275 matches
-
în totalmente gri. Chelicerele și pedipalpii sunt negri, însă uneori pedipalpii au nuanțe de roșu sau galben. Picioarele la fel sunt negre, dar coxele și articulațiile sunt galbene. La femelele tinere, a doua și a patra perechi de picioare au perișori, care dispar la maturitate. Este frecvent întâlnit în păduri cu vegetație rară și grădini. Pânza este verticală, asimetrică, cu ochiuri neregulate. Ea are un diametru de 2 metri cu o suprafață totală de 12 m². Firele sunt foarte elastice, capabile
Nephila pilipes () [Corola-website/Science/319333_a_320662]
-
aceasta, păianjenii își iau masa. Ei vânează diverse insecte, dar se întâlnesc și specii care sunt capabile să prindă pești mici. De asemenea, acești păianjeni se pot scufunda în apă, iar corpul lor dobândește o nuanță argintie, datorită aerului dintre perișori. Majoritatea speciilor sunt mari, unele femele au până la 26 mm, dacă să includem și lungimea picioarelor, atunci lungimea corpului va ajunge la 80 mm. Datorită modul semiacvatic de viață păianjenii dolomezi posedă unele caracteristici ce le permite să plutească pe
Dolomedes () [Corola-website/Science/319366_a_320695]
-
atunci lungimea corpului va ajunge la 80 mm. Datorită modul semiacvatic de viață păianjenii dolomezi posedă unele caracteristici ce le permite să plutească pe suprafața apei. Tot corpul păianjenilor "Dolomedes" este acoperit cu fire de păr scurt și fin. Acești perișori au proprietatea de a respinge apa (sunt hidrofobi). Aceasta permite păianjenilor să folosească tensiunea superficială și să stea sau să alerge pe suprafața apei, asemenea unor insecte din familia Gerridae. Când se scufund sub apă corpul capătă un luciu argintiu
Dolomedes () [Corola-website/Science/319366_a_320695]
-
de a respinge apa (sunt hidrofobi). Aceasta permite păianjenilor să folosească tensiunea superficială și să stea sau să alerge pe suprafața apei, asemenea unor insecte din familia Gerridae. Când se scufund sub apă corpul capătă un luciu argintiu, deorece printre perișorii de pe corp și picioare se formează o peliculă de aer (vezi "Argyroneta aquatica"). Ca și ceilalți păianjeni, dolomezii respiră prin plămâni (saci pulmonari) ce se deschid pe partea ventrală a opistosomii, iar peliculă de aer, care înconjoară inclusiv opistosoma, oferă
Dolomedes () [Corola-website/Science/319366_a_320695]
-
, comuna Spermezeu, județul Bistrița-Năsăud a fost construită în secolul XVIII. Situat pe o vale îngustă între Spermezeu, Perișor și Dumbrăvița, satul Păltineasa ascunde pe o mică colină biserica de lemn a cărei datare nu o cunoaștem, dar care s-ar putea afla, încrustată, pe una din bârnele pereților ce au fost tencuiți. Bătrânii satului susțin că biserica ar
Biserica de lemn din Păltineasa () [Corola-website/Science/316669_a_317998]
-
dintr-un creier dorsal localizat în prosomă și un ganglion masiv, ventral, subesofagian. Creierului și ganglionul sunt conectați formând un inel în jurul esofagului. În opistosomă este prezent un singur ganglion. "Organele de simț." Corpul, mai ales membrele, este acoperit cu perișori tactili, ce recepționează vibrațiile aerului, solului. Vederea e asigurată de 2 ochi mediani, relativ dezvoltați, ochii laterali fiind regresați. Aparatul circulator. Inima este de formă unui tub scurt, situată în prosoma posterioară și opistosomă. Inima are opt osteole - orificii prin
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
subterană puțin dilatată la capăt. Ouăle, în număr de 50 - 200, sunt depuse în vizuină. Dezvoltarea embrionară începe în interiorul femelei, de aceea juvenilii eclozează la scurt timp după depunere. Tinerii sunt imobili, cu o cuticulă albicioasă, lipsită de segmentare și perișori. După 2 - 3 săptămâni micile solifuge năpârlesc, cuticula devine dură și segmentată, și se acoperă cu perișori. Mama lor rămâne cu puii până când ei vor putea să se hrănească singuri. Durata de viață a solifugelor nu este cunoscută. Solifugele sunt
