4,527 matches
-
înaintea spectacolului, victoriile și insuccesele, bucuria, emoțiile, teama, dezamăgirea, toate acestea și multe altele sînt purtate în sufletul artiștilor, în mintea lor, în ridurile lor, în surîsul lor. Toate acestea și multe altele înseamnă confesiunile actorilor, înseamnă responsabilitate, lupta cu perfecțiunea, transformarea unui străin în propriul eu, un eu care trebuie să susțină, la fel de credibil, mereu altă și altă personalitate, înlăturînd-o pe a ta. De ce și-a notat Gheorghe Cozorici doar aceste personaje, atît de puține față de numărul celor interpretate? Ce
Șoaptele lui Firs by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16512_a_17837]
-
veșnică 4. 2 In Canticum canticorum, P. G. XLIV, col. 885D-888A. 3 Jean Daniélou, Platonisme et Théologie Mystique. Essai sur la Doctrine spirituelle de Saint Grégoire de Nysse, Aubier, Paris, 1944, p. 317. 4 Ibidem, p. 317-318. Norme de redactare Perfecțiunea nu este ceva static Perfecțiunea în virtute nu are nici o limită; asta ne învață divinul apostol Pavel, care a alergat întotdeauna pe calea virtuții și nu s-a oprit nicicând din a tinde spre lucrurile care se aflau în fața lui
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
canticorum, P. G. XLIV, col. 885D-888A. 3 Jean Daniélou, Platonisme et Théologie Mystique. Essai sur la Doctrine spirituelle de Saint Grégoire de Nysse, Aubier, Paris, 1944, p. 317. 4 Ibidem, p. 317-318. Norme de redactare Perfecțiunea nu este ceva static Perfecțiunea în virtute nu are nici o limită; asta ne învață divinul apostol Pavel, care a alergat întotdeauna pe calea virtuții și nu s-a oprit nicicând din a tinde spre lucrurile care se aflau în fața lui (Filip. 3, 13). Apoi, Sfântul
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
iar lumina, de întuneric 5. Pentru că natura divină este Binele însuși și nu admite opusul acestuia, Dumnezeu este infinit și fără limită. Crucial pentru înțelegerea exegezei Sfântului Grigorie este conștientizarea preocupării sale pentru penetrarea implicațiilor infinității lui Dumnezeu: călătoria spre perfecțiune este una fără sfârșit pur și simplu pentru că nici o ființă creată nu poate înțelege Ființa infinită a lui Dumnezeu care este, în principiu, incomprehensibilă. Limbajul dorinței și tânjirii exprimă epektasis-ul etern, tânjirea și tinderea perpetuă, care nu încetează niciodată și
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
vita Moysis, am folosit, pe lângă P. G., atât traducerea românească a părintelui I. Buga, apărută în col. PSB, vol. 29, cât și ediția editată de Herbertus Musurillo, (Gregorii Nysseni Opera, VII), Leiden:Brill, 1964. Norme de redactare constituie într-adevăr perfecțiunea dinamică a unei creaturi finite. Iar aceasta înseamnă că țelul nu este de a suprima pasiunea, ci de a o redirecționa spre obiectul corespunzător, în timp ce sufletul, fie că persoana este femeie sau bărbat, preia rolul feminin în relație cu Dumnezeu
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
am notat anterior, fundamentală pentru spiritualitatea Sfântului Grigorie este o tânjire nesățioasă pentru divinul infinit - ἐπέκτασις - iar părintele capadocian contracarează noțiunea de a-pasional cu o viziune a pasiunilor reorientate spre un țel adecvat 7. Este de la sine înțeles că perfecțiunea umană este atinsă nu prin constrângere, ci printr-o dorință puternică. În acest sens, Sfântul Grigorie de Nyssa spune că „desăvârșirea nu trebuie impusă, ea trebuie să fie voluntară și liberă de orice constrângere”8. Pe cale de consecință, perfecțiunea sau
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
