531 matches
-
ROMÂNE Născut la 20 martie 1820, la Bârlad, Alexandru Ioan Cuza și-a petrecut o bună parte din copilărie pe moșia tatălui său, la Barboși. A crescut astfel aproape de țărani și printre ei. În anul 1831, Cuza este elev în pensionul francez de la Iași. Își ia bacalaureatul în litere, la Paris (1835). Cuza a avut un rol important și mari merite în Revoluția română de la 1848, a făcut parte din Comitetul revoluționar moldovean. După revoluție este numit președinte al judecătoriei Covurlui
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
îi răteza cu necruțare, iar pe de alta, lipsit de mijloacele viețuirii, părăsit de prieteni și agiuns până la urma celui mai de pe urmă denar, împovărat nu numai cu ai familiei mele, dar și cu unile din tinerile ce țîneam în pension, fiindcă eu și muma voastră, pentru a căpăta pâinea cea de toate zilele, ne însărcinasăm, pe lângă slujbele ce mai ocupam eu, și cu creștirea și învățătura a unui număr de copile [...]. Și așa, pe când eram socotiți ca unii din cei
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
aștepta. Ce caută aici, zi de zi, printre acești soldați de plumb, cu riglă și cronometru ? Desenatoare tehnică ! Și încă prin intervenția stimabilului soț, inginerul Mitu Mitulescu... Nefericita mezalianță pe care o negociase bătrânul Iorgu Misir. Fata cuminte, din aristocratice pensioane mucegăite, mări tată cu un bărbat vârstnic, afemeiat, cu diplomă la modă. Acum, patru persoane în două camere ! Inclusiv coana mare, firește ! Două camere mici unde maică-sa, fosta mare madam Misir, continuă gesticulația de matroană, ca și cum n-ar accepta
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
colț, dispus s-o anunțe din timp când vine ceva mai de soi, ca să mobilizeze și ea, mai departe, pe Caropol și doamna, pe Manole și doamna, pe Anton Albu și doamna. Pe dracu’, doamne !... trecute doar prin Politehnică. Politehnica, pensionul parvenitelor !... înghesuindu-se în jurul ei să afle cum se aranjează o masă pentru musafiri sau adresa vreunei croitorese de lux sau care sunt mărcile de parfumuri demne de o cucoană. Sufocând-o cu neroziile lor muierești, cu măruntele nemulțumiri și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
apuc, ștabul avea însă o soție miloasă, femeie simplă, încerca să mă ajute, fără știrea soțului, m-a întrebat ce știu să fac, nu știam mare lucru, desenam, brodam, cunoșteam franceza, aveam maniere, ceea ce învățau fetele de familie bună la pension, cântam la pian, am dezamăgit-o înșiruindu-mi calitățile, după un timp a venit la mine fericită că aș putea face și eu ceva, să fac franceză cu băiatul ei, care se înscrisese la Universitate și voia să ajungă departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mi-am stricat ochii brodând pentru femeile ștabilor care plecau în străinătate și voiau ceva românesc printre cadourile pe care le duceau acolo și apoi pictura, ca și pianul, n-au fost pentru mine decât ceva ce se învață la pension, ca și broderia, gospodăria, tot am încercat s-o învăț și pe Ana câte ceva, nici nu vrea s-audă, Și eu mă întorc spre Ana recunoscător, ea roșind cu genunchii rotunzi întorși spre mine, Bunico! Nu e o rușine, fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mi-am stricat ochii brodind pentru femeile ștabilor care plecau în străinătate și voiau ceva românesc printre cadourile pe care le duceau acolo și apoi pictura, ca și pianul, n-au fost pentru mine decât ceva ce se învață la pension, ca și broderia, gospodăria, tot am încercat s-o învăț și pe Ana câte ceva, nici nu vrea s-audă, Și eu mă întorc spre Ana recunoscător, ea roșind cu genunchii rotunzi întorși spre mine, Bunico! Nu e o rușine, fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
asta. Se lăsa mângâiat, păstrând o atitudine calmă și mereu pasivă. Mă preocupa faptul că se plimbase cu Albertina prin oraș. Contrastul dintre ei mă jena din punct de vedere estetic. Căci Vladimir Beral, cu alura lui de domnișoară de pension, semăna oarecum cu timidul prințișor din basmele copilăriei mele, pe când Albertina părea lângă el o statuie fără greș, în dimensiuni cu adevărat impresionante, dar lipsită de orice trăsătură spirituală. Intrigat și împins mai mult de o curiozitate stranie, bătui la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mari ale bunicilor, apoi ale părinților, apoi ale soacrei și bărbatului ei, case pline de femei care trebăluiau ca și cum ar fi făcut parte din familie, nici măcar în vremea cât, un an