408 matches
-
Într-un spirit ludic și comic așadar, ele recurg la o metodă agonică pentru a atinge niște țeluri filosofice. Anecdotele își propun o edificare personală. În plus, întrucât marchează conștiințele și memoriile, ele țin de cunoștințele de mnemotehnică, stăpânită la perfecție în acele vremuri. Absența cărților sau, oricum, extrema lor raritate, numărul redus de oameni în stare să le citească obligă la exerciții care permit memorarea unei cantități considerabile de informații. În acea epocă, stăpânind acele tehnici acum pierdute, unii știau
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
către Tatăl și vede că acesta a zămislit de unul singur. Vrea să-l imite, neștiind că puterile ei sînt mult mai mici decît ale Celui Nenăscut. De aceea, rezultatul cutezanței sale este „o substanță lipsită de formă și de perfecție”36, un avorton (ektroma), la vederea căruia Mama și Întreaga Pleromă suferă 37. Eonul Limită-Cruce (Horos-Stauros) este emis de Tatăl pentru a o alunga pe Sophia din Pleromă 38. Părăsită afară, Sophia cade pradă unei patimi Împătrite: Neliniște, Durere, Confuzie
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
în nenumărate direcții. Relația între personaje este simplă, directă, fără ocolișuri inutile. De altfel, una dintre virtuțile textului e lipsa de "burți", dozajul impecabil, la milimetru. E în joc o matematică a sentimentelor pe care Constantin Popa o stăpânește la perfecție. Vag, o muzicalitate pitagoreică însoțește schimburile de replici, totul luând forma unei simfonii stranii despre care nu știm dacă vine din afară sau din interiorul nostru... Lumea obiectuală pe care o configurează dramaturgul este, de asemenea, de o simplitate foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
în cele în care vorbesc personajele, răspunzând interpelărilor acestuia, precumpănesc metaforele. Deși abordarea ne depășea net, ne întrebam fiecare în tăcere: oare vom ajunge și noi vreodată la o astfel de cotă extraordinară, nu doar lingvistică și culturală (cunoștea la perfecție, pe lângă italiană, franceza și spaniola), ci și ... analitică. Ulterior (din interviul acordat cu prilejul împlinirii a 70 de ani studentului său preferat Cristian Bădiliță) am aflat că pentru a interpreta acel "regim" al expresivității tropilor dantești, colegul nostru recursese în
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
își soarbe calvadosul în liniște). După o vreme, cîntărețul vremurilor noi s-a retras în Dobrogea, departe de lume, departe de amintirea micilor și marilor compromisuri care i-au asigurat, totuși, supraviețuirea. Azi uitat, marele boier Vornic care vorbea la perfecție cinci limbi și care și-a petrecut viața în cazinouri, restaurante de lux și-n somptuoase vile de agrement, omul care și-a risipit averea, talentul, spiritul, afecțiunea rămîne într-un colț uitat de istorie (literară) ca biet autor al
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
măcar în fugă. Era numai o banală și lacomă cocotă, fostă servitoare, care nu cunoștea Dama cu camelii nici măcar din traducerea apărută în "Biblioteca pentru toți", dar care, cu ușurința levantinilor ori a specimenelor inferioare, frumoasă, neasemănat machiată, imita la perfecție modelele ajunse aci din a treia, a patra mîna (cînd sensul și conținutul se evaporează și cînd imitatorul nu mai știe măcar pe cine imită)." Pentru autorul rîndurilor de mai sus, fie el de invenție, ca Ștefan Gheorghidiu, fie Camil
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
este considerată un punct de vedere moral. Sub acest raport atrage atenția modul în care istoricul concepe utilitatea ei pentru „simplul particular”, care „în cetirea istoriei găsește mângâiere pentru relele de față; ea îi arată că, printr-o tristă fatalitate, perfecție n-a fost niciodată în lume, vă virtutea mai întotdeauna a fost prigonită în viață”; nenorocirile proprii „trebuie să le socotim de nimică” atunci când cunoaștem marile nenorociri ale trecutului. Ideea, pe care Mihail Kogălniceanu a preluat-o dintr-o scriere
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
în considerare cele scrise de Ecaterina Morar, citându-l pe Mihai Ralea: Tendința psihică către oprire și inhibiție, pe care o vom constata-o în natura omenească are, astfel, o bază biologică. Ea este înscrisă în neputința, în lipsa noastră de perfecție anatomică și fiziologică. Acolo unde animalul dispune de reflexe sigure, omul dibuiește și caută. Încetineala dezvoltării biologice a vârstelor condiționează aspectul de ezitare sufletească, de amânare a acțiunii 155". Pe de altă parte, însă, depistarea cauzelor unei devieri de comportament
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
