733 matches
-
poezia lui Marius Oprea. Atenția încordată până la halucinație asupra propriului trup și a propriilor mișcări interioare este binecunoscută tinerilor poeți români. Iar Oprea adaugă acestor tipicuri contemporane o doză proprie de melancolie - însă lipsită, din fericire, de orice urmă de patetism - și o muzicalitate foarte plăcută. Cum se face că autorul Marius Oprea reușește să fie un important cercetător al istoriei contemporane, scriind volume documentare foarte convingătoare despre istoria perioadei comuniste (a publicat de curând volumul semidocumentar foarte bine primit de
America nu crede în lacrimi by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7089_a_8414]
-
limitele existenței lăuntrice, o sondează pînă la stratul absurdului: "Ce-ar fi să fac anume gesturi ireparabile? Simplu, m-aș obișnui cu ireparabilul". Sau: " Prin faptul că totul este, nimic nu se poate explica temeinic, în absolut". Sau cu un patetism al aspirației spre imposibil, ca o aventură a neputinței umane, caducă, însă cu toate acestea misterios ispititoare: "Noi vrem ce nu putem. Suntem făcuți să vrem ce ni-i refuzat. Ar trebui să ne mulțumim cu ce avem dar nevoia
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
și absurdist al "stării de fapt". În mod cert, însă, o reușită mi se pare documentarul Piața Universității - România (1991) care din cauza tot a unui "Escu" a rulat numai trei zile în loc de șapte fiind scos urgent din cinematografe. În ciuda unui patetism inerent, filmul a devenit document, punându-te în contact cu atmosfera incendiară de atunci, un film care a țintit bine și a lovit percutant. Probabil că revenirea lui Stere Gulea datorează ca imbold tinerilor furioși din noul val, ca și
Tablou de familie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7482_a_8807]
-
mult mai importantă decât cele geografice. Adolescenți în 1989, ne amintim destul de bine cum a fost în Republica Socialistă România și putem compara în cunoștință de cauză cu ce s-a întâmplat în democrația ulterioară, fie ea și "originală". Fără patetism, să spun că știm mai bine decât cei mai tineri ce înseamnă cu adevărat libertatea; fiindcă nu putem uita ce însemna absența ei. E și motivul pentru care privesc fără înțelegere nostalgia unora după frumoasele vremuri ale "eticii și echității
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7490_a_8815]
-
corpuri surprinse în poziții coregrafice. Punctul final al vizitei - arhiva fotografică (aici, în sfârșit, custodele e un bărbat!). Întorc paginile "albumului" în care el a adunat tot ceea ce i s-a părut mai semnificativ: postúri retorice, gesturi tragice, pline de patetism, atitudini comice, un inventar la care și-au adus contribuția toate vechile scene ale Europei, într-un cuvânt limba de lemn a actorului epocilor trecute! Lucrurile se schimbă de îndată ce se conturează mai precis identitatea artistului modern, vizibilă, iată, într-o
La Budapesta, printre fantome by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7229_a_8554]
-
spectaculos, cât mai plastic. Totuși comparația cu originalul în franceză arată că nu s-a respectat întotdeauna stilul mai degrabă reținut, cu respirații scurte și ritm foarte alert, cu termeni preciși, simpli, cultivând repetițiile și o anume nuanță, discretă, de patetism bine temperat. Traducătorul leagă textul, îl face mai clar la nivel epic și mai fluent ca expresie, pierde acea "rugozitate" elegant-dramatică în favoarea unei ironii colocviale. Acesta ar fi, la limită, reproșul de esență: că în textul Monicăi Lovinescu naratorii au
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
