347 matches
-
și Ladima sunt cele două personae prin intermediul cărora scriitorul își exhibă trăsăturile sale multiple și contradictorii. Ladima este avatarul spiritului polemic, al intransigenței, orgoliului și lucidității lui Camil Petrescu. Invers, Fred Vasilescu este persona în spatele căreia se ascund mondenitatea, seducția, pedanteria și, în general, spiritul modern al prozatorului. Anima, un alt element important al operei psihanalistului elvețian este un arhetip care proiectează în inconștient motivul diadei. Orice individ deține în inconștientul său personal o componentă masculină și una feminină, în strânsă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Alexandru, Cezar Baltag, Ana Blandiana, Constanța Buzea), Dan Laurențiu cultivă o poezie retro, lipsită de candoare și de ideal (sau, și mai bine, marcată de idealuri dintre cele mai întunecate), sumbru vizionară și sacerdotală. Recuzita și gesticulația largă, de o pedanterie căutată, denotă un acut simț al grandiosului și un impuls imaginativ cu sens exclusiv ascensional, manifestat chiar și acolo unde teritoriul de meditație poetică pare a fi unul de semn opus (ca dovadă, aproape în fiecare text din volumul de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fond, punctul de plecare al jurnalului-roman (de fapt, un manuscris memorialistic, în care amintirile subiective și, ca atare, nesistematizate, ale lui Stevens creionează un fragment de istorie personală și colectivă). Tot aici identificăm și pretextul epic al lui Ishiguro. În ciuda pedanteriei și austerității profesionale, Stevens nu e totuși un "ignorant". La observațiile cam caustice ale stăpînului, legate de "inocența" sa în materie de viață propriu-zisă (eliberată de constrîngerile unei munci rigide, precum cea de valet), lui i-ar plăcea să răspundă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
frustrarea senin ca pe o condiție inevitabilă a perfecțiunii profesionale, dovedind astfel că vine din marea școală a servitorilor nobiliari. Majordomul aristocraților tradiționali este, în esență, el însuși un aristocrat, lucru confirmat pe deplin de Mr. Stevens. Stilat pînă la pedanterie, sobru pînă la depersonalizare, rigid pînă la stoicism, diplomat pînă la perfecțiune și atent pînă la obsesie, protagonistul precum cei din tagma lui pare mai curînd absolventul unei academii militare de elită decît un simplu domestique. Pentru el nu există
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
noilor forme de organizare comunitară, produsă de ceea ce este societatea în ansamblul ei și, de obicei, în contradicție cu aceasta, e una din cele mai vizibile consecințe ale manifestărilor imaginarului politic. (E ceea ce se poate exprima mai clar, dincolo de orice pedanterie, prin folosirea unor termeni antitetici, împrumutați de la Max Weber, aceia de Gesellschaft, adică de ansamblu al unui sistem social definit ca unitate politico-juridică, și de Gemeinschaft, adică de comunitate văzută ca loc de întîlnire, de schimb al solidarităților afective.) Prin intermediul
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
la o întîlnire, surpriza unui secret, vizita unui apartament, pătrunderea într-un loc necunoscut, plimbarea, pauza, momentul de destindere, privitul de la fereastră, urcatul pe un loc înalt, amenajarea unui local sau a unui decor etc.; d) motivații psihologice ca: distracția, pedanteria, curiozitatea, interesul, plăcerea estetică, volubilitatea, lipsa de ocupație, privirea mașinală, fascinația etc. Toate aceste teme reprezintă deci doar semne demarcative, mărci introductive ale descrierilor și constituie o tematică vidă determinată, în esență, de seria de postulate aparținînd autorului (veridicitate etc.
