283 matches
-
decât cea dintâi, și are o ordine diferită a unor capitole. Cartea cuprinde 4 părți principale: Fiecare parte conține și povestiri asupra istoriei redactării ei. Din punct de vedere al stilului, se aseamănă Cartea Ieremia cu cartea Deutoronomului - Dvarim, din Pentateuh . Se crede că Ieremia a fost influențat de această carte , după ce ea a fost descoperită în Templu, de către regele Iosia.
Ieremia (carte) () [Corola-website/Science/323557_a_324886]
-
bisect și Caraiții în 17 septembrie 2014: 3 octombrie - 4 octombrie 2015: 22 septembrie - 23 septembrie 2016: 11 octombrie - 12 octombrie "Atenție: sărbătoarea începe la asfințitul soarelui în ajun." Rânduiala zilei de Yom Kippur este descrisă de patru ori în Pentateuh (vezi Exodul ori Ieșirea 30:10; Leviticul 16:30; 23:27-31; 25:9; Numeri 29:7-11). Pe tot timpul postului este absolut interzisă mâncarea și băutura (orice fel de mâncare și băutură) așa cum este absolut interzisă orice fel de activitate
Yom Kippur (mesianic) () [Corola-website/Science/324031_a_325360]
-
este dator de a urma niște reguli precise ale scrierii tradiționale atât în ce priveste formă literelor cât și uneltele de scris folosite. În afară de sulurile de Tora (pe care sunt scrise în ebraică biblică cele cinci cărți ale Torei sau Pentateuhului), în sarcina șoferului Stăm, intră și copierea altor suluri care se citesc în sinagoga:Cântarea Cântărilor (Shir Hashirim) , Cartea Rut (Meghilat Rut), Cartea Esterei (Meghilat Ester), Ecleziastul și Plângerile lui Ieremia (Meghilat Eihá), de asemenea cărțile profeților folosite în citirea
Sofer Stam () [Corola-website/Science/325703_a_327032]
-
(n. 17 mai 1844 - d. 7 ianuarie 1918), a fost un cercetător biblic și orientalist german, cunoscut în special pentru contribuția sa notabilă la înțelegerea științifică a originilor Pentateuhului / Torei (primele cinci cărți ale Bibliei). Născut la Hamelin în Regatul Hanovra, fiul unui pastor protestant, a studiat teologia la Universitatea din Göttingen sub îndrumarea lui Georg Heinrich August Ewald și a devenit "Privatdozent" de istoria Vechiului Testament în 1870
Julius Wellhausen () [Corola-website/Science/322635_a_323964]
-
și a compunerii "Hexateuhului". El este în mod special cunoscut pentru ale sale "Prolegomena zur Geschichte Israels" din 1883 (publicate inițial în 1878 ca "Geschichte Israels"), în care a propus o formulare definitivă a ipotezei documentare, argumentând că Tora sau Pentateuhul își avea originile într-o redactare a patru texte independente la origini, datând la un număr de secole după Moise, care ar fi fost autorul lor conform tradiției religioase. Unul dintre autorii Pentateuhului, desemnat de către critica biblică cu numele de
Julius Wellhausen () [Corola-website/Science/322635_a_323964]
-
a ipotezei documentare, argumentând că Tora sau Pentateuhul își avea originile într-o redactare a patru texte independente la origini, datând la un număr de secole după Moise, care ar fi fost autorul lor conform tradiției religioase. Unul dintre autorii Pentateuhului, desemnat de către critica biblică cu numele de Iahvistul, este o persoană sau un grup de persoane trăind în perioada solomonică (sec. X î.e.n.). Un alt autor (sau grup de autori) al Pentateuhului este cel desemnat de către istorici cu numele de
Julius Wellhausen () [Corola-website/Science/322635_a_323964]
-
autorul lor conform tradiției religioase. Unul dintre autorii Pentateuhului, desemnat de către critica biblică cu numele de Iahvistul, este o persoană sau un grup de persoane trăind în perioada solomonică (sec. X î.e.n.). Un alt autor (sau grup de autori) al Pentateuhului este cel desemnat de către istorici cu numele de „autorul sacerdotal” („sursa P”, de la Priesterschrift), el trăind probabil mult mai târziu, în perioada Exilului babilonian (sec. al VI-lea î.e.n.). Un alt autor, Deuteronomistul ar fi trăit și el tot în
Julius Wellhausen () [Corola-website/Science/322635_a_323964]
-
de la Priesterschrift), el trăind probabil mult mai târziu, în perioada Exilului babilonian (sec. al VI-lea î.e.n.). Un alt autor, Deuteronomistul ar fi trăit și el tot în perioada Exilului babilonian. Ipoteza lui Wellhausen a rămas modelul dominant al studiilor Pentateuhului până în ultimul sfert al secolului XX, când a început să fie atacată de către cercetătorii care observau mult mai multe mâini implicate în scrierea Torei și le atribuiau unor perioade și mai târzii decât considera Wellhausen. O listă selectivă a operelor
Julius Wellhausen () [Corola-website/Science/322635_a_323964]
-
, uneori numită ipoteza Wellhausen, afirmă că Pentateuhul (primele cinci cărți din biblie) nu sunt decât o compilație a câtorva narațiuni, create independent și relativ concomitent, care apoi au fost îmbinate în forma actuală de către un număr de redactori. Această ipoteză este o contribuție notabilă a lui Julius
