449 matches
-
năucitoare: exasperat că nu îi vine rândul la bărbierit, un personaj taie gâtul frizerului și e mulțumit că, de acum încolo, va rezolva definitiv chestiunea, de vreme ce „ocnașii sunt rași complet”; un birtaș, îndurerat că papagalul său și-a pierdut frumosul penaj, se îmbarcă pe un vas încărcat cu fosfați care, însă, explodează, eroul își pierde un picior (recuperat, bineînțeles, cu un colac de salvare) și, după o înfocată controversă privind felul înmormântării, se hotărăște să înhumeze piciorul ș.a.m.d. Autorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
în 200986, reluată și dezvoltată în mai multe capitole din L'Expérience esthétique, cercetătorul francez a implicat în interpretarea raporturilor estetice "teoria semnalizării costisitoare" din antropologie. E o teorie care, plecând de la observarea unor comportamente neeconomice din lumea animală (etalarea penajului în cadrul unor ritualuri sexuale, eforturi excesive de semnalare a puterii în cadrul unor înfruntări pentru dominație, împodobirea cuiburilor etc.), încearcă să înțeleagă unele practici din societatea umană: "teoria semnalelor costisistoare oferă o nouă interpretare pentru unele practici simbolice, precum elaborarea estetică
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
îndoit și apropiat de trunchi și cu articulația pumnului în dreptul bazinului. Rama rachetei este orientată perpendicular pe sol și se găsește sub nivelul șoldului. Brațul stâng, îndoit din cot, este poziționat în fața corpului, peste nivelul rachetei, ține fluturașul de coșuleț (penaj) în dreptul feței. Acțiunea picioarelor Piciorul drept este în față, întins din articulațiile gleznei și genunchiului, cu vârful orientat ușor spre stânga și greutatea corpului repartizată pe el. Piciorul stâng este la o jumătate de pas în spatele piciorului drept, puțin lateral
Badminton, curs de bază by Tomoiagă Simion () [Corola-publishinghouse/Science/350_a_1128]
-
voi aproviziona bine. Pentru copilul lui Dumnezeu voi procura mierea cea mai dulce și în fiecare dimineață voi pune pe masă o găină”. “Tu ești prea vicleană”, îi spuse îngerul. Imediat veni păunul. Zgomotos se împăuna și-și etală strălucirea penajului său. “Vreau să împodobesc staulul de oi mai frumos decât a împodobit Solomon templul său”, spuse acesta. “Tu ești prea cochet”, îi spuse îngerul. Rând pe rând, multe animale și-au lăudat talentele și calitățile lor. Dar degeaba. În cele
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
stilistică. Felul de a introduce chiar date bibliografice e grațios ca un pas de menuet. Decalcuri franceze de limbă în alternanță imediată cu sintagme românești desuete se învecinesc în același gust al prețiozității circumlocute. Criticul, pe lângă o pălărie împodobită de penaje, cu care salută larg, complimentos, are la șold o sabie decorativă, potrivită cu costumul, al cărei mâner lucrat artistic cere o mână fină și gesturi inofensive. În condiția sa internă, acest critic, mai mult sugerând decât afirmând, aparține secolului politeții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
moto un gazel, marea are „ochi de pisică siameză”. Acuarelele dunărene sunt proiecții care și ele au inflexiuni orientale: „Dintr-un fildeș lucrat foarte proaspăt/ stârcul alb ia o gâză în cioc;/ ce subțire-i al smârcului oaspăt/despletindu-și penajul din coc!”; „Pe-o fragedă tipsie de smarald,/ un nufăr aburind în rouă, cald:/ ou despicat prin dur albuș,/până-n polen de gălbenuș.” Un număr important de poezii sunt scrise în călătoriile în jurul lumii, constituindu-se în mărturii transfigurate ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286670_a_287999]
-
care, atunci când un șoim sălbatic este ținut, el este domesticit. Acolo își leapădă vechile pene și primește altele noi, deoarece atunci când un călugăr este dezbrăcat de vechile sale vicii, este dotat cu virtuțile unui om nou"23. Atunci când își schimbă penajul, șoimul sălbatic devine domestic; în limbaj alegoric, omul păcătos, viciat, devine un om bun, care adoptă conduita creștină. Indiferent din ce sursă, Cantemir nu avea cum să nu aibă știință de această ipostază. Personajul său suferă, chiar dacă nu la lumină
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
femele, există șanse mari ca el să fie preferat și de alte femele, generație după generație. După părerea lui Fisher (1930), sistemul va merge înainte din inerție, până când va fi, eventual, oprit de selecția naturală. De exemplu, coloritul strălucitor al penajului masculilor de păsări a evoluat probabil ca o consecință a alegerii făcute de femele, dar s-a ajuns la un moment dat la un optim al evoluției „strălucirii”, astfel încât masculii care au devenit prea ușor observabili de prădători din cauza penajului
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
