KorAP: Find »[drukola/base=peron & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...10 11 12 ...126 >

3,143 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

scuturând din cap și Încercând să se debaraseze de bunăvoința, melancolia și imprecizia beției. Hamalul se opri s-o ajute, iar ea se agăță de brațul lui și-l opri până când putu să-și controleze limba. Ce tren pleacă de la peronul cinci? Întrebă ea. — De Viena, spuse omul. — Belgrad? — Da. A fost o pură Întâmplare faptul că ea spusese Belgrad și nu Constantinopol, dar sunetul propriei voci o lumină. Strigă spre Janet Pardoe: — Ia două locuri! Vin cu tine până la Viena

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
faptul că ea spusese Belgrad și nu Constantinopol, dar sunetul propriei voci o lumină. Strigă spre Janet Pardoe: — Ia două locuri! Vin cu tine până la Viena. — Și bilet? — Am legitimația de reporter. Ea era acum cea plină de nerăbdare. — Repede! Peronul cinci! E și douăzeci și opt. Doar cinci minute. Încă Îl mai ținea pe hamal lângă ea, cu forța mușchilor săi. — Ascultă, Îi zise. Vreau să duci un mesaj pentru mine. Kaiser Wilhelmstrasse, numărul 33. — Nu pot să plec din gară, Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
În sus, se gândi că va fi smulsă de pe platformă și se va pomeni trasă sub roțile vagonului de serviciu. Scara Înaltă o descurajă. Nu voi reuși. Încă un moment și umărul ei va ceda. Mai bine să cadă pe peron și să riște să se lovească decât să-și rupă ambele picioare. Dar ce subiect ar pierde! se gândi ea cu amărăciune și sări. Ateriză În genunchi, pe treaptă, tocmai În momentul când capătul peronului rămase În urmă. Ultimul semnal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Mai bine să cadă pe peron și să riște să se lovească decât să-și rupă ambele picioare. Dar ce subiect ar pierde! se gândi ea cu amărăciune și sări. Ateriză În genunchi, pe treaptă, tocmai În momentul când capătul peronului rămase În urmă. Ultimul semnal luminos dispăru. Sub apăsarea trupului ei, ușa se deschise spre interior, și femeia se prăbuși pe spate Înăuntru, pe coridorul vagonului. Se ridică, proptindu-se de perete și având grijă de umărul care o durea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
ici și colo, câteva gravuri mari, de secol nouăsprezece, Înfățișând copii care se jucau cu un câine și doamne aplecându-se peste ziduri de grădină. Un perete era acoperit aproape În Întregime de o hartă mare a gării centrale, cu peroanele, magaziile de mărfuri, macazurile și semnalele marcate În culorile primare. Contururile mobilei erau acum vag vizibile În semiîntuneric, iar umbrele cădeau ca niște pânze de praf peste fotolii, născute de luminile străzii reflectate pe tavan și de luciul lămpii de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
o facă pe centralistă să Înțeleagă numărul pe care-l dorea În Köln, pentru că vocea Îi era ușor Încleiată. În timp ce aștepta, balansându-și forma Îngreuiată pe scaunul mic de oțel, urmări cu privirile bariera. Tot mai puțini pasageri veneau dinspre peroane. Nu se vedea nici urmă de dr. Czinner. Și totuși, când aruncase o privire În compartimentul lui, cu zece minute Înainte de Viena, avea pălăria și balonzaidul și-i răspunse la Întrebare cu „Da, cobor“. Nu-l crezuse și când trenul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
o privire În compartimentul lui, cu zece minute Înainte de Viena, avea pălăria și balonzaidul și-i răspunse la Întrebare cu „Da, cobor“. Nu-l crezuse și când trenul se opri, așteptă până când el Își părăsi compartimentul, Îl urmări scotocind pe peron după bilet și nu l-ar fi scăpat din priviri nici o clipă dacă n-ar fi trebuit să telefoneze la redacție. Pentru că, dacă mințea, ea era hotărâtă să-l urmeze la Belgrad și În noaptea aceea nu mai avea alte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
va părăsi de tot Londra pe care o iubește atât de mult, pentru că va privi aceste tărâmuri Îndepărtate prin ochii unui mic tutungiu londonez. Domnul Savory, o figură zveltă și bronzată, l-a Întâmpinat pe corespondentul nostru la Köln pe peron. A fost scurt (nu fi caraghios. Am spus scurt. S.C.U.R.T.), ceea ce nu ascunde complet o inimă caldă și plină de Înțelegere. Pus să-și evalueze poziția În literatură, cuvintele lui au fost: „Mă declar cu tot bunul simț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-Mi-am lăsat poșeta În tren, spuse domnișoara Warren. El colectă ultimul bilet și bătuci cartoanele, formând un teanc egal, În jurul căruia trecu fără grabă un inel elastic. Doamna, Îi explică el cu o politețe Îndărătnică, Îi spusese când ieșise pe peron că e posesoarea unui permis. Îi fluturase un cartonaș și trecuse pe lângă el Înainte să i-l fi putut examina. Acum dorea să vadă cartonașul acela. — La naiba! spuse domnișoara Warren. Atunci mi s-a furat poșeta. Dar doamna tocmai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
om cu mine și-i dau banii. Controlorul de bilete clătină din cap. El Însuși nu putea să părăsească bariera, Îi explică el, și n-ar fi fost regulamentar să trimită pe unul din hamalii care lucrau În sală, pe peron, ca să ia banii pe bilet. De ce nu lua doamna un bilet, urmând să-i ceară companiei să-i ramburseze banii? Pentru că, spuse domnișoara Warren furioasă, doamna nu are destui bani la ea. — În cazul acesta, spuse calm controlorul de bilete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
rog să mă scuzați, domnule. Nu mi-am imaginat... Funcționarul de la mesagerie chicoti. — Evident. Imediat, domnule, imediat. Trimit imediat, domnule. Dacă binevoiți să rămâneți pe fir două minute, domnule... Ninici oftă și ieși În aerul mușcător al micuței stații fără peron. Uitase să-și pună mănușile și, Înainte de a apuca să și le tragă, degetele Îi fură pișcate de frig. Își târî Încet picioarele prin zăpada și noroiul la Început pe jumătate topite, apoi pe jumătate Înghețate. Da, sunt bucuros că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Între edificii Înalte și cenușii, lumini arzând În Încăperile de la etaj, tăiate brusc de bolta gării, iar apoi trenul alunecă și se opri În holul mare, plin de ecouri. Domnul Opie coborî imediat, ager, bine dispus și Împovărat, descărcând pe peron două valize, apoi un sac de golf și o rachetă de tenis În husa ei. Josef rânji și Își goli pieptul: vederea domnului Opie Îi aminti de crima sa. Un om În uniforma agenției Cook conducea o femeie Înaltă, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
opri chiar când ajunse la locul său și tânăra văzu pe fereastră că erau Într-o gară mică și noroioasă. „Subotica“ scria cu litere negre Între două felinare. Clădirile gării nu erau decât un șir de barăci și nu exista peron. Un grup de ofițeri vamali În uniforme verzi se prezentară Între linii, Însoțiți de șase soldați. Nu păreau că se grăbesc să Înceapă verificarea. Se Îndreptau, râzând și vorbind, către vagonul de serviciu. Un șir de țărani stăteau și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

