309 matches
-
în mod autonom. Elementul central fiind reflecția critică asupra deciziilor, după o analiză critică referitoare la propriile preferințe, p acientul poate decide să lase medicul să hotărască ce tratament este mai bun. De aceea, în acest concept, medicul așa zis paternalist este acceptat. Pacienții ar putea să nu aprecieze sau să nu considere importantă autonomia, pentru că o definesc altfel decât luarea deciziilor sau autodeterminare: unii pacienți gândesc în termeni de obiective ale îngrijirii personale, mai degrabă decât în termeni de preferințe
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Maura-Gabriela Felea, Liana Rada Borza, Cristina Gavrilovici () [Corola-publishinghouse/Science/91973_a_92468]
-
apreciază drept stresante sau confuzionale pentru pacient. Problema unei astfel de abordări este că înclină balanța de putere de partea reprezentanților sistemului medical care vor decide care informații merită a fi prezentate și care trebuie evitate. Este tot o atitudine paternalistă menită să protejeze pacientul de o suferință inutilă, și care îi limitează autonomia, bazându se pe presupunerea că medicul știe mai bine decât pacientul care este interesul maxim al acestuia din urmă. De aceea, în unele țări s a adoptat
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Maura-Gabriela Felea, Liana Rada Borza, Cristina Gavrilovici () [Corola-publishinghouse/Science/91973_a_92468]
-
imposibilitatea de adaptare le situațiile noi. Profesorul - dădacă are tendința de a-și proteja în mod excesiv elevii. Este foarte interesat și se implică foarte mult în problemele elevilor (de orice fel ar fi ele). În general manifestă un comportament paternalist și le lasă elevilor prea puțină autonomie. Profesorul - partener este cel care observă, ascultă, analizează, se informează ori de câte ori are de rezolvat o problemă nou apărută în clasă. De asemenea, reflectează înainte de a acționa și rareori își lasă liberă intuiția. În
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
Memorizarea mecanică, mimetismul, reproducerea impersonală au devenit singurele “răspunsuri” posibile ale studenților. Un program de "impregnare" la care puțini au putut rezista. Impactul a fost atât de puternic, încât se manifestă încă o puternică rezistență la inovații, la schimbare. Stilul paternalist și birocratic a fost adânc înrădăcinat. Nu mai insistam. B. Derapajul unor directori de conștiință Alături de universitari, scriitorii, artiștii, oamenii de cultură au fost supuși acelorași presiuni, pentru a se alinia. Mulți dintre aceștia au intrat cu rapiditate în slujba
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
înarmat cu competență ideologică și acțională și “intelectuali” (termen peiorativ, semnificând extracția burgheză, apartenența la ideologiile noncomuniste). Cadrele aveau misiunea de a “milita” pentru politica partidului în orice sector de activitate, de a implementa “conștiința socialistă”, comportamentele valorizate fiind cel paternalist și autoritar. Cadrele de partid girau “propaganda” de partid, conduceau “învățământul ideologic” sau “de partid”, supravegheau activitatea specialiștilor, organizau ședințele de “critică și autocritică”, dirijau manifestările festive (mitinguri) și dovedeau “vigilență revoluționară” (Gheorghiu, 1992). Cadrele de partid - viitoarea nomenclatură - se
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
cât și în Uniunea Sovietică, încă un mod de a evidenția inegalitățile de gen. Astfel, nu s-a produs dispariția patriarhatului, activitățile domestice rămânând în cea mai mare parte în sarcina femeii, moștenirea relațiilor patriarhale fiind exacerbată și de structura paternalistă a statului socialist 63. A existat, de asemenea, un anumit formalism al promovării egalității între femei și bărbați, fără ca femeile să-și poată promova interesele lor colective, deoarece inițiativa în ceea ce le privea aparținea elitei politice, care iniția "măsuri" pentru
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
regime)27 și ranforsarea cetățeniei sociale s-a făcut, în timpul regimului comunist, cu prețul încălcării drepturilor și libertăților civile și politice. Drepturile sociale de tip universal acordau o plasă de siguranță importantă, însă erau însoțite de supunerea individului față de Statul paternalist omnipotent și intruziv. Emanciparea femeilor prin muncă nu a însemnat și un câștig echivalent în sensul creșterii autonomiei lor, aspect care ar trebui să pună în chestiune strategiile și politicile naționale și europene de astăzi care insistă, în mod unilateral
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
legate de: testare (diagnostic presimptomatic) obligatorie sau testare voluntară; confidențialitate sau dezvăluire a rezultatelor testării (în situația în care aceste rezultate afectează alte persoane). 1. Conflicte etice comune Autonomie sau paternalism Practica medicală a fost dominată mult timp de atitudinea paternalistă, în care decizia aparținea practic exclusiv medicului, care aprecia și aplica atitudinea terapeutică fără a-l informa pe pacient și fără a-i cere acceptul. în ultimele decenii s-a recunoscut dreptul pacientului de a fi informat, medicul urmând să
