349 matches
-
probabil apelația unor primari mândri de ascendența noastră romană, deoarece alte străzi de evocație antică (Sirenelor, Ciclopilor, Minotaurului, Numa Pompiliu, Decebal, Traian, Virgiliu etc.) formează împreună cu ea o familie poetică. E o stradă putin frecventată, lipsită de orice expresie edilitară, pavată toată (trotuare inclusiv) cu bolovani. Casele G. Călinescu au numai parter, și excepțional, în interiorul curților, dependințele sunt sporite cu câte un etaj scund ca un mezanin. Departe de arterele principale, într-o suburbie vastă și labirintică, fără o notă distinctivă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nuînviază, ci intră în mormânt. Ioanide, știind că Butoiescu nu pricepea metafizica, se calmă, îl luă de braț, simulă cu el o plimbare prin fața monumentului, îi arătă că lumea pioasă avea să treacă între mausoleu și monument pe o cărare pavată ca un peron și cu acest prilej avea să vadă de o parte îngerul ținând de mână pe răposata (ca și în mitul Eurydikei), iar de cealaltă - porțile mausoleului. Arătând cu spada în sus, îngerul dădea a înțelege că prin
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
scopului. Așa că doresc o sadică imaginară mai slabă decît mine. Mda, dificil, dar aș putea să aranjez. Haide. Gloopy îl ghidă printre gărzile de la Quantum-Cortexin, care stătea în afara galeriei, și deschise o ușă de lîngă lift. Merseră pe o potecă pavată, printre pajiști și copaci cu lampioane chinezești. — Creadeam că sîntem undeva foarte sus, Gloop, spuse Lanark. — Numai în interior. Stadionul e construit pe locul unui fost doc. Fluviul e undeva jos, Narky dragă. Trecură de un debarcader cu mici ambarcațiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din cei doi, cel puțin la prima vedere, nu dădea vreo atenție tânărului ofițer aflat în picioare, în spatele lor, și care, ținând sub braț coiful împodobit cu pene, stătea în așteptare, în mijlocul a ceea ce fusese biroul marelui împărat. Aleile frumos pavate, flancate de șiruri de chiparoși, erau străbătute fără încetare de mici grupuri de ofițeri de rang mai mic ori de curieri, servitori, cantinieri, magistrați ai cetății, furnizori, petiționari care veneau pentru a douăzecea oară, cel puțin, să solicite o audiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
presante, la care, în acel moment, încetă să mai răspundă. Coborî treptele în fugă și ieși, la rândul său, în parc. Smulse din mâna unui serv tânăr felinarul și, poruncindu-i să o urmeze, se îndepărtă pe una dintre aleile pavate ce traversau parcul. — Flavia! Flavia! strigă îngrijorată, ciulind urechile, în speranța că va auzi o voce răspunzând, o chemare, dar nu auzi decât vocile, cu fiecare pas tot mai îndepărtate, ale mulțimii ce ajunsese în fața villa-ei. Adâncindu-se iute printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
era obosit să-i tot vadă mereu și mereu. De două zile în retragere, armata marelui rege traversa o regiune împădurită, urmând în mare linia drumului, dar ieșind cu mult în afara sa; în vreme ce carele erau obligate să rămână pe fâșia pavată, o parte din oameni și cai, precum și o parte dintre animalele pe care reușise să le pună la adăpost umpleau cărările ce însoțeau drumul printre copaci, urcând și coborând de-a lungul unduirilor leneșe ale terenului; trecând prin vaduri, ieșind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sub soarele arzător de iulie. Era foarte cald, iar oamenii mergeau goi până la brâu, potolindu-și setea și adăpându-și caii din numeroasele pârâiașe ce tăiau câmpul. Ca întotdeauna, acolo unde terenul le-o îngăduia, grosul armatei rămânea pe drumul pavat, însă unitățile ce nu erau încetinite de care preferau să se deplaseze pe câmp. După câte se părea, trupele lui Etius se țineau prudent la distanță, astfel că armata înainta repede, dar fără precauții deosebite; multe burguri care scăpaseră, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
târgului, construită în anul 1788, s-a ajuns la vreo 80 de străzi și căi de acces în 1890, dar numai 21 erau mai importante. Dintre ele, unele au rămas până în zilele noastre, altele au fost lărgite, îndreptate, pietruite sau pavate, înlesnind circulația pietonilor și a vehiculelor(Anexa 1). Distribuirea trimiterilor antrenează munca mai multor categorii de salariați, dar dintre aceștia factorii poștali sunt cei care predau destinatarilor la domiciliu, cele mai multe trimiteri sositeăcorespondență simplă și înregistrată, citații, adeverințe de primire, avize
