390 matches
-
50% dintre pacienții cu deficite hormonale pluritrope, incluzând GHD, fiind de departe cele mai frecvente mutații din această categorie și demonstrând, indirect, un rol esențial deținut de PROP1 în diferențierea celulelor adenohipofizare . c) Mutații ale Pit1 Pit1 e un factor peptidic alcătuit din 291 de aminoacizi, implicat specific în transcripția genelor care codifică GH, prolactina, TSH și receptorul pentru GHRH. Mai mult, Pit1 activează transcripția genelor implicate în diferențierea, proliferarea și durata de viață a celulelor somatotrope, lactotrope și tireotrope (planșa
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
anterioară și stimulează secreția de IGF-I tisulară (hepatic, osos etc.). IGF-I circulant are rol de feedback negativ (inhibitor) asupra secreției de GH, autoreglând astfel axa somatotropă în funcție de necesarul organismului. Ritmul secretor al GH este reglat de doi hormoni peptidici hipotalamici, secretați de neuroni parvocelulari situați în nucleii hipotalamici arcuat și suprachiasmatic: un hormon stimulator (GHRH, schematizat în culoarea verde) și un hormon inhibitor (somatostatina sau SRIF, roșu). Cei doi hormoni sunt eliberați la nivelul butonului axonal în sistemul port
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
eficient. Schimbul de limfokine între celulele sistemului imunitar coordonează răspunsul imun. Când unei celule T helper îi este prezentat un antigen de către o celulă B sau un macrofag, celula T răspunde prin a sintetiza și secreta un potpuriu de molecule peptidice mici, semnalizatoare, numite limfokine. Limfokina IL-2 revine în celula T și determină ca aceasta să crească și să se multiplice. Alte limfokine acționează asupra celulelor B prezentatoare de antigen, ordonându-se proliferarea acestora și transformarea lor în celule plasmatice, care
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
că antigenul viral trebuie prezentat de către o proteină celulară care reprezintă o componentă a complexului major de histocompatibilitate (CMH) . O asemenea proteină CMH prezintă în configurația sa cuaternară o fosă sau o adâncitură la nivelul căreia este legat un fragment peptidic derivat din antigenul viral. Complexul realizat între acest fragment peptidic de sorginte virală și proteina CMH este recunoscut de către TCR și astfel este relansată suita de reacții care conduce la distrugerea celulei infectată cu virus. Condiția sine-qua-non a realizării unui
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
reprezintă o componentă a complexului major de histocompatibilitate (CMH) . O asemenea proteină CMH prezintă în configurația sa cuaternară o fosă sau o adâncitură la nivelul căreia este legat un fragment peptidic derivat din antigenul viral. Complexul realizat între acest fragment peptidic de sorginte virală și proteina CMH este recunoscut de către TCR și astfel este relansată suita de reacții care conduce la distrugerea celulei infectată cu virus. Condiția sine-qua-non a realizării unui RI eficient este ca limfocitele T să aibe capacitatea de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
14,5 kD): atacă mureina din peretele bacterian, prin scindarea legăturilor glicozidice beta 1-4 din catenele polizaharidice ale mureinei, dintre resturile de N-acetilglucozamină și acidul N-acetilmuramic, rezultând dizaharide alcătuite din N-acetilglucozamină și acid N-acetilmuramic, la care se păstrează atașate catenele peptidice. După distrugerea structurii de rezistență a peretelui celular, celula bacteriană aflată într-un mediu neprotejat osmotic, se lizează. Macrofagele secretă cantități mari de lizozim și îl depozitează în granulațiile citoplasmatice, spre deosebire de celelalte tipuri care îl secretă pe măsură ce îl sintetizează. 46
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
