272 matches
-
Bisericii. Sfântul Maxim Mărturisitorul îl numește , iar Sinodul al VII-lea Ecumenic de la Niceea îl menționa pe Sfântul Grigorie de Nyssa ca fiind „numit de toată lumea Părinte al Părinților”. Cu toate acestea, renumitul patrolog romano-catolic englez, Anthony Meredith, profesor de patrologie la Colegiul Heythrop din Londra, este de părere că este indubitabil faptul că Sfântul Grigorie de Nyssa nu a ocupat niciodată în mințile contemporanilor săi din Imperiul Roman târziu, ori chiar ale tuturor teologilor Răsăritului și Apusului, aceeași poziție care
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
susținerea credinței creștine și a trăirii corecte a acesteia și pentru că „a sprijinit învățătura sa pe datele Sfintei Scripturi, care nu contrazic rațiunea, ci se armonizează cu ea”. Așa cum sublinia și părintele profesor Ioan G. Coman în manualul său de Patrologie<footnote Am făcut referință la acest manual atunci când am înșirat lista lucrărilor folosite pentru alcătuirea biografiei Sfântului Grigorie de Nyssa. footnote>, Sfântul Grigorie are meritul de a fi sistematizat elementele teologiei de până la el și de a fi dat formule
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
abjurării de la adevărata învățătură privitoare la persoana Mântuitorului Hristos, în care subzistă două naturi, divină și umană, cărora le corespunde două voințe și două lucrări sau energii. Viața sa a rămas o pildă de statornicie în dreapta credință; Ioan G. Coman, Patrologie, Sfânta Mănăstire Dervent, 2000; Constantin Voicu și Nicu Dumitrașcu, Patrologie Manual pentru Seminariile teologice, București, 2004; Lars Thunberg, Omul și cosmosul, traducere de Remus Rus, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1999. footnote> a avut
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
care subzistă două naturi, divină și umană, cărora le corespunde două voințe și două lucrări sau energii. Viața sa a rămas o pildă de statornicie în dreapta credință; Ioan G. Coman, Patrologie, Sfânta Mănăstire Dervent, 2000; Constantin Voicu și Nicu Dumitrașcu, Patrologie Manual pentru Seminariile teologice, București, 2004; Lars Thunberg, Omul și cosmosul, traducere de Remus Rus, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1999. footnote> a avut mai mult decât un interes efemer în această noțiune a
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
datează din acestă epocă. Primul mare dascăl englez al Bisericii a fost sfântul Badea (d. 735). Un alt mare dascăl al Bisericii a fost sfântul Dunstan de Canterbury (d. 988), care a înlocuit pravilele monastice celtice cu Regula benedictină. Apogia patrologiei și pastoralei englezești a fost sfântul Anselm de Canterbury (d. 1109). Acesta a reușit să se impună, atât în fața regelui William II, cât și în fața papei Urban II, încât primi titlul de "alterius orbis papa". Conflictul dintre biserică și rege
Biserica Anglicană () [Corola-website/Science/299494_a_300823]
-
teologia orientală, la Institutul Pontifical Oriental (1983), și în teologie morală, la Academia “Alfonsianum” (1985). În anul 1985 a revenit în țară și a fost numit cancellarius la Ordinariatul de Iași și în același timp profesor de teologie morală și patrologie la Institutul Teologic Romano-Catolic "Sfântul Iosif" din Iași. Între anii 1989 și 1994 a fost rector al Seminarului Romano-Catolic din Iași. Evenimentele din decembrie 1989 au avut repercusiuni pozitive și asupra vieții Seminarului Diecezan. S-a renunțat astfel la numerus
Aurel Percă () [Corola-website/Science/306010_a_307339]
-
este recunoscut ca unul din cei mai docți teologi din Biserica Greacă. Scrierile lui Arethas includ un comentariu complet despre "Apocalipsă", publicat pentru prima oară în anul 1535. Acest comentariu ("scholia") a fost inclus de Migne în volumul 106 de Patrologie Greacă. Deasemeni, Arethas a făcut și comentarii importante ale scrierilor lui Platon și Lucian.
