283 matches
-
ale manuscriselor contemporane erau mult mai umile: inscripții gravate în piatră, bucăți de lemn, tăblițe de lut, suluri de papirus (din tulpina plantei) și apoi cele de pergament (piele de vită, capră, oaie sau cerb). Și astăzi, Sefer Tora, adică Pentateuhul folosit pentru lecturile publice din singogă este păstrat sub forma sulurilor de pergament. Dar cum dezvantajul sulurilor este că nu pot fi scrise decît pe o singură parte și că, în al doilea rînd, ca să fie citite, trebuiau să fie
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]
-
noi93. Această versiune are la bază o versiune greacă, din care s-au păstrat doar părțile I și V. Originalul a fost scris în aramaică (doar câteva frânturi s-au descoperit la Qumran)94. Se poate vorbi oare despre un „Pentateuh enohian”, replică la Pentateuhul lui Moise? Cercetătorii înclină spre ipoteza compunerii tardive a unui corpus ce se vrea compact din cinci secțiuni care, la origine, nu au altă legătură între ele decât prezența aceluiași personaj (și nici măcar, întrucât vom vedea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
la bază o versiune greacă, din care s-au păstrat doar părțile I și V. Originalul a fost scris în aramaică (doar câteva frânturi s-au descoperit la Qumran)94. Se poate vorbi oare despre un „Pentateuh enohian”, replică la Pentateuhul lui Moise? Cercetătorii înclină spre ipoteza compunerii tardive a unui corpus ce se vrea compact din cinci secțiuni care, la origine, nu au altă legătură între ele decât prezența aceluiași personaj (și nici măcar, întrucât vom vedea că partea a doua
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
la Templu, ca să se intereseze dacă cei care au participat la restaurarea edificiului au fost plătiți cum se cuvine de către Marele Preot. Acesta din urmă, pe nume Hilqiyahou, îl întâmpină cu o surpriză: descoperise în Casa Domnului textul Legii (Torah, Pentateuhul). Manuscrisul ajunge sub ochii regelui, care poruncește să-i fie citit fără întârziere. Lectura (cu funcție anamnetică) declanșează o serie de măsuri reformatoare, de asanare a vieții religioase din regat, contaminată de idolatrie, magie, vrăjitorie etc. Pe noi însă nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
profetică, atât de importantă în perioada de restriște a exilului babilonian. Ageu, Zaharia și Malachia formează ultima serie (în viziunea rabinică) de profeți inspirați de către Duhul sfințeniei (ruah ha-qodesh). În perioada elenistică, se vorbește despre structura tripartită a Bibliei ebraice: Pentateuhul (Torah), Profeții (Neviim), celelalte cărți sau hagiografii (Ketuvim). Urmează perioada „creștină”, când disputele asupra canonului Bibliei ebraice se radicalizează. Abia la sfârșitul secolului al II-lea d.Hr. se ajunge la recunoașterea de către toate comunitățile evreiești a unei structuri definitive
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nu mai pot participa activ la cult. Necunoașterea limbii părinților și strămoșilor devine un handicap insurmontabil, astfel că, sub domnia lui Ptolemeu al II-lea Filadelful (secolul al III-lea î.Hr.), se realizează prima traducere a Bibliei ebraice (id est Pentateuhul) în greacă. Tradiția spune că această versiune a fost dusă la bun sfârșit de un număr de șaptezeci sau șaptezeci și doi de rabini chemați din Palestina de către regele egiptean și închiși separat în câte o peșteră de pe insula Pharos. La sfârșit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
