași cu ața amândoi. Iar Gore Își permite să intervină Într-un târziu. Eu zic să mai luăm câte o pastramă, că de-aia e toamna frumoasă. Și niște vin, că mustul nu mi se urcă la cap și mă simt rău. Bă, frumoasă toamnă, orice s-ar spune, criză, necriză, Boc, ne-Boc, eu pictor m-aș fi făcut, ca să
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
mesean care trăgea cu urechea le aruncă ziarul. Cu litere mari, pe prima pagină, se anunță că Apocalipsa vine pe 11.11.11. Sandu Își toarnă În pahar, apoi oftează. Vedeți? Măcar avem timp să culegem via. Facem vinul, cumpărăm pastramă, ne scriem testamentele, pupăm nevestele pe obraji și pe urmă o pornim cătinel. În sus. Unde ziceai că-i cârciuma aia din cer, Gicule? Dau ăia și pe datorie? Putem să rezervăm o masă? 22.05.2011 În care se
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
e rotund. Impostorul are țâfnă, nu argumente. Când nu mai fac față altor vicii, unii se apucă de scris. Multe dintre marile spirite nu s - au întâlnit cu laude decât în propriile necroloage. Norocul fumătorilor : pe ei canibalii îi fac pastramă. Fustițele tinerelor secretare încep prea târziu și se termină prea devreme. Groaza bețivului începe când vede că i se termină gardul. Cei mai zgârciți sunt preoții. Ne dau la biserică vinul cu lingurița. Impostura transformă idealurile în lozinci. Piedicile și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în cartea sa „Masa umbrelor”: „Crâșmă cu zid adânc, ferestre zăbrelite, păreți afumați și plafon boltit. Lampa cu gaz e chioară ca un opaiț, cu sticlă afumată. Uneori trimite limbi negre, stârnind ninsoarea tăciunie a funigeilor. Ceva covrigi (uscați), ceva pastramă usturoiată , niște măsline vechi și niște murături. Că mâncarea-i fudulia celor cu apa, numai vinul sărăcuțul hrănind însetarea bieților pământeni. Încăperea nu e arătoasă, dar simți în străfundul ei beciul cu strășnicia butoaielor, ca un glas de bas în
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
apoi la Crâșma „La Doi Peri”, unde cred că musai și-au făcut cale și știi tu cine... Cine? Păi cine alții dacă nu neobosiții hoinari Creangă și Eminescu? Apoi acolo era loc unde să pârpălească și o halcă de pastramă pe un hârb de strachină, că de vin nu se poate spune că duceau lipsă. Beciul adânc din fundul curții adăpostea butoaie pântecoase pline cu vin de soi. Și tot nu am priceput cum vine treaba cu pusul bețelor în
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
termini de numărat? Simplu, tovarășe responsabil! Dacă până la 500 nu lipsește nici una, credeți că există motive să lipsească tocmai din celelalte?!... „Ospătar! Două sticle cu vin. Alb sau negru? Dar... ce te privește pe dumneata?” „Carevasăzică, vin aveți, must aveți, pastramă aveți, mămăliguță aveți, mujdei așijderea! Fii sincer: cu care inspector mă confunzi?” „Vreau să beau un vin veritabil, așa că îți dau bacșișul înainte și acum te rog să-mi spui cinstit ce-mi recomanzi? -Alt restaurant!” „ Ascultă, tovarășe ospătar, urlă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Matei Cazacu în studiul introductiv al „Manuscrisului brâncovenesc “ (O lume într-o carte de bucate, Editura Fundației Culturale Române, 1997), semnifică un împrumut lingvistic recent. Absența din manuscris a altor termeni culinari importați de la turci (cum ar fi ciulamaua, ghiveciul, pastrama, pilaful etc.) îi permite domnului Cazacu să susțină că „acești termeni au intrat în limba română după 1749 - data ultimei copieri a cărții de bucate -, o concluzie de natură să întărească observația lui Nicolae Iorga asupra primelor decenii ale domniilor
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
dar și a anticatastazei, sau în cea redată în formula de ironie a sorții, atunci când ilustrează acele cazuri extreme, în care un Destin "care seamănă a voință răutăcioasă"156 inversează ludic sau malefic desfășurarea previzibilă a evenimentelor (Două loturi, Păcat, Pastramă trufanda, Fără noroc. Snoavă populară, Precauție inutilă și chiar în drama Năpasta). Cu termenii retoricii, ironia intră în categoria figurilor de stil constând în a spune contrariul în raport cu ceea ce urmează să se înțeleagă. Îndeosebi în proza lui Caragiale se pot
