406 matches
-
cu plasă de sârmă și erau sub paza lor, iar elevii de la această școală făceau orele în sediul de pe strada Traian. La capătul străzii Dacia era o baltă și-o gaură în gard, pe unde puteau intra iarna ciutanii să patineze pe ghețuș... li se permitea de către ostașii sovietici. După ce s-a terminat Teatrul, rușii și-au oprit liceul și o parte din parc. Sâmbăta seara, se duceau elevii la cravată, obligatoriu, să danseze cu fiicele ofițerilor, care nu erau urâte
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
superficialitate. Dacă acceptăm aceste simplificări, ce ar trebui să observăm în Mexic? Bănuiesc că dincolo de superficialitate regăsești mereu o pasiune care ezită între tristețe și nevoia de spectacol. Observ și în Ciudad de Mexico o preferință pentru baroc la clădirile patinate de vreme. Privindu-le, mi-ar fi greu să mă hotărăsc în care din cele douăzeci și două de tipuri de baroc definite de Eugenio d'Ors le-aș putea încadra, dar un lucru mi se pare evident. Aici, barocul
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Voi coborî pe Valea Prahovei, 182 desfășurată-n fața mea prompt și comercial ca un pliant turistic, cu cabanele de pe dealuri, fabricile de ciment, depozitele de cherestea, podurile de cale ferată. La ieșirea din subcarpați aerul va deveni cenușiu-transparent, ușor patinat de presimțirea serii. Silozuri cilindrice, lipite câte patru. Flăcările rafinăriilor. Câmpurile înzăpezite, peste care va atârna soarele deja rubiniu. Pe calea ferată care merge paralel cu șoseaua un tren va răsfrânge lumina purpurie din zeci de ferestre. Castele de apă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
eu, i-am făcut-o... Am ajuns la mașină, m-am urcat, am băgat în marșarier, am intrat în cruce și-am dărâmat-o în nisip, apoi am forțat vitezele, prima, a doua, a treia, și-am țâșnit înainte. În timp ce patinam pe drumul de coastă ce ducea spre nord, am mai apucat să aud: Mașina mea! Banii! M-am întins după butonul sirenei, dar când mi-am dat seama că vehiculele civile n-au în dotare așa ceva, am tras un pumn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ceva - să-l cheme pe individul nervos de la primărie, care trebuia să se-ocupe de treburile de-acolo, să-i spună ce găsise. Dar ieși doar un țipăt ascuțit. Aruncă lopata plină de mortăciuni și se grăbi să iasă, alunecând, patinând, căzând În genunchi; rupându-și masca, vomitând În zăpada porția de Weetabix. Logan parcă peste drum de Turf ’n Track, privind agenția de pariuri prin lapoviță și binoclu. Era o vreme Îngrozitoare. Ninsoarea diafană pe care o văzuse de dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
stăpânul său. Brusc, lui Logan Îi plăcu mai mult câinele. Se așeză confortabil În scaun și lăsă muzica de la radio să Îl Învăluie. O mașină particulară verde ruginiu trecu Încet pe lângă geam, făcu dreapta printre grupul de mici magazine și patină oprindu-se În parcarea cea nou-botezată cu rahat. Era aceeași mașină pe care o somase agenta Watson. Se gândea din nou la ea ca la agenta Watson. Nu mai era Jackie sau Picioare Adorabile. Și toate astea pentru că trebuise s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În ea o sacoșă de plastic și aproape căzu pe spate În lapoviță. Avea gulerul hainei ridicat și un ziar pus pe capul său ras, Încercând să țină la distanță ce era mai rău din vremea de afară. Alunecă și patină În drumul său spre rampa dezafectată de la agenție. Logan se Încruntă și Întoarse binoclul spre noul-venit, când acesta intra pe ușa magazinului. Urechile bărbatului erau festonate cu cercei și avea o privire hăituită ce putea fi recunoscută Într-o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
prin geamuri, pe când reporterul se cocoșase peste un ziar cu format mare. Logan trânti ușa apartamentului, fără să-i pese dacă trezea vecinii. De ce naiba să fie doar el treaz Într-o dimineață de doi bani ca aia? Alunecă și patină În jurul mașinii spre locul din dreapta, aducând cu el un vârtej de fulgi dezordonați și albi. Ai grijă la piele! Miller fu nevoit să strige ca să acopere aria de operă care se revărsa din casetofonul mașinii. Micșoră ușor volumul În timp ce pojghița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Track, lipindu-se lângă ușă, cu bastonul la-ndemână, exact ca-n filme. Cu mâinile vârâte adânc În buzunare, cu umerii Încovoiați, cu urechile ca para focului din cauza vântului Înghețat, Logan o urmă, cu doi Îngrijitori de câini mormăind și patinând pe lângă el. Când ajunseră la pariori, ambii Îngrijitori o imitară pe Watson, lipindu-se de perete și Încleștându-și parii cei lungi de metal. Logan Îi privi pe cei trei și scutură din cap. Nu suntem Starsky și Hutch, oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