codul specialiștilor; are câteva lacune în Geneza, 2Regi și Psalmi; nu conține cele patru cărți ale Macabeilor; 2. codex Sinaiticus (notat cu S), descoperit în mânăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai și editat la mijlocul secolului al XIX-lea de către celebrul Tischendorf. Pentateuhul lipsește aproape în întregime; 3. codex Alexandrinus (notat cu A), copiat în secolul al V-lea, are mai puține lacune decât celelalte două. Conține toate cele patru cărți ale Macabeilor. Pe lângă acestea, există încă trei manuscrise în unciale, de mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
despre această din urmă întreprindere - condusă de Marguerite Harl, profesor emerit la Sorbona - aș vrea să și închei. Din 1986, editura Cerf publică o colecție cu copertă albastră intitulată „La Bible d’Alexandrie”. Denumirea nu este riguros exactă decât pentru Pentateuh, dar ea a fost păstrată din rațiuni comerciale. Grupul din jurul lui Marguerite Harl, Gilles Dorival și Olivier Munnich este alcătuit din peste cincizeci de specialiști, eleniști, ebraizanți și patristicieni din mai multe țări. Fiecare carte e constituită dintr-un volum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
autonomizării versiunii grecești. Cert este că la un moment dat comunitatea iudaică elenofonă din Alexandria, extrem de numeroasă, a simțit nevoia imperioasă de a transpune Torah în limba oikoumenei, greaca. La origine, Septuaginta nu-i decât traducerea Torei iudaice, adică a Pentateuhului. De ce această nevoie, spuneam, imperioasă de transpunere? Pentru că o bună parte din comunitate nu mai utiliza ebraica. În plus, exista o presiune și o atracție foarte puternică din partea mediului elenistic. Trecerea textului sacru ebraic în limba greacă a fost simțită
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Patriarhul ecumenic. Grecii citesc și azi Septuaginta în biserică. Septuaginta are, pentru ei, valoarea unui text perfect autonom, sacru, irefutabil și intangibil. Orice traducere nesupravegheată riscă să fie o profanare. S.M.: și traducerea românească, și introducerile la diferitele cărți ale Pentateuhului redau diferența de stil atestată de textul grec. Literalitatea atribuită traducătorului Deuteronomului nu poate fi comparată cu traducerea Genezei. În ciuda unității de sens a LXX și a unei considerări ca atare de către Părinți, fluctuațiile stilistice rămân importante. Cum ați reușit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
la opera deuteronomistă (notată cu sigla Dtr) numită astfel doarece rescrie preistoria și istoria lui Israel și Iuda aplicând criterii de judecată extrase din a cincea carte a Bibliei ebraice (Soggin 1987, cap. 12). a) În primele patru cărți ale Pentateuhului (Soggin 1987, Exc. 2, pp. 175 ș.u.), Dtr își face simțită prezența prin inserții în puncte importante, prin care oferă o nouă cheie de lectură a respectivului context, în special pasajelor atribuite tradițiilor pre-Dtr: putem lua ca exemplu texte
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
sau a zilierilor pe pământul arid de pe colinele și din podișul Canaanului, durerile femeii în timpul nașterii, munca sa obositoare și dependența de soțul nu întotdeauna înțelegător. Dar în primul capitol al Genezei, capitolul „sacerdotal” (adică nivelul cel mai recent din Pentateuh, cu siguranță posterior lui Deutero-Isaia), dimensiunea creației este universală: cuprinde cerul și pământul, lumina, astrele, apa, natura și animalele, împreună cu haosul înlăturat din cele create; creația este unită cu providența care rânduiește „firmamentul” (considerat ca un fel de semisferă protectoare
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
se transfere în viitor, în escatologie, oferind grupurilor de elite, care aveau convingerea certă că trăiesc într-o astfel de perioadă, posibilitatea de se identifica în ea: grupul de la Qumran, la Marea Moartă sau biserica creștină de la început. 8.7. Pentateuhul În „codul sacerdotal” al Pentateuhului (Soggin 1987, cap. 10), cititorul descoperă un criteriu istoriografic prin care autorii încearcă să periodizeze evenimentele anterioare stabilirii în Canaan. Prin aplicarea acestuia rezultă patru perioade, dintre care două dintre ele încep cu celebrarea unei
