15,855 matches
-
altora, sunt antrenați în dialog. Ceea ce spun poate fi contestat sau acceptat, completat sau luat în deriziune etc. încât drama sau comedia nu e a textului, ci a lecturii, sub aspectul ei critic. Fiecare dintre glosatori certifică un unghi de percepție, corect sau nu, în timp ce sextinele evoluează nestingherite de ceea ce se spune despre ele. în timp ce Onochefalos e un fanatic raisonneur al autorului și operei, Idiotisean e un déraisonneur, la fel de consecvent. Ei sunt extremele. Iar când criticii nu se înțeleg, atunci, cum
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
Încep să ocup un alt trup" nu este un paradox gol. Ruperea de trecut este radicală, prezentul tranzitiv, o stare provizorie cu destule impedimente, și numai pe viitor se poate paria. Deocamdată, femeia are pofte surprinzătoare, grețuri neașteptate dar și percepții acute, se mișcă greu și își ascultă curioasă interiorul: ,Un drum e cît ieri și alatăieri și azi laolaltă. Acesta-i începutul și totuși nu stau pe hol la taclale... Mă plimb printr-un rău blînd, fără ocol. Aș spune
Întîmplări în miraculosul imediat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11556_a_12881]
-
rol important. Omologat ca un romancier de calibru, el este aproape în aceeași măsură un constructor pe spații mici, capabil să ofere, prin lumi ficționale condensate în câteva pagini, tot atâtea replici sesizante date lumii reale. Există încă o greșită percepție asupra prozei, în general, și a celei realiste, în special. Ea ar trebui să redea realitatea propriu-zisă, oglindind-o cât mai fidel și făcând posibil transferul imaginativ dintr-o parte în alta. De fapt, ceea ce contează cu adevărat, în proiectul
Un meci de old boys by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11560_a_12885]
-
etapă a existenței sale se derulează ca într-un peisaj suprarealist în mișcare. Naratorul e vocea interioară a lui Tod Friendly - John Young - Hamilton de Souza - Odilo Unverdorben (această din urmă ipostază fiind cea ,reală"), care, paradoxal, are discernămînt, înregistrează percepțiile și sentimentele corpului gazdă (horribile dictu!), dar nu poate interveni cu nimic în acțiunile acestuia. Funcția lui e așadar una de simplă înregistrare, dar nu una seacă, de grefier, ci una colorată, uimită, mai bine zis nedumerită. Povestea poate fi
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
ca uneori la Florin Piersic jr.), ba chiar extrem de discret, te prinzi de asta uitându-te prin colțurile ecranului. Ceea ce are un efect binecuvântat de defamiliarizare - necesar, decorurile din film le știm cu toții din cotidian - și de destabilizare subversivă a percepției, chiar și atunci când unghiurile de filmare sunt clasice.
O peliculă mai veselă decât alta by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11568_a_12893]
-
ar suna prin }ara Nimănui, și mai puțin decât o umbră. În poemul ,Ce îmbătrânește-n noi", Blaga pare a suferi un șoc aproape fizic cu timpul... Brusc, într-un amurg de zi și de viață, simțim un decalaj între percepția cronologică interioară și adevărul temporal al lumii înconjurătoare. Poetul are impulsul de a-și ascunde nu numai chipul, dar și numele - pentru a-și voala identitatea față cu noile generații, printre care cei de vârsta sa se simt străini: ne
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
totul convenției elegante, trimițînd mesaje oblice, dar suficient de clare pe traseele senzualității estetizate. Aflată în mijlocul marelui oraș, poeta excitată își îndreaptă pașii spre piața de legume și fructe ca spre o ieșire, spre o eliberare naturistă, sublimată în direcția percepției flamande. Belșugul vegetal e însă un fel de pandant al chemării eroticești obsesive, voluptuoasa lui înregistrare fiind, la un moment dat, îndreptată chiar către analogii sexuale: ,Piețele sînt vesele, reconfortante, mai ales la începutul toamnei. Simt sîngele legumelor sub pielița
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
și oamenii și-au făcut cariera lor mai departe, se lăudau între ei... Și-acuma sunt metode de acest gen, însă între timp a mai apărut o generație nouă. Este Echinox, este Apostrof, acolo sunt oameni care au o altă percepție a mea. și nu numai a mea, ci a orientării generale în literatură, iar vechile școli locale, nu mai dau nume, au început să pălească. (continuare în numărul următor)
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
deopotrivă pe spațiu și pe timp, pe luptă și (pe)trecere. Numai că cel care se încrede cu naivitate în timp, riscă să fie trădat, căci timpul a decis ca orice muzică nouă să devină veche odată cu scurgerea anilor, iar percepția conform căreia cît de departe este ceea ce a fost și cît de aproape este ceea ce va fi, să provoace un sentiment al ineluctabilului sfîrșit. într-un anume fel timpul judecă și totodată plătește. O singură sentință și o singură scadență
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