Arethas () [Corola-website/Science/305610_a_306939]
-
în cel Gregorian. --- de continuat-- Tabelul și argumentele pe baza cărora a fost elaborat au fost prezentate într-o scrisoare (scrisă tot în 525) către episcopul Petronius. În 526 adaugă o altă scrisoare explicativa. Aceste lucrări se găsesc cuprinse în Patrologia Latină (vol. 67/217) alături de o scrisoare a episcopului Proterius al Alexandriei către Papă Leon (scrisă înainte de 457). Deși Dionisie nu a dat un nume acestor lucrări, colecția de scrieri a fost numită, recent, "Liber de Paschate"- Cartea Paștilor- de către
Dionisie cel Smerit () [Corola-website/Science/317917_a_319246]
-
al noului episcop din Bergamo, Giacomo Radini-Tedeschi. Angelo îl slujește timp de nouă ani pe acest prelat însărcinat cu problemele sociale, dobândind o experiență deosebită și o mare înțelegere a problemelor clasei muncitoare. A predat și apologetică, istoria bisericii și patrologie. O dată cu intrarea Italiei în Primul Război Mondial în 1915 este rechemat în serviciul militar în calitate de capelan. La terminarea serviciului în 1918 este numit îndrumător spiritual la seminar, dar își face timp pentru a înființa un cămin pentru studenții din Bergamo
Papa Ioan al XXIII-lea () [Corola-website/Science/298394_a_299723]
-
Patrologia se poate referi la: Patrologia este studiul scrierilor Sfinților Părinți ai Bisericii Creștine, disciplină cunoscută și sub denumirea de "Patristică" sau "Studii patristice". Anumiți teologi, în special cei germani, fac distincție între "" și "Patristică". Josef Fessler, de pildă, definește Patrologia
Patrologie () [Corola-website/Science/318058_a_319387]
-
Patrologia se poate referi la: Patrologia este studiul scrierilor Sfinților Părinți ai Bisericii Creștine, disciplină cunoscută și sub denumirea de "Patristică" sau "Studii patristice". Anumiți teologi, în special cei germani, fac distincție între "" și "Patristică". Josef Fessler, de pildă, definește Patrologia ca fiind disciplina teologică ce
Patrologie () [Corola-website/Science/318058_a_319387]
-
Patrologia se poate referi la: Patrologia este studiul scrierilor Sfinților Părinți ai Bisericii Creștine, disciplină cunoscută și sub denumirea de "Patristică" sau "Studii patristice". Anumiți teologi, în special cei germani, fac distincție între "" și "Patristică". Josef Fessler, de pildă, definește Patrologia ca fiind disciplina teologică ce oferă toate mijloacele necesare pentru a analiza și înțelege lucrările Sfinților Părinți, ocupându-se de autoritatea, autenticitatea și problemele lor de interpretare, în timp ce "Patristica" este disciplina teologică prin intermediul căreia toate aspectele legate de credință, morală
Patrologie () [Corola-website/Science/318058_a_319387]
-
strictețe și nici nu apar a fi necesare, ele nefiind decât părți componente ale studiilor patristice, încorporate în teologia fundamentală. Un alt înțeles al termenului este legat și de colecția lucrărilor complete ale Sfințiilor Părinți, publicată de către Jean Paul Migne, "Patrologia Latina", și "Patrologia Graeca".
Patrologie () [Corola-website/Science/318058_a_319387]
-
nu apar a fi necesare, ele nefiind decât părți componente ale studiilor patristice, încorporate în teologia fundamentală. Un alt înțeles al termenului este legat și de colecția lucrărilor complete ale Sfințiilor Părinți, publicată de către Jean Paul Migne, "Patrologia Latina", și "Patrologia Graeca".
Patrologie () [Corola-website/Science/318058_a_319387]
-
de manuscris, versiuni de sinteză și traduceri. Între anii 1930-1950, teologul și orientalistul român Vasile Radu (1887-1940) a publicat textul arab în traducere franceză sub denumirea "Voyage du patriarche d’Antioche Macaire Za’im" (Ed. Firmin-Didot et Cie., Paris, Col. Patrologia Orientalis, 1949), în colecția pariziană „Patrologia Orientalis”.
Paul de Alep () [Corola-website/Science/318824_a_320153]
-
traduceri. Între anii 1930-1950, teologul și orientalistul român Vasile Radu (1887-1940) a publicat textul arab în traducere franceză sub denumirea "Voyage du patriarche d’Antioche Macaire Za’im" (Ed. Firmin-Didot et Cie., Paris, Col. Patrologia Orientalis, 1949), în colecția pariziană „Patrologia Orientalis”.