industrială se distingea prin gard și În spatele ei două clădiri Înalte: Tillydrone. Doug Disperatul MacDuff se străduia să se cațere peste marginea de sus a gardului celui Înalt. — Stai pe loc! Logan o luase la pas prin zăpadă, alunecând și patinând ca să se oprească la capătul uscătoriei verzi chiar la timp ca să-l vadă pe Doug cum dispare din nou. Ce naiba, ești afurisitul de Houdini? Cățărându-se pe gard, Logan realiză brusc cum de reușise Doug Disperatul să dispară așa repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
podea și viră brusc, trimițând la loc spatele mașinii când luă colțul, Îndreptându-se apoi spre drumul princpial. Un camion era oprit la semaforul din față și Logan simți dorința subită de a-și pune piciorul jos și de a patina direct În spatele lui. Numai că nu făcu așa. În schimb, se Înjură singur fără sonor și Încetini mașina la minimum. Sunetul mobilului zgâriind interiorul buzunarului jachetei sale Îl făcu să tresară. Era Jackie, agenta de poliție Watson, care-l suna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
peste obrajii roșii. L-ați lăsat să plece! — Pe cine am... Dură un moment ca Logan să-și dea seama că vorbea de Hoitar. Domnule Lumley, el... — Trebuie să plec. Lumley se Întoarse și o luă la fugă, alunecând și patinând pe zăpada Înghețată. Oftând, Logan Îl privi cum pleacă, Înainte să se urce Înapoi În mașină. — Un prieten al tău? Întrebă Watson, revenind În trafic. — Băiatul pe care l-am găsit la toalete. Era tatăl lui. — Isuse, bietul micuț. Logan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
asta! Până să ajungă Logan acolo, cele două mașini erau deja răsucite pe stradă În fața numărului 25. Vântul se potolea, iar fulgii grași picau din cerul portoclaiu murdar. Aerul avea gust de piper. Logan se năpusti asupra frânelor, iar mașina patină pe asfaltul acoperit cu zăpadă și se opri numai după ce ajunsese la marginea carosabilului. Se Împletici afară din mașină, alunecând și patinând În sus pe scări și În casa pe care Martin Strichen o Împărțise cu mama sa. Doamna Strichen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
grași picau din cerul portoclaiu murdar. Aerul avea gust de piper. Logan se năpusti asupra frânelor, iar mașina patină pe asfaltul acoperit cu zăpadă și se opri numai după ce ajunsese la marginea carosabilului. Se Împletici afară din mașină, alunecând și patinând În sus pe scări și În casa pe care Martin Strichen o Împărțise cu mama sa. Doamna Strichen era În camera de zi, Întinsă cu fața În jos, cu partea din spate a capului Împinsă spre interior, cu linii roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
urechi. Cu degetele amorțite, Împinse fermoarul În jos. — Bună spuse el. În geantă, micuțul Jamie McCreath deschise ochii și Începu să țipe. Urmele de pași dispăreau rapid, fulgii grei de zăpadă le umpleau, făcând totul neted și fără trăsături. Logan patină oprindu-se, cu ochii scanând peisajul. Urma ducea direct de la casă În Întuneric. Și acum urma dispăruse. Înjură cu amărăciune. Polițistul pe care-l târâse după el pufăi, oprindu-se În spatele lui. — Ce facem acum, domnule? Întrebă el, luptându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
figuri care mă vor doborî curând! Nu mai vreau nimic de la patinaj. 11 decembrie 1959 (vineri) Prea multă energie acumulată strică. Toată ziua am fost veselă și am zbierat din toate puterile. Seara, pe lac, Într-un cadru feeric, am patinat urlând de fericire și satisfacție. M-am lansat pe Întinsul gheții, simțind adierea unei viitoare fericiri. A fost ceva ce numai visul poate plămădi, ceva feeric, Înălțător. Acum sunt răgușită din cauza țipătului. Vreau neapărat să mă fac bine, vreau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