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
și contradicții. Către sfârșitul secolului XIX s-a format consensul precum că textul final provine din patru surse. Cele patru surse sunt cunoscute ca „Yahwistul (de la Yahweh), „Elohistul” (de la Elohim), „Deuteronomistul” (de la Deuteronom) și „Scrierile preoților”. Continuând cercetările asupra structurii Pentateuhului întreprinse în cursul secolului XIX -- de către Wilhelm Vatke, Eduard Reuss, Karl Heinrich Graf și Abraham Kuenen -- savantul orientalist Julius Wellhausen a propus următoarea ordine cronologică a celor patru surse: Cu toate că ipoteza a fost supusă criticii și s-au propus ipoteze
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
doua jumătate a secolului XX, terminologia și descoperirile ipotezei documentare continuă să servească drept bază pentru teoriile moderne aspura structurii și originii celor cinci cărți. Până în secolul al XVII-lea cercetătorii bibliei au susținut punctul de vedere tradițional asupra autorului Pentateuhului: se considera că textul celor cinci cătți a fost scris de Moise, cu excepția a câteva rânduri adăugate mai târziu. Cu toate acestea, primele încercări de a pune la îndoială punctul de vedere tradițional s-au făcut deja în Evul Mediu
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
lor au fost condamnate, unii dintre ei fiind băgați la pușcărie și forțați să retracteze, un atentat fiind comis la viața lui Spinoza. în 1670, în „Tratatul teologico-politic”, Baruch Spinoza a respins punctul de vedere că Moise ar fi autorul Pentateuhului. El a analizat structura bibliei și a demonstrat că ea, în esență, reprezintă o compilație a diferselor surse efectuată de către autori de origine diversă. De exemplu, expresia „peste Iordan”, care se referă la ținutul transiordanian (aflat la est de la râul
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
a diferselor surse efectuată de către autori de origine diversă. De exemplu, expresia „peste Iordan”, care se referă la ținutul transiordanian (aflat la est de la râul Iordan), înseamnă că naratorul este o persoană aflată la vest de Iordan, pe când Moise, conform Pentateuhului, niciodată nu a trecut Iordanul. Concluzia lui Spinoza este că Pentateuhul nu a fost „revelat” dintr-o dată. Analizând comentariile obscure ale teologului Avraham ibn Ezra, Spinoza propune o explicație, precum că Moise într-adevăr ar fi scris o carte, suficient
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
expresia „peste Iordan”, care se referă la ținutul transiordanian (aflat la est de la râul Iordan), înseamnă că naratorul este o persoană aflată la vest de Iordan, pe când Moise, conform Pentateuhului, niciodată nu a trecut Iordanul. Concluzia lui Spinoza este că Pentateuhul nu a fost „revelat” dintr-o dată. Analizând comentariile obscure ale teologului Avraham ibn Ezra, Spinoza propune o explicație, precum că Moise într-adevăr ar fi scris o carte, suficient de scurtă pentru a fi înscrisă pe cele 12 pietre ale
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
pietre ale jertfelnicului, adică altarului, („să scrii pe pietrele acelea cuvintele legii acesteia” -- Deut. 27:8) și pentru a fi citită în fața israeliților într-o singură adunare. Spinoza conclude că cartea originală a lui Moise a fost folosită la alcătuirea Pentateuhului de către un alt autor care a trăit cu mult timp mai târziu (Spinoza speculează că acesta ar putea fi Ezra). În 1753 Jean Astruc a publicat (anonim) "Conjectures sur les mémoires originaux, dont il paraît que Moïse s'est servi
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
că Moise nu avusese nimic de a face cu scrierea lui. În 1805 Wilhelm de Wette a conchis că Deuteronomul reprezenta o a treia sursă independentă. În jur de 1822 Friedrich Bleek a identificat cartea lui Iosua drept continuare a Pentateuhului prin Deuteronom, în timp ce alții au identificat semne ale Deuteronomistului în Cartea Judecătorilor, Cărțile lui Samuel (sau Cartea întâi a Regilor și Cartea a doua a Regilor după canonul creștin) și Cărțile Regilor (sau Cartea a treia a Regilor și Cartea
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
și a compunerii "Hexateuhului". El este în mod special cunoscut pentru ale sale "Prolegomena zur Geschichte Israels" din 1883 (publicate inițial în 1878 ca "Geschichte Israels"), în care a propus o formulare definitivă a ipotezei documentare, argumentând că Tora sau Pentateuhul își avea originile într-o redactare a patru texte independente la origini, datând la un număr de secole după Moise, care ar fi fost autorul lor conform tradiției religioase. Unul dintre autorii Pentateuhului, desemnat de către critica biblică cu numele de
