491 matches
-
nomen habet 359. Având poate în vedere versul 592, unde se afirmă că niciunuia dintre nobili nu i-a revenit un nume așa de mare ca cel al lui Augustus, și Fasti, II, 131-2, unde se face trimitere la epitetul pater, comun lui Augustus și lui Jupiter: primul, tată al oamenilor, al doilea, tată al zeilor, Bernini interpretează și versurile citate ca și cum s-ar referi la Augustus: "Dar toți sunt celebrați cu onoruri de muritori / în timp ce Augustus are numele în comun
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
mai ales la p. 98 și urm. 263 Cf. Epist. Ex Ponto, II, III, 77-79; I, VII, 28. 264 A se vedea A. ROSTAGNI, op. cit., II, 15; vezi și mai sus p. 128 sqq. 265 El va propune titlul de Pater patriae pentru Augustus. 266 Cf. și E. PARATORE, op. cit., p. 495; V. USSANI, op. cit., p. 449; H. BARDON, op. cit., II, 22-23. 267 Cf. P. VON ROHDEN, art. 111) M. Aurelius Maximus Messalinus, în RE II, col. 2490-2491; A. SCHOLTE, op. cit
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
lat. purpura și lat. lampas; termenii actuali purpură și lampă sunt împrumuturi ulterioare). În sfârșit, izolarea de Imperiu a făcut ca o serie de cuvinte din limbajul curent, transmise tuturor limbilor romanice, să fie înlocuite prin sinonime populare sau familiare (pater prin tata, mater prin mamma) sau să fie compensate prin perifraze ori cuvinte compuse (negare prin a spune (că) nu, nullus prin niciun(ul)). Nu există întotdeauna explicații pentru dispariția fiecărui termen în parte. Putem încerca să dăm o explicație
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
latină s-au păstrat și în sardă: lat. vitricus „tată vitreg“ > rom. vitreg și sd. log. bídrigu, bítricu, iar lat. scire > rom. (a) ști și sd. log. iskire. Cuvântul lat. vitricus a fost eliminat de cuvântul lat. patraster, derivat de la pater „tată“, care apare în inscripții vechi de la Roma. Acest termen s-a impus în tot teritoriul romanic, cu excepția românei și sardei, care, fiind izolate, au păstrat lat. vitricus. În franceză, în secolul 16, forma medievală parastre a fost înlocuită, din cauza
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
primului ca apoziție: Ζευς πατήρ (άνδρον τε Θεον) “Zeus, tatăl (oamenilor și al zeilor)”. Situația aceasta, în care Zeus apare în sintagmă ca element dominant, este ulterioară, rezultată dintr-o structură primară, în care zeus = geos era obiect posedat de către pater, astfel că românescul gospodar însemna la origine “al pământului stăpân”. Comparând formele gospodar și Jupiter observăm că în forma latină (Ju-piter), ca și în cea umbrică (Iu pater), a fost anulată terminația posesivă -s prezentă la Jovis, forma de genitiv
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
dintr-o structură primară, în care zeus = geos era obiect posedat de către pater, astfel că românescul gospodar însemna la origine “al pământului stăpân”. Comparând formele gospodar și Jupiter observăm că în forma latină (Ju-piter), ca și în cea umbrică (Iu pater), a fost anulată terminația posesivă -s prezentă la Jovis, forma de genitiv a lui Jupiter, formă în care partea a doua a sintagmei (piter) este omisă. Prin omiterea din sintagmă a celui de al doilea termen, care semantic era subiectul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
formă de vocativ. A existat și zeificarea directă, nemijlocită sintagmatic, a obiectelor sau lucrurilor. Astfel, în antichitatea greacă γη,γα, γαια (pământul, solul, lumea, țară, stăpânire etc.) era concomitent Γη, dor. Γα și Γαια “zeița pământului”. La rândul său cuvântul pater este format din pa-, cu sensul de “corespunzător, raportat la, de la, din, la” și -ter. Partea din urmă o găsim în lat. terra (pământul, globul terestru, universul, lumea, popoarele, oamenii etc.), în lit. târai “loc pustiu”, târas “curat”, tìrti “a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
dărymas “creare, înfăptuire”; vgr. πατήρ (gen. πατρος și πατέρος) “tată, strămoș, creator, capital”, față de τέρας “creatură, monstru, ciudățenie”, τέρην “întins, neted”. Primul component apare frecvent ca prefix: pământ, pârâu, petrece, pătură, poruncă, potop etc. Sensul de “pământ”, care unește pe pater cu patria, este primar în pater, care însemna “proprietar al unei suprafețe de pământ și a tot ce se află pe acea întindere”. Pe acest sens s-a putut dezvolta un derivat cu lat. patricius “patrician - membru al clasei dominante
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
