2,501 matches
-
ăntr-o clinică, băutor deprimat. De-acolo, ai telefonează: aNu mă mai joacă an Germaniaă etc. ăntr-adevăr, tristă speță, artiștii, fie ei și mari bieți bufoni. an ziua alegerii lui la Academie (an vederea căreia făcuse vizitele de rigoare), Ionesco exclama patetic: ăE pentru totdeauna...a (787). Mai poate să scape, dacă va comite vreo infamie, că generalul Pétain, al consolează Cioran. Ionesco:ăMai șanț speranțe, deciă. Doi români cu umor. Profund neserioși. Ionesco, regretând că a acceptat să fie academician (905
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
refuz al "beției de cuvinte" învățat de la tatăl său, care, la rândul lui, l-a învățat de la Titu Maiorescu. Lipsa de iluzii n-are, în acest caz, nici o legătură cu cinismul. În mod numai aparent paradoxal, lucida Monica Lovinescu este patetica, angajându-se existențial în practicarea spiritului critic. Poate rămâne cineva lucid chiar și atunci când vorbește despre sine? Monica Lovinescu dovedește că da, printr-o carte de memorii de multă vreme așteptată și de curand apărută, La apă Vavilonului. Memorialistei nu
Exercitii de demistificare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17480_a_18805]
-
Puntea măgarilor, podul minciunilor). Efectul acestei demonice absorbții a Râului exterior al reprezintă dorința exasperata a accentuării fenomenului. O masochista aspirație către indistincția "buimaca" a existenței, catre conglomeratul sau amoral, catre universul dereglat, prin asumarea Râului sau intrinsec. Discursul liric, patetic an diformitatea lui secret-miloasă, functioneaza precum un filtru, reținând impuritățile spre a le neutraliză: "De-as avea și eu o traumă că pojarul,/ o răpăiala de ploaie de vară,/ o nevroza că o mătase,/ după care ești și mai iubita
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
poetica a imaginarului absolut generatoare adesea de metafore complicate, oculte, ermetice, menite să comunice peste capul cenzurii un mesaj aluziv, uneori, esopic, cititorului familiarizat cu cele mai absconse limbaje simbolice. Dacă clasicii vedeau categoriile imuabile și reci, romanticii individualitățile onirice, patetic curgând an durată, iar modernii esențele ultime, neschimbătoare sub forme, cu Nichita Stănescu cuvintele ăncep să se vadă, ăn sine, el vede ănsăsi structura metaforei care configurează altfel lumea*) și prin vorbirea poetica. Acest moment neomodern al generației de la '68
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
instituțional, "despărțirea" de comunism s-a făcut intelectual aproape exclusiv sub forma unor rechizitorii pe cît de vehemențe, pe atît de nediferențiate. Examenul critic al regimului prăbușit în doar cîteva ore a fost substituit de o simplistă retorica a delimitării patetice, verbal anticomunista și în spirit captivă celei mai rudimentare, celei mai lamentabile și celei mai distructive dimensiuni a marxismului că doctrina politică aplicată - dimensiunea acuzatoare. "Marxismul - afirmase cîndva Albert Camus - este o doctrină de acuzare, a cărei dialectica nu triumfă
Spiritul critic fată cu tranzitia by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17531_a_18856]
-
învățată de undeva, autoarea aduce în prim-plan și un tulburător motiv al privirii. O privire a mamei și a copilului care închide în sine o lume numai de ei știuta, care se refuză lumii exterioare. Pentru a nu deveni patetica scriitoarea apelează la arta, la acea latura livresca ce controlează emoția și conduce la generalizări: "Am văzut, la Galeria de sculptură din Berlin, un bassorelief de Donatello, intitulat ăMadona de la Palatul Pazziă. Artistul din Quattrocento a reprezentat, în marmură dăltuita
Amintiri din vechiul Bucuresti by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17555_a_18880]