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Utilizând, așadar, o gamă extrem de largă de nuanțe și procedee ironice, inclusiv autoironia amară și crudă (Economii, Grand Hôtel "Victoria Română", O răutate, O lămurire), sau o variantă situată la limita grotescului și a umorului negru (O făclie de Paști, Pastramă trufanda), Caragiale își conturează un univers inconfundabil, care stă mereu sub semnul dictonului A bon entendeur, salut! 3.8. Diplomație postcaragialiană Ironia este atât de indisolubil legată de numele lui Caragiale, încât orice text care i s-ar atribui și-
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
doar a celor identificate în situații sau tipologii rizibile, ci și a celor oferite de discrepanțele de la nivel lingvistic. I. L. Caragiale are și incontestabilul merit de a fi realizat o primă ilustrare în literatura română a umorului negru. Povestirea orientală Pastramă trufanda bazată pe o întâmplare macabră, este admirabil prelucrată de creatorul român care știe să dozeze astfel informația, încât efectul de surpriză să fie total. În esență, umorul prevalează, deși se bazează pe un fel de quid-pro-quod tragicomic: turcul Iusuf
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prelucrată de creatorul român care știe să dozeze astfel informația, încât efectul de surpriză să fie total. În esență, umorul prevalează, deși se bazează pe un fel de quid-pro-quod tragicomic: turcul Iusuf crede că se ospătează dintr-o extrem de gustoasă pastramă, iar ovreiul Aron crede că poate îndeplini dorința răposatului, economisind prin șiretlic banii necesari pentru a transporta cadavrul acestuia. Ambii sunt convinși că ceea ce fac, deși este imoral, va găsi o rezolvare rezonabilă. Însă fatalitatea le dezvăluie ireparabilul ca formă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
murit, m-a jurat să-l trimit să-l îngroape în pământul sfânt la Ierusalim, că acolo vrea el să putrezească... și eu m-am gândit că oasele tot nu putrezesc; le-am îngropat aici, și carnea am făcut-o pastramă... Iusuf s-a îngălbenit deodată și s-a apucat cu mâininile de pântece. ... și a urmat jelindu-se Aron m-am gândit, de ce să nu fac iconomie la transport; am pus pastrama-ntr-un sac și i-am dat lui
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
am îngropat aici, și carnea am făcut-o pastramă... Iusuf s-a îngălbenit deodată și s-a apucat cu mâininile de pântece. ... și a urmat jelindu-se Aron m-am gândit, de ce să nu fac iconomie la transport; am pus pastrama-ntr-un sac și i-am dat lui...să-l ducă la Ierusalim, la frate-meu, Șumen, s-o îngroape acolo, că el a știut... Și el a mâncat pe drum pe tată... Ce fac eu acuma? Când a auzit
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prejudiciile morale prin prozaicele măsurători negustorești, restabilește definitiv "albul" umorului caragialian și aroma specifică după lectura textelor sale: Și după ce a chibzuit și iar a chibzuit adânc, a hotărât ca: Turcul să plătească ovreiului, pe prețul zilei, douăzeci de ocale pastramă prima, pe care i le-a mâncat; iar ovreiul să plătească turcului douăzeci de lire, fiindcă l-a-nșelat dându-i un sac de haine, în care nu era haine, ci pastramă, și nu pastramă adevărată de oaie, ci de ovrei. 208
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Turcul să plătească ovreiului, pe prețul zilei, douăzeci de ocale pastramă prima, pe care i le-a mâncat; iar ovreiul să plătească turcului douăzeci de lire, fiindcă l-a-nșelat dându-i un sac de haine, în care nu era haine, ci pastramă, și nu pastramă adevărată de oaie, ci de ovrei. 208 Macabrul este la fel de ingenios estompat și în C.F.R. Raport către șeful mișcării, din partea șefului unei gări, prin transferul interesului de pe situație asupra modalității de exprimare a ei, reacția umoristică rezultând
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]