πατρος și πατέρος) “tată, strămoș, creator, capital”, față de τέρας “creatură, monstru, ciudățenie”, τέρην “întins, neted”. Primul component apare frecvent ca prefix: pământ, pârâu, petrece, pătură, poruncă, potop etc. Sensul de “pământ”, care unește pe pater cu patria, este primar în pater, care însemna “proprietar al unei suprafețe de pământ și a tot ce se află pe acea întindere”. Pe acest sens s-a putut dezvolta un derivat cu lat. patricius “patrician - membru al clasei dominante din vechea Romă, care deținea pământurile
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
nevoie ca ideea de proprietate asupra pământului să fie reintrodusă în denumirea stăpânului pentru a se marca faptul că “singur tatăl avea dreptul de proprietate în vechiul drept roman, ca și în rest, în vechiul drept i.-e.” (DELL, la pater). Atunci a fost adăugat înaintea lui pater genitivul geos, zeus “al pământului”, de unde Jupiter și gospodar. Lumea slavă a dezvoltat din substratul tracic pe de o parte forma gospod(ĭ) pentru a denumi zeitatea unică, deseori în îmbinare cu bog
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
să fie reintrodusă în denumirea stăpânului pentru a se marca faptul că “singur tatăl avea dreptul de proprietate în vechiul drept roman, ca și în rest, în vechiul drept i.-e.” (DELL, la pater). Atunci a fost adăugat înaintea lui pater genitivul geos, zeus “al pământului”, de unde Jupiter și gospodar. Lumea slavă a dezvoltat din substratul tracic pe de o parte forma gospod(ĭ) pentru a denumi zeitatea unică, deseori în îmbinare cu bog (înrudit etimologic cu bogat), iar pe de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
era dată de câmpie și vite. Carnea și vinul și peștele constituiau masa de bază. Nemurirea se asigura prin copii. Familia era în centrul vieții, cu rudele și cei protejați. Sclavul era considerat om, nu ca la greci și egipteni. Pater familias, era ca la romani, cel mai în vârstă. Deși muncea mult, femeia nu era considerată proprietatea soțului. Se împodobea, participa la festivități, și era a unui singur și singură la bărbat. Cei bogați, de obicei mai aveau o soție
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
fizică a unei primejdii de moarte. Agrippina spuse că, pentru a evita riscul și scandalul unui proces public, juriștii împăratului jonglaseră inteligent cu legile. Găsiseră una, veche de peste cinci sute de ani, numită de patria potestate, care îi concedea tatălui, pater familias, putere de viață și de moarte asupra tuturor membrilor familiei sale. Prin urmare, Augustus își putea judeca fiica în taină, fără martori și fără apărători. — Ce și-au spus Augustus și biata mama în timpul unei asemenea judecăți barbare, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mândrul Senatus, divizat acum în diferite curente, nu mai era indicat pentru a controla imensitatea imperiului. Senatorii fuseseră obligați să-și recunoască superiorii: din când în când, din Senatus se evidenția cineva născut să comande - un consul, un triumvir, un pater patriae -, iar senatorii îi delegau o parte din putere. Sau respectivul o lua prin forța armelor, iar senatorii se revoltau pe dată. Astfel, după interminabilele masacre din timpul războaielor civile, Augustus anulase blând vechile structuri republicane. Întrucât era cu neputință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și naivului“ Gajus Caesar, astfel încât, prin manevre ingenioase, să poată obține din partea lui prevederi care, dacă ar fi fost dezbătute de senatori, s-ar fi lovit de o ostilitate cu neputință de depășit. Chiar dacă era foarte tânăr, l-au ales pater patriae și augustus, adică persoană protejată în mod sacru de legi, și pontifex maximus, capul religiei de stat, și, ceea ce era mai important, imperator, comandant suprem al armatei. Printr-o surprinzătoare concordie, îi acordară jus arbitriumque omnium rerum, cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din perspectiva unui personaj care nici nu existase În sursa inițială: dama de companie a mamei, o tânără În același timp plină de sensibilitate și de slăbiciuni omenești.Titlul provizoriu al povestirii era Frumoasa casă, o expresie lansată de Walter Pater și apropriată de Oscar Wilde, ca titlu al uneia dintre cele mai reușite conferințe publice ale sale. George Du Maurier se numărase printre primii prieteni care Îi scriseseră, cu sensibilitatea și tactul care Îl caracterizau, după premiera la Guy Domville
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