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
Formele fără fond” junimiste, crede Marino, au o rădăcină „ancestrală” de care poate nici fondatorii curentului n-au fost conștienți. N-avem competența psihosocială a cooperării, echipei, construcției (sociale, economice, de idei), avem, În schimb, individualism și egoism, structuri autoritare paternaliste, cutume patriarhal-tradiționale, solidarități de clan. În relațiile dintre șefi și subalterni nu se invocă competența și nu se practică competiția, ci se cere un hatâr, o favoare, un avantaj pentru „un om de-al nostru”, „bun cunoscut”. Orice poziție de
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
legi, muncă și drepturile celorlalți, spiritul de chibzuință și de economisire. În România, toate aceste precepte nu funcționează, de aceea suntem săraci. Deși românii care au plecat „dincolo” sunt capabili să și le Însușească și prosperă. Mai e și atitudinea paternalistă a statului român care Încurajează conduita de dependență, asistență, pomană, stilul lui „să ni se dea”. Am găsit Într un ziar că jumătate dintre locuitorii județului Vaslui sunt asistați. Oamenii așteptă totul de la stat, de la alții, n-au inițiative, nu
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
este importantă, totuși, problema drepturilor? Aș spune că, dincolo de aspectul tehnic, de natură juridică, dacă vreți, această problemă are, în special în ceea ce privește drepturile negative, o profundă fundamentare filosofico-politică. Aceasta privește problema limitării puterii și pe aceea a deconstrucției "mitului statului paternalist"4, prin recunoașterea primatului pe care indivizii îl dețin în raport cu autoritatea publică. Sunt de acord, urmându-l pe Giovanni Sartori, că "o constituție fără o declarație a drepturilor este tot o constituție, în timp ce o constituție al cărei nucleu central nu
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
este importantă, totuși, problema drepturilor? Aș spune că, dincolo de aspectul tehnic, de natură juridică, dacă vreți, această problemă are, în special în ceea ce privește drepturile negative, o profundă fundamentare filosofico-politică. Aceasta privește problema limitării puterii și pe aceea a deconstrucției "mitului statului paternalist", prin recunoașterea primatului pe care indivizii îl dețin în raport cu autoritatea publică. Sunt de acord, urmându-l pe Giovanni Sartori, că "o constituție fără o declarație a drepturilor este tot o constituție, în timp ce o constituție al cărei nucleu central nu determină
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
fi fie "progresivă", fie "regresivă"), cât și aria domeniului guvernamental asupra căreia se manifestă această dorință de schimbare (Blondel, 1987: 87-97). PRIMA DIMENSIUNE Menținere Schimbare moderată Schimbare masivă A DOUA DIMENSIUNE Sfera de cuprindere largă SALVATORI Moise Churchill De Gaulle PATERNALIȘTI/ POPULIȘTI Bismarck Stalin Șahul Iranului mulți lideri din lumea a treia IDEOLOGI Mao Lenin Hitler Sfera de cuprindere moderată (aspectul unui sistem) OCROTITORI Eisenhower LIDERI CARE "REDEFINESC" Kennedy Reagan Thatcher REFORMIȘTI F.D. Roosevelt Sfera de cuprindere specializată (arie de politică
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
din rândul acelor lideri care s-au menținut foarte mult timp la putere în anii '60 și '70 (Blondel, 1980: 217-18). Succesorii acestor primi lideri au considerat în general că este mai dificil de condus într-o manieră atât de "paternalistă" și absolută: în multe cazuri (de exemplu în Tunisia și Senegal), rezultatul a fost o președinție mai "blândă", deși încă destul de autoritară. Conducerea duală Conducerea politică este de obicei privită ca fiind în mod normal exercitată de o singură persoană
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
satisfacția să-i vadă pe alții cum coboară. Cât despre democrație, majoritatea românilor nu știau prea bine ce Înseamnă. Dimpotrivă, se manifestase Întotdeauna un soi de respect amestecat cu teamă În fața autorității. Comunismul a profitat din plin de această mentalitate paternalistă. Cert este Însă că și asaltul comunismului asupra societății și culturii românești a fost de o brutalitate extraordinară. Mai Întâi, România a fost tratată fără menajamente, ca țară Învinsă. Apoi, liderii comuniști care au ajuns la putere veneau din zone
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Românii, ca și nord-coreenii, au făcut doar un ultim pas. Sistemul Închis, cu decizii luate În grup restrâns, la vârf, permitea și aproape Îndemna la asemenea alunecări. În România a contribuit, desigur, și o atitudine mai veche decât comunismul: mentalitatea paternalistă, respectul — parcă de la sine Înțeles — acordat celui care se află deasupra celorlalți. La acestea s-a adăugat și zdrobirea, mai necruțătoare ca oriunde, a tuturor structurilor autonome: amalgamarea românilor Într-o masă lipsită de voință. Stilul Ceaușescu Nimic n-a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