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
începe în interiorul femelei, de aceea juvenilii eclozează la scurt timp după depunere. Tinerii sunt imobili, cu o cuticulă albicioasă, lipsită de segmentare și perișori. După 2 - 3 săptămâni micile solifuge năpârlesc, cuticula devine dură și segmentată, și se acoperă cu perișori. Mama lor rămâne cu puii până când ei vor putea să se hrănească singuri. Durata de viață a solifugelor nu este cunoscută. Solifugele sunt considerate indicatori endemici ai biomurilor de deșert. Cele mai multe solifuge locuiesc în habitatelor calde și aride. Arealul lor
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
(Păianjenul de apă) este un păianjen araneomorf, care își petrece întreaga viață sub apă. Păianjenul de apă este singura specie a genului Argyroneta. Se deosebește de ceilalți păianjeni prin perișorii care acoperă ultima pereche de picioare, fiind adaptați pentru înot și prin prezența a 3 ghiare pe a treia pereche a picioarelor. Numele genului provine de la faptul că la scufundare corpul lor are o nuanță argintie, din cauza stratului de aer
Argyroneta aquatica () [Corola-website/Science/318576_a_319905]
-
flexibilitatea necesară pentru dilatarea opistosomei, după o masă bogată sau când femela este fecundată, de exemplu. Totuși, aceasta nu prezintă o problemă, opistosoma se poate extinde în lateral și între tergite. Suprafața cuticulei prezintă mai multe tipuri de tuberculi, fisuri, perișori și alte proeminențe tegumentare. Unele specii (de exemplu, genul "Ricinoides") sunt în întregime acoperite cu tuberculi, în timp ce altele (de exemplu, unele din genul "Pseudocellus") sunt aproape lipsite de ei . După fiecare năpârlirea, tuberculii migrează spre marginea carapacei. Prosoma este acoperită
Ricinulei () [Corola-website/Science/318748_a_320077]
-
inferioară (labium). Prosoma portă câte o pereche de chelicere și pedipalpi, și patru perechi de picioare. Chelicerele sunt compuse din două articole: unul fix și altul mobil. Articolul fix este mult mai mic decât cel mobil. Chelicerele sunt acoperită cu perișori senzitivi . Pedipalpii sunt alcătuiți din următoarele segmente: coxă, trohanterul, femurul, patelă, tars și gheare. Articolul terminal - tarsului (fix) și ghearele (mobile) formează o chelă (clește). Pedipalpii sunt folosiți la manipularea hranei, dar și ca ogane senzitive datorită abudenții a perișorilor
Ricinulei () [Corola-website/Science/318748_a_320077]
-
perișori senzitivi . Pedipalpii sunt alcătuiți din următoarele segmente: coxă, trohanterul, femurul, patelă, tars și gheare. Articolul terminal - tarsului (fix) și ghearele (mobile) formează o chelă (clește). Pedipalpii sunt folosiți la manipularea hranei, dar și ca ogane senzitive datorită abudenții a perișorilor senzitivi . Picioarele - apendicele ambulatoare - sunt alcătuite din 7 articole: coxă, trohanter, femur, patela, metatars (bazitars) și tars, plus gheare tarsale. Primele trei perechi de apendice sunt fixat rigid de corp, iar ultima pereche - mobil. La masculi, a treia pereche de
Ricinulei () [Corola-website/Science/318748_a_320077]
-
alte arahnide. Segmentele pigidiul pot fi retrase unul în altul, ca un telescop, iar apoi întreg pigidiu retras în opistosomă. Sistemul nervos este puternic comasat, reprezintă o masă ganglionară străbătută de esofag. Organele se simț sunt reprezentate, în principal, de perișori și orificiii cuticulare senzitive. Organele de văz lipsesc, dar cu excepția petelor fotosensibile. Însă ele posedă o gamă largă de receptori care furnizează informația necesară. Cercetările au ddescoperit la aceste arahnide 11 tipuri de organe senzitive specializate în: chemorecepție, mecanorecepție, termorecepție