că perfecțiunea umană este atinsă nu prin constrângere, ci printr-o dorință puternică. În acest sens, Sfântul Grigorie de Nyssa spune că „desăvârșirea nu trebuie impusă, ea trebuie să fie voluntară și liberă de orice constrângere”8. Pe cale de consecință, perfecțiunea sau virtutea care constituie țelul vieții nu este ceva static. După cum explică Jean Daniélou într un eseu asupra Sfântului Grigorie, „Este [...] o greșeală să ne imaginăm perfecțiunea ca o stare de totală imobilitate [...] perfecțiunea este progresul însuși: omul perfect este
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
trebuie să fie voluntară și liberă de orice constrângere”8. Pe cale de consecință, perfecțiunea sau virtutea care constituie țelul vieții nu este ceva static. După cum explică Jean Daniélou într un eseu asupra Sfântului Grigorie, „Este [...] o greșeală să ne imaginăm perfecțiunea ca o stare de totală imobilitate [...] perfecțiunea este progresul însuși: omul perfect este acel om care progresează continuu. Și acest proces nu poate avea limită”9. Întotdeauna deasupra, întotdeauna mai mare decât mine însumi Prin participarea la Transcendent, sufletul uman
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
orice constrângere”8. Pe cale de consecință, perfecțiunea sau virtutea care constituie țelul vieții nu este ceva static. După cum explică Jean Daniélou într un eseu asupra Sfântului Grigorie, „Este [...] o greșeală să ne imaginăm perfecțiunea ca o stare de totală imobilitate [...] perfecțiunea este progresul însuși: omul perfect este acel om care progresează continuu. Și acest proces nu poate avea limită”9. Întotdeauna deasupra, întotdeauna mai mare decât mine însumi Prin participarea la Transcendent, sufletul uman crește continuu, neîncetându-și niciodată înălțarea. Cuvântul
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
progresează continuu. Și acest proces nu poate avea limită”9. Întotdeauna deasupra, întotdeauna mai mare decât mine însumi Prin participarea la Transcendent, sufletul uman crește continuu, neîncetându-și niciodată înălțarea. Cuvântul din Cântare conduce sufletul sus spre înălțimi prin ascensiunile perfecțiunii, 6 Frances Young, Sexuality and Devotion: Mystical Readings of The Song of Songs, în „Theology and Sexuality”, Vol. 7, Nr. 14, 2001, p. 91. 7 Ibidem, p. 93. 8 Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum Canticorum, omilia a VI-a
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
sfârșit, este un text important 11. Prin această participare la Transcendent de care am vorbit, sufletul rămâne continuu de neclintit în bine; într-un anume sens, mireasa este perpetuu creată, schimbându-se mereu în mai bine în creșterea sa spre perfecțiune. Nici nu este limitată, nici nu poate fi circumscrisă în creșterea sa spre bine; totuși, starea sa actuală de bunătate, chiar dacă deosebit de mare și de perfectă, reprezintă numai începutul unei stări mai transcendente, mai bune. Cuvintele Apostolului Pavel se verifică
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
un fapt pe care sufletul îl constată, și care, a fost, se pare, pentru marele Părinte al Bisericii, o experiență. Sufletul descoperă că în firescul vieții spirituale stă un continuu progres și, paradoxal față de ceea ce i se părea mai înainte, perfecțiunea (τελειότης) este un progres (προκοπή) continuu. 22 Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum Canticorum, VI, P. G. XLIV, col. 948A. 23 In Canticum canticorum, 5, P. G. XLIV, col. 876 B. Norme de redactare Este expresia transcendenței ousiei divine, forma
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
sufletelor este mireasma parfumului Mirelui, spre care ea aleargă (τρέχονται) fără încetare, tinzând (επεκτεινομέναι) spre ceea ce este înainte și uitând ceea ce este în urmă. «Căci noi alergăm în urma ta, după mirosul parfumurilor tale». Dar unele (suflete) care n-au atins perfecțiunea în virtute aleargă spre țelul pe care îl arată mirosul parfumurilor. Sufletul mai desăvârșit însă, tinzând mai ardent (επεκθα σφοδρότερον) spre ceea ce este înainte, a ajuns deja la ținta spre care este orientată cursa și se învrednicește de comorile din