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
care s-a constituit la 23 aprilie 1853. Căutând în arhive, consultând hrisoavele emise la sfârșitul secolului al - XVIIIlea, am putut constata, că Alexandru Dimitrie Ghica s-a născut la 1 mai 1876. Locul nașterii este Bucureștiul, cu străzile sale pavate, cu pădurile de peste Dâmbovița și cu protipendada din acel moment. Se trăgea dintr-o familie cu rădăcini bizantine, tatăl său fiind banul Dimitrie Ghica, persoană agreată de mai toți domnitorii Țării Românești de la sfârșitul secolului al -XVIIIlea și începutul secolului
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3142]
-
dezinfectant, care avea la el un mănunchi de chei cam de mărimea unei anvelope de la roata unei mașini, m-a condus printr-un labirint, ca ăla din Creta, de coridoare pavate cu gresie Îngălbenită și apoi Într-o curte mică, pavată, În centrul căreia se Înălța ghilotina. Este un obiect Înfricoșător la vedere și Întotdeauna mă face să simt fiori reci pe șira spinării când o văd din nou. De când venise Partidul la putere, ghilotina avusese parte de ceva acțiune și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
s-o fi Închis, n-aș putea să vă spun. Asta dacă e Închisă, vă atrag atenția. Nu judecați după cum arată. Mi se pare că așa a arătat Întotdeauna. Am condus-o pe Inge prin spate, pe o mică alee pavată mărginită de garaje și magazii Încuiate. Pisici vagaboande murdare stăteau Înșirate pe zidurile din cărămidă; o saltea zăcea aruncată la o intrare, cu arcurile de fier revărsându-se pe jos; cineva Încercase să-i dea foc, și asta mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
până l-a lăsat fără cunoștință. Tot timpul, noi prizonieri se alăturau șirului. După o oră, cred că eram mai mult ca sigur pe puțin o sută. Ne-au pus să mărșăluim pe un coridor lung până Într-o curte pavată unde am fost Încărcați În mașinile verzi ale poliției. Nici un om din SS nu urcă În camionete cu noi, dar nimeni nu vorbi prea mult. Fiecare stătea tăcut, singur cu gândurile sale despre casă și cei dragi, pe care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
În urma sa. Ciudată neglijență la un om atât de corect și atent. L-am urmărit În toate zilele, Încordat să verific dacă nu cumva mă Înșel. Nu, nu mă Înșelam. Deschidea vioi poarta, intra În curte, străbătea fără grabă aleea pavată, intra În clădire, ieșea. Poarta rămânea, invariabil, În urma sa, larg deschisă. Mă Întreb cine este acest domn, dacă misiunea cu care l-a Învestit hazardul nu se servește de o prea simplă și anodină travestire. * Îl văd ieșind din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
O aduc chiar eu? Da, dar repede, mă grăbesc să plec... Ispravnicul, intendentul palatului și moșiei de la Mogoșaia, un om de cincizeci de ani îmbrăcat după portul moșnenilor dinspre Ardeal, plecă sprinten și peste câteva minute trase barca spre peronul pavat, astfel ca prințul să poată sări ușor în ea. — Du-mă spre mijlocul lacului, e un loc acolo, o să ți spun eu când să oprești. Dinspre pădure zvon de păsări, în rest zgomotul vâslelor lovind apa lacului care părea negru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
blonzi sunt locuitorii și stăpânii legitimi ai acestui loc și le dă mâna să lase orice cântece vor ei să se reverese pe străzi fără să-i împiedice nimeni. O, America! America! O fi însemnat ea pentru bunicii mei străzi pavate cu aur, o fi însemnat ea pentru taică-meu și maică-mea un pui la fiecare masă, dar pentru mine, pentru copilul ale cărui amintiri timpurii se leagă de Ann Rutherford și Alice Faye, America e o șikse cuibărită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
scaune încăpătoare, capitonate și îmbrăcate în pluș albastru, se rânduiesc în jurul mesei, între ele existând suficient spațiu ca fiecare invitat să nu simtă coatele vecinului. Ușă glisantă din mijlocul peretelui din dreapta este deschisă și oferă privirilor o parte din terasa pavată gen tablă de șah, cu plăci albe și negre. În spatele camerei se ridică un șemineu gol, cu un paravan de aramă în față, compus din două plăci mobile. Pe colțurile de sus ale căminului se observă sculptată emblema familiei Dracea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nimic. Mă gândeam la o floare strălucitoare despre caream citit într-o carte că înflorește numai o dată la o sută de ani. - Ești sigur că există o astfel de floare?... Să mergem. Dă-mi brațul. Mergând pe drumul stricat și pavat cu rădăcinile aparente ale brazilor, ca niște enorme cracatițe pietrificate, uneori călcâiele ei "Louis