348 matches
-
o..." "Ce dracu m-a apucat!? Vorbesc de unul singur ca nebunii?! Noaptea, pe o bancă, într-un parc?! Am uitat că sunt singur?... Că Filip nu mai e cu mine. Începusem să mă obișnuiesc cu el, cu tabieturile și pedanteriile lui, cu trupul lui scund întotdeauna corect îmbrăcat, cu țigările lui fine tăiate cu briciul în jumătate, cu jurnalul lui cu scoarțe negre în care n-am înțeles niciodată ce naiba nota... Am reușit o dată, cu multe tertipuri, să i-l
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
iar din când în când bate cu un capac de stilou în blatul de sticlă al mesei. Pentru orice eventualitate, mă înarmez cu răbdare. Am timp să studiez încăperea în cele mai mici detalii. Un birou larg, aranjat cu oarecare pedanterie, deși mobilierul este cam greoi. Bănuiesc, a fost obținut prin redistribuire. Iată și vestita vază chinezească! De data aceasta nu are decât vreo câteva nemuritoare, aduse cine știe de cine și când. Mă las când pe un picior, când pe
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
vorba de o necesitate vitală pentru toate forțele angajate. Dacă voi încerca să glosez pe seama păguboasei incomunicări dintre scriitorime, corpul profesoral și mass-media, incomunicare din pricina căreia predomină disjuncția și se amână indefinit și ucigător conjuncția, voi fi taxat iute de pedanterie oțioasă. Și totuși, cum s-o spun? E limpede că dinspre lumea literară trebuie să vină disponibilitatea dialogală, dinspre școală trebuie să vină invitația și nesațiul cunoașterii, iar mediul ziaristic trebuie să asigure plasa de siguranță pentru „funambulismul“ celor înscriși
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cu bărbia de fiecare treaptă, sărindu-i ochelarii și prăbușindu-se însângerat chiar la tălpile noastre. Cum naiba să nu rămâi meduzat?! Ce m-a șocat a fost anestezia, încetineala, calmul țicnit cu care am acționat, într-un soi de pedanterie hipnotizată, ca la ralentiurile scenelor de groază din filme. Iar noi parcă eram de mult în plin război, obișnuiți cu toate ororile. Tania i-a pus numaidecât geanta sub ceafă, eu i-am lipit omului batista de gaura din creștet
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
o derulare somptuoasă de informație seacă, căreia îi lipsește interpretul viu. E ca și cum spiritul Constantinei Raveca Buleu se evaporă sub canicula erudiției, capitolele curgînd mat, ca o pastă uscată și doctă, fără nici o influență estetică asupra cititorului. E uimitor cum pedanteria informației se însoțește cu un duh de înlemnire savantă, care ucide pofta lecturii. Paradoxul cărții e că pe cît de ireproșabilă îi este documentarea, pe atît de săracă e în atmosferă de suflet. Un mausoleu de date, nume și distincții
„A cădea sub incidența“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4667_a_5992]
-
să te oprești din drum, ca să-l contempli. * Apă și oțel. Două pasiuni. Apa-i viața. Celălalt element, modelarea metalului, atât de caracteristică arădenilor... se constată numaidecât pe străzile așa de îngrijite... Ringuri, rastele de fier, migălos făcute, cu o pedanterie, cu o manie de gospodar, unde, lângă asfaltul neted, parcă spălat, oamenii își lasă libere bicicletele în trecere pe la vecini. Țiganii... Până și țiganii sunt altfel, disciplinați, curat îmbrăcați, respectuoși, cu un accent dur, unguresc. Centrul, parcă periat și el
Arad,1963(din carnetul de reporter, variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9587_a_10912]
-
același lucru, ar fi luat o mină oficială și îngrijorată de dificultăți, ar fi reclamat depunerea unei cereri, revenirea printr-un telefon, așteptarea deciziei consiliului și alte mizerii de astea, prin care prietenul de la ceaiul lui Saferian devenea de nerecunoscut. Pedanteria și, într-o măsură, intenția, lipsită de eleganță formală, de a mări proporțiile serviciului cerut îl făceau să se poarte astfel. Ioanide scrisese câteva rânduri pe o hârtie, pe care o înmînă lui Dan Bogdan. Acesta se ridică să plece
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în fine că putem să lăsăm lucrurile să se desfășoare în voia lor? Fiindcă dacă n-ar fi astfel, aș considera de datoria ta să lămurești pe Pica. - Între Pica și Gavrilcea, zise Tudorel cu o nuanță de fanatism și pedanterie juvenilă, e o comunitate de concepții. - Ce tot îmi dai zor cu concepțiile? Începu a se irita Ioanide.De concepții îți vorbesc eu? Care concepții? Luat pripit, tânărul tăcu. Arhitectul se crezu obligat să-și îndulcească pedagogia. - Dragă Tudorel, tu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