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
escatologie, oferind grupurilor de elite, care aveau convingerea certă că trăiesc într-o astfel de perioadă, posibilitatea de se identifica în ea: grupul de la Qumran, la Marea Moartă sau biserica creștină de la început. 8.7. Pentateuhul În „codul sacerdotal” al Pentateuhului (Soggin 1987, cap. 10), cititorul descoperă un criteriu istoriografic prin care autorii încearcă să periodizeze evenimentele anterioare stabilirii în Canaan. Prin aplicarea acestuia rezultă patru perioade, dintre care două dintre ele încep cu celebrarea unei alianțe. Prima perioadă este cea
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
mileniului I î.C. pentru a începe o nouă căutare în această direcție. 8.9. Circumcizia Semnul alianței, vizibil în trupul bărbatului, este circumcizia. Despre aceasta vorbește în detaliu capitolul 15 din Cartea Genezei, atribuit unanim izvorului „P” („sacerdotal”) din Pentateuh. Porunca explicită de a circumcide fiecare copil de sex masculin la opt zile după naștere se află și în Lev 12,3 ce aparține aceluiași izvor. Un alt text, cu siguranță mai vechi pentru că nu cunoaște normele din Gen 17
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
sau mai degrabă redactorul Dtr) dorea să combată sacrificiul înțeles ca faptă de mijlocire lipsită de angajamentul concret pe care îl presupunea, cu alte cuvinte, lupta împotriva ipocriziei. De altfel, în Biblia ebraică, dar mai ales în codul „sacerdotal” al Pentateuhului, sunt descrise multe sacrificii și toate sunt reglementate cu precizie; pe de altă parte, știm din alte izvoare (Mișna, Talmud, comentariile rabinice antice, chiar și Noul Testament) că cultul sacrificial se desfășura în special la templul din Ierusalim, dar nu erau
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Împărăției lui Dumnezeu (Mișna, Avot III, 15). Pe de altă parte, nu respingeau nici doctrinele noi, ca de exemplu învierea morților urmată de o judecată universală, discursul angelologiei și demonologiei, toate acestea fiind împrumutate din apocaliptică. Alături de Torah scrisă, adică Pentateuhul, fariseii au produs o Torah orală, o sinteză a discuțiilor, dezbaterilor și interpretărilor avute cu scopul de a adapta vechile precepte la conjuncturile actuale ale societății. Aceste elemente au fost codificate mai apoi în Mișna, ce este prima parte a
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
sunt animalele care nu corespund cerințelor citate mai sus: toate carnivorele, alte animale precum cabalinele, măgarul și catârul, cămila, porcul și porcul mistreț; moluștele, anghila, prădătoarele; în fine, este interzis consumul de sânge în general. Aceste norme sunt codificate în Pentateuh și unele tratate talmudice. Pentru ca animalele pure să poată fi consumate trebuia înde-plinită o condiție la care nu se putea renunța: animalele terestre (nu și cele acvatice) și păsările să fie sacrificate în mod ritual, adică prin tăierea arterei jugulare
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
supraviețuit până astăzi în două comunități de câteva mii de membri, una la Holon, o suburbie sud-estică din Tel Aviv, și alta la Sichem, Nablus de astăzi, pe benzile nordice ale Muntelui Garizim, pentru ei muntele sfânt. Samaritenii acceptă doar Pentateuhul și refuză celelalte cărți ale Bibliei; în compensație, au propriile tradiții. Așteaptă și ei un Mesia care poartă titlul de tăhēb. Așa cum o face deseori cu privire la această epocă, istoricul Josephus Flavius ne informează despre originile lor în Ant XI,304