-
obligă la acestă afirmarea identității. În fond, adică în natura lor profundă, ei sînt solidari și perfect compatibili. În primul rînd îi unește același tip de vibrație în fața realului; una discretă, consumată în surdina, fără gesticulații paroxistice și fără afirmații patetice. În al doilea rînd îi țin alături răspunsurile, de un extrem rafinament, la provocările lumii sensibile, acele ieșiri la dialog fără nici o ipocrizie și fără vreo intenție subînțeleasa de confruntare. În al treilea și în ultimul rînd îi leagă o
Singurătatea artistului si stilistica solidaritătii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17557_a_18882]
-
vinovate deopotrivă URSS și Germania hitlerista, atunci cînd, în 23 august 1939, au semnat tratatul Molotov-Ribbentrop. Iar pretențiile revizioniste ale Ungariei, tot timpul încurajate de Germania și Italia, au căpătat dezlegare, prin dictatul de la Viena. Degeaba a protestat Iuliu Maniu patetic în al doilea Consiliu al Coroanei din vara lui 1940, cerînd apărarea Ardealului cu arma în mînă. De i-ar fi fost ascultata opinia, atît de emoționant expusă, România își pierdea statalitatea, Axa retrăgîndu-si garanțiile promise pentru apărarea a ceea ce
Un moment tragic în istoria României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17588_a_18913]
-
negative a cărții sale încît a comis imprudenta de a răspunde în numărul de Crăciun al "Vremei" (O scrisoare a lui Bizu, iscălita Anton Klentze), sub forma unei epistole a lui Bizu. Să citez un fragment: "Biată mea viață, în pateticul nimicului e infantil, ca și în seninătatea tragică a resemnării finale a trezit printre penele critice o vie controversă de ordin pur formal: este sau nu este un roman? Deprins de a lucra cu secatorul în materia onestă a planetei
Un eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17606_a_18931]
-
a apucat serios de treabă. A început edificarea și, implicit, marea apologie a edificării. Orice pod sau viaduct, în prima fază, tronson de cale ferată sau baraj de acumulare apoi, fiecare siluetă de stabiliment industrial ori cartier nou deveneau poeme patetice ale creației și eroismului, strigăte de victorie anunțând încă o lovitură nimicitoare dată inamicului și cucerirea de noi medalii pe panoplia gloriei. Desigur, toate mai marile sau mai micile fapte de muncă erau acumulări necesare, umpleri ale golurilor reale. Stridența
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
solitar dintre aceia înălțându-se la cer prin înșurubare în păhăruț; razna te miri pe unde, repet; vai, mai rar, liber ca adiere de vânt subțire în oglinda paginii scrise, ci hulit în față propagandistic, înnebunit, umilit, într-un cuvânt patetic, dar „potrivit” à la Arghezi: răstignit; abia în cele din urmă, după ani și ani, slavă Domnului că în timpul vieții noastre, răzbind la lumină, încet, reînviat, slobod la gură, și iată, nu-i așa?, exprimându-se (integral?). Nu minciuna insituționalizată
Minima argheziană. Rugăciunea de la Gorj by Marian Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/2483_a_3808]
-
poeziei la principiul ei funsărbătorită în Sala Mare a Teatrului lui delicată și tristă. Luase deja ființă damental, cât și prin originalitatea forNațional din Craiova de către Societatea revista „Ramuri“, în al cărei comitet de mei, Elena Farago este cea mai patetică „Prietenii Științei“. Cu această ocazie a redacție se înscrie și poeta. Ședințele și mai personală poetă a generației primit urări de bine din partea celor care literare ale grupului erau ținute în casa noastre literare , iar G. Călinescu afirma: i-au
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