în referința exterioară, ci în dansul ritualic pe care Andrei Pleșu îl face în pagină, un dans de scriitor pur-sînge, al cărui simț al limbii ține de un privilegiu de conformație rarisimă. În fine, de la un autor căruia îi repugnă patetismele nu te-ai fi așteptat la atîtea texte apăsat elogioase, cititorul resimțind intenția laudatoare ca pe o pană ce despică finalitatea artistică a volumului. Portretul reușit e fiul maliției, vorba lui Călinescu, chiar dacă aici avem schițe de portret. Indiferent că
Schițe de portret by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4950_a_6275]
-
laică și problemele culturii române din deceniile al șaptelea și al optulea au jucat un rol esențial. Prima dintre cele două reeditări critice, conform ISBN-ului, a vizat volumul Geo Bogza - un poet al Efectelor, Exaltării, Grandiosului, Solemnității, Exuberanței și Patetismului. Îngrijirea ediției, studiul introductiv, notele, referințele critice și indicii îi aparțin lui George Ardeleanu (care se dovedește nu numai un eminent exeget al lui Steinhardt, ci și un editor riguros), în timp ce reperele biobibliografice îi aparțin regretatului Virgil Bulat. Apărut în
Către o integrală Steinhardt by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4952_a_6277]
-
români și străini și, cu atât mai puțin, nu l-a împiedicat să rămână un scriitor care, deși low profile în raport cu valoarea sa, participa activ la viața literară. Așa cum Geo Bogza: un poet al Efectelor, Exaltării, Grandiosului, Solemnității, Exuberanței și Patetismului ni-l arată susținând gruparea estetică și protestând împotriva re-dogmatizării din anii ’80, Critică la persoana întâi ni-l înfățișează recenzând apariții de Vlaicu Bârna și Al. Căprariu și scriind un frumos necrolog la plecarea dintre noi a lui I.
Către o integrală Steinhardt by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4952_a_6277]
-
mormânt”, N. Steinhardt a fost un autentic trăitor, rugător și gânditor ortodox de mare autenticitate. O ediție care nu trebuie să lipsească din biblioteca nici unui intelectual român. N. Steinhardt - Geo Bogza: un poet al Efectelor, Exaltării, Grandiosului, Solemnității, Exuberanței și Patetismului, ediție îngrijită, studiu introductiv, note referințe critice și indici de George Ardeleanu, repere biobibliografice de Virgil Bulat, Mănăstirea Rohia/ Editura Polirom, Iași, 2011, 237 de p. Critică la persoana întâi, ediție îngrijită, studiu introductiv, note, referințe critice și indici de
Către o integrală Steinhardt by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4952_a_6277]
-
Ideile eseului erau mai vechi (apăruseră sintetizate încă din 1869 în Observări polemice), dar abia acum ele capătă formă articulată. Rareori elogiul inteligenței, al luptei pentru adevăr, încrederea în victoria finală a valorii au îmbrăcat o formulare mai concisă. Un patetism reținut conduce fraza, care are finalmente efect literar, bazat pe frumusețea în sine a demonstrației. Al doilea eseu, Din experiență, publicat tot în „Almanahul” de la Viena, nu are concizia precedentului, dar el atacă o temă pasionantă și la modă atunci
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
frustrat admiratori și a nedumerit critici muzicali. Experimentele sale au fost considerate eșecuri, iar dialogurile cu zone muzicale străine de preocupările anterioare au stârnit confuzie. Când intens religios, când apăsat profan, discursul său muzical uimește prin profunzime și printr-un patetism natural, necontrafăcut, neanunțat de vreun program cultural bine definit. Perfect articulat de la un capăt la altul al creației sale, Van Morrison trăiește, de fapt, printr-un fragmentarism plin de vitalitate, coerent mai ales în marginile sale, dar solid anexat unui