Ricinulei () [Corola-website/Science/318748_a_320077]
-
Scarabeul sfânt) este o specie de gândac de bălegar, cu o semnificație importantă în mitologia egipteană. Scarabeul sacru este un gândac de 25 - 37 mm lungime. Corpul este negru, luciu mat sau metalic. Ultimele articole ale picioarelor sunt acoperite cu perișor galbeni. La prima pereche de picioare tarsul lipsește, însă sunt mai puternice și zimțate, capabile să construiască gogoașele. Pronotul toracic este turtit și formează anterior o placă zimțată. Preferă să locuiască în solurile nisipoase, în regiunile aride și secetoase. Sunt
Scarabaeus sacer () [Corola-website/Science/325943_a_327272]
-
de sud. Aceste procese au îndepărtat marea de țărmul vechiului golf Halmyris formând limanele Zmeica si Golovița prin grindul Lupilor si lacurile Tuzla și Nuntași prin grindul Săcele. Abia în evul mediu târziu s-au format și grindurile Chituc și Perișor prin care s-a constituit limanul Sinoe și s-a lărgit peninsula dintre Razim și mare. În perioada comunistă limanele Dobrogene au suferit mari transformări artificiale, nu totdeauna bine chibzuite, de exmplu prin închiderea portițelor și îndiguirea limanelor, ceeace a
Limanele dobrogene () [Corola-website/Science/327426_a_328755]
-
familie se caracterizează prin faptul că lățimea capului este aproximativ aceeași cu cea a toracelui sau chiar mai mare. Antenele sunt pectinate și încovoiate la vârf, având aspect de cârlige sau croșete. Baza antenelor este înconjurată de fascicule smocuri de perișor. Ocelii lipsesc, iar ochii compuși ocupă o bună parte din suprafața capului. Prima pereche de picioare prezint epifize, picioarele de mijloc au o pereche de excrescențe cuticulare în formă de ac pe articolul tibial, iar ultima pereche - 2 perechi de
Hesperiidae () [Corola-website/Science/324774_a_326103]
-
un inel de nervi ganglionați care înconjoară faringele. Ganglionul din spate este cel mai mare, dar nervii merg din toți ganglionii peste to în corp. Chaetognathele au doi ochi compuși, alcătuiți din mulți oceli cu marginile difuze. În plus, există perișori senzitivi așezați pe rânduri de-a lungul corpului. Lucrurile se mișcă prin coelom prin . Materiile inutile sunt excretate prin piele și anus. Omatidiile chaetognathelor derivă din microtubuli, care, la rândul lor formează structuri conice, care conțin grăunțe și structuri fasciculare
Chaetognatha () [Corola-website/Science/326302_a_327631]
-
Musca de casă ("Musca domestica") joacă un rol principal ca vector mecanic, având capacitatea de a se contamina intens; ea este foarte mobilă și vorace, se înmulțește intens și poate reține pe suprafața corpului, care este mult mărit prin existența perișorilor, și în cavitatea generală a organismului numeroși agenții etiologici, ca cei ai febrei tifoide, holerei, dizenteriei, tuberculozei, difteriei, pestei, antraxului, brucelozei, infecțiilor enterovirale (hepatita tip A, poliomielita, enterovirozele nepoliomielitice), ai unor parazitoze și micoze etc. Combaterea vectorilor presupune identificarea precisă
Vector biologic () [Corola-website/Science/329749_a_331078]
-
Symphytum cordatum"), mierea ursului ("Pulmonaria rubra"), mirodea ("Hesperis nivea"), clopoței ("Campanula patula ssp. abietina"), garofiță ("Dianthus carthusianorum"), păștiță ("Anemone nemorosa"), iarba osului ("Helianthemum nummularium"), coacăză ("Bruckenthalia spiculifolia"), brei ("Mercurialis perennis"), luntricică ("Oxytropis carpatica"), piciorul cocoșului ("Ranunculus carpaticus"), gălbinele ("Lysimachia punctata"), perișor ("Moneses uniflora"), vinariță ("Galium odoratum"), toporaș galben de munte ("Viola biflora"), aișor ("Paris quadrifolia"), ceapă de munte ("Allium victorialis"), bălușcă ("Ornithogalum umbellatum"), palma-pământului ("Gymnadenia conopsea"), păiuș (din speciile "Festuca versicolor, Festuca tenuifolia" și "Festuca valesiaca") sau iarba vântului ("Nardus stricta