sistemul imunitar distinge „self”-ul de „non-self”, pe când altele determină profilul de competență pentru rezistența la boli etc. (Lesk, 2007). Haplotipurile CMH controlează compatibilitatea donator-receptor în transplantul de organe și țesuturi și influențează tabloul clinic al manifestării bolilor autoimune. Complexele peptidice CMH declanșează răspunsurile imune la adulți și sunt implicate în înlăturarea celulelor T auto-complementare în cursul dezvoltării timusului. Moleculele CMH sunt înzestrate cu diferite specificități de legare și pot prezenta diferite seturi de peptide. Persoanele ale căror molecule CMH nu
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
a moleculelor CMH clasa I a arătat că domeniile α1 și α2 interacționează spre a forma o structură de tip adâncitură-platformă de sectoare pliate β-octocatenare (fig. 8.3). Încheietura dintre α1 și α2 (25Ǻ 10Ǻ 11Ǻ) poate lega un fragment peptidic de 10-20 aminoacizi, ceea ce este tocmai potrivit pentru legarea antigenului ce trebuie prezentat limfocitelor T. Pe când catena α este extrem de polimorfă, mai ales la nivelul domeniilor α1 și α2, β2-microglobulina este extrem de invariantă. Domeniile distale N-terminale α1 și α2
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
un singur domeniu stabilizat printr-o punte S-S, realizată între două resturi cisteină. Moleculele CMH clasa I cuprind sectoare de α-helix și plieri β (fig. 8.3). În adâncitura dintre alfa-helixurile α1 și α2 se întinde necovalent o punte peptidică scurtă. Combinarea peptidului cu porțiunile adiacente ale alfa -helixurilor realizează situsul pentru epitop, recunoscut de limfocitele T CD8+. Studiile de difracție în raze X, efectuate asupra domeniilor extracelulare, cristalizate după clivare cu papaină, au arătat că domeniile α1 și α2
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
I se află pe suprafața tuturor leucocitelor, dar mai ales pe suprafața limfocitelor de tip APC, adică a „celulelor prezentatoare de antigen”. Moleculele CMH clasa I au rol esențial în recunoaștere și prezentarea antigenului. Limfocitele T citotoxice (CTL) recunosc fragmente peptidice rezultate prin degradarea proteinelor proprii, în cadrul procesului de turnover (sinteză/hidroliză/sinteză) al acestora, asemenea fragmente peptidice sunt legate la situsul de legare din moleculele CMH clasa I. CTL nu atacă APC purtătoare de peptid propriu, tocmai datorită capacității sale
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
a „celulelor prezentatoare de antigen”. Moleculele CMH clasa I au rol esențial în recunoaștere și prezentarea antigenului. Limfocitele T citotoxice (CTL) recunosc fragmente peptidice rezultate prin degradarea proteinelor proprii, în cadrul procesului de turnover (sinteză/hidroliză/sinteză) al acestora, asemenea fragmente peptidice sunt legate la situsul de legare din moleculele CMH clasa I. CTL nu atacă APC purtătoare de peptid propriu, tocmai datorită capacității sale de a recunoaște ca pe un element self complexul molecular format din molecula CMH clasa I și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de peptid propriu, tocmai datorită capacității sale de a recunoaște ca pe un element self complexul molecular format din molecula CMH clasa I și peptidul propriu, expus la suprafața APC. Când însă molecula CMH clasa I este asociată cu fragmente peptidice rezultate prin degradarea unor proteine ce aparțin unor patogeni supramoleculari de natură virală, bacteriană, fungică etc., un asemenea complex molecular este recunoscut ca element nonself de către CTL și această recunoaștere moleculară declanșează procesul de liză a celulei infectate. În condiții
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
6). Acesta este așa numitul fenomen de restricție sau de limitare a interacțiunilor celulare prin moleculele CMH clasa I. Majoritatea celulelor TCD8+ sunt citotoxice. Ele conțin echipamentul enzimatic de distrugere a celulelor țintă. Celulele țintă exprimă pe suprafața lor fragmente peptidice rezultate prin degradarea proteinelor endogene. De exemplu, în cazul unei infecții gripale, virusul influenza imvadează celulele căilor respiratorii și oferă informația ereditară pentru sinteza în acestea a componentelor virionului. Proteinele virale sunt prelucrate de către mașinăria sistemului imunitar rezultând peptide antigenice