școală nu m-am dus și au dat extemporal la geografie. Nu-i nimic... Ce bine-mi pare că merge bine patinajul!!! 25, 26 decembrie 1959 (vineri și sâmbătă) Aceste două zile se pot restrânge Într-o singură idee: am patinat excesiv. Sunt deznodată. Visul către Dinu nu mă părăsește nici o clipă. 31 decembrie 1959 (joi) Am petrecut un revelion foarte plăcut la Șerban, pe care l-am lăsat să fie fericit sprijinindu-și capul pe umărul meu. Iată, așa vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
trăiți voi și pentru ea. Aura 3 februarie 1960 (miercuri) Azi a venit În vizită la mine Marcel Comănici și mi-a adus flori. Ce știam eu ce mă așteaptă la gheață... Seara am fost la patinaj, dar nu puteam patina. Piciorul Îmi tremura, iar sufletul plângea gloria pierdută. Azi a fost repetiție pentru festival. A fost foarte frumos. Turbam, simțeam cum mă sufoc de furie și deznădejde. Îmi venea să-i strâng pe toți de gât și apoi să mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
intens de vară. Trebuie ca la iarnă să cuceresc titlul. Sunt avidă după glorie, visez o dragoste pe care doar sper că o voi avea, iar În unele momente las ca o lacrimă să acopere durerea de a nu mai patina la circ, acolo unde a fost și Bobek. 7 iunie 1960 (marți) În această săptămână am abandonat antrenamentul din cauza căldurii, care mă face să amețesc. B. mi-a Înșelat așteptările. El mă consideră ca pe o inferioară, care vede totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
gheață dansul. Când iubirea ta te-a părăsit. N-am putut, și cât de mult aș fi vrut s-o fac... Acolo, pe gheață, nu mai existau dușmani, parcă toți erau alungați de puterea pasiunii mele. Acum, pe gheață vor patina alții, vor râde de mine, mă vor compătimi. Nu-mi pasă de ei, mi-au fost și Îmi vor fi dușmani, dar acea lucire de sticlă nu mă va face să Înnebunesc, mai ales că nu mai am pe nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se pare atât de departe clipa aceea, parcă a trecut un veac de când am simțit-o. 12 noiembrie 1961 (duminică) Miracol! Minune! A venit Petre, a venit la mine, este Îndrăgostit de mine, am mers pe stradă de braț, am patinat, e minunat. Am avut pe gheață o stare Îngrozitoare. După o piruetă grea, am căzut și nu am mai știut pe ce lume sunt. Totul În jurul meu se Învârtea Într-un haos general, făceam sforțări supranaturale de a mă smulge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Închis Încă rana primei iubiri nefericite. 6 februarie 1962 (marți) Intelectualul are marea proprietate de a se autoobserva. În ceea ce mă privește, această autoanaliză duce la rezultate care mă uimesc. Iată de ce: Înainte, mă duceam la gheață numai pentru a patina, pentru a mă simți plutind sau... eventual, căzând! Figurile care Îmi reușeau Îmi dădeau o satisfacție deosebită, În ele eram eu și munca mea. Eram mândră de mine și luptam cu deosebit avânt. Apoi a urmat nedreptatea, imposibilitatea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
renunțare și au existat momente În care nu mă duceam la gheață ca să nu Îi văd pe aceia care Îmi ocupau locul acolo, În lot. Deci, senzația dureroasă a renunțării, a Înfrângerii mă domina mai mult decât dorința de a patina și găsesc asta foarte normal, nu mă acuz, pentru că niciodată nu o să-mi calc eu Însumi În picioare mândria. E de-ajuns că m-au jignit alții. Fruntea mea era tot ridicată, ba mai sus, părea mai stăpână, dar acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o mică evadare din noianul de gânduri negre, o cucerire care mi-a făcut plăcere (nu ca aceea cu Ovidiu!!!). Acum, nu mă pot gândi la gheață fără a-l include pe Marinică (caraghios nume, nu?). Nu mai concep să patinez fără el, savoarea gheții e nulă fără prezența lui fizică. Ce să fac? Să continui? Răspunsul vine clar - da. Această perioadă critică trebuie trecută cu capul sus și nu trebuie să fie rezolvată printr-o renunțare totală la care aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Tragedie sau dramă? Iată cum a fost: Mă duc după-masă la „public“ și vine și Marinică. Eu trebuia azi să mă Împart Între Marinică și Crenguța, pe care o chemasem pe gheață doar pentru a-i trezi gustul de a patina, pentru că a renunțat și ea la concurs din cauza nedreptăților ce i s-au făcut. A venit și Marinică pe gheață. A stat cu mine și Crenguța, iar apoi ne-am retras cu toții la colțul nostru. Am făcut eu ce-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]