din garaj, se strecoară printre celelalte care așteaptă, înșiruite pe pista de beton, ocolește rondul plin cu flori pînă deunăzi, caută o clipă, nehotărîtă, cu parbrizul bombat, ca un ochi de ciclop, spre clădirea autogării, apoi pornește sigur, intrînd pe peronul unu. Șoferul, un tip scund, plin de importanță, afișînd un surîs în colțul gurii, deschide larg ușa, coboară, se depărtează doi pași, privește cîtva timp, apoi face un ocol mașinii, cercetînd-o, lovind fiecare roată cu vîrful pantofului. Cînd termină, dă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
În urma lui, impiegatul aduce diagrama, întinzîndu-i-o șoferului: Drum bun, Andrei! Șoferul mulțumește printr-o înclinare a capului, pune diagrama pe bord, lîngă cutia cu bilete și pornește motorul, în timp ce impiegatul coboară trîntind ușa în urma sa. Dorin ajunge în fugă pe peron, se uită la tăbliță să se convingă dacă asta-i cursa rapidă pentru Valea Brândușelor, se repede la ușă și o deschide. Nu vezi că dau înapoi?! țipă șoferul frînînd. Merg și eu spune Dorin, cu o ultimă sforțare. Cursa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ajunge acasă abia spre miezul nopții și, ca soțul să nu fie îngrijorat, intră în oficiul de la gară, cerînd