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Davis și Bjorkman, 1988). În timus, timocitele imature recunoscând CMH propriu sunt selectate să supraviețuiască și să se diferențieze prin mecanismul selecției pozitive, pe când timocitele autoreactive sunt eliminate prin selecție negativă. În parte, selecția pozitivă este mediată prin conectarea domeniului peptidic (CPM) al TCRA. Wu și colaboratorii (2002) au arătat că inițial interacția TCR cu peptidul CMH se realizează la nivelul porțiunii CMH dar, ulterior, peptidul dobândește stabilizare dominantă, distribuie specificitate și influențează activarea celulei T prin modularea duratei de legare
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
diferențiază tipurile de carcinoid și carcinoidul atipic de carcinomul cu celule mici: sinaptofizina (SYN), cromogranina (CROMO), antigenul epitelial de membrană (EMA), citokeratinele, antigenul carcino-embrionar (CEA), factorii de proliferare (exemplu, Ki67), enolaza neuron-specifică (NSE), Leu-7 / CD 57, CD 44, neurofilamente, hormoni peptidici: serotonina, calcitonina, bombesina, VIP. Examinarea ultrastructurală prin microscopie electronică evidențiază celula carcinoidă bogată în granule de secreție endocrină dispersate în citoplasmă, mai numeroase decât cele din celula enterocromafină normală. Tumoretele („tumorlets”) reprezintă o entitate rară, având aceeași proveniență din celulele
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, NATALIA MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92107_a_92602]
-
de insulină era testat prin administrarea în scop de obținere a hipoglicemiei a insulinei de pește, care nu interferă cu determinarea insulinemiei plasmatice (40). 1.10. Insulina plasmatică Este oarecum surprinzător faptul că deși insulina (8)a fost primul hormon peptidic determinat încă din 1958 de către Yallow, determinarea ei nu a ajuns încă o investigație de rutină, datorită mai multor factori: - există mai multe metode de determinare a insulinei plasmatice cu specificități și sensibilități diferite. Valorile obținute cu unele sau cu
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
de faptul că procentajul crescut al acestor celule reprezintă singurul factor independent de prognostic pentru supraviețuire crescută. Numărul de celule CD11c+DC crește la pacienții aflați sub tratament cu gemcitabină [91] și la cei care efectuează imunochimioterapie: gemcitabină și vaccin peptidic personalizat [89]. CELULELE MONONUCLEARE PERIFERICE Celulele mononucleare periferice (PBMC) cuprind monocitele, celulele T, B, și NK (natural Killer). Având în vedere locul și rolul lor în sistemul imun al organismului se propune utilizarea expresiei genetice diferențiate la nivelul PBMC ca
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
specificității [147]. Tabelul 122 sintetizează datele disponibile în literatură. PROTEOMICA ȘI PEPTIDOMICA Dezvoltarea unor platforme tehnologice avansate a permis identificarea componentelor proteinice cu greutate moleculară mică și a condus la o nouă direcție de investigație privind definirea profilului proteinic sau peptidic în diferitele localizări ale cancerului, inclusiv a celui pancreatic [232-234]. S-au identificat numeroase proteine asociate cu adenocarcinomul pancreatic: PGK1 (implicată în glicoliză), un component al cromatinei: histona H4, un factor modulator al RNA polimerazei (C14orf166), doi componenți lipoproteinici (APOC1
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