angrenajelor umane din aparatul totalitar. Walesa știe să-și folosească avantajele dobândite și în primul rând recunoașterea occidentală. Relația cu Danuta (Agnieszka Grochowska), soția sa, nu este lăsată deoparte, iar Wajda nu o ridică la nivelul unei sfinte revoluționare, antigonă patetică precum sora din Katyn care-i provoacă pe comuniști să o aresteze. În plan secund, ea asigură un confort psihologic și afectiv lui Walesa. Securiștii sunt abominabili, dar oricât de patibulari ar fi, nu violența deschisă ci șantajul rămâne principala
Minunatul Lech Walesa by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2509_a_3834]
-
încercând - și, ceea ce era cel mai rău, închipuindu- și că încearcă - această acțiune disproporționată față de puterile sale ce constă în a obține măcar un crâmpei de eternitate, chiar dacă ar fi un crâmpei mărunt și familiar, la fel de modest - dar și la fel de patetic - precum o lespede funerară, cu niște nume și o inscripție semnificativă, în fața căreia alte ființe, alți bărbați și alte femei din timpurile ce vor veni, triști și meditativi ca el, și din motive asemănătoare, își vor opri vertiginoasa curgere a
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
poetic. necontenit prezența naturii, participarea române. Vorbind despre „l imba Folosește puține predicate, toate la ei la frământările celor îndrăgostiți: „în însângerată de istorie”, Nichita timpul prezent, tocmai pentru a sugera fiecare dimineață, ochii tăi căprui,/ Stănescu făcea un apel patetic la lipsa de acțiune din societatea noastră ascunși în picuri verzi,/ înmuguresc confrații săi: „Copii ai poeziei, mai vie contemporană. deasupra cerului/ eșuat în portretul este limba noastră, numele ei este Nu ne-am propus să dezlegăm răsăritului” (Lieduri I
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
Numai că dacă poeziile-s puse cît de cît cronologic (și Nicu zice că așa lea pus), se pare că a pierdut-o din nou și repede, căci redactează numaidecît o elegie „grea”, un fel de acoladă definitiv dramatică și patetică (de care Lovinescu 7 zice că-i luată după Dimitrie Anghel): „Eu port un lanț în suflet... Verigă cu verigă/ L-au făurit acolo credințele de ieri./ În zornăirea-i surdă nici nu mai știu ce strigă/ Din tot amarul
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
te ia de păr”. Și o idee interesantă a lui Camil Petrescu, fan al colonelului. O găsesc în Istoria critică, cu care confrunt. Stilistica junimistă, maioresciană, care s-a impus, s-a făcut cu „o sacrificare a autenticului și a pateticului, a străfundurilor psihologice aproape dureroase”. Sacrificând toate astea, după cum și mahalagismul, cu culorile lui, Maiorescu ne-a pus în ordine, dar ne-a și împuținat.. „De unde a luat Adam și Eva ac și ață de-a cusut frunzele de măslin
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2436_a_3761]
-
date lui Dumnezeu, nenumit niciodată direct în mozaism, până la supliciul lui Ioan Vodă sfâșiat de cămile, în Bocetul lui Ioan Vodă, Armanul, sau în visul-coșmar al ciobanului mioritic, în Alei! Miriam Răducanu a prins foarte bine tocmai acest balans între patetic și jucăuș. A și intercalat între celelalte poezii, ca un laitmotiv, poezia Spiridușul somnului, sprințară, care atenuează tonurile dramatice. În acest joc subtil stă o bună parte din reușita spectacolului, pe care Miriam Răducanu a reușit să îl îmbrace în
Mai există oaze de frumusețe by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2439_a_3764]
-
ceafa împinsă vertical în prelungirea apofizelor cervicale. Avea o vigoare țeapănă, iar cînd inainta pe culoarele facultății, simțeai că sportul îi era un modus vivendi. Era amabil și deopotrivă reținut, sub apăsarea unei crispări tenace care îl împiedica să fie patetic. Cu o elocvență rece, fără tresăriri dramatice, Vasile Dem. Zamfirescu pronunța cuvintele în platou neted, fără schimbări de ton, aidoma unui introvertit ce nu poate molipsi audiența cu unda emoțiilor. Se îmbrăca elegant, cu un gust ce înfiora umorile studentelor
Apostatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2469_a_3794]
-
operă nu e ruptă din timpul ei”, p.58), care ar fi trebuit pus la temelia întregului. Privilegierea unor mărturisiri adevărate în împrejurări dramatice sau observații cu caracter global, imposibil de gestionat în afara condițiilor care le-au generat („Cerebral și patetic, iudaismul oscilează între luciditatea și febra lui... amândouă prinse într-o luptă care nu le suprimă, nici nu le împacă. E un popor de critici și de vizionari” etc., din Cum am devenit huligan) împing însă discuția întrun spațiu verosimil
Sebastian și lumea lui by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2379_a_3704]
-
-n albastru argintul/ Din lanțuri legate de fum,/ Sub ele sunt arcuri de înălțime/ Ce destramă lărgimi temătoare” etc. (Reflexe). E adevărat că-i place și să joace pe instabilitatea feminină, deși în general, ca toate suferitoarele, e mai degrabă patetică decît cochetă; dar uneori mai prestează și ea: „Fugi ispită! Te implor!/...// Sărută-mă ispită, dăruiește-mi pasiune” etc. (Ispita). Nu se dă-ndărăt nici de la clipe mai fericite, puține, ce-i drept, dar măcar pune suflet (și trup, firește
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
moartea unui poet. A lui Nichita Stănescu. Vestea, aflată pe tren, provoacă emoție. Este scriitorul pe care îl știe toată lumea, e ca și cum, compară Murivale (Vasile Mureșan), eroul, Eminescu ar mai fi murit încă o dată. Dincolo de peripețiile care impresionează, chiar dacă ușor patetice, ale unui artist premiat pe la concursuri și deghizat, de nevoie, ba în muncitor, ba în soldat, mica istorisire cu trei secvențe care încep diferit și se termină cam la fel pune, subtil, o problemă. Aceea din versul din Eminescu: căci
Poetul și moartea by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2392_a_3717]
-
ură față de semeni. Afinitatea autoarei cu tema isihastă e atît de pregnantă că pînă și tonul scrierii e pătruns de o reculegere sobră, cuvintele curgînd lent, în fraze largi, precum meandrele unui rîu calm. Ritmul vorbelor e așezat, fără tresăriri patetice, Nicoleta Baciu avînd o cumințenie senină, de ființă aflată cu un picior dincolo de lumea efemeră. Ți-e cu neputință să ți-o închipui intrînd în polemici aprinse pe seama unor probleme stridente, pentru simplul motiv că reticența cu care contemplă valea
Omul lăuntric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2407_a_3732]
-
rol în ivirea pe lume a Moromeților, Elena, ultima soție, prietenii din lumea literară : Radu Cosașu, Radu F. Alexandru, Sânziana Pop, Petre Anghel și alții, și alții. Toți aceștia vorbesc despre Preda și despre lumea lui, unii venind cu confesiuni patetice (Radu Cosașu: „Marin Preda e norocul vieții mele“), alții reflectând la interacțiunea dintre operă și creatorul ei, la sensurile vieții și ale morții în ce scria Marin Preda, ca în acel extraordinar interviu acordat de Marinică Preda, celălalt nepot al
Reconstituirea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2424_a_3749]
-
care fac muncile murdare. Că pe vremea triștilor ani '90 - '96, escrocii sunt eliberați pe ușa din dos, criminalii se bucură de înaltă protecție a câte unui ministru ce-ar trebui să fie în slujba cetățeanului, dar care se identifică patetic și penibil cu subordonații (vezi cazul Dejeu), iar trasul pe sfoară a redevenit politică de stat. Minciunii din decembrie 1989 i s-a adăugat minciună din noiembrie 1996. A-i reaminti astăzi d-lui Constantinescu despre promisiunile făcute în focul
Bilant (la mâini si la picioare) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18192_a_19517]