templu! Îl informă Ioanide cu o seriozitate comică. - Aha! Înregistră Pomponescu foarte amar, însă politicos, amabil ca de obicei, domnul Ioanide este exponentul ideii gratuitului în arhitectură. Lui Ioanide însă nu-i plăcea discuția în public a chestiunilor de specialitate, pedanteria îi repugna, și descălecând de pe scaun bagateliză însăși convorbirea: - Glumeam ca să le contrariez pe dumnealor. Îmi pare rău că trebuie să vă las. Am o bina prin apropiere. Ce vreți? Sunt un simplu zidar. Zicând acestea, Ioanide, după civilitățile de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
după terminarea prânzului sau a cinei. Însă le îndoia așa de inegal, încît le transforma într-un morman de cârpe informe, pe care le arunca apoi la o parte. Pe Ioanide afacerea asta îl supăra afară din cale nu din pedanterie sau din excesiv spirit gospodăresc, ci fiindcă fața de masă era o figură geometrică, aproape un pătrat. Nu admitea împăturirea ei decât în secțiuni absolut simetrice, până la obținerea unui pachet exact patrulater. Asta constituia o necesitate imperioasă pentru liniștea ochilor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
e semnificativ și plin de probleme, și dacă găsea o pietricică de o culoare insolită, îndată își nota coordonatele geografice și făcea un consult asupra compoziției rocii. Entuziasmul pueril al lui Ermil Conțescu n-avea nimic de a face cu pedanteria, nu era decât uimirea unui om din prima generație de cercetători ai naturii, pentru care știința e o religie, și universul - un continuu miracol. Geograful nu arbora deloc prezumția, dimpotrivă, nota lui distinctivă era difidența în propriile cunoștințe. De unde prudență
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-său și cu fratele de care am pomenit și am făcut curioasa constatare că Dan Bogdan pare mult mai redus intelectualicește când îl pui pe planul conversației de toate zilele. Erudiția lui îi dă o jenă și un aer de pedanterie, în vreme ce frate-său, judecând lucrurile direct, are un raționament mult mai vioi. Cultura a agravat la Dan Bogdan toate tarele spiritului rural, făcîndu-l sastisit, întortocheat, disimulat până la agasare. Bogdan a fost foarte sărac în copilărie și a urmat școala prin
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
școală am fost un elev bun, apreciat de profesori, oroarea mea de cărți nu provine din inaptitudine. La latină eram un bun traducător din Horațiu ori din Tacit, eram, ca să zic așa, juxta clasei. Mi-aduc aminte însă cu ce pedanterie se extazia profesorul pentru niște fleacuri ca: "O navis referent in mare te novi fluctus"1, sau "Eheu fugaces, Postume, Postume"2, O barcă cu motor condusă cu propria-ți mână și un "hei" strigat cu pieptul tău fac mai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și incendiile repetate afectează grav și bogatele fonduri documentare ale liceului rădăuțean. Cu sprijinul statului, sub conducerea directorului Emanuil Isopescu, biblioteca de aici se reface treptat. Documentele de evidență a mișcării de carte, fără a avea întotdeauna acuratețea, exactitatea și pedanteria din perioada austriacă, evidențiază o grijă deosebită pentru carte și bibliotecă în procesul unei instrucții severe, precum și un proces de consolidare continuă a fondurilor, organizate după același model german. Destinul acestei biblioteci din Bucovina a stat tot timpul sub semnul
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93273]
-
naturii sale proprii. Stilul și judecata sunt tocmai la oameni talentați cestiuni de temperament. Precum fiece instrument are tonul său specific tot astfel fiece om are predispoziția sa firească, pasională, de-a aprecia și zugrăvi lucrurile; ar fi o goală pedanterie, demnă de bucherii foilor roșii, de-a reteza un stil viu, o apreciație energică, numai pentru că nu împărtășim toate ideile sau punctul de vedere din care autorul scrie. Admitem ideea determinismului întru cât privește caracterul individual precum și acel al unui
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
familie sau un instantaneu cu foștii camarazi de școală militară, doar sus, pe peretele din spate, două portrete înrămate sobru. Al Regelui 59, și alături de el, al mareșalului Antonescu 60. Așezat la masa de lucru plină cu documente rânduite cu pedanterie, colonelul studiază concentrat ultimul raport privind dotarea și echiparea noilor subunități de recruți din componența regimentului. Pe măsură ce parcurge datele prezentate în maniera lucidă și realistă proprie șefului său de stat major, maiorul Moga, chipul său exprimă foarte clar îngrijorare extremă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în urme de noroi și de oleiul diverselor conserve. Ne-am simțit cu toții ca niște cunoscuți vechi. Satirul era dezghețat, onctuos, curtezan în stil și maniere "48", plin de umor și de spirit, mai puțin reușit din cauza unei note de pedanterie. Originalul personaj a fost prevenitor și galant cu doamnele. A făcut curte doamnei M..., coanei Anicăi, Adelei și maicii și, cu un instinct sigur, a știut să varieze tonul cu fiecare din ele. Abundența lui, eufemismul și circumlocuțiunea în stil