s-a decelat prezența ei în peste 70% dintre adenocarcinoamele pancreatice, dar ea poate fi dozată și în ser, având o valoare semnificativ mai crescută în CP față de subiecții sănătoși [238]. Evaluarea profilului peptidomic a evidențiat trei seturi de „semnături” peptidice, fiecare conținând 10 peptide discriminante, fiecare set fiind asociat cu un tip particular de cancer [239]. METABOLOMICA Identifică produși finali ai unor reacții enzimatice, în ser sau urină, care pot fi sugestivi pentru anumite localizări ale cancerului. În CP, după
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
pentru proteine (care nu alcătuiesc genele). Aceste μ-molecule RNA se atașează de RNAm, formând un strand dublu, împiedicând astfel transcripția genei copiate ca mesaj în RNA-ul mesager respectiv. La nivelul ribozomilor are loc nu numai asamblarea aminoacizilor în lanțurile peptidice codificate în RNAm, ci și sortarea moleculelor de insulină sintetizată, o parte fiind păstrată pentru depozitare (fracțiune denumită și „reglată”) și alta pentru a fi secretată continuu (fracțiune denumită și „nereglată”, sau „cale constitutivă”). Reticulul endoplasmic (prin intermediul ribozomilor) reprezintă nu
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
subiecții de control (Durinovic-Bello et al., 1996). Aceste date au fost confirmate ulterior, arătându-se că limfocitele Ț din sângele subiecților cu DZ tip 1 pot reacționa cu antigene IA-2 (Ellis et al., 1998). Un alt studiu a identificat fragmentele peptidice rezultate din procesarea proteinei IA-2 și prezentate de către moleculele HLA DR4 la nivelul celulelor prezentatoare de antigen (Peakman et al., 1999). Cinci dintre cele 6 fragmente peptidice astfel identificate s-au dovedit capabile să inducă proliferarea limfocitelor Ț de la pacienții
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
cu antigene IA-2 (Ellis et al., 1998). Un alt studiu a identificat fragmentele peptidice rezultate din procesarea proteinei IA-2 și prezentate de către moleculele HLA DR4 la nivelul celulelor prezentatoare de antigen (Peakman et al., 1999). Cinci dintre cele 6 fragmente peptidice astfel identificate s-au dovedit capabile să inducă proliferarea limfocitelor Ț de la pacienții cu DZ nou descoperit purtători ai antigenului HLA DR4. În sfârșit, un studiu privind răspunsurile imune de tip celular la rude ale pacienților cu DZ tip 1
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
secretorie a celulei endoteliale Studiul atent al endoteliului vascular în diferite condiții a condus la o adevărată explozie de informații privind capacitatea celulei endoteliale de a produce și elibera paracrin sau direct în circulație, numeroși compuși biochimici, cei mai mulți de natură peptidică, a căror rol este indicat în tabelul 2. 3.3.1 Oxidul Nitric După cum menționam înainte, în 1987, Palmer și col. (70) au identificat factorul de relaxare vasculară derivat din endoteliu (EDRF) ca fiind una din cele mai mici molecule
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92216_a_92711]
-
care această asociere determină suscetibilitatea la boală nu este pe deplin cunoscut. Totuși, se pare că genele MHC HLA DR B1 1501 și HLA DR B1 0602 pot codifica moleculele de recunoaștere clasa II, cu o predilecție pentru legarea antigenelor peptidice ale mielinei și stimulează celulele T encefalitogene; HLA DR alfa 0101- DR beta 1501 heteromer, care leagă cu mare afinitate MBP în regiunea reziduurilor peptidice 58-99. Cristalografia cu raze X a complexului peptidic DR-MBP relevă o structură moleculară diferită a
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
B1 0602 pot codifica moleculele de recunoaștere clasa II, cu o predilecție pentru legarea antigenelor peptidice ale mielinei și stimulează celulele T encefalitogene; HLA DR alfa 0101- DR beta 1501 heteromer, care leagă cu mare afinitate MBP în regiunea reziduurilor peptidice 58-99. Cristalografia cu raze X a complexului peptidic DR-MBP relevă o structură moleculară diferită a DR beta 1501 față de DRa, în ceea ce privește reziduurile aril, care preferă „buzunarul“ P4 al domeniului de legare a proteinei (GAUTHIER L. și colab., 1998; SMITH K.
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]