să se completeze reciproc. în cazul în care se produce un amestec între cele două Ťentitățiť, ia naștere o altă formă de conștiință, mai evoluată, desigur, care, împrumutînd elemente din ambele părți și eliminînd impuritățile și bruiajele, ajunge la esența percepției, cunoașterii și a intuiției, ba chiar trece dincolo de granițele acestora, atingînd, ca să zicem așa, intangibilul și ajungînd pînă aproape de cunoașterea veșnică și de Dumnezeu. Avînd vîrsta lui Hristos al cărui chip îl pictează, Bikinski din Tălpi. Șotronul e bîntuit de
Roman burlesc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/11587_a_12912]
-
existențial umplut cu obiecte cumpărate. Nu întâmplător shopping-ul a devenit o adevărată religie. Spirala muncii și a consumului a făcut să se piardă acea "dreaptă măsură a lucrurilor", American Dream acoperă compensator o țară cenușie și istovitoare. Aceasta e percepția lui Radu Pavel Gheo și nu intenționez să i-o schimb. Două săptămâni turistice petrecute în New York nu se compară cu un an de muncă în Seattle și nu pot constitui, în orice caz, o bază documentară solidă. Un singur
America, America... by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11599_a_12924]
-
Toate, la fel de proaspete. Fotografii care își poartă propria istorie, care poartă raportul creatorului - regizor, actor, scenograf - cu părți dintr-un întreg, spectacolul, care redefinesc poziționarea mea, ca spectator, față de o secvență sau alta, față de stările mele, de sentimentele mele, de percepția mea de atunci care se trezește imediat la vederea imaginii. Imediat și nealterată. Deodată, așadar, o imagine ridică în picioare un univers întreg. Ca sărutul prințului din poveste. Fiecare pagină este o pădure adormită. Fiecare pagină are o frumoasă care
Povestea fotografului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11590_a_12915]
-
asimilează cu ajutorul lui Schiller o înțelegere cosmopolită a rostului civic." E benefică transformarea săvârșită, indiciu de speranță. Liceanul supraînzestrat (nu avea decât 19 ani când a încheiat cea dintâi piesă, Hoții) i-a uluit de la debut pe spectatori prin dubla percepție a gestului dramatic. El a intuit nevoia de revoltă (nu mai puteau fi suportate condițiile de subjugare și de umilire și totodată a avut premoniția golului care survine ulterior. Cum a putut să prevadă zădărnicia proiectului utopic un tânăr neumblat
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
încărcate cu borcane cu murături, casa ticsită de cărți, zecile de limbi străine pe care le vorbeau părinții, convingerea absolută că Cehov, Tolstoi, Vanea, doctorul Samoilenko nu sînt doar autori și personajele lor, ci vecinii de pe stradă, ființele din proximitate, percepția Ierusalimului, în care trăiește fragilul adolescent, și a polului opus, Tel-Aviv-ul, telefonul săptămînal cu rudele de acolo - formidabilă scena - locul oferit în biblioteca tatălui pentru alcătuirea propriei biblioteci. Prima, aceea pe care nu o uiți niciodată, care este sîmburele celor
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11619_a_12944]
-
un vibrator" sau "obosesc repede pentru că nu am rod. scriu cu un forceps. am o aură vineție în jurul sexului" sunt doar niște redundanțe și par clișeele poeziei scrise de fete în ultimii ani. Însă atunci când feminitatea este la fel de bine o percepție vizuală, când erotica ține de magnetismul privirilor, iar sexualitatea e asumată (și) ca retorică, dublând tema visceralului cu imaginile și miasmele lui tari, poezia Mirunei Vlada te primește cu versuri ce te "prind" imediat. Poemul Testament, care închide rotund cartea
Vindecarea nu aparține cuvintelor... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11668_a_12993]
-
vin imediat ca referință: Exuviile Simonei Popescu și Din amintirile unui Chelbasan de Ana-Maria Sandu. Deși formulele literare sunt diferite, poezia Iuliei Balcanaș le seamănă ca preocupare pentru tipul de sensibilitate al fetiței față cu lumea și cu propriile temeri, percepții și instincte. Poeme lucrate în detaliu, cu o țesătură a metaforei încărcată cu imagini abundente (există o voluptate a metaforei sofisticate) și cu versuri ușor ermetice, unde vocea fetei are nerv și un discurs susținut, alternează cu versuri curate, liniare
Vindecarea nu aparține cuvintelor... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11668_a_12993]
-
Levi-Râlea cade în sine. Introvertit, cu pusee de durere, de iritare, de nemulțumire, cu un ușor zîmbet ciudat în colțul gurii, vorbește reținut. Două lumi se luptă în el. Două planuri. Prezentul și trecutul. Realitatea și visul-coșmar. Imobilitatea și zborul. Percepția sa și versiunea celorlalți. Circulă, ca un fluid, dintr-una în alta. Se epuizează. Și moare. Două femei, oarecum identice, și un bărbat îl intervievează. Reporterii îi încolțesc imagini, îi trezesc frînturi de povești, îl conduc în transă, îi agită
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