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
conștiința estetică și morală, care aruncă o lumină crudă peste mizeria iremediabilă. E una din multele crime ale naturii împotriva materiei vii. Ce este ea? Îmi pare că astăzi mi-a vorbit de noi când îmi răspundea la indigestele mele pedanterii, în care toate cuvintele strigau: "Te ador!" Mi-a spus că nu am sufletul simplu, că există în viață fericiri posibile... Pentru mine? Ori pentru mine cu ea? (Dar acel "Și" ... început și neterminat? Nu cumva însemna: "Și ar fi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
flaușat, nu avea de gând să renunțe la ea așa ușor), ieșea pe balcon în toiul zilei și striga la copiii care băteau mingea în fața blocului să facă liniște ca să-și poată face siesta de prânz. Meticulos și ordonat până la pedanterie, compulsiv în tot ceea ce făcea, Janet era speriat că, în ciuda tuturor eforturilor sale, nu reușise „să pună șaua pe mine“. Eram atrasă, în opinia sa, numai de ceea ce era extravagant, inutil. De exemplu, în loc să mă dedic studiilor și să am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
străzi, doar un câine vagabond care dormea pe un capac de canalizare a ridicat o sprânceană obosită spre noi, lăsând-o imediat la loc în jos, plin de lehamite, socotind că nu meritam efortul de a ne lătra. Contrastul dintre pedanteria afișului și forța graffitiului era atât de mare încât nu mi-am putut reține un strigăt de satisfacție. După ce am comis toate faptele huliganice care ni s-au părut că ar putea da o lovitură sub centură artei de consum
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cunoscut astă-toamnă, se găsește aici și își află reverberații în veselia lumânărilor cu aromă de mosc aprinse astă-seară de Jacqueline pentru cină. — Ia te uită, vinul de Tokaji pe care l-am cumpărat împreună din Szentendre ! exclam eu, surprinsă de pedanteria lui Jean-Claude. Atunci, toamna, nici nu băgasem de seamă când l-a cumpărat. Să zacă de fapt o minte foarte calculată în acest adolescent nebun deghizat în bărbat de care m-am îndrăgostit ? — O să-l bem împreună când vom sărbători
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de iluminare și bucurie pe care o simțim când am intuit frumusețea, nu obiectuală, ci relațională, a unor manevre lingvistice. Ce le desparte sânt categoriile, familiile poetice (în sens wittgensteinian). O clasificare a poeziei în genuri relativ autonome nu este pedanterie, ci o necesitate vitală, precum clasificarea ființelor vii în specii în biologie. Nu vom ști cum să citim poezia unui autor dacă nu înțelegem cărei categorii poetice îi aparține. Toate genurile de poezie pe care le notez aici, relativ arbitrar
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de părere să bem câte un păhărel...tot de Coniac franțuzesc...” „Iar domnișoara...?” „Un pahar de lichior ar fi bine venit”. Patronul aduse comandă În același timp cu o altă originală sticlă de Coniac, pe care o așeză cu oarecare pedanterie În mijlocul mesei. Justifică gestul, zâmbind. „Dacă nu se bea, o plătesc eu...!” Tony Pavone privi chiorâși la patron, dar În fața faptului consumat nu mai avea ce comenta. Avea să constate totuși mai târziu intuiția patronului care Își cunoștea clienții și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
escapadă...!!” Marele admirator Însă,din timiditate ori poate de teama unui refuz de fiecare dată amâna invitația, dorind să aprofundeze dacă frumoasă femeie Întradevăr Îl plăcea ori se juca cu el de-a „Pisica cu bietul Șoricel”. Cu o studiată pedanterie, Directoarea Tatiana destupă o sticlă de vin Negru Vârtos, oferind, turnând În paharele celor doi musafiri, punând sticla la Îndemâna lor. „Ora e cam matinală Însă desigur, un pahar cu vin de bună calitate sper să fie bine primit...” - monologă Directoarea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
resemnat. După precizările lui Gică Popescu, repartițiile de acest gen se emiteau numai de către Ministerul Planificării ce avea obligația să drămuiască fiecare cantitate de material pentru reparațiile interne, totul luând drumul exportului. Omul de afaceri apăru, zâmbind promițător.. Cu o pedanterie enervantă, dădu la iveală repartiția mult dorită, fluturândui-o pe sub nas. „Bună dimineața, ați adus banii...?” Tony Pavone cercetă hârtia pe toate fețele și numai după ce se convinse cercetând semnăturile și ștampilele respective, numără bani, oftând prelung. „Mă pot prezenta la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]