Paul de Alep () [Corola-website/Science/318824_a_320153]
-
Guillaume de Tyr și William of Malmesbury au folosit diverse părți din ea ca sursă. Cronica lui Foucher este în general precisă, deși nu în integralitatea ei. Ea a fost publicată în colecția "Recueil des historiens des croisades" și în Patrologia Latina, iar o versiune critică a versiunii în latine a fost publicată de către Heinrich Hagenmeyer în 1913.
Foucher de Chartres () [Corola-website/Science/324386_a_325715]
-
Iulia (2003-2005), pe care le-a încheiat cu disertația: Teologia persoanei în gândirea părintelui Dumitru Stăniloae. O incursiune în teologia patristica și contemporană (Albă Iulia, 2005). A fost admis la cursurile doctorale de la Facultatea de Teologie „Andrei Șaguna”, Sibiu, specializarea Patrologie și Literatura Postpatristică, sub îndrumarea științifică a arhid. prof. univ. dr. Constantin Voicu (2001-2007). Studiile doctorale au fost continuate la Facultatea de Teologie „Patriarhul Justinian” din cadrul Universității București, sub îndrumarea științifică a diac. prof. univ. dr. Ioan Caraza (2007-2011), sub
Ignatie Trif () [Corola-website/Science/328003_a_329332]
-
de conducere al Asociației Tinerilor Ortodocși din Balcani (B.O.Y.A.), ca reprezentant al asociațiilor ortodoxe de tineret din România (1998-2002). În cariera didactica a fost: asistent asociat la catedră de Formare duhovniceasca (2002-2003); asistent titular (2004-2008) la catedră Patrologie și Literatura Postpatristică; lector titular la catedră Patrologie și Literatura Postpatristică și Limba Elina (2008-2011) din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă, Albă Iulia. Recalibrează viziunea și practica pedagogic-universitară prin inserții personale și calde în calitate de profesor și prieten nedisimulat al Patristicii și
Ignatie Trif () [Corola-website/Science/328003_a_329332]
-
B.O.Y.A.), ca reprezentant al asociațiilor ortodoxe de tineret din România (1998-2002). În cariera didactica a fost: asistent asociat la catedră de Formare duhovniceasca (2002-2003); asistent titular (2004-2008) la catedră Patrologie și Literatura Postpatristică; lector titular la catedră Patrologie și Literatura Postpatristică și Limba Elina (2008-2011) din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă, Albă Iulia. Recalibrează viziunea și practica pedagogic-universitară prin inserții personale și calde în calitate de profesor și prieten nedisimulat al Patristicii și al studenților din Facultatea de Teologie din Albă
Ignatie Trif () [Corola-website/Science/328003_a_329332]
-
Mihai, „Sfintele Taine, după Catehezele Sfântului Chiril al Ierusalimului”, în Studii Teologice, nr. 7-8/1959; 7. Delacroix, Gustave, Saint Cyrille de Jerusalem, sa vie et ses oeuvres(1865), Editura Kessinger Publishing LLC, Montana 2010; 8. Coman, Pr. Prof. G. Ioan, Patrologia, Ed. I.B.M.B.O.R, București 1956; 9. Chițu, Magistrand Viorel, „Catehezele Sfântului Chiril al Ierusalimului ca izvor pentru istoria cultului creștin”, în Studii Teologice, nr 1-2/1960; 10. Bulacu, Pr. Mihail, „Problema conștiinței creștine după Catehezele Sfântului Chiril al Ierusalimului
Catehezele mistagogice ale lui Chiril al Ierusalimului () [Corola-website/Science/333520_a_334849]
-
grecești de cronicari. Enciclopedia din secolul al X-lea Suidas susține că Africanus a fost un "filosof libian", în timp ce îl consideră de origine romană. O parte din lucrările sale sunt incluse în volumul al 10-lea al colecției de scrieri Patrologia Graeca (161 de volume). Cea mai importantă lucrare a lui Julius este opera în cinci volume "Chronographiai". Acesta a fost păstrată în fragmente de Eusebiu și Ieronim. Lucrarea acoperă istoria politică a lumii de la creație până în anul 221. El consideră
Sextus Julius Africanus () [Corola-website/Science/337365_a_338694]