344 matches
-
Kreisler, Gisekung, Han, Jalea, Dr. Gh. Danielopol, Zambacian, G. Oprescu, frații Ionel și Păstorel Teodoreanu, Geo Bogza... Aici, ne spune Mihail Constantinescu, în perioada când își redacta Ultimele sonete, medicul-poet își „avea locul lui, știut de toți, pe divanul de lângă patefon, unde ședea tolănit, retras, - un fel de Vlahuță de odinioară - izolat, taciturn, inspirând, de acea, sfială, îmbrăcat cu un costum ros de prea multă purtare, cafeniu cu subțiri dungi albe, iarna încălțat cu bocanci”... Era toamna anului 1954. Înfășurat în
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
producția crește de zece ori. Noi produse de consum accelerează și mai mult evoluția economiei de piață înspre nomadism, un alt nume dat libertății individuale: în 1947, bateria electrică și tranzistorul, invenții capitale ce transformă în obiecte portabile radioul și patefonul. Are loc o revoluție majoră, întrucât acestea permit tinerilor să danseze și în afara sălilor de dans, deci nu neapărat în prezența părinților; așa se ajunge la libertatea sexuală, la dezvoltarea unor noi genuri de muzică îde la jazz la rock
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
AR STRICA! Sună jale mai multă buciumul decât altădată, turmele nici nu urcă, nici coboară, turmele nu mai sunt, păstorul își cântă pierzania, nimic de-nțeles, lipsa acesta de taine se va-ntoarce odată împotriva Atoatenăscătorului... Mi-e frig, un patefon hăcăie, strigoi bătrân: "du-te-n..., băi, îmbuibă-te și lasă-ne să ne tărăim agale singuri viermii victoriși!"... Ce vremuri, se latră de sus, de foarte de sus, dar jos nimeni nu mai ascultă, ne paște o moarte de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
mic dejun din care nu a apucat să înghită nici măcar o îmbucătură : o felie de pîine cu unt, un iaurt și o ceașcă de cafea pe jumătate plină, cu puțin lapte alături. în ce privește sunetul sîcîitor, el vine de la un vechi patefon : acul alunecă la nesfîrșit pe zgîrietura unui disc. Pare o insectă cu picioare fragile, incapabilă să traverseze o falie în vid. X o ajută să treacă de obstacol împingînd-o ușor cu vîrful degetului. Vivaldi. nu știa că și domnul Busbib
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
nu face-o salată de cartofi așa de bună ca Santa.“ Salonul era aproape gata pentru sindrofie. Deasupra vechiului radio cu consolă era o sticlă plină aproape pe jumătate cu whisky Early Times și șase cutii de carton cu Seven-Up. Patefonul, pe care îl împrumutase de la nepoata ei, stătea pe linoleumul bine șters, în mijlocul camerei, cu firul ridicat până la lustră, unde fusese băgat în priză. Două pungi gigantice cu cartofi crocanți se odihneau în cele două colțuri ale sofalei acoperite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
câte-o băutură bună. — N-ai o aspirină, dragă? — Vai, Irene! Ce musafiri leșinați mi-a fost dat să am! Ia-ți ceva de băut. Așteaptă să vină bătrânu’. O să ne simțim bine. Tu și cu dânsu’ puteți dansa după patefon. — Să dansez? Nu-mi arde să dansez cu nici un bătrân. Ș-afară de asta, mi s-au umflat picioarele azi după-masă, în timp ce călcam halatele alea. — Irene, nu se poate să-i strici chefu’, fetițo. Să-i fi văzut mutra când l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
toți prieteni. — E-n regulă, se supuse domnul Robichaux. Luă mâna alb-albăstruie a lui Angelo și-o scutură fără vlagă. Ce drăguț! se bucură doamna Reilly. Vino și așează-te aici pe sofa, Claude, și Santa poate da drumu’ la patefon. În timp ce Santa punea o placă, Angelo, trăgându-și nasul cu un aer puțin zăpăcit, se așeză pe scaunul de bucătărie în fața doamnei Reilly și a domnului Robichaux. — Nu-i așa că-i frumos? strigă veselă doamna Reilly, peste zdrăngăniturile asurzitoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Hei, dați-i drumu’, Irene și Claude, ia să vă văd mișcând un pic picioarele. Ochii mici, negri ca tăciunele, se încruntau spre ea de pe polița căminului, în timp ce ieșea veselă din cameră. Cei trei musafiri, transportați de ritmul îndrăgit al patefonului, cercetau în tăcere pereții trandafirii și modelul floral de pe linoleum. Apoi, dintr-o dată, doamna Reilly strigă spre cei doi domni: — Vai de mine! Ignatius tocma’ dădea drumu’ la apă-n cadă când am plecat și pun pariu c-a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fumului și al ochelarilor de soare. Asta ce-a mai fost? întrebă Lana în cele din urmă. — Singura pomană pe care o s-o dai tu orfanului i-un sifilis. Nu mă mai toca la cap cu patefonu’, mama lui de patefon. Cum mă dumiresc ce-i cu orfanu’, chem eu singur poliția. M-am scârbit și mi s-a făcut lehamite să lucrez aci-n bordelu’ ăsta și plătit sub salaru’ minim ș-amenințat to’ timpu’. — Ei, copii, n-aud nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
