364 matches
-
să facă o adevărată obsesie. Or, tocmai această obsesie este caracteristica principală a omului modern. Roxana Pavnotescu pare a se întâlni - dacă nu chiar a o ilustra - cu definiția lui Musil: "eul e un delir al mai multor euri". Dovada peremptorie a acestui "delir" nu poate fi decât recursul permanent la fantastic, despre care vorbeam mai sus. Fie că e vorba de rezervația creaturilor fabuloase, cu sursa în bestiarul mitologic sau direct în imaginația prodigioasă a autoarei: Aspida, Licornul, Vasiliscul, Vampirul
Mit și demitizare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6649_a_7974]
-
inutile și pretențioase, izvorâte din ifos și impostură, decizia valabilă putând fi numai și numai aceea a ochiului avizat... M-am ales doar cu un potop de respingeri și anulări! Atunci m-am îndârjit. Trebuia să-i aduc un argument peremptoriu. încredințat de dreptatea mea, mi-am ațintit cu insistență privirile spre tabloul său: "îl consideri o capodoperă nu-i așa? Ei bine, până acum n-ai vrut să știi de documente, abia dacă ți-ai aruncat ochii pe ele și
ION ȚUCULESCU, un erou al probității intelectuale by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12454_a_13779]
-
a autorului în el însuși e dovedită și de un fapt fără precedent: în Partea a X-a (discursul pus în gura Șoimului, Toma Cantacuzino, prietenul lui Cantemir, care îl mustră pe Corb, adică pe Brâncoveanu), personajul aduce ca argument peremptoriu însăși existența cărții numite Istoria ieroglifică, scriere ce nu fusese încă de fapt terminată („și nu numai după Istoriia ieroglificească cu numele Corb, ce așeși de trup cu suflet și cu totului tot, același și adevărat așe să fii te
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
opuse de scriitori. Prefăcută într-o "temă", această rezistență avea să fie pasional și masiv prezentă în dezbaterile publice de după răsturnarea regimului comunist din România, în decembrie 1989. în toate registrele, de la mitologizare la deriziune, dar aproape întotdeauna în tonalitate peremptorie, violentă și agresivă, dovadă indirectă a trecerii de la libertatea îngrădită din vremea dictaturii la o libertate de permanent război civil mediatic. Expresia "dezbatere publică" este de aceea măcar eufemistică, dacă nu de-a dreptul improprie. Nu bănuiam în seara aceea
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
pînă la sacrificiu, monahul de la Rohia va fi avut în transluciditatea conștiinței evreitatea mîntuitorului, a profeților, a apostolilor, dar și umoarea polemică, aidoma lui Leon Bloy, întrucît, discutînd într-o bună zi aceste chestiuni cu ucenicul său, i-a declarat peremptoriu: "Să știi, Ioane, că, deși am avut multe, grele și foarte urîte păcate, la Judecată mă voi apăra cu strășnicie în fața Dreptului Judecător... Nu mă voi lăsa cu una cu două... Mă voi bate pentru mîntuirea mea! Îi voi vorbi
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
afectivi extremi: apărare, trădare, distrugere etc.). Cititorul obișnuit - flatat pe tot parcursul textului, prin ironii apăsate la adresa unui filosof care practică "elitismul" și se opune "muritorilor de rând" - poate să nu știe care sînt practicile editoriale curente. În schimb, tonul peremptoriu, organizarea textului, indicațiile bibliografice ample, citatele, datele precise pot funcționa ca argumente tari, care să-i creeze impresia de demonstrație validă. a nu e ineficientă și nu e cazul să o ignorăm.