a proiectelor alternative, mai ales În mediul rural și, În genere, printre oamenii cu cultură modestă. Însă oamenilor li se spunea ceea ce multora dintre ei le plăcea să audă: se temeau de nesiguranța unei societăți deschise și, educați În spirit paternalist și autohtonist, priveau cu neîncredere spre modelul occidental. Lupta pentru putere a căpătat accente dramatice. În fața unei opoziții oricum minoritare, guvernanții nu s-au sfiit să recurgă la mijloace brutale, extrase mai curând din arsenalul bolșevic al luptei de clasă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Întâmplat mai rău. Fenomenul Vadim definește mai puțin o politică (programul său e cu totul sumar), cât o stare emoțională. Este o expresie a exasperării, un „cocktail“ alcătuit din sărăcie, frustrări, indignare față de corupție, neliniște provocată de nesiguranța vieții, cultură paternalistă (un stat puternic, liderul providențial)... Votanții „României Mari“ erau În genere citadini, cu studii medii și relativ tineri, categorii dinamice, care se simt nedreptățite de disfuncționalitățile sociale, de șomaj etc. (În timp ce Iliescu rămânea preferatul țăranilor și al persoanelor În vârstă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
tabula rasa din basarabeni, după război, am avea dreptul să ne alegem noi înșine o identitate, să aparținem lumii în care am fi dorit să trăim: să nu mai fim estici, ci occidentali; nu ortodocși, ci catolici sau protestanți; nu paternaliști, ci independenți și individualiști; nu prosovietici și comuniști, ci postmoderni și europeniști. Să transportăm în Basarabia o părticică din universul reperelor noastre politice și culturale, să amenajăm un ambient pe gustul nostru, al... câtorva intelectuali. Bovarisme. A te muta aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
p. 197)"/>. De fapt, este vorba de diverse niveluri de toleranță și de diferite accepțiuni (unele cu conotații negative) ale termenului „a tolera” : „a suferi”, „a suporta”, „a Îngădui” etc. În astfel de cazuri, toleranța este percepută ca un act paternalist, un act de favoare față de o comunitate care se abate de la normă și este deci „a-normală”. Printr-un hrisov domnesc de la mijlocul secolului al XVIII- lea, de pildă, se interzicea străinilor („greci, albanezi, sârbi și alții”) să devină boieri
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
toți (mai puțin PCR, factorul conștient al societății noastre), simplul cetățean, omul simplu, omul de pe stradă. Acesta este mesajul pe care l-au primit și îl primesc cei care nu fac parte dintr-o elită conducătoare sau dintr-una simbolică. Paternaliștii se dau în vânt după monopolul pe discernământ; și apoi se miră ipocrit când opera lor de infantilizare a populației adulte reușește. Se miră și se legitimează prin aceasta. În esență, autonomia personală este un concept de natură etică, iar
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
face politici care conduc la polarizare socială. Despre caracterul „criptic” al conținutului integrării europene se spune că este o minciună prin omisiune, în interesul binelui public. Dacă oamenii ar ști ce-i așteaptă prin intrarea în competiție transnațională, susțin politicienii paternaliști, se vor speria și nu vor mai dori integrarea. Cei tineri vor beneficia de pe urma faptului că nu a existat un consimțămînt informat. Cazul nu este scuzabil etic. Experimențele pe cetățeni nu sunt pemise! Deci: Informează cetățenii corect, inteligibil și din
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
nici măcar informațiile despre necreștinismul și imoralitatea unor înalți ierarhi n-au clintit încrederea în Biserică, devenită, în condiții de degringoladă a valorilor, un reper în criza de repere. Dar ceea ce mi se pare riscant este faptul că președintele alimentează mentalitatea paternalistă. După 1996, Emil Constantinescu a fost beneficiarul câtorva moșteniri care i-au favorizat imaginea: avea binecuvântarea lui Corneliu Coposu, figura-simbol moral a opoziției, se adresează omenește și deschis interlocutorului, a avut o campanie axată pe imaginarul popular legat de figura
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
și mai are încă media și societatea civilă de partea sa. Pe cea din urmă a atras-o parțial la guvernare prin intermediul Alianței Civice și a liderilor sindicali. Premierul actual, Victor Ciorbea, e caz notoriu. Președintele continuă să alimenteze mentalitatea paternalistă prin accentul care îl pune pe grija sa față de suferința oamenilor simpli, grijă care îl macină sincer, dar contraproductiv. Aceasta nu-l determină să schimbe un premier ineficient, nici să amendeze guvernul când dă ordonanțe de urgență neconstituționale (vezi cea
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
conducerile tind să devină „centrul vital” și să se polispecializeze. Ele fac de toate, se ocupă cu de toate. Există rar o diviziune clară a atribuțiilor, mecanisme de feedback și de evaluare din exterior. Din cauza supraimplicării, conducerile tind să fie paternaliste, să trateze universitatea ca pe un domeniu privat și să se atașeze de instituția universitară ca de propria familie. Din acest motiv este firesc să accepte greu să renunțe la poziția pe care o au. Rectoratul, decanatul și șefia catedrei
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]