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]
-
Planta a fost întâlnită mai ales în pădurile ecuatoriale din Queensland, Australia, dar mai apare și pe Insulele Moluce și în Indonezia. crește sub formă de arbuști sau arbori atingând înălțimi între 4 și 10 m. Planta este acoperită cu perișorii caracteristici urzicilor. Perișorii plantei la atingere chiar prin îmbrăcăminte injectează prin pielea persoanei o substanță nocivă, care produce un efect intens de durere arzătoare și de mâncărime (prurit), care poate dura de la câteva zile, în unele cazuri la câteva sătămâni
Urzica australiană () [Corola-website/Science/329149_a_330478]
-
întâlnită mai ales în pădurile ecuatoriale din Queensland, Australia, dar mai apare și pe Insulele Moluce și în Indonezia. crește sub formă de arbuști sau arbori atingând înălțimi între 4 și 10 m. Planta este acoperită cu perișorii caracteristici urzicilor. Perișorii plantei la atingere chiar prin îmbrăcăminte injectează prin pielea persoanei o substanță nocivă, care produce un efect intens de durere arzătoare și de mâncărime (prurit), care poate dura de la câteva zile, în unele cazuri la câteva sătămâni. Numeroase animale din
Urzica australiană () [Corola-website/Science/329149_a_330478]
-
scurtă, și, de regulă, îndreptată în sus, aripile rotunjite, picioarele robuste, adaptate la un mediu acvatic. Ciocul este scurt, dur și puternic, ca cel al trogloditidelor, și este prevăzut cu nări ce se pot închide după voie fiind acoperite cu perișori tari. Penele sunt de culori întunecate pe spate și deschise pe piept. Penajul este des, lipit de corp, cu aspect unsuros, impermeabil pentru apă. Glanda uropigiană care secretă substanța cu care își unge penele este de 10 ori mai mare
Cinclide () [Corola-website/Science/329330_a_330659]
-
de la 1,2 la 3,5 cm în porțiunea cea mai groasă, iar piciorul are între 0,75 și 1,5 cm lățime și între 1 și 5 cm lungime. Și ascocarpul, și piciorul sunt acoperiți cu un strat de perișori catifelați, numit tomentum. La maturitate, ascocarpul se despică într-o formă de stea, a cărei raze se curbează în jos, la fel ca la genul "Geastrum". Sporii se formează pe suprafața interioară a razelor, a căror culoare depinde de maturitatea
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
sunt așa de strâns împletite. Această structură, similară parenchimului plantelor, dă țesutului o textură fibroasă. Diametrul hifelor din excipul este de 34 µm, iar cel al hifelor din hipoteciu este de 10-14 µm. La microscopul electronic, se pot vedea pe perișorii maro de la suprafață țepi conici. Așa-numiții "fungi imperfecti" sau Deuteromycota sunt cei cărora le lipsește un stadiu sexuat în ciclul de viață și se reproduc asexuat prin mitoză în niște structuri numite conidii. Uneori, stadiul sexuat (sau teleomorf) este
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
scame rare. Frunza adultă este mare (17-18 cm), glabră, pentalobată, de culoare verde închis cu limbul slab gofrat, revolut. Dinții sunt lungi, cu o margine concavă și una convexă. Lăstarul tânăr este viguros, verde, cu meritale mijlocii (10-12 cm) și perișori rari. Coardele sunt canelate, iar toamna capătă o culoare brun închis. Florile sunt hermafrodite normale, pe tipul 5, soiul fiind autofertil. Strugurii sunt mijlocii ca mărime (275-304 g), cilindro-conici, uniaxiali, bi sau triaripați, semicompacți (fig. 5.3). Bobul este de
Gelu (soi de struguri) () [Corola-website/Science/334655_a_335984]