940 matches
-
secvențială, rămîne în ordinea descriptivului. El nu deține caracteristicile povestirii citate mai sus (sau cel puțin nu toate) care ar permite identificarea în acest extras, a suprapunerii unei suprastructuri narative peste descriptiv. Aducerea "semnalelor povestirii" pune o adevărată problemă: prezența perfectului simplu ne indică în mod necesar că avem de-a face cu propoziții narative? Perfectul simplu are ca funcție crearea de pivoți evenimențiali (= nuclee), adică de a aduce în prim plan evenimente succesive. R. Barthes, desemnînd perfectul simplu ca fiind
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
puțin nu toate) care ar permite identificarea în acest extras, a suprapunerii unei suprastructuri narative peste descriptiv. Aducerea "semnalelor povestirii" pune o adevărată problemă: prezența perfectului simplu ne indică în mod necesar că avem de-a face cu propoziții narative? Perfectul simplu are ca funcție crearea de pivoți evenimențiali (= nuclee), adică de a aduce în prim plan evenimente succesive. R. Barthes, desemnînd perfectul simplu ca fiind "piatra de temelie" a povestirii, arată de asemenea funcționarea sa temporală și cauzală: "aduce cu
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
adevărată problemă: prezența perfectului simplu ne indică în mod necesar că avem de-a face cu propoziții narative? Perfectul simplu are ca funcție crearea de pivoți evenimențiali (= nuclee), adică de a aduce în prim plan evenimente succesive. R. Barthes, desemnînd perfectul simplu ca fiind "piatra de temelie" a povestirii, arată de asemenea funcționarea sa temporală și cauzală: "aduce cu sine o desfășurare, adică o înțelegere a povestirii" (1953, p. 26). Ceea ce s-a pus în evidență aici este valoarea perfectivă a
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
simplu ca fiind "piatra de temelie" a povestirii, arată de asemenea funcționarea sa temporală și cauzală: "aduce cu sine o desfășurare, adică o înțelegere a povestirii" (1953, p. 26). Ceea ce s-a pus în evidență aici este valoarea perfectivă a perfectului simplu care permite evenimentelor să se grefeze pe el, marcînd astfel punctele de incidență ale unei serii evenimențiale. În cadrul "descrierii homerice", se remarcă faptul că, datorită perfectului simplu, propozițiile descriptive primesc statutul de "nucleu" al lanțului evenimențial-cauzal. De fapt, aceste
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
p. 26). Ceea ce s-a pus în evidență aici este valoarea perfectivă a perfectului simplu care permite evenimentelor să se grefeze pe el, marcînd astfel punctele de incidență ale unei serii evenimențiale. În cadrul "descrierii homerice", se remarcă faptul că, datorită perfectului simplu, propozițiile descriptive primesc statutul de "nucleu" al lanțului evenimențial-cauzal. De fapt, aceste verbe la perfect simplu delimitează progresia, subliniază planul textului (acțiunile care organizează superficial secvența conferind o ordine cronologică). În măsura în care aceste verbe la perfect simplu nu sînt decît
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ce poate fi marcat prin folosirea parantezelor: NP1 [NP2]. În ambele cazuri, personajul se numește Ottilia. Dar, din punct de vedere naratologic, nu este aceeași Ottilie. NP1 nu face decît să relateze post factum (în narativul "acum", chiar dacă se folosește perfectul compus) ceea ce NP2 a spus mai devreme ("atunci", trecutul narativului "acum"). Ca act lingvistic, expresia emotivă este parte din text. De exemplu, într-o altă versiune a aceleiași povestiri ea poate fi reprezentată astfel: "Ottilia și-a exprimat iritarea față de
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
în povestire și înlănțuirea lor în fabulă. Cea din urmă va putea fi dedusă din date explicite sau indicații indirecte. În a) de exemplu, timpurile verbale din text indică ordinea evenimentelor: trecutul simplu pentru evenimentul mai recent; mai mult ca perfectul pentru evenimentele anterioare. Dar chiar și fără astfel de indicații, în text există indicii de conținut pe care noi, cu simțul logicii normale, le putem combina astfel încît să putem spune: Sunetul acelei sonerii probabil că este rezultatul manifestării unei
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
ceea ce este de cele mai multe ori eficace: adică, diferențiind între anacronismele punctuale și cele durative. Acești termeni au fost împrumutați de la distincția lingvistică a aspectelor verbale. Punctualul corespunde preteritului din engleză și spaniolă, trecutului simplu din franceză și aoristului din greacă [perfectului compus sau perfectului simplu din română]. Durativul arată că acțiunea durează mai mult: în franceză, spaniolă [și română] imperfectul este folosit pentru a indica aspectul durativ (continuu), în engleză el este exprimat prin utilizarea formei progresive. Punctualul este folosit în