Van the Man (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6043_a_7368]
-
în lacrimă sub / roșu amurg" (7). Alibiul pios al acestei malaxări nu-i poate disimula cruzimea. Poetul își proiectează propria „destrămare" (cu un punct de referință blagian) asupra unui univers tot mai ostil, deși decepția e vătuită, stilul ceremonios, împiedicînd patetismele: „cade destrămarea / în noi și albastrul în zi / peste fiindul de inimi // unde vom fremăta / păsări prinse de cer/ cele de aici și cele ce vin" (12). Cîntate fiind „neîntîmplările", irealul se impune asupra unui real ruinat. Cu o tactică
O ipostază a iluziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6065_a_7390]
-
ale unor șaizeciști, Ion Horea așterne netulburat pagini de jurnal agrest. Mai apropiat decît de Ion Pillat la care s-a văzut adesea trimis, e de B.Fundoianu. Avem a face aici cu un pragmatism ideal ce evită extremele, încrîncenările, patetismul în numele unei „filosofii" a palpabilului care se transfigurează prin simpla-i consemnare gravă: „Pădurea cu norii de flori cătați de stupi. / Ferește numai, creanga uscată cînd o rupi. Nu-i poți lua în brațe, chiar de-s tăiați cu grijă
Un „centru al lumii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6125_a_7450]
-
durerea umană -, ci absurditatea meschină a întîmplării neprevăzute: sunt zile nefaste, bîntuite de ceasul rău, cînd oricîte precauții ți-ai lua și oricîte calcule ai face, accidentul nu poate fi evitat și pacientul îți moare. Autoarea e atinsă de un patetism a cărui cauză trebuie căutată în fronda pe care o simte în fața lipsei de sens a vieții, de aici și senzația cu care rămîi în final, aceea că ai fost inițiat într-un ritual al suferinței căreia îi lipsește finalitatea
In articulo mortis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4819_a_6144]
-
radios cîștigată auspra inepției negatoare; și totodată o șansă nouă, oferită unui material fără vechi titluri de expresivitate dramatică, - porțelanul, scos aici dintr-un regim mai ingrat, de gingășii decorative, pentru a fi, ars la 1380 de grade, instrument de patetism surprinzător, mat și integru. Dincolo de variațiuni psihologice, porii acestei albe continuități au resorbit, modest și sigur, impulsuri ce afundă într-un adînc anonim candorile și cruzimile lumii. * Cum, oare, am eluda încercînd să dăm seamă despre comunicarea dintre perioade, aparent
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
unor pravili călcate, siluite/ De alte mai mici umbre, neînsemnați pitici./ Oricare sentimente înalte, generoase,/ Ne par ca niște basne de povestit, frumoase,/ Și tot entuziasmul izvor de idei mici.”) ca să vedem că aerul timpului, cu toată concentrația lui de patetism, se descarcă, în preajma lui. Poetul versifică și trece mai departe. Nu altceva sunt poeziile de dragoste, sau de natură, decât consemnări. „Mă hotărâi a-i da pace și deschisei gazeta”, opțiunea îmbrățișată de personajul-martor al Buchetierei de la Florența față cu
Tinerețea lui Alecsandri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5303_a_6628]
-
pertinență a opiniilor. Merită să exemplificăm aici cu o rubrică zilnică, introdusă în telejurnalul matinal de pe TVR 1, intitulată „De ce-aș citi?” și susținută de Tudor Călin Zarojanu. Pledoariile sale pentru lectură și pentru literatură sunt convingătoare, au un patetism bine dozat, au vervă intelectuală și se urmăresc cu plăcere. Pe noi ne fac să citim, dar nu noi suntem publicul-țintă, noi oricum citeam. Sperăm să conteze și pentru cei care încă se îndoiesc de beneficiile lecturii.