numai de ziduri puțin înalte și de un gard scund, a supraviețuit ca enclavă eficientă în îndeplinirea scopurilor caritabile fiecărei schimbări de putere politică. În vremuri de pace ori de război, niciodată nu a dus lipsă de afluență. Ca prior, pater Fulgentius era cel ce conducea așezământul. Un călugăr de vârstă mijlocie ce părea morocănos, care, când am fost în audiență, nu s-a interesat de tăria credinței mele, ba chiar m-a pus pe loc să scormonesc într-o ladă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mă echipez cum se cuvine. Până și chiloți și două cămăși de schimb a scos priorul din ladă, în plus un pulover croșetat din resturi policrome de lână, care avea să-mi mai țină multă vreme de cald. Și, pe deasupra, pater Fulgentius mi-a mai băgat pe gât și o cravată cu puncte roșii pe fond albastru: „Pentru duminica“, așa cum a spus el făcând aluzie la o posibilă vizită la capela Caritas care ținea de cămin. Toate se potriveau. Cât despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
zori până târziu, stătea sâmbăta după-amiaza, tăcut, în ușa deschisă a chiliei sale și privea cu evlavie cum ne aranjam noi ca să ieșim în oraș. Eu mă vâram în pantalonii negri găsiți în lada cu haine din donații a lui pater Fulgentius. În camera de rufe, călugărul care slujea acolo le călcase o dungă tăioasă. Îmbrăcat și cu jacheta mea cu model în ace de brad, trebuie să fi arătat ca unul din acei profesioniști care deschid dansul. Din păcate, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
oare se juca deja Tasso al lui Goethe sau asta a fost un an mai târziu? - și pur și simplu înecat de imaginea tablourilor din expozițiile care se tot schimbau: Chagall, Kirchner, Schlemmer, Macke, mai cine încă? În căminul Caritas, pater Stanislaus mă hrănea cu Rilke, Trakl, o antologie de poeți baroci și cu primii expresioniști. Citeam ceea ce ofereau fondurile de carte salvate de nazism din biblioteca franciscanilor. Iar în compania unei fiice de profesor accesibile - refugiată din Bunzlau împreună cu tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
limpede - primăvăratică, văratică, tomnatică - mă văd desenând chipuri pe jumătate treze care, pe colile mele, anticipează moartea. Deoarece prada nefumătorului s-a pierdut, rămâne incert dacă i-am folosit și pe tovarășii de cameră ca modele. S-ar putea ca pater Fulgentius, prior al căminului Caritas, cu expresia lui severă și sumedenie de cicatrici de vărsat de vânt și iubitorul de Rilke, pater Stanislaus, un om sensibil, călcând neauzit, care cita cu predilecție versuri din Privighetoarea îndârjită a călugărului baroc Spee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pierdut, rămâne incert dacă i-am folosit și pe tovarășii de cameră ca modele. S-ar putea ca pater Fulgentius, prior al căminului Caritas, cu expresia lui severă și sumedenie de cicatrici de vărsat de vânt și iubitorul de Rilke, pater Stanislaus, un om sensibil, călcând neauzit, care cita cu predilecție versuri din Privighetoarea îndârjită a călugărului baroc Spee von Langenfeld, să fi ajuns pe hârtie. Mi-aș dori să existe o coală pe care fratele grăbit care supraveghea totul, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sculpturi mici, torsurile de femei executate liber după Lehmbruck, capul expresiv -, îmi depusesem cererea de înscriere la timp, iar cererii îi atașasem un certificat de practică favorabil, semnat de meșterul Moog. În plus, după cum îl asigurase pe locatarul său preferat, pater Fulgentius intervenise și el, în timpul rugăciunii zilnice de dimineață, la sfântul Anton, aflat în capela Caritas sub chipul unei statui de ghips pictat, în mărime naturală, în a cărui competență intrau o mulțime de lucruri. Când i-am relatat cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lui Iisus și în Maica Domnului, pierdute încă din copilărie, prilej cu care, încă de atunci, mă familiarizasem cu o duzină de subtilități teologice. Și, la fel ca Joseph în lagărul cel mare de la Bad Aibling, așa îmi vorbea acum pater Fulgentius, chiar dacă nu era la fel de deștept precum camaradul meu bavarez, mai degrabă de o șiretenie țărănească și perfid. În balconașul corpului principal, pe care el îl numea birou, el schița pentru locatarul său o imagine de viitor ale cărei dimensiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
imagine de viitor ale cărei dimensiuni medievale aveau un farmec din cale-afară de ispititor și îmi aminteau de fanteziile mele de elev. De curând, așa spunea el, în mânăstirea centrală a ordinului franciscanilor murise, la o vârstă înaintată, fratele sculptor, pater Lukas. Acum mi se oferea, cu oberliht, blocuri de modelaj și ladă plină de lut cu tot, atelierul acestuia care se întindea până în grădina mânăstirii. Până și marmură din carierele din Carrara - pe care, la vremea lui, o prefera marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]