unei uși în stil provincial francez. Ignatius văzu înăuntru o grămadă înfierbântată de oameni. Țigările și paharele cu cockteil, ținute în sus ca niște baghete, se agitau în aer, dirijând simfonia de vorbe, strigăte, cântece și râsete. Din măruntaiele unui patefon stereofonic imens, vocea lui Judy Garland se străduia să-și facă drum prin vacarmul existent. O mică orchestră de tineri, singurii care nu se mișcau din întreaga cameră, stătea în fața patefonului de parcă acesta ar fi fost un altar. — Divin, fantastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de vorbe, strigăte, cântece și râsete. Din măruntaiele unui patefon stereofonic imens, vocea lui Judy Garland se străduia să-și facă drum prin vacarmul existent. O mică orchestră de tineri, singurii care nu se mișcau din întreaga cameră, stătea în fața patefonului de parcă acesta ar fi fost un altar. — Divin, fantastic, atât de uman, spuneau ei despre vocea din tabernaculul electric. Ochii și albaștri și galbeni se plimbară de la acest ritual spre restul camerei în care musafirii se atacau unii pe alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
șadă sau să se relaxeze, ci mai degrabă să pozeze, devenind la rândul său un fel de mobilier uman, menit să întregească, cât mai bine, decorul. După ce Ignatius studie încăperea, îi spuse lui Dorian: — Unicul articol funcțional de aici este patefonul, care din păcate nu-i bine folosit. E o cameră fără suflet. Fornăi tare și disprețuitor, în parte din cauza camerei și în parte din cauză că nimeni dintre cei de acolo nu-i dădea atenție, deși întregea și el decorul la fel de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe oamenii aceștia. Să-i aducem la ordine. Ne așteaptă o chestiune crucială. Falsul cowboy gâdila cu biciul un oaspete elegant. Sportivul țintuia la podea un altul, ce părea în culmea fericirii. Peste tot se auzeau țipete, gemete, chiote. La patefon puseseră acum o altă placă: Lena Horn. „Spirituală“, „vioaie“, „teribil de cosmopolită“, spuneau reverențios cei de lângă patefon. Cowboy-ul se desprinse de admiratorii lui excitați ca să-și sincronizeze buzele cu cuvintele de pe disc, șerpuind în jurul camerei ca o șansonetistă încălțată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
biciul un oaspete elegant. Sportivul țintuia la podea un altul, ce părea în culmea fericirii. Peste tot se auzeau țipete, gemete, chiote. La patefon puseseră acum o altă placă: Lena Horn. „Spirituală“, „vioaie“, „teribil de cosmopolită“, spuneau reverențios cei de lângă patefon. Cowboy-ul se desprinse de admiratorii lui excitați ca să-și sincronizeze buzele cu cuvintele de pe disc, șerpuind în jurul camerei ca o șansonetistă încălțată în cizme. Cu o revărsare de țipete, musafirii se adunară în jurul lui, fără să mai rămână nici unul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pleacă. — Nu voi pleca. Nimeni nu mă poate împiedica. Pace! Pace! Pace! — Vai de capul meu! Văd că ai luat-o chiar în serios. Ignatius îl lăsă pe Dorian și străbătu grăbit camera. Croindu-și drum printre invitații eleganți, opri patefonul. Când se întoarse, oaspeții îl întâmpinară cu o versiune fără vlagă a unui strigăt de război apaș. „Bestie.“ „Nebunule.“ „Asta ne-a promis nouă Dorian?“ „Fantastică Lena.“ „Ce costum! Grotesc! Și cercelul! Vai de lume!“ „Era tocmai cântecul meu preferat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fost invizibil. Ignatius, simțindu-se exact la fel de invizibil acum, în salonul lui Dorian, începu să fandeze spre un adversar imaginar cu hangerul, ca să-și ascundă stânjeneala. Mulți dintre cei prezenți își uniră vocile cu discul. Doi începură să danseze alături de patefon. Dansul se răspândi ca un foc în pădure și peste puțin, dușumeaua era înțesată de perechi care se legănau și se aplecau împrejurul acelui Gibraltar rămas lângă perete: Ignatius. Când Dorian trecu pe lângă el, în brațele cowboy-ului, Ignatius încercă, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Delores nu-l lăsa să repete acasă, așa că s-a dus cu instrumentul pe colinele din Griffith Park, cântându-le veverițelor, coioților și câinilor vagabonzi care își făceau veacul acolo. Uneori mergea la biblioteca din centru și asculta discuri de patefon cu căștile pe urechi. Melodia lui preferată era Wolverine Blues, cântată de un interpret de demult pe nume Hudson Healy. Cuvintele erau încălecate și abia dacă se auzea ce cânta. Coleman a compus propriile sale cuvinte, chestii murdare despre cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