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
cele mai multe ori eficace: adică, diferențiind între anacronismele punctuale și cele durative. Acești termeni au fost împrumutați de la distincția lingvistică a aspectelor verbale. Punctualul corespunde preteritului din engleză și spaniolă, trecutului simplu din franceză și aoristului din greacă [perfectului compus sau perfectului simplu din română]. Durativul arată că acțiunea durează mai mult: în franceză, spaniolă [și română] imperfectul este folosit pentru a indica aspectul durativ (continuu), în engleză el este exprimat prin utilizarea formei progresive. Punctualul este folosit în acest paragraf pentru
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
înțelege de ce în propoziția Copiii s-au dus la teatru cuvântul s-au se scrie altfel decât în propoziția: Copiii merg la teatru sau la film. În primul caz este vorba de contragerea silabică a pronumelui reflexiv se și alăturarea perfectului compus a verbului a duce, pe când sau din a doua propoziție este cuvântul de legătură Ăconjuncție coordonatoare disjunctivă). Mulți copii, în acest caz particular se orientează asupra prezentării ortogarfice a lui sau probând dacă se poate înlocui cu ori, fără
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
-i mii i-ar iar vi-i vii corespondența fonetică dintre pronumele - formă neaccentuată, ți, -i, se, -și,ne și desinențele verbelor nepredicative Dintre formele verbale din care pronumele neaccentuat se leagă obligatoriu în rostire, elevii nu cunosc decât formele perfectului compus, iar programa pentru clasa a-III-a și a-IV-a prevede la verb timpurile prezent, trecut și viitor. Pentru a preveni formarea deprinderilor greșite, elevii trebuie îndrumați spre soluția adaptării ortografiei la context. Analiza părților de vorbire în context va duce la
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
Nici în avans, nici în întârziere. Durata? O succesiune lineară de momente prezente echivalente între ele. Durativul ("Ani de-a rândul, m-am culcat devreme"), optativul ("Dezlănțuiți-vă îndată, furtuni mult-dorite..."), frecventativul ("Mi se întâmpla adesea să..."), viitorul anterior sau perfectul compus nu au echivalent vizual direct (cel puțin fără ajutorul unei voci din off). Aceste patru deficite sunt fapte obiective, nu judecăți de valoare. Și întreaga artă a cinematografiei constă în a le "turna". Fuziunea lor cristalizează o subiectivitate colectivă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în romînește, prin etimologie populară. I-au zis, așadar, Apa Hîdă (tot așa cum magh. Aranykuta, „fîntîna de aur“, a devenit Aruncata, rom. Sebeșel a fost „adoptat“ de maghiari ca Sebeshely „locul din jurul Sebeșului“, germ. Spanische Mühle, „moara Șpanului, adică a perfectului“ a fost înțeleasă de maghiari ca Spanyol Malom și, după ei, romînii i-au zis Moara Spaniolă). Etimologia reală este însă cu totul alta. Revenind la baza apelativă adevărată a toponimului Apahida, precizăm că termenul apàt (< sl. opati < lat. abbas
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
să păstreze vie iluzia că, și În lagărul Lunghua, valorile unei Anglii dispărute supraviețuiau. Oricît de neadevărat era acest lucru, Jim era bucuros să-l ajute pe doctorul Ransome În orice mod. — Amatus sum, amatus es, amatus est... În timp ce recita perfectul simplu, Jim observă că gunoierii chinezi fugeau de lîngă avionul distrus. Grupul de hamali se răspîndise, aruncîndu-și coșurile cu pietre. Soldatul japonez sări din compresor și alergă, cu pieptul gol, spre amplasamentele antiaeriene ale căror tunuri cercetau cerul. Deja o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
accent. Vocalele ei sunt mai plate ca o pisică strivită pe autostradă, și noțiunile ei de gramatică sunt complet inexistente. Nu vreau nici În ruptul capului să angajez pe cineva care nu poate nici măcar să decline verbul „a fi“ la perfectul simplu. Nu știe că persoana a doua de la verbul „a fi“ e „fuseseși“, nu „fuseși“? Dar Ruby o judecase pe Chanel neținând cont de haine și de faptul că nu prea le avea cu conjugarea verbului. A văzut-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ca și hăinuțele copiilor. În orașul ăsta oamenii își puteau striga bucuria de pe acoperișuri. În locul ăsta dragostea se apleca pe spate ca să îl primească. Nimburile imaculate ale ingenuității americane se ridicau în continuare din gura fumătorului, în forma unui o perfect. Știa cum funcționau pentru că se împrietenise cu un tip din echipajul vaporului, pe care îl bătuse la cap cu întrebări tot drumul. Rotocoalele aveau cam 3 metri în diametru și nu era fum, ci abur strâns de la sistemul de încălzire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