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
a ipotezei documentare, argumentând că Tora sau Pentateuhul își avea originile într-o redactare a patru texte independente la origini, datând la un număr de secole după Moise, care ar fi fost autorul lor conform tradiției religioase. Unul dintre autorii Pentateuhului, desemnat de către critica biblică cu numele de Iahvistul, este o persoană sau un grup de persoane trăind în perioada solomonică (sec. X î.e.n.). Un alt autor (sau grup de autori) al Pentateuhului este cel desemnat de către istorici cu numele de
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
autorul lor conform tradiției religioase. Unul dintre autorii Pentateuhului, desemnat de către critica biblică cu numele de Iahvistul, este o persoană sau un grup de persoane trăind în perioada solomonică (sec. X î.e.n.). Un alt autor (sau grup de autori) al Pentateuhului este cel desemnat de către istorici cu numele de „autorul sacerdotal” („sursa P”, de la Priesterschrift), el trăind probabil mult mai târziu, în perioada Exilului babilonian (sec. al VI-lea î.e.n.). Un alt autor, Deuteronomistul ar fi trăit și el tot în
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
P”, de la Priesterschrift), el trăind probabil mult mai târziu, în perioada Exilului babilonian (sec. al VI-lea î.e.n.). Un alt autor, Deuteronomistul ar fi trăit și el tot în perioada Exilului babilonian. Conform lui Wellhausen: Conform lui Wellhausen, inițial Tora/Pentateuhul a existat ca patru narațiuni diferite, fiecare reprezentând o lucrare completă, fiecare privind aceleași evenimente și aceleași personalități, dar având misiuni diferite. Cele patru surse au fost îmbinate de două ori de către editorii („redactorii”) care s-au străduit să păstreze
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
și este mai inclinată spre așa aspecte religioase ca rugăciune, sacrificii și revelațiile profeților, decât sursa yahwistă. Obiectivul istoric al Israelului este explicit religios -- să devină „împărăție preoțească și neam sfânt”. Ipoteza lui Wellhausen a rămas modelul dominant al studiilor Pentateuhului până în ultimul sfert al secolului XX, când a început să fie atacată de către cercetătorii care observau mult mai multe mâini implicate în scrierea Torei și le atribuiau unor perioade și mai târzii decât considera Wellhausen. Potrivit lui M. Noth, autorul deuteronomist
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
dacă nu vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tău și nu te vei sili să împlinești toate poruncile și hotărârile Lui pe care îi le poruncesc eu astăzi, să vină asupra ta toate blestemele acestea și să te ajungă”. Din cărțile Pentateuhului, sursa deuteronomistă se conține doar în Deuteronom, însă ea apare în cărțile ulteioare: în Iosua, în Judecători și în cărțile Regilor. Ea apare sub forma de predici despre lege și sub forma de recapitulare concisă a Exodului și Numerelor. Se
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
un naos și doua părți laterale. Intrarea se afla în sud-est. În sud se era platforma altarului înalt de 5,50 metri, sau bima ,unde erau aduse, cum era obiceiul în acea vreme, cinci suluri pentru fiecare carte a Torei (Pentateuh). Elemente ale scărilor se păstraseră intacte. Pe una din coloanele de pe platformă se deslușesc elemente decorative - o menora - candelabrul evreiesc cu șapte ramuri,sub ea lopățica pentru tămâie, o frunză și un fruct de chitră „lulav”, caracteristic pentru cultul iudaic
Umm al-Kanatir () [Corola-website/Science/328085_a_329414]
-
Tradițional se consideră că primele cinci cărți (Tora sau Pentateuhul) din Vechiul Testament au fost scrise de Moise. Cu toate acestea, Tora nu prezintă numele autorului ei, iar tradiția se bazează în mare parte pe faptul că aceasta conține cinci referințe, oarecum vagi, la diferite lucruri scrise de Moise. Prin alte
Autori ai cărților lui Moise () [Corola-website/Science/328149_a_329478]
-
și a compunerii "Hexateuhului". El este în mod special cunoscut pentru ale sale "Prolegomena zur Geschichte Israels" din 1883 (publicate inițial în 1878 ca "Geschichte Israels"), în care a propus o formulare definitivă a ipotezei documentare, argumentând că Tora sau Pentateuhul își avea originile într-o redactare a patru texte independente la origini, datând la un număr de secole după Moise, care ar fi fost autorul lor conform tradiției religioase. Unul dintre autorii Pentateuhului, desemnat de către critica biblică cu numele de
Autori ai cărților lui Moise () [Corola-website/Science/328149_a_329478]