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
și Dumnezeu a continuat să lucreze în lume după creație; cf. Chișcari Ilie, op. cit., p. 22. Norme de redactare întunericul în care pătrunde Moise și în care sălășluiește Dumnezeu. Mai mult, se implică în mod evident faptul că, indiferent de perfecțiunea în virtute atinsă de Mireasă, perfecțiune în care să poată oglindi și imagina, adică surprinde realitatea lui Dumnezeu, ea este, în fiecare punct al demersului, la fel de departe de a înțelege această realitate ca și înainte de a demara demersul. S-ar
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
în lume după creație; cf. Chișcari Ilie, op. cit., p. 22. Norme de redactare întunericul în care pătrunde Moise și în care sălășluiește Dumnezeu. Mai mult, se implică în mod evident faptul că, indiferent de perfecțiunea în virtute atinsă de Mireasă, perfecțiune în care să poată oglindi și imagina, adică surprinde realitatea lui Dumnezeu, ea este, în fiecare punct al demersului, la fel de departe de a înțelege această realitate ca și înainte de a demara demersul. S-ar părea că Infinitul este neobișnuit de
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
realitate, făcând ca, încetul cu încetul, să se degajeze din experierea ei o nouă lege, nebănuită până atunci: anume că însăși esența vieții spirituale este de a fi într-un progres continuu. În cele din urmă conștientizează că, deși paradoxal, perfecțiunea (τελειότης) însăși este de a fi într-un continuu progres (προκοπή)79. Desăvârșirea dorinței sau epectaza continuă Când marele Apostol Pavel prezintă corintenilor viziunea sa măreață, pune sub semnul întrebării faptul dacă se afla în trup sau nu. El depune
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
vehicul pentru o pletoră de alte staruri de cinema? Filmul e realist în modul în care te transportă în Hollywoodul de odinioară, în clasica eră a studiourilor. Dar și aici ceva șchioapătă, nu în designul producției, care se apropie de perfecțiune, ci la nivelul distribuției. Mă întreb dacă Scorsese a vrut să fie ironic punând actrițe bine cotate din zilele noastre să joace dive de un asemenea calibru. Să fim serioși: Kate Beckinsale e o fată drăguță, dar cine ar fi
Doi mari regizori (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11938_a_13263]
-
pot fi judecate după același barem ca și poezia. Cele mai bune poeme sunt, în opinia mea, cele compacte: alcătuiesc un tot unitar, exudă coeziune, poți să vezi cum anumite procedee arhi-cunoscute funcționează, dar, pînă la urmă, nu poți motiva perfecțiunea întregului și nici nu poți explica de ce un cuvânt în plus ar fi distrus poezia. Funcționează de-a dreptul aristotelic, după o logică a necesarului, pe care, la sfârșitul filmului sau poemului, poți s-o recunoști, dar nu să o
Doi mari regizori: unul merge înainte, altul înapoi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11957_a_13282]
-
mai aflăm niciodată. Nici un trebuie să ne intereseze pera mult. Misiunea scriitorilor este să scrie, nu să salveze lumea ori pe cineva. Chiar dacă așa cred mulți dintre ei. Scrierile dumneavoastră se caracterizează, așa cum s-a remarcat în mod unanim, prin perfecțiunea stilului, care face ca lectura lor să fie incitantă, savuroasă și captivantă. Cititorul simte realmente "plăcerea" textului care vă poartă semnătura. Cum ajungeți la această perfecțiune? Obișnuiți să rescrieți pasaje? Obișnuiesc să rescriu mult, continuu, pînă la obsesie. Ceea ce uneori
Interviu cu Julio Llamazares - "Pentru mine poezia este fundamentală" by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11986_a_13311]