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5425_a_6750]
-
o impune cumva scriitorului devenit un executant al unei practici care-l depășeșete. Dacă primul proces ne apare evident, al doilea funcționează în umbră. Realismul socialist, de pildă, este un exemplu de istorie pitită în formă (ca și un anume patetism anticomunist după 1990). Dar și ecologismul devine „literatură” inconștientă în clipa în care, de pildă, șeful de multinațională plin de bani renunță la mașina lui scumpă pentru o bicicletă de 3000 de euro. Esența literaturii constă atunci în conștiința acestei
De ce zahărul e violent by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5441_a_6766]
-
idioții eterne, prizonieratul beckettian sînt încă de neadmis.“ (p. 66) Cuvintele sînt frumoase, dar impresia pe care o provoacă e astenică. Umoarea ludică Ciprian Vălcan caută să și-o înăsprească printr-o mărire a intensității expresiei, dar, în lipsa vînei agresive, patetismul său sfîrșește în sunet puternic, adică în ambiție de oratorie. Eseistul forțează diapazonul, dar, neavînd cheie gravă, sunetele scoase sînt fără efect. Se pare că frecventarea asiduă a autorilor francezi i-a inculcat obiceiul frazei săltate și neapărat patetice, căreia
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
care se cumpănește cu calitatea lăuntrică a ființei. În acest sens, George Drăghescu se povățuiește pe sine: „Cîntărește-ți bine limitele, să prindă în greutate calitățile”. Sau, în duhul unei economii ideale: „Orice exagerare este prin ea însăși o limită”. Flama patetismului e înlăturată: „Vorbele mari izvorăsc din jarul înțelepciunii, nu din flacăra ei”. Tăcerea aduce ea însăși o esență care nu se află la îndemîna oricui: „Sunt taciturni cei care nu au nimic comun cu tăcerea”. George Drăghescu își intitulează placheta
Vîrsta edenică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5469_a_6794]
-
literaturii ruse, care trece așa de ușor de la păruială la amor.) Ura conjugală motivată politic și social este însă o temă tratată cu umor de Dumitru Crudu, ca și ura socială (dușmănia nu de clasă, ci etnică și politică), fără patetismul specific literaturii ruse, fără să dramatizeze, dar păstrând acea adiere de teroare care dă „tonul” vieții de aici. Viața la Chișinău (mai ales a basarabenilor) este una dublă, limba este una dublă, de aici și o schizofrenie și o nevroză
Un nou gen by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5210_a_6535]
-
este însă respingător în acest tablou sumbru. Șlefuitor de cuvinte, Constantin Abăluță știe, precum marii pictori, să expună cele mai sumbre viziuni într-o perfectă armonie estetică. Fiecare cuvânt are rostul său, atmosfera este de melancolie resemnată, niciun strop de patetism nu tulbură ansamblul: Când nu mai am nimic de spus răsare soarele. Trec zile întregi și trotuarele nu catadicsesc să-mi primească pașii./ Sunt un om printre atâția alții, tai pâinea ori deschid o carte și voi fi depus cândva
Tristețea orfevrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6669_a_7994]
-
actor a evidențiat locurile în care poezia lui Eminescu și cea a lui Nichita Stănescu "fac atingere". La fel de mult m-a impresionat un monolog, Sufleurul fricii, scris (cu un curaj nebun) de Matei Vișniec înainte de 1989 și interpretat (cu un patetism dezlănțuit, cu o adevărată cheltuire de ființă) de Ioana Crăciunescu. Acum, la banchetul de despărțire, atmosfera este literar-incendiară. În ceea ce mă privește, dansez (provocator, în prezența lui Ovidiu Genaru) cu soția sa, Cristina, și (romantic) cu fermecătoarea Andreea Rotaru. Cel
Festivități by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6682_a_8007]
-
aproape de Caragiale, iar absolutul lui este un enorm parcurs printre relativități. El privește lumea secvențial, depășește etapă cu etapă stadiile ei diverse, pentru ca, finalmente, întregul să se articuleze caragialesc, prin logica lui internă, și nu eminescian, prin apriorismul proiectului. Față de patetismul existenței eminesciene, față de zbuciumul lui grav, de turbulențele și de dramele asumate fiziologic și moral în același timp, Brâncuși este un histrion, o fire hîtră și cîrcotașă, un primitiv de circumstanță și un contemporan eficient și lucid al timpului său
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6723_a_8048]