lași măcar o fărîmă. Și ai muncit ca un dement. Ne-ai lovit, ne-ai luat în rîs, ne-ai batjocorit ca să poți izbîndi. Fiece carte nouă ne pedepsea pe noi. Voia să arate cît sîntem de mici față de tine, perfectul. Și ai ajuns sa crezi că toate gîndurile lumii sînt numai ale tale. De tine născute, de nimeni înțelese. Degeaba te-ai lovit. Uite, rănile tale au căzut asupra noastră.” Și văd părinți, copii, iubite sîngerînd... „-Iertați-mă!”-strig. „-Nu mă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
iluzii optice adevărate, pînă și-n cele mai cretine movies cu asasini seriali filmările și luminile sînt fără greșeală, pică fix pe detaliu, pe mamelon, și pleci acasă sau În lume cu pavilioanele urechilor aplatizate de decibeli cubi. Estetica vizualului perfect stăpînită nu mai este Însă-n concordanță cu scopul, mai Întotdeauna minor, dacă nu rizibil. Se Încearcă diferite deschideri. Supape. Se Încearcă degeaba, fiindcă tehnologia ultra Înaltă n-a Împins nici cu un micron arta regizorală În Zona călăuzei. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tragice mai bine-ți amintești de Începutul anilor nouăzeci cînd mergeai la cinema cu speranță și plecai cu libidoul zdrobit, după pelicule de mare tonaj precum Tentația sau Nu vreau porno (un titlu ipocrit). Ca să exemplificăm la Întîmplare, schimbînd și perfectul compus cu prezentul pentru paralele inegale cu Efectul razelor , să luăm o astfel de producție, Vanessa, a studiourilor Lisa-Film din Mnchen. Sub supravegherea unui regizor pe nedrept uitat Rupert Franck nu există nici un risc, bunicii Își pot cumpăra bilete scumpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
capitolul brazdă îngustă și adâncă) Stilul lui Rebreanu este caracteristic pentru proza obiectivă. În relatarea faptelor, scriitorul încearcă să se detașeze, fără a lăsa să se întrevadă participarea lui afectivă. Frecvența verbelor, alternând gerunziul cu conjunctivul și indicativul, imperfectul cu perfectul compus, dominant fiind imperfectul ( timpul narațiunii, care sugerează durata), dă dinamism textului, prezentând imaginea mișcării dezordonate a oamenilor, care, cuprinși de panică, "fugeau”, " se îngrămădeau”, "se împrăștiau”, "goneau”, "se târau”. Caracterizarea mișcării se realizează tot prin verbe, de astă dată
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
e generalizată: ne fixasem (Realitatea TV, 29.X.2007), abia ne cunoscusem (TVR 1, 3.XI.2007). 2.2.2. Tot la mai-mult-ca-perfect, apare desinența de persoana a II-a sg. -i (de la prezent și imperfect), în locul desinenței -și (comună perfectului simplu și mai-mult-ca-perfectului)8: raportai că ai obținut atâta și, de fapt, obținusei mai mult (Național TV, 6.V.2008); auzisei de el (TVR 1, 27.XI.2007). 2.2.3. Destul de frecvente sunt formele de imperativ negativ omonime cu
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
ieșean, jurnalist și poet, Constantin Ilie, care a făcut corectura prezenței lucrări, ne-a sugerat să adăugăm următoarele: „Începuturile radiofoniei la Iași sunt încă din 1925, prin „concerte la telegrafia fără fir” (ziarul Lumea, 26 martie), sau „o audiție radiofonica perfect reușită” (Lumea, 24 februarie 1926), iar în Opinia, 26 nov. 1926, citim că „prof. dr. Alexandru Cișman a fost numit director al postului de T.F.F. de la Copou”. De la înființarea Postului de Radio Moldova, la 2 noiembrie 1941, ora 11,30
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
cele povestite, „că aista nu-i lucru mare”. Vorbirea lor este colorată și în funcție de timpul la care se referă vorbitorul. Într-o povestire cursivă ce se referă la trecut și la întâmplări fantastice, acesta folosește timpuri verbale în care auxiliarul perfectului compus are forma scurtă precum: o făcut, o fost, o văzut, s-o dus. Această formă este folosită și pentru pers. III-a sg. ca și pentru aceeași persoană la plural, el, ei o fost, o făcut, o văzut, etc.
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
el, ei o fost, o făcut, o văzut, etc. Forma aceasta folosită și la plural nu este simțită nici de vorbitorul școlit ca o fiind incorectă, dovadă că ea este foarte veche, și exersată continuu. Această structură în care auxiliarul perfectului compus este nu o, ci a, sau au, se explică prin faptul că pronunția vocalei a, din verbul a lucrat de pildă, presupune o deschidere completă a cavității bucale, ceea ce împiedică vorbirea fluentă, rapidă față de vocala o din forma verbală
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
ori a se înturna, prinse în acele planuri diferite în care naratorul se referă la fapte ce vizează miturile, ori descântecele, sau cele relativ recente din viața lor. Un interesant studiu ar putea lua în discuție prezența în vorbire a perfectului simplu la verbe în proporție copleșitoare în zonele de sud ale țării, legătura frecvenței acestui timp verbal cu spațiul deschis al locuirii lor, ce le-a format deprinderi ce duc cu gândul la istoria celor care dacă nu și-ar
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]