penajului masculilor de păsări a evoluat probabil ca o consecință a alegerii făcute de femele, dar s-a ajuns la un moment dat la un optim al evoluției „strălucirii”, astfel încât masculii care au devenit prea ușor observabili de prădători din cauza penajului lor au fost eliminați de la reproducere. Altfel spus, un caracter care aduce dezavantaje foarte mari masculilor, va fi eliminat de către selecția naturală, oricât de „iubit” ar fi acesta de către femele. Hamilton și Zuk (1982) au sugerat că acele caractere care
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
mari masculilor, va fi eliminat de către selecția naturală, oricât de „iubit” ar fi acesta de către femele. Hamilton și Zuk (1982) au sugerat că acele caractere care sunt ades preferate de femele, cum ar fi coada păunului sau coloritul strălucitor al penajului, ar putea funcționa ca și semnale conținând informație despre condiția corpului masculilor ce manifestă aceste caractere. Astfel, preferința femelelor pentru anumite caractere, care, uneori, par de-a dreptul bizare, nu este altceva decât un mod prin care acestea se asigură
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
caractere, care, uneori, par de-a dreptul bizare, nu este altceva decât un mod prin care acestea se asigură că au ales „cei mai buni” masculi. Hamilton și Zuk argumentează că paraziții sau bolile duc la o slabă calitate a penajului, deci femelele care aleg un penaj strălucitor și elaborat, cu siguranță că vor alege cei mai sănătoși masculi. Altfel spus, aceste caractere sunt semnale oneste ale calității purtătorului. Ideea onestității semnalelor sexuale este susținută și de principiul handicapului (Zahavi, 1975
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
dreptul bizare, nu este altceva decât un mod prin care acestea se asigură că au ales „cei mai buni” masculi. Hamilton și Zuk argumentează că paraziții sau bolile duc la o slabă calitate a penajului, deci femelele care aleg un penaj strălucitor și elaborat, cu siguranță că vor alege cei mai sănătoși masculi. Altfel spus, aceste caractere sunt semnale oneste ale calității purtătorului. Ideea onestității semnalelor sexuale este susținută și de principiul handicapului (Zahavi, 1975). Amotz Zahavi a sugerat că unele
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
vestitul joc al copilăriei, prinsa, fugărindu-se una pe cealaltă. Altele erau adunate în mici grupuri, formând mici șezători în care își povesteau peripețiile petrecute, unele, uneori, pentru a fi mai explicite, gesticulau din aripi, lăsând să se vadă frumusețea penajului. Apropiindu-ne ușor de ele, din cauza zgomotului scos de vapor și de gălăgia ce se auzea de pe vas, erau puțin speriate, luându-și zborul, traversându-ne și ocărându-ne cu glasul lor minunat. Altele ce păreau mai vesele se prindeau
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
crescut „copii“. Și vedem tufele de urzici, cât gardul, ocolite de toți, iar iarba din jur rasă. Cum se apără, Într’o Natură care nu agreează agresiunea, ci pacea? Se face una cu pământul. Precum ciocârlanul ori prepelița a căror penaj imită solul. Doar că ea e verde. Și atunci Își face gustul una cu pământul, adică devine insipidă. Gustul nu e un simț infailibil, ci poate fi „umbrit“. Să exemplific cu o substanță simplă, apa. Dacă ea Își schimbă proprietățile
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și până târziu În vară: biochimismul ei se schimbă drastic orientându-se după hidrogen. Și este ignorată, evitată, ca neinteresantă, deși calitățile nutritive Îi rămân nealterate. Ar fi putut proceda ca păsările, mai precis majoritatea lor, unde masculul, prin același penaj ce sare În ochi cu care și-a cucerit aleasa, atrage, sacrificându-se adesea, pe vânător - animal ori uman deopotrivă - departe de cuibul În care femela, modest „Îmbrăcată“, una cu pământul ori scoarța arborelui - nu ca la noi -, construiește viitorul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu doar animale, dar orice vietate. Manifestându-ne, fără să ni se ceară, iubirea, grija de ei. Întotdeauna subiectivă sau, dacă vrei, antropomorfizantă. Anume, ceea ce are desigur alt rost pentru ființa În cauză, dar ne place nouă, precum cântecul și penajul vreunei păsărele, ne trimite la antipodul unei erori, eroare doar pe jumătate, căci are ca fundament instinctul ancestral de vânător, care e și al nostru, nu doar al tău. Și, În loc să trecem pe lângă ea, reparând astfel sau lăsând Naturii răgazul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pe jumătate, căci are ca fundament instinctul ancestral de vânător, care e și al nostru, nu doar al tău. Și, În loc să trecem pe lângă ea, reparând astfel sau lăsând Naturii răgazul de a drege excesele noastre din trecut când, pentru același penaj am vânat-o - precum egreta pentru chipiurile ofițerești - sau, pentru același cântec, am Închis-o În colivie - precum scatiul -, ne gândim, mai ales acum, În prag de iarnă, că nu i-ar strica o căsuță și o hrănitoare. Vezi tu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