sau mai mult, a rămas la Paris la un pension, până în clipa în care, murindu-i tatăl, i s-au tăiat dintr-odată fondurile, trebuind să se întoarcă și cunoscându-l pe drumul de întoarcere pe viitorul ei soț, care a sfătuit-o să lase baltă studiul psihologiei și studiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ca tine. — Doar o vreme, zise Mickey. Dacă o să obțin postul de șofer, aș fi plecată noaptea. — Dar În restul timpului? Să zicem că vii c-o fată? — Putem aranja ceva. — Să atîrnăm o pătură? La fel de bine mă Întorc la pension! În afară de asta, n-aș putea părăsi Lavender Hill. Nu-ți dai seama ce Înseamnă pentru mine. Mi s-ar face dor de domnul Leonard. Mi s-ar face dor de micuțul cu gheata aia imensă. Aș duce dorul cuplului Stanley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
chema Nancy, Minty, Felicity, Daphne, Faye. Viv nu prea avea nimic În comun cu ele. Chiar Betty - care mesteca gumă și-i plăcea să vorbească În stilul de chelnăriță newyorkeză din filme, croncănind cuvintele - chiar și ea fusese la un pension de domnișoare și se scălda În bani. Spre deosebire de ele, Viv ajunsese la slujba asta după ce terminase un curs de secretare la un colegiu din Balham; avusese o instructoare drăguță care o Încurajase să depună o cerere de angajare. „Nu văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ea Încet. Nu acum. Acum toți sîntem Îmbrăcați ca niște sperietori și vorbim ca americanii - sau ca servitoarele. „Uite-ți potolul, gagico“, mi-a spus o fată Într-o cafenea Într-o zi; jur că și ea a fost la pension. — Așa oamenii se simt mai bine, cred, zise Helen zîmbind. E un alt gen de uniformă. Julia se strîmbă. — Detest pasiunea asta pentru uniforme. Uniforme, brasarde, medalii. Credeam că tocmai acestui impuls militar, care a răsărit În Germania, ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
alt adăpost - era foarte friguros, lipsit de aer și foarte slab luminat; uneori, fetele mai vioaie din casă - cele cu care Viv nu avea aproape nimic În comun, fetele pentru care acest stil de viață era un alt gen de pension - Încercau să inițieze jocuri sau runde de cîntece vesele. În ultima vreme, diversele mirosuri ale locului Începuseră s-o Înspăimînte pe Viv, care se temea că o să i se facă rău. Așa că În ultimele săptămîni, atunci cînd sunau sirenele, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
clar. Trebuie că e nepoata vreunuia dintre directori. Nu ajungi la EMF cu o astfel de diplomă decât dacă ești rudă de sânge cu Bill Gates. Fata de lângă ea pare mai interesantă. Născută și crescută În Sri Lanka, dar educată la pensionul Cheltenham Ladies și la Școala Economică din Londra, una dintre acele strănepoate ale imperiului care sfârșesc prin a fi mai englezoaice decât englezii, cu gesturi curtenitoare și delicate și gramatică impecabilă. Cu niște ochi superbi În formă de frunză, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
soneriei. E Rod, cu câteva sugestii de ultim minut. După ce Închid, mă Întorc spre Momo. —OK, ghicește ce mi-a zis. Își Încrețește puțin fruntea și se preface că se gândește Înainte de a răspunde cu accentul cel mai cristalin de la pensionul Lady Cheltenham: — Săriți pe ei și verificați-le cauciucurile? Brusc mă simt mult mai puțin Îngrijorată pentru ea. —OK, ai Înțeles. Rod nu e băiat rău odată ce Înveți cum să te porți cu el. Dacă-l convingi că tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cunoscută drept „o afacere nefericită“ sau, simplu, „afacerea Bunce“. După trei luni de stat acasă, timp În care ea Își pierde răbdarea și devine deprimată, Momo va fi chemată la serviciu. Unde i se oferă o Înțelegere bănească. Domnișoara de pension din ea se va ridica În picioare și va spune că ea nu poate fi cumpărată, tot ceea ce-și dorește este să se facă dreptate. Comisia de anchetă va fi șocată: și ei vor să se facă dreptate, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