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
de Tora și Scripturi sau Sfintele Scripturi dar niciodată de Septuaginta fiindcă încă nu se clocise mișelia. Nu ține basmul întunecaților, trăsni-v-ar! Grecii iudeo-creștini cînd și-au tradus Tora pentru nevoile cultice au numit-o, după limba lor Pentateuh(cele cinci scrieri), iar tălmăcirea pentru gustul latinilor s-a numit Vulgata. Întunecaților, vedeți că iarăși v-am găbjit cu pretinsele voastre revelații și profeții drăcești, lucrînd de zor la marea conspirație a fariseilor turbați și de Satana ajutați ca
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
l-a învățat Sfînta Scriptură, nu Septuaginta, sau altă scriitură a gintei Satanei. Scopul scrierilor lui Filon a fost de a iudaiza filozofia greacă, idee găsită în scrierea mitropolitului Foughias al Pisidiei: Filon presupune că grecii își datorea- ză înțelepciunea Pentateuhului(Torei), sugerînd de fiecare dată că nu există decît un singur Dumnezeu care, direct sau indirect, este izvorul legii mozaice și al dogmelor filozofiei grecești. El încearcă să compună o limbă a sa personală, alcătuită din foarte multe elemente biblice
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
a platonicienilor și pitagoreicilor”. Chiar și celor cărora le-a fost adresat vicleșugul, l-au acceptat cu mare greutate, iar unii deloc pentru că știau adevărul și nu aveau nevoie de cel ,,revelat” mozaicilor! Vedem că mitropolitul Foughias folosește numele de Pentateuh pentru traducerile în greacă ale scrierilor revelate mozaicilor și nu Septuaginta! Nu știa el ce citea sau minciuna încă nu prinsese rădăcini în ortodoxie? Apolo Anii premergători perioadei în care Ili/Iisus a plecat la eseni dar și cei de după
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
adevărurile ei interioare, în încercarea de a recupera nu un trecut, cu personajele sale „principale”, ci povestea întâlnirilor mirabile, împletirea în rotund a biografiilor cu autobiografia, adică destinul Rotondei sufletești. După ce a tradus Noul Testament și unele părți din Vechiul Testament (Psaltirea, Pentateuhul, Cântarea Cântărilor, Cartea Psalmilor etc.), A. izbutește să ducă la bun sfârșit versiunea românească integrală a Bibliei (2001), însoțind textul cu comentarii de o remarcabilă valoare, prin densitatea și erudiția informației, acuratețea și, adesea, poezia interpretării. Traducerea sa constituie un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
îngr. Gabriel Enache, Ioan Șt. Lazări și Nicolae State-Burluși, Râmnicu Vâlcea, 2001; Apa cea vie a ortodoxiei, Cluj-Napoca, 2002; Atelier biblic, Cluj-Napoca, 2003; Opera literară, I, pref. Aurel Sasu, Cluj-Napoca, 2003. Traduceri: Noul Testament, București, 1993; Cartea lui Iov, București, 1996; Pentateuhul sau Cele cinci cărți ale lui Moise, București, 1997; Cântarea Cântărilor, București, 1998; Cartea Psalmilor sau Psaltirea profetului David, Cluj-Napoca, 1998; Cartea profetului Ieremia, București, 1999; Cartea profetului Iezechiel, București, 2000; Poezia Vechiului Testament, București, 2000; Biblia sau Sfânta Scriptură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
ulterioare, dar, datorită limitelor acestei cărți, mă voi mărgini la această listă concisă. Studiile despre geneza monoteismului ebraic au fost foarte populare în secolul al XIX-lea, drept consecință a dezvoltării teoriilor evoluționiste și a afirmării tezelor criticii literare aplicate Pentateuhului și Bibliei în general. Reluând pe scurt istoria studiilor cu privire la acest fenomen (cf. Gnuse, 1997, pp. 62-128; Stolz, 1996, pp. 4-12), la început s-a afirmat opoziția dintre cei care teoretizau dezvoltarea monoteismului după modelul evoluționist (politeismul înțeles ca primul
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]