Quinze" o trădau, și atunci, în panică, și ca să se echilibreze, mă apuca de braț, în care simțeam încordarea trupului ei întreg. Eram sus detot, aproape de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ei reacționau, dar aceștia n-o făceau, deși continuau să respire. Ușile se deschiseră și coborâră cu toții. Prin fumul care plutea În aer, Lefty văzu alte tramvaie, din care coborau alți muncitori, sute de siluete cenușii mergând târșâit prin curtea pavată, spre porțile fabricii. Pe alături treceau camioane și Lefty se lăsă purtat de șuvoiul schimbului de tură, cincizeci, șaizeci, șaptezeci de mii de oameni care se grăbeau să-și fumeze ultima țigară sau să schimbe ultimele cuvinte - pentru că, apropiindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și cu mai multe Sophii Loren. Deocamdată noi n-am cucerit lumea cu așa ceva. O avem doar pe Sofia Vicoveanca și vreo câteva vedete TV bine înfipte. Poate pentru că n-am apucat să construim înainte apeducte, temple și drumuri bine pavate. Dar și când o să le construim... LA LOC teleCOMANDA Alex SAVITESCU Reportergeist O babă metafizică explică teoria transmiterii de date dintre Pământ și Iad. Femeia își agită cocul, în timp ce vorbește despre porturile de comunicare paranormale; încep să cred că are
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
furtună. De-aici ai o potecă pavată de 2,4 km, care te duce prin priveliști minunate la cel de-al doilea sat Sok Kwu Wan, unde se afla cel de-al doilea debarcader cu nave spre insulele îndepărtate. Poteca pavată se afla printre culturi de bananieri, salcâmi și ierburi viu colorate de altfel ca și casele alăturate. Când ajungi la Plaja Hung Shing Ye te izbesc în fundal coșurile unei centrale electrice uriașe ce produce curent electric și pentru Hong Kong
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
este reunirea dintre două insule, Big Taipa Hill, aflată în partea de est, și Lesser Taipa Hill, aflată în partea de vest. Ele au fost reunite prin îmbunătățiri funciare. Ambele foste insule sunt amenajate, cea din vest cu un drum pavat și ambele cu trasee montane neasfaltate pentru amatorii de drumeții și ciclism. Taipa are doar 6,33 km pătrați și circa 7000 de locuitori. Internațional din Macau, Macao Jockey Club, Universitatea din Macau, Stadionul Macau, cazinourile, hotelurile și restaurantele. Pentru
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
noii mele familii, am impresia că l-am pierdut, așa că oscilez între părere de rău și ușurare, dar mă așteaptă cu loialitate la semafor, îmi face cu mâna și dispare pe o stradă cu totul nouă, pare a fi proaspăt pavată, covoare de asfalt se aștern în fața noastră, un bărbat în vârstă cu o cutie micuță de vopsea în mână trasează linia despărțitoare dintre sensurile de mers. Unde suntem, nu am fost niciodată aici, de-a lungul drumului se ridică niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se înălța un keyaki uriaș, despre care se spunea că atinsese vârsta de o sută cincizeci de ani. Dacă voiai să privești cerul stând sub el, din pricina frunzelor dese îți era imposibil să distingi măcar un firicel de albastru. Cărarea pavată era puțin curbată în preajma copacului și apoi continua, dreaptă, până în curtea interioară. De ambele părți ale cărării se aflau, față-n față, două clădiri din beton, cu câte două etaje fiecare. Numeroasele ferestre îți lăsau impresia că cele două clădiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a fost transformată în cămin. Totuși, nu era deloc murdar acolo și nici nu aveai senzația de întuneric apăsător. Prin ferestrele deschise se auzeau radiourile, iar perdelele erau de culoare bej ca s\ nu poat\ fi decolorate de soare. Cărarea pavată ducea până în fața clădirii centrale a căminului, o clădire cu un etaj. Parterul era ocupat de cantină și de o baie mare, comună, cu toate facilitățile necesare, iar la etaj se aflau săli de cursuri, o sală de ședințe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
răvaș tipărit În germană cu o grămadă de paragrafe pe care nu m-am obosit să le citesc. Ușa apartamentului era Încuiată, dar nici măcar asta nu-l va Împiedica pe Lakritz. Apropo, arată bine: mobilier În Jugendstil, gravuri englezești, bucătărie pavată. În baie, Încălzire cu gaze, pe rafturi, bibelouri, pe jos, covoare. — Și? Anton stătea pe gânduri. — Și un ditamai șifonierul. Haine pentru orice ocazie, pentru orice siluetă, pentru oricare parte a zilei. Unele mi s-au părut cam provocatoare - ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]