datora mai mult insistențelor mamei sale, ce nutrea astfel speranța că vulcanica și independenta sa fiică va sfârși prin a se mărita cu unul dintre numeroșii moștenitori bogați care-și perindau plictisul pe acolo. Crescută din fragedă copilărie prin diferite pensioane selecte din Elveția și Anglia, de unde revenise cu reputația unei adevărate petite folle 11, Smaranda expunea o conduită necomprimată în tiparul obișnuit a tinerelor cu situație. Pasionată de istorie, urmase drumul campaniilor lui Mihai Viteazu, vizitând locurile celebrelor și glorioaselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Baia-Mare cu ei) sau poate că li se terminase rezerva de toleranță interrasială în ziua aia, pentru că, la un fluier, pe poartă și-au făcut apariția golanii din Grădina Icoanei: enormi, tuciurii, prost-dispuși. Așteptau după colț. Liceul „Zoia Kosmodemianskaia“, fost pension de fete interbelice, fost bastion al comunismului stalinist, era acum invadat de trupele lui Mardale, Găină și Tutuș. În mâini le jucau boxuri, robineți și șosete umplute cu nisip; genul de ustensile pe care, în general, nu le-asociezi cercetării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vedere juridic și avea cunoștințe reale dacă nu despre întreaga lume, măcar despre felul cum merg unele lucruri pe lume; în al doilea rând, avea un cu totul alt caracter decât mai înainte, adică ceva sfios, vag, de domnișoară de pension, câteodată fermecător prin originala ei zburdălnicie și naivitate, uneori sfios și gânditor, mirat, neîncrezător, plângăreț și neliniștit. Nu: acum în fața lui hohotea și-l înțepa cu sarcasmele ei caustice o ființă neobișnuită și surprinzătoare, care i-a spus de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
rupi cu trecutul și să nu te mai întorci acasă: viața nu-i alcătuită numai din mic dejunuri, prânzuri și prinți precum Ș. Mi se pare că o confundați pe Aglaia Ivanovna cu o duduie sau cu o domnișoară de pension; i-am și vorbit de asta și cred că a fost de acord cu mine. Așteptați-vă ca vizita să aibă loc pe la ora șapte sau opt... În locul dumneavoastră, aș pune pe cineva să pândească acolo, pentru a prinde exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să stea acasă... Și asta se putea. Avea amețeli, toată camera se învârtea în jurul lui. Se întinse pe canapea și închise ochii. Oricum, evenimentul era decisiv, definitiv. Nu, prințul nu credea că Aglaia este o duduie sau o domnișoară de pension; simțea acum că se temuse de mult și tocmai de ceva în genul acesta; dar pentru ce voia să-l vadă? Îl trecură frisoane pe tot corpul; iarăși avea febră. Nu, nu o lua drept un copil! În ultimul timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
integral la tristețile vagi. Ele caracterizează peisajul, păstrat în repere bacoviene: târgul provincial cu limitările lui dătătoare de adânci incertitudini, un cimitir evreiesc în care „mormintele că viermii se târăsc”, o cazarmă din care răzbat cântece triste, un ospiciu, un pension etc. Poetul nu pare încă decis să pornească o campanie de distrucție asupra tiparelor simboliste, iar momentul sentimentalismului adolescentin îl reține un timp în preajma unor motive erotice tratate elegiac. Semnele detașării există însă de pe acum. Tristețea este mai mult a
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
motive erotice tratate elegiac. Semnele detașării există însă de pe acum. Tristețea este mai mult a peisajului și a obiectelor, ceea ce rezultă e o poezie descriptiva, în care elementele alcătuitoare se așază, aproape prozaice și, destul de rar, persiflate cuminte: „Verișoară, față de pension îmbrăcată în negru, guler alb, / Te iubesc pentru că ești simplă și visezi / Și ești bună, plângi și rupi scrisori ce nu au înțeles / Și îți pare rău că ești departe de ai tăi și că înveți / La Călugărițe unde noaptea
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
traducător. Fiu de avocat, V. nu terminase încă școala când, atras de teatru, fuge cu trupa craioveană a lui C. Mihăileanu. Aventura ia sfârșit destul de repede, fugarul fiind adus înapoi de familie și trimis la București, unde este încredințat unui pension. V. însă, cucerit de măiestria actoricească a lui Costache Caragiali sau a lui Matei Millo, recidivează. El reușește chiar să obțină câteva mici roluri, fiind angajat curând în ansamblul lui Millo. Peste patru ani se întoarce în orașul de baștină
VELLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290484_a_291813]
-
provinciale puțin cunoscute îi apar plachetele La sânul tău, Cytheră... (1915), Fericirile nebănuite (1924), Tristeți fără de trup (1933), culegerea de nuvele și schițe Veva (1925). Ca prozator, semnează și romanele, de fapt mai mult niște eboșe, Jurnalul unei fete de pension (1914), Iubire pentru iubire (1920), Pe alături de viață (1925), Ochii boschetelor (1930). Târziu, în 1973, revine cu o nouă carte de poezie, Suprema undă, dar nimic din ceea ce conferea o notă personală liricii sale nu se mai păstrează în aceste
VIŢIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290589_a_291918]