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
care nu pricepea el însuși sensul propriilor enunțuri de pildă, Oedip, care promite solemn că-l va pedepsi pe ucigașul lui Laios cu propria mână -, dar care se vădesc de rău augur pentru cine știe să le interpreteze. Avea și pedanteria hazul ei pe-atunci... În România, ultimele luni ale lui 1989 au fost mai bizare, mai contradictorii, mai obositoare decât tot sfertul de veac în care țara fusese condusă aproape invadată, la drept vorbind de Ceaușescu. Apropierea unei noi ierni
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
deschiseră fereastra, apoi cărțile. În patul de-alături, lucioasa pijama se ridică, trecu în baie. Rămas în cameră, colegul zâmbea, abia de-și stăpânea râsul : văzuse obișnuitele șervețele în palma grăsuță. Îl surprinsese pe Lucian, cândva, la pisoar, manevrând șervețelele. Pedanterie, oroarea de maculare ? Ușor de ridiculizat. Adusese deci toate tabieturile cu sine. Colegul reapăruse. Ochi repezi, negru adânc. Păr lucios, lins la tâmple de șuvițe argintii. Palme moi, unghii îngrijite. „Cât de bine îl maschează aparențele.“ Își privi ceasul. Se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ferm, limpede, gândurile își găseau expresia fără întârziere. — Bună ingineră, asta mi-a și plăcut la ea. Simte ingineria, ca un bărbat. Nu ca celelalte, care fac doar față. Găsește soluții ingenioase, simple. Lucrează cu plăcere, precisă în calcule, fără pedanterie. De-aici și aerul de camaraderie loială. Atât de falsă, înșelătoare. I-am spus într-o zi că vreau s-o văd. A înțeles imediat. După- amiază a venit la mine. Apoi, cu regularitate. De obicei, miercuri. Se oprise, amintindu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
limpezimea frivolitate, bunomia lor firească este lipsă de caracter, ascuțimea lor critică este doctrinarism, spiritul pozitiv este lipsă de profunditate. Dacă germanii ar fi bătuți, iată cam cum s-ar schimba numirile pentru aceleași lucruri: ceea ce numesc profunditate ar numi pedanterie, stricteța statului nelibertate, idealismul nerozie, religiozitatea bigotism, armata militarism. În faptă nu esistă decât vicii, însă starea de măgulire în care se află un popor, în care se pune el și-l pun alții, îl face ca să deie numiri pompoase
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
de iluminare și bucurie pe care o simțim când am intuit frumusețea, nu obiectuală, ci relațională, a unor manevre lingvistice. Ce le desparte sânt categoriile, familiile poetice (în sens wittgensteinian). O clasificare a poeziei în genuri relativ autonome nu este pedanterie, ci o necesitate vitală, precum clasificarea ființelor vii în specii în biologie. Nu vom ști cum să citim poezia unui autor dacă nu înțelegem cărei categorii poetice îi aparține. Toate genurile de poezie pe care le notez aici, relativ arbitrar
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
obiectele esențiale ale locuirii, 7 patul, masa și un raft pentru cărți. Însă oriunde ar fi stat, fie și în cel mai umil spațiu, aducea cu sine stilul acela pe care l-am numit „sclivisit“ și care consta într-o pedanterie a organizării pe spații mici, începând cu propria persoană și terminând cu cei câțiva metri din jurul său. Împingea obsesia alinierii obiectelor atât de departe - pixurile, gumele, ascuțitorile, riglele, cutiuțele cu fișe, foile de hârtie, dicționarele erau dispuse pe masă sub
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
la obiectele esențiale ale locuirii, patul, masa și un raft pentru cărți. Însă oriunde ar fi stat, fie și în cel mai umil spațiu, aducea cu sine stilul acela pe care l-am numit „sclivisit“ și care consta într-o pedanterie a organizării pe spații mici, începând cu propria persoană și terminând cu cei câțiva metri din jurul său. Împingea obsesia alinierii obiectelor atât de departe - pixurile, gumele, ascuțitorile, riglele, cutiuțele cu fișe, foile de hârtie, dicționarele erau dispuse pe masă sub
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de capacitate, de bacalaureat, de licență, și lista nu este completă, deoarece activa în partidul conservator al sistemului politic al României mici, beneficiind ulterior de funcția de senator. Contactul său cu profesorii secundari se manifesta în nesfîrșite discuții pline de "pedanterie și formalism" (Negrea, 2009, pp. 65-66). Profesorul de limbă franceză Alexandru Ionescu nu are suficientă răbdare să suporte hipomaniile marelui pedagog, și-i scrie o epistolă în iunie 1908 în care se scuza că nu poate fi prezent la analiza
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
Dar ce scandal? Nu scandalul evanghelic de care ne vorbește Cristos, zicând că este inevitabil, că există, dar vai celui prin care vine!, nu scandalul satanic sau cel luciferic, care e un scandal arhanghelesc și infernal, ci scandalul mizerabil al pedanteriilor din speluncile literare, din acelor spelunci meschine și neghioabe ale oamenilor de litere ce nu știu nici să mânânce o carte - nu sunt în stare decât s-o citească -, nici nu știu să frământe cu sângele și carnea lor o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cuple, îl văzusem, îl auzisem pe fundalul de ruine al Hanovrei și pe care astăzi îl consider una dintre personalitățile uitate, m-a speriat la începutul anilor ‘50 cu patosul național. Tot ceea ce mirosea a națiune, mie îmi puțea. Micile pedanterii democratice erau respinse cu trufie. Indiferent ce ofertă politică se făcea, eu eram împotrivă. Ceea ce mi s-a predicat, în materie de concepții social-democrat, în orizontul de 950 de metri al unei mine de sare părea să fi fost înghițit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