diferită : păsările, cărora le era dușman, s au unit să-l nimicească ; după ce l-au răpus, și-au împărțit între ele pielea lui și, după bucata de piele care i-a revenit, fiecare pasăre, reprezentînd o specie, și-a dobîndit penajul distinctiv. Prin intermediul policromiei se stabilește așadar o legătură între culoarea păsărilor, oalele decorate și lut. La prima vedere, nimic nu o face să fie necesară. Totuși, un mit permite să se demonstreze unitatea celor două ansambluri. El provine de la indienii
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
a așteptat zadarnic favorurile pe care i le promisese Curcanul în schimb. Păsările au găsit-o ascunsă în pădure, despuiată, aproape moartă de frig. Cuprinse de milă, i-au dat fiecare cîte o pană. De aceea Rîndunica-de-noapte are astăzi un penaj împestrițat (Boccara, 1966, p. 97). Este cert că Rîndunica-de-noapte are un penaj nuanțat cu cenușiu, roșcat, maro și negru. Tonalitatea lui întunecată și puțin vizibilă se confundă cu nuanțele terenului sau ale copacului pe care stau ghemuite aceste păsări. Mitul
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Păsările au găsit-o ascunsă în pădure, despuiată, aproape moartă de frig. Cuprinse de milă, i-au dat fiecare cîte o pană. De aceea Rîndunica-de-noapte are astăzi un penaj împestrițat (Boccara, 1966, p. 97). Este cert că Rîndunica-de-noapte are un penaj nuanțat cu cenușiu, roșcat, maro și negru. Tonalitatea lui întunecată și puțin vizibilă se confundă cu nuanțele terenului sau ale copacului pe care stau ghemuite aceste păsări. Mitul urmează în mod evident un parcurs regresiv. Contrar miturilor care povestesc cum
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
maro și negru. Tonalitatea lui întunecată și puțin vizibilă se confundă cu nuanțele terenului sau ale copacului pe care stau ghemuite aceste păsări. Mitul urmează în mod evident un parcurs regresiv. Contrar miturilor care povestesc cum și-au dobîndit păsările penajul distinctiv, acesta povestește cum Rîndunica-de-noapte și l-a pierdut pe al ei și a recăzut în indistincția cromatică ce constituia la început soarta comună tuturor păsărilor. Demersul miturilor din ansamblul altern, referitoare la originea olăritului, este același : ele povestesc cum
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
care au redevenit boțuri de lut, materie identificată de mitul tatuyo cu un personaj lovit de retenție anală (în loc să fie prea deschis sus, e prea închis jos). Drumul care duce de la oalele decorate la lut și drumul care duce de la penajele colorate ale păsărilor la acela, indistinct și tern, al Rîndunicii-de-noapte sînt deci paralele ; sau, dacă preferați, sub raportul culorilor, Rîndunica-de noapte este față de celelalte păsări așa cum este lutul față de oalele decorate. Astfel este validată alegerea pe care o făcuserăm cu privire la
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
se găsesc în vîrful arborilor. Cu cît urcăm mai sus, cu atît mai vii sînt culorile. Numai păsările arată o mare varietate de culori vii și strălucitoare care colorează bolta forestieră. Ce poate fi mai frumos și mai misterios decît penajul unui tucan sau al unui papagal? § 8 PENTRU AVENTURIER, pădurea ecuatorială este un țel bun de atins. Persoanele care au pătruns în acest univers vegetal au fost subjugate de plantele care cresc într-o încîlceală totală. Ele au povestit că
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
pasul aluziile culturale, imediat caricate, golite de miez, invadate de referințele la tehnică, informatică, design, sport, rock and roll, suprarealism și motociclism, poetică de stroboscop deopotrivă exultantă și tristă, subversivă și autodisolutivă. Cartea Poeme de amor (1983) desfășura ca un penaj de păun barochizant disponibilitatea poetului, în tonalități ce mergeau de la Antichitate la trubaduri și de la Dante la Pâlnia lui Stamate. Prozaismul căutat și etalat cu voluptate, enorma poftă ludică a acestei poezii (ca a întregii generații ’80, de altfel), prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
ne răpește Însă o materie foarte importantă pentru corp. Animalele consumă nisip În mod instinctiv, și dacă acesta le lipsește, atunci consecințele sunt destul de vătămătoare. Să ne gândim numai la găini, sau chiar la canari, cărora lipsindule nisipul, dobândesc un penaj zbârlit. Struții cu penele lor minunate trăiesc În pustiile nisipoase; când sunt crescuți În captivitate, unde nisipul nu li se oferă În chip atât de bogat, penele lor sunt și ele mai puțin frumoase. Li se poate da alimentul cel
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]