este considerată un punct de vedere moral. Sub acest raport atrage atenția modul în care istoricul concepe utilitatea ei pentru „simplul particular”, care „în cetirea istoriei găsește mângâiere pentru relele de față; ea îi arată că, printr-o tristă fatalitate, perfecție n-a fost niciodată în lume, vă virtutea mai întotdeauna a fost prigonită în viață”; nenorocirile proprii „trebuie să le socotim de nimică” atunci când cunoaștem marile nenorociri ale trecutului. Ideea, pe care Mihail Kogălniceanu a preluat-o dintr-o scriere
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
îl plimbă pe Princepele lui E. Barbu într-o sanie trasă de cerbi. Aceștia au coarnele garnisite cu nestemate, uluind Bucureștiul și snobînd supușii. Echitația e o artă pe care personajele de secol XIX și chiar XX o stăpînesc la perfecție. Vitoria Lipan călărește probabil la fel de bine ca Sămădăul Lică al lui Slavici. Acesta e un profesionist al deplasării călare, precum haiducii lui Panait Istrati sau cei din alte povești de gen. Chiar orășeni ca Felix și Otilia știu să călărească
Cai, călăreți și atelaje hipo by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/8650_a_9975]
-
a jucat și în filmul din 1931. Despre Lugosi se crede că nu știa engleză și că ar fi memorat fonetic replicile, fără să înțeleagă uneori ce spuneau ceilalți actori. Spre deosebire de personajul lui Stoker, care își propusese să stăpânească la perfecție accentul englezesc, și mergea în acest scop prin Piccadilly ca să nu mai fie luat drept străin, Dracula lui Bela Lugosi se trăda imediat atât prin accent cât și datorită hainelor sale, elegante, dar stânjenitoare 97. Impactul personajului lui Lugosi asupra
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Școlii Superioare de Război. Prin avansări succesive în grad, ca general locotenent a ajuns atașat militar la Berlin între 1907 și 1911 iar în 1916 îl găsim atașat pe lângă Statul Major francez cu același grad. Evident, ajunsese să cunoască la perfecție limbile germană și franceză, pe care le-a folosit atât în primul război mondial cât și în cel de-al doilea, după cum relevă documentele de arhivă. În teribila încleștare 1917, Ion Rășcanu a comandat o brigadă a armatei române, fiind
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
un mariaj la care ne-a fost dat să asistăm. Logodnica avusese dreptul de a fi dificilă. Bogăție, rasă nobilă, distincție supremă, educație aleasă, ea le reunea pe toate; fiind dintre cele mai fericit înzestrate femei, vorbește și scrie la perfecție șapte limbi vii și cântă precum doamna Pauline Viardot, de la care a primit lecții. Albumul său e un sipet, un muzeu în care toate celebritățile zilei, prinți, diplomați, poeți, pictori, compozitori au lăsat un omagiu și o amintire. Se înțelege
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
în cazul a doi indivizi care nu erau foarte diferiți unul de celălalt ca înfățișare, duplicarea era posibilă. Marin zâmbi feței prelungi a lui Trask care se reflecta în oglindă. În mod sigur era singura persoană care putea juca la perfecție rolul lui David Marin, conducătorul de grup. Dar asta ar fi fost numai începutul. AVEA MULTE LUCRURI DE FĂCUT, DAR NU ȘTIA CUM SĂ PROCEDEZE. PRIMUL ERA, BINEÎNȚELES, SĂ ÎȘI ÎNDEPLINEASCĂ SARCINILE MILITARE IMEDIATE, ÎNTORCÂNDU-SE DIN CĂLĂTORIA ÎNTREPRINSĂ ÎN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
cu un aer surprins, îi permitea lui să obțină prin lingușeli și vorbe frumoase cuvintele exacte și înțelesul lor precis. Marin își dădu seama că Riva fierbea de mânie, dar ea nu uită nici o clipă să-și joace rolul la perfecție. Dorința fizică din ce în ce mai puternică o împiedica să își aducă aminte conversația cu acuratețe. Sau poate că și asta făcea parte din strategia prin care urmărea să afle câtă valoare atribuia Marin informațiilor primite și care din ele i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Marin nu așteptă să vadă dacă întâmplarea avea vreo urmare. Intră în sala de conferință fără să arunce în urmă o singură privire. Observă că ceasul de pe perete arăta unsprezece fără un minut. Ceea ce însemna că își respectau orarul la perfecție. 38 SALA ERA PUTERNIC LUMINATĂ. MARIN SE OPRI O CLIPĂ ÎN FAȚA UȘII ȘI PERMISE GĂRZILOR CARE STĂTEAU ÎN SPATELE ORIFICIILOR DIN PERETE SĂ-L CONTROLEZE; ACEȘTIA ÎL RECUNOSCURĂ ȘI ÎȘI REDUSERĂ MINTAL "VIGILENȚA". AȘTEPTĂ CA SOLDAȚII SĂ URCE, CONFORM ORDINELOR LUI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Titus H. era un om cu adevărat luminat: din studenție arătase interes pentru istorie și filologie, colaborase la ,,Viața Românească”, scrisese nuvele și povestiri care atrăseseră atenția lui Garabet Ibrăileanu, Mihail Sadoveanu, George Topârceanu. Ca și Dimitrie Cantemir, vorbea la perfecție 11 limbi. În școală, deși înfruntase mari greutăți materiale, făcuse eforturi pentru educarea și instruirea tuturor elevilor, procurând cărți și reviste pentru bibliotecă, organizase excursii, expoziții și audiții muzicale. Era harnic, modest, cu inima bună, de aceea nu putea opri