chiar ieram băgat În șpaltele Instrucțiunii secundare dă Amancio Alcorta. Da să vezi că aportu care l-am putut aduce chiar În prima dimineață care m-am dedicat la letere a fost canci, pencă, năucit dă toate șozuroaiele alea cu pedanterii, mandea citeam și răsciteam, fără să mă prind dă cele mai bocănoase errate, dă rândurili sărite, dă paginile uitate sau cu zațurile mestecate. În Plaza, am putut decât să articulez obișnuitu Să-ți meargă din plineală, da a doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pedant ca un parc, la fel ca și grădina Împrejmuită; ca și cum limitele fizice ale picturii erau ziduri metaforice de grădină și nimic din interior nu putea fi prezentat așa cum de fapt era, se comporta și se dezvolta. Fără Îndoială că pedanteria exagerată ni se pare astăzi una dintre cele mai fermecătoare calități ale artei medievale, și nu poți aduce nici o acuză pictorilor medievali timpurii că, În ciuda dorinței și a viziunii lor clare, nu au Înfățișat ceea ce oricum nu ar fi reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
familie sau un instantaneu cu foștii camarazi de școală militară, doar sus, pe peretele din spate, două portrete înrămate sobru. Al Regelui 59, și alături de el, al mareșalului Antonescu 60. Așezat la masa de lucru plină cu documente rânduite cu pedanterie, colonelul studiază concentrat ultimul raport privind dotarea și echiparea noilor subunități de recruți din componența regimentului. Pe măsură ce parcurge datele prezentate în maniera lucidă și realistă proprie șefului său de stat major, maiorul Moga, chipul său exprimă foarte clar îngrijorare extremă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
implicațiile pe care le-ar putea avea în ceea ce privește drogurile, cerșetorii, terorismul sau drepturile infirmilor, ori despre receptarea paradoxală a unor oameni de cultură români, în țară și în afară, D. R. Popa o face într-o manieră suplă, lipsită de pedanterie, dar vertebrată, încheierea șirului de raționamente și păreri smulgând cititorului câte un zâmbet, fie el și amar. A la Caragiale, din partea aceasta! *Dumitru Radu Popa, Din partea cealaltă. Publicistică și eseuri, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2007, 130 p.
Un incomod agreabil by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8709_a_10034]
-
libertatea civilă - echivalent al independenței naturale a „bunului sălbatic” -, căreia i se adaugă libertatea morală a civilizatului, singura care îl ridică pe om până la virtute și îl face propriul său stăpân. Documentația, bogată și actualizată, urmează firesc argumentația ideilor, fără pedanterie și rigiditate. Paginile se însuflețesc, creionează atmosferă și personaje într-un discurs eseistic susținut de mânuirea abilă a citatului revelator, lăsând impresia deplinei spontaneități. Postum, sub titlul Oameni și idei (1968), au fost reunite unele studii și eseuri apărute anterior
VIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290510_a_291839]
-
culoarea ca un element plastic complementar. Nu vom afirma că Stahi nu este colorist, dar vom susține că este un armonist al valorilor, remarcabil mod prin care reușește de fiecare dată să usțină, într-un mod cu totul personal, compoziția. Pedanteria pictorului pentru mulți privi- tori poate părea excesivă. Tablourile sunt sem- nate cu claritate caligrafică, punând la vedere, dar integrat întregului, numele cu inițialele C. D. Stahi, însoțite de locul și anul când a fost executată lucrarea. Numele său este
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
tradiții literare pe jumătate înmormântate, ca aceea a literaturii anglo-saxone ; dar pentru cercetătorii celor mai multe dintre literaturile moderne, care se ocupă de semnificația literară a operelor, importanța acestor studii nu trebuie supraestimată. Ele au fost în mod nejustificat fie ridiculizate pentru pedanteria lor, fie preamărite pentru exactitatea lor reaua sau presupusă. Precizia și perfecțiunea cu care pot fi rezolvate anumite probleme au atras întotdeauna mințile cărora le place procedura ordonată si complexitatea operațiilor independent de rezultatele finale la care ar putea duce
[Corola-publishinghouse/Science/85057_a_85844]
-
Wiesner, Ed. Ansid, Târgu-Mureș, 2002, pag. 60, 61, 208. Lucrări în instituții: Galeria de Artă Naivă a Muzeului Județean de Artă Argeș, Pitești. „Fost jurist, cu pasiune pentru vânătoare și pentru pictură, creația lui resimte atât năzuința către exactitate (aproape de pedanterie), cât și evaziunile cinegetice care i-au orientat subiectele. Scăpărări discrete de umor au evoluat concomitent cu întâietatea pe care pictura a cucerit-o, odată cu vârsta, în preocupările sale.”( Vasile Savonea - Arta naivă în România, Ed. Meridiane, București, 1980, pag
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
Meridiane, București, 1980, pag. 74, 75, 125; Arta plastică de amatori și arta populară, Ed. Meridiane, București, 1983; Die Naïve Kunst Rumäniens - Herbert Wiesner, Ed. Ansid, Târgu-Mureș, 2002, pag. 130, 131, 217. „El rămâne un desenator, nu-l preocupă culoarea. Pedanteria cu care-și realizează desenele și le transcrie în tuș pe curat lasă impresia că practică un desen tehnic. Dar finețea detaliilor observate pe viu și farmecul analizei lor, claviatura largă a valorației de alb-negru, ne dezvăluie de asemenea o
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]