-
dintre ei. Scrierile dumneavoastră se caracterizează, așa cum s-a remarcat în mod unanim, prin perfecțiunea stilului, care face ca lectura lor să fie incitantă, savuroasă și captivantă. Cititorul simte realmente "plăcerea" textului care vă poartă semnătura. Cum ajungeți la această perfecțiune? Obișnuiți să rescrieți pasaje? Obișnuiesc să rescriu mult, continuu, pînă la obsesie. Ceea ce uneori mă aduce la disperare. Dar eu cred că a scrie asta înseamnă: să șlefuiești, să șlefuiești cuvintele, ca și cum ar fi pietre prețioase. Pentru că asta și sînt
Interviu cu Julio Llamazares - "Pentru mine poezia este fundamentală" by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11986_a_13311]
-
reper în lirica universală. În timp, sonetul a căpătat diferite forme de exprimare, devenind retrogradus, inversat, dublu, cu coadă etc, iar rigorile acestuia, legate de numărul de versuri, măsură, rimă sau ritm, au provocat numeroși poeți, dornici să atingă treptele perfecțiunii. Oradea vine, iată, prin Florian Chelu Madeva - cu o nouă formă fixă de exprimare prin sonet: muzicală - revenind, astfel, ușor, la origini (sonetul fiind, în antichitate - cântecel). Sonetele muzicale sunt scrise pe doar două măsuri din J.S.Bach - măsurile 169
LANSAREA VOLUMULUI „SONET – NUMAI RETROGRADUS” de FLORIAN CHELU MADEVA în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382680_a_384009]
-
încă " Nu trupul nu sufletul ci sexul din inima cuvântului/ este punctul meu forte" (Câinele meu sufletul). Întrupat prin propria rostire ("nu poți să iei un bărbat de la gura altei femei") cuvântul-bărbat declanșează nostalgia unei sexualități fertile și al unei perfecțiuni de început a cuplului: El este primul dintre bărbați/ care ajunge la mine cu gândul pe ape mergând" (El este cel care). Iluzia scripturală nu poate, însă, dura: Nimic nu se compară cu roua-i de pe frunte/ care-mi cădea
"Sexul din inima cuvântului" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16079_a_17404]
-
de păr/ și nici nu i-am tăiat unghiile de la picioare/ cum spunea cineva”. Nu mai zic de poemul Din nou despre Eustache, din volumul proaspăt apărut, care este (inclusiv) o trimitere la anteriorul Motanul: „Din cer/ lipsită de proprietar/ perfecțiunea tăcerii/ desenează traseele somonilor în cascade// în absența umbrei/ soarele apune/ ca o tuse seacă/ apune prin înec// încotro s-o apuci?// pe urmele motanului/ spre mici paradisuri pedante/ cu gust de dispariție” (p. 51). Dar nu în virtutea acestor reveniri
Dereglarea simțurilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2669_a_3994]
-
spunea”x. Opinia celui în cauză va fi, desigur, cu totul alta. Dar, înainte de a o scoate la iveală, se impune să revedem textul cuvîntării : „Popoarele își iubesc și își elogiază eroii pentru că le potolesc propria sete de desăvîrșire, de perfecțiune spre care, oricît ar fi acestea de inaccesibile, omul aspiră fără încetare. Alții i-au avut în trecut pe Iulius Cezar, pe Alexandru Macedon, pe Pericle, pe Cromwell, pe Napoleon, pe Petru cel Mare, pe Lincoln. Noi i-am avut
„La belle époque“ by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2674_a_3999]
-
astfel, sultanul a rupt pe rând toate petalele galbene, apoi pe cele albe, iar pașa a recunoscut că floarea a rămas fără culoare și nu mai era întreagă. „Atunci padișahul i-a spus: Dacă accepți întregimea florilor ca pe o perfecțiune și îți plac așa cum sunt, de ce nu accepți și varietatea oamenilor creați de Allah? Cu cât floarea are mai multe culori, cu atât e mai frumoasă. La fel și turcii folosesc turbane de culoare albă, musulmanii verde, rumii, albastră, armenii
Un portret greu de uitat by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2699_a_4024]