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
1993:26]. Dumnezeu este totul, și virtualitate și actualitate; sau, în termenii lui Thoma de Aquino: "Deus est quodammodo omnia". Poziția înțeleptului teolog cu privire la cunoașterea răului de către Dumnezeu poate fi asumată în esența sa, căci: "Dumnezeu n-ar cunoaște la perfecție binele însuși dacă n-ar cunoaște și răul. De altfel, un lucru este cunoscut în măsura în care există. Ca urmare, rezultă că în măsura în care există acest rău, care înseamnă privațiunea binelui, datorită acestei situații că Dumnezeu cunoaște binele, el cunoaște și răul, așa cum
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
se poate mai nimerit pentru jocul de cuvinte dintre sintagma luată În sensul special, deja consacrat, și sensul propriu-zis. De ziua muncii - la soare uscându-se pielea unui cal Poemul de mai sus, tot al lui Șerban Codrin, ilustrează la perfecție potențialul ironic al unei asemenea tehnici. Evocînd, chiar de ziua muncii, o oarecare piele de cal uscîndu-se la soare, poemul persiflează festivismul sintagmei, punîndu-ne În fața adevăratelor efecte ale zilelor de muncă - uscarea trupească și sufletească. Înăbușirea și anularea nobleței de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
conservate în condiții optime și utilizate după caz și în condiții de analize, de competență, adică după un bilanț biologic al primitorului, corespunzător cu ceea ce primește. Corectarea malformațiilor pot fi efectuate și la noii născuți. Ameliorarea instrumentarului chirurgical a atins perfecția. în 1944 Clarence Crafoord în Suedia operează stenoza istmului aortei. în 1945 - 1950, Alfred Blalock și elevii săi, în SUA, ca și Robert Gross (SUA) realizează corectarea malformațiilor inimii și vaselor toraxului în „boala albastră“. Cardiochirurgii, fructificând progresul fiziologiei, anesteziologiei
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
reprezentația Maurului din Veneția. Cu privire la scena a șaptea din actul I, el indică, în notă: "Se întâmpla pentru prima dată ca pe scena franceză să se facă schimbări la vedere în mijlocul unui act de tragedie. Chiar dacă au fost executate la perfecție, am regretat că am fost obligat să le introduc. Deși este o libertate în plus adusă în teatru, nu este mai puțin adevărat că ele slăbesc interesul, încetinind mișcarea de pe scenă. Cred că trebuie folosit acest mijloc cu economie, și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
altceva decât drumul descris de sufletul dansatorului și el se îndoia că mașinistul ar putea-o descoperi printr-un alt mijloc decât plasându-se în centrul de gravități al marionetei, ceea ce înseamnă un singur lucru: dansând." Păpușarul cunoaște deci, la perfecție, după părerea lui Kleist, toate secretele dansului. Dansatorul nu poate atinge perfecțiunea marionetei. Există mai multă grație într-un manechin mecanic, decât în edificiul corpului omenesc", afirmă în mod paradoxal dansatorul. În dorința-i de a face din actor un
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
îl încarnează și îi pregătește să perceapă într-un anumit mod ceea ce va urma. Se întâmplă ca această pantomimă "preparatorie" să se prelungească cu un sfert de oră pentru a scoate în relief o replică scurtă. Actorii orientali cunoșteau la perfecție mecanismul teatral, ceea ce le permitea să prepare spectatorul să simtă impresia dorită. Uneori interesul principal al interpretării consta în acest "avantjoc"". Meyerhold reia acest foarte vechi procedeu pentru a-l pune în serviciul agitației politice, mai ales atunci când este vorba
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lingvistic al comicului caragialian, aspect predominant având ca surse fundamentale, după cum reiese din această din urmă analiză, specificitatea maximă focalizarea limbajului într-un anumit registru profesional, geografic, social etc. și interferența registrelor. Respectivii cercetători au constatat că gramatica stăpânită la perfecție de autor l-a ajutat să descopere inepuizabile surse de comic provenind din invazia erorilor înregistrate la toate compartimentele sistemului limbii: fonetică, morfologie, sintaxă, vocabular. Amintim câteva semnificative ilustrări ale fiecărui aspect. Astfel, în cuvinte și sintagme construite pe baza
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ascuțită - și cel mai uluitor la ea era că părea să nu-i pese de nimic. Pe tot parcursul cinei (și de câte ori în viață întâlneai o femeie atât de sexy ca Nieve care să mai știe și să gătească la perfecție?) căzuse pradă din ce în ce mai mult farmecelor ei, în așa fel încât la un moment dat își dădu brusc seama că pur și simplu nu putea să-i dea lui Darcey McGonigle inelul pe care i-l alesese cu atâta grijă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]