napalm, - dna Shirley Thorme, după o reflecție de trei luni, cere familiei Butler din Peterborough (Anglia) să-i dea înapoi pe Jacqueline, fiica sa în vârstă de doi ani, schimbată în glumă, dar pe baza unui act semnat, pentru un patefon, iar familia Butler refuză, hotărâtă să adopte fetița, - dl Georges Pompidou, aflat în vacanță, declară ziariștilor că „...mai mult de două-trei cărți foarte bune nu pot apărea într-un an, iar proporția nu e deloc surprinzătoare - la urma urmei, Flaubert
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
vechi dușmănii. Se gândea că la ei n-or fi fiind atâtea primejdii. El avea totuși norocul să se afle unde era. știa că nu trebuia să pretindă nimic altceva. Adam avea să descopere și muzica, aceasta datorită unui mic patefon pe care a Învățat degrabă să-l folosească. Era o cutie nu prea mare de lemn, pe dinafară de nuanța ciocolatei, pe dinăuntru de o culoare deschisă. Îi sălta capacul și potrivea grijuliu unele peste altele pe micul picior din
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
al copacilor, o pânză se așternea peste peisajul trecutului și-l lăsa mut și lipsit de culoare. Uneori, când Karl Îi zâmbea și-l strângea ușor la piept, o Îmbrățișare scurtă, călduroasă, drept răsplată pentru că alesese discurile și dăduse drumul patefonului, vedea cutele fine din jurul ochilor și se simțea mai bine, ca după o faptă bună, nouă și uimitoare. Nu-i trecuse niciodată prin cap că ar fi În stare să facă pe cineva fericit. Adam nu-și aduce aminte de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
al lui Karl. De parcă ar fi fost vinovată prin asociere, În curând și muzica pe care o asculta Karl Începuse să-l enerveze. N-avea nici un fel de importanță ce se cânta. Când Îl vedea pe Karl Îndreptându se spre patefon Îi Înțepenea spinarea. Altădată, viorile Îl umpluseră de emoție, acum sunetele lor Îi păreau aspre, țipătoare, iar vocile cântăreților de operă, care Îl amuzaseră cândva, i se păreau ridicole. Începuse să iasă pur și simplu din casă. În drum spre
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ani În urmă. Nu putea s-o Înșele felul acela de a vorbi, Îl cunoscuse doar atât de bine, iar ecourile lui le păstrase În adâncul ființei, ca Într-o arhivă, de parcă ar fi fost Înregistrate pe vechi plăci de patefon despre care Își Închipuia că se vor fi pierdut pentru totdeauna. Acum ieșiseră iarăși la lumina zilei, aidoma cu cele de odinioară, numai cu ușoare distorsiuni, de parcă vinilul era uzat, dacă nu cumva chiar ea se uzase odată cu vârsta. El
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
declinări sau conjugări ― vot de blam pe care și-l da singur, pentru că el știa că habar n-avem de aceste chestiuni gramaticale. De fiecare dată întreba în mod invariabil, automat, de parcă ar fi pus aceeași și aceeași placă de patefon: ― A fălfăi... a germina, a cuace... doi și la revedere, mogarale! Dacă nu te-ntreba verbe, te punea să-i declini următoarele combinații de substantive cu pronume, articole și adjective, știind dinainte că n-ai să răspunzi: ― Pălăria mea cea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
grade luate , de oriunde ar fi venit el. Și eu ce să fac? Nu aveam nici 19 ani! Aproape de casa gazdei era o cofetărie micuță și spre bucuria mea, din când în când, băieții patroanei puneau câte o placă la patefon. Mai mult cântece rusești. Și cum aveam la mine mai multe plăci de patefon, patefon nu, le-am dăruit plăcile cu muzică populară și ce mai era acolo. Au sărit în sus de bucurie. Pe atunci un disc costa ceva
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
aveam nici 19 ani! Aproape de casa gazdei era o cofetărie micuță și spre bucuria mea, din când în când, băieții patroanei puneau câte o placă la patefon. Mai mult cântece rusești. Și cum aveam la mine mai multe plăci de patefon, patefon nu, le-am dăruit plăcile cu muzică populară și ce mai era acolo. Au sărit în sus de bucurie. Pe atunci un disc costa ceva parale. Ei bine, de câte ori mă întorceam de la școală, patefonul așezat spre stradă mă întâmpina
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]