Pseudo-argumentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9817_a_11142]
-
adîncăť. Tonul de teatru - deși mă simțeam puțintel măgulită - m-a readus la Ťrealitateť. Am bufnit în rîs și i-am spus că astea nu sînt adîncimi, că astea sînt dezastre." Dezastrele, consemnate într-o carte singură și totală, ,dovada peremptorie a ratării ei ratate", le urmărește Liana Cozea în paginile despre Universitate, teatre și cărți, fiindcă ,jurnalul ei este cronica vieții culturale a Bucureștiului interbelic și postbelic" și, deopotrivă, în acuitatea suferințelor de femeie pe care luciditatea, frica de boală
Femeia la malul mării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11091_a_12416]
-
populației, absența reacțiilor societății civile, scufundarea penibilă a partidelor de opoziție le consolidează pesedeilor impresia că sunt nemuritori. Convinși că nimeni n-o să-i clintească din scaunele puterii, își permit chiar luxul de-a admite că lucrurile merg prost. Tonul, peremptoriu, coborând peste capetele prostimii din înălțimea atotșiinței și atotputerii pesediste, e cam următorul: "Corect, avem corupție, avem sărăcie, dar parcă America nu are?" Firește că o astfel de replică îți taie răsuflarea. Cu atât mai mult cu cât partidul cleptoman
Americanii, ostaticii lui Năstase by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13972_a_15297]
-
cartea, el ar fi pus toate ăAdnotatiunileă la o parte, pe când în edițiile ce avem ele se află împărțite la sfarsitul capitolelor sau în josul paginilor"11. Așadar, putem conchide, împreună cu editorul actual, ca reproducerea facsimilată a textului latin "oferă dovadă peremptorie că Istoria Imperiului Otoman a lui Dimitrie Cantemir, operă atât de răspândită, citată și comentată de aproape trei secole, nu a fost niciodata cunoscută în forma ei originală (...). Avantajul examinării textului în formă lui autentică și, astfel, posibilitatea unei mai
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
antipodul existenței ca atare, manifestându-se în punerea în paranteză, secătuirea, sacrificarea acesteia. A fi artist înseamnă a avea curajul de a-ți jertfi condiția de om. Ceea ce e de presupus că destui autori simt difuz, autoarea Călcâiului vulnerabil afirmă peremptoriu: "Scrii, fiindcă, pentru a scrie, ai renunțat la nenumărate bucurii, ai redus fără milă tot ce s-ar fi putut opune, chiar și numai virtual, acestei operații aproape magice, acestui act aproape ocult; ai renunțat, de fapt, să trăiești pentru ca să
O posedată a scrisului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10309_a_11634]
-
grosolănii, totuși aparent "băiat bun", ceea ce accentuează uneori latura deplorabilă, de inegală grație sufletească" (p. 43). Despre Nicolae Breban scrie în 1962: "Ce mă nemulțumește la N(icolae) B(reban) e brutalitatea lui (care nu e semn de forță), caracterul peremptoriu al afirmațiilor pe care le face, megalomania furibundă" (p. 100). Despre același Breban, trei ani mai tîrziu: "Am un prieten pe care încep să-l detest: Breban. Cu tot formidabilul lui talent, în raporturile personale e mînat de subiectivism furibund
Viața cu sufletul la gură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12464_a_13789]
-
a urmărit controversele cu mîhnire: "Liiceanu și Manolescu au fost imediat executați, în țară și în străinătate, pentru acești faux pas pe care eu îi consider doar asta, iar aripa "industriei Holocaustului" specializată în cazul românesc i-a considerat dovezi peremptorii de antisemitism, tocmai bune pentru a fi integrate în narațiunea anti-antisemită. Am urmărit și eu, consternat și mâhnit, controversa internă și internațională, care a avut cel puțin o consecință pozitivă - faptul că discuția a fost lansată în sfera noastră publică
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15894_a_17219]
-
fiecare dată când o generație ia locul alteia? Legătura n-a putut fi probată, deși unii au considerat-o obligatorie. În fine, o nouă generație atrage după ea și un nou canon? Nici în acest caz nu există o dovadă peremptorie. Răspunsul este în ambele cazuri că nu există o legătură clară și inevitabilă între preluarea ștafetei de către o nouă generație și schimbarea paradigmei sau a canonului. Concluzia ar fi că o generație biologică este o fatalitate al cărei caracter fatal
Generații biologice, generații literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6383_a_7708]
-
al reușitei. El nu trebuie să fie un ideal (nici nu poate fi), ci, eventual, un derizoriu scop de moment. Altceva e când îți propui ca muzica ta să dobândească acea sinceritate și autenticitate capabile să o personalizeze la modul peremptoriu. Abia aici recunoaștem idealul. A încurca idealurile cu scopurile înseamnă a gestiona greșit atât circumstanțele indezirabile, cât și proiectele cele mai atractive. Ratarea acestora din urmă poate surveni și din credința că, odată finalizat proiectul, idealul a fost atins. Nimic
Scop ?i ideal by Liviu D?NCEANU [Corola-journal/Journalistic/83467_a_84792]
-
de creație, care au încercat să înnobileze ceea ce la noi a fost o cultură ocupată/parazitată ideologic. Demersul său vizează autorii preoptzeciști - deoarece aceștia din urmă sunt încă activi, și drept urmare o critică "in integrum" a operei lor ar fi peremptorie. Din echipa de analiză fac parte universitari și critici brașoveni, ca asist. drd. Georgeta Moarcăș, Evelina Cârciu, Adriana Stan, conf. dr. Caius Dobrescu, sau timișoreanul Florin-Corneliu Popovici și Melinda Crăciun din Târgu-Mureș, ori critici vechi, ca prof. dr. Alexandru Cistelecan
Noii critici by Dragoș Carciga () [Corola-journal/Journalistic/7391_a_8716]
-
luase Dumnezeu mințile, le păstrase, era o frondă calculată de a încunoștința înaltul forum științific al țării cu ce îndrăznește să se ocupe un academician de vreme nouă? Cine ar putea răspunde? Textele din Sionismul la prieteni sunt o dovadă peremptorie că, iată, un preot cu aplecări teoretice teologale, a iubit sincer poporul evreu, îmbrățișînd chiar cauza lui Israel, sionismul fundat de Theodor Herzl. Să recunoaștem e, acesta, un caz foarte rar, devreme ce destui preoți practicau antisemitismul și încă militant
Ediția Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15712_a_17037]
-
cu mâna pe burtă demonstrativ”, „simți că vorbele sunt putrede, se fărâmițează”. „Scăpările”, intenționate ori ba, avertizează cititorul asupra prezenței unei instanțe derutante. Taximetrist ori detectiv de ocazie, Victor nu uită, totuși, să citească - ne asigură naratorul. Ispita literaturizării este peremptorie. Încolo, reluări obositoare de replici tot mai sterile ca expresivitate. Amintirile secvențiale edifică o vârstă aurorală, greu de refăcut în actualitate. Dan Lungu este un specialist în mediile periferice și un chirurg apreciat al mentalității post-comuniste. Copilăria lui Franzelă este
Impostura maturității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4649_a_5974]
-
Luceafărul", un scriitor cu termenul de garanție expirat, pe numele său Fănuș Neagu, oferă o mostră de vulgaritate și mitocănie pe care le credem demult abolite, măcar din peisajul revistelor culturale. Viteaz nevoie-mare, Neagu își începe discursul cu o afirmație peremptorie, menită să ne arate pe ce înălțimi Himalayce s-a cocoțat unul dintre cei mai desăvârșiți mânuitori de tirbușoane și desfăcătoare de capace din istoria recentă: "Nu există ministru de cultură pe care să nu-l înjur". Lăsând deoparte manierele
Panașul de muceg by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10249_a_11574]
-