argheziene. Deși, pentru a fi pe placul postmodernilor, Arghezi nu e un livresc (adică speculativul unui text de referință), această structură ironică profundă poate fi o resursă de actualizare sau revitalizare a arghezianismului atât pentru poezie, cât și pentru critică. Percepția poetului despre sine ca o "caricatură a lui Isus" deschide și porțile unei autoironii cu reverberații metafizice. Un posibil moto al doritei regenerări a interesului actual pentru Arghezi l-ar putea constitui un poem târziu, Răscruce, din volumul Frunze (1961
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]
-
un ecran. În cazul kinetoscopului nu poate fi vorba de cinema, pentru că erau filmulețe care puteau fi vizionate doar de o singură persoană o dată. Se puteau vedea doar dacă privirea spectatorului era orientată frontal. Fluxul luminii era asigurat tot de percepția spectatorului. Edison folosea o lățime de 35 de milimetri pentru a reproduce imagini în mișcare. Din cauza structurii mecanice a kinetoscopului, forma filmului avea patru perforări și era dreptunghiulară, ea impunându-se ca standard care dăinuie și azi. Pentru posteritate, cei
La început a fost fotografia by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11659_a_12984]
-
chiar neuzuală, fiind vorba de o epocă de tranziție a societății românești, în care limba și cultura franceză se înfruntau, dar și coabitau, cu limba și cultura turcă. Vasile Alecsandri a remarcat și el "denumirea cam turcită de duelgii ", dar percepția lui era favorabilă la adresa acestor "eroi civilizatori" ai societății moldovenești. În anii '30-'40 ai secolului al XIX-lea, "tinerii francezi și nemți, bonjuriști și duelgii - scria poetul în 1862 - erau chemați a începe și a urma fără descurageare solia
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
déjŕ lu - dar, cum să fi citit o imagine? În loc să mă liniștească (știu eu poza cu Alpii, am văzut-o în cărți), îmi creează senzația (bolnavă) de Ťneacasăť: sunt într-un text, Alisă nătângă și minunată (adică, minunându-se)." Această "percepție mereu livrescă a cosmosului" trădează, de fapt, o criză a jurnalului de călătorie. De vreme ce clișeele identitare tind să devanseze realitatea, pitorescul - valuta forte a peregrinilor dintotdeauna - se dezvăluie cu mare zgârcenie, privirea voiajorului rămânând adesea captivă în țarcul propriilor reprezentări
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
care trăiește. Faptul că istoria are un scop final nu e intrinsec ei, ba chiar această finalitate a vremii depinde tocmai de existența istoricului. Mai mult, nu doar Orlando, ci și restul personajelor par să conspire pentru a destabiliza orice percepție coerentă a timpului. De exemplu, când Arhiducele Harry îl vizitează pe Orlando, îi spune că mandatul său de zece ani a fost apreciat de rege, acesta vrând să celebreze sfârșitul secolului acordîndu-i eroului Ordinul Bath. Or, dacă e să ținem
Orlando, peliculă feministă (I) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11774_a_13099]
-
și eul producător are o identitate socială deductibilă: femeia celibatară de 30 de ani, sigură intelectual dar nesigură identitar, alienată de simulacrele societății, suportă cu greu convențiile sociale. Televiziunea, profesia și cultura, starea civilă, religia, genul, fiecare dintre acestea alterează percepția unui eu și așa fragil și dezorientat ("masa informă de Ťproblemeť care sunt eu"). Inadaptarea și criza existențială sunt, astfel, evidente la trei nivele: ca stil de viață, televiziunea oferă simulacre ale realității chiar mai presus de imaginație, în timp ce societatea
Femeia la 30 de ani by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11785_a_13110]
-
prin care prozatorul trage palme de prisos comunismului defunct. Căci natura acestuia reiese cel mai bine din însăși dinamica personajelor, din fractura vieții lor private, la presiunea unui Sistem aberant. Sunt, în schimb, deosebit de frumoase paginile dedicate micuței Dorina-Pușa, cu percepții de mare acuitate ale universului infantil. E o direcție pe care Virgil Duda ar putea continua, un filon bogat, de exploatat în romanele ce vor urma.
Socialismul sexual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11790_a_13115]
-
printr-un efect pervers, absurdul existenței sub dictatură se (și) umanizează dincolo de gravitatea imanentă, fără a pierde aderența la adevărul ideologic. Tinerii sunt privilegiați în postura de scriitori ai unei astfel de literaturi. Filtrând totul prin candoarea gândirii și a percepției fragede, incapabili sau nepreocupați să judece existența altfel decât la nivelul concret, perspectiva tinerilor, deopotrivă scriitori și personaje, se arată, în contradicție cu încordarea ideologică a "bătrânilor", de o neașteptată prospețime. Altfel spus, avem cărți scrise chiar în comunism despre
La vita e bella by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11807_a_13132]