în 1961, constituie și astăzi nodul gordian neretezat al istoriei noastre literare" 3). Enigma a fost rezolvată de Dragoș Moldovanu în studiul deja menționat, Influențe ale manierismului greco-latin în sintaxa lui Dimitrie Cantemir: hiberbatul (1969): d-sa dovedea cu argumente peremptorii că dislocările sintactice care confereau mai mult decât orice un caracter "bizar", "ininteligibil" etc. sintaxei lui Cantemir erau rezultatul aplicării conștiente, intenționate a unei figuri de stil, folosite încă în literatura greacă și latină (în special în perioada decadentă, "manieristă
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
de umbra suferinței fizice, el cel ce a fost mereu unul dintre cei mai luminoși și mai vii oameni pe care i-am cunoscut și deși atunci mi s-a părut o halucinație, azi se dovedește încă a fi o peremptorie realitate. Cum reală și halucinantă este înfruntarea lui Dieter Acker cu celulele proliferate anapoda, celule care însă nu i-au putut infesta felul de a fi. Căci a rămas același neamț hîtru, mereu pus pe șagă, surprinzător prin seriozitatea lui
Un neamț hîtru by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11349_a_12674]
-
distincția între cei ce au citit mult și au reușit să asimileze cele citite, văzute, trăite și cei "care au citit biblioteci întregi, care au și dulapuri cu fișe, dar sunt funciarmente niște inculți". Mulțimea lecturilor nu e o dovadă peremptorie a gradului de intelectualizare autentică: "Sunt și oameni al căror spirit a căpătat formația, libertatea, penetrația și profunzimea pe care normal le aduce cultura, deși au citit doar cîteva cărți fundamentale". Într-o asemenea perspectivă de necesară "umanizare", e pus
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
-și dea seama în ce măsură erau, la rândul lor, niște compilații. Era foarte greu, de altfel, dată fiind materia de puțini știută și bibliografia excesivă. Nu e unicul caz în care bănuiala subzistă până astăzi, fără, ce e drept, o dovadă peremptorie. Tipul acesta de critică culturală nici n-are cum să nu profite, mai temeinic decât e în general îngăduit, de contribuția surselor. Întrebarea s-a ridicat și cu privire la Dan Grigorescu și la alții. Mai târziu, prin anii ‘70, Romul Munteanu
Profesorul Romul Munteanu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5675_a_7000]
-
naționale, un tratat de alianță care reglementează și instituțiile care o vor guverna, dar care, ca orice tratat de alianță, este efectul unei conjuncturi și care se va desface de îndată ce conjunctura se va modifica. Menționarea forțelor unificatoare va fi dovada peremptorie că edificiul este așezat pe baze trainice, că este o evoluție istorică naturală și nu consecința hazardului și al unor interese meschine. S-a spus despre Europa pe drept cuvânt că este diversitas in unitate; constituția este justificată tocmai de
Despre constituția europeană by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13409_a_14734]
-
nu reprezintă acel discurs teoretic ce trage după sine direcționarea unor comportamente estetice (ca orice demers modernist ce se respectă), ci este creația a posteriori, firească și imperioasă (în cel mai neaoș stil postmodern) a unui fenomen muzical de o peremptorie complexitate. Am ascultat, nu de puține ori, muzica lui Mozart restituită ca un conglomerat de discursuri și jocuri textuale în care adîncimea era înlocuită de multiple suprafețe mate, dar alunecoase. Așa se face că am ajuns să-mi fie uneori
O carte, un concert, o orchestră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11503_a_12828]
-
cea asupra tendinței de a se evita prezenta articolului nehotărît, determinarea prin adjective sau formarea unor plurale la numele proprii de familie provenite din nume comune ("un Pădure"; "săracă Mircea"). O contribuție importantă a cercetării constă în nuanțarea unor afirmații peremptorii despre absența pluralului numelor proprii. Analiza distinge între mai multe valori ale pluralului (care nu pot fi determinate formal, ci doar prin distingerea funcției în context): în primul rînd între cea care constituie o clasă pe baza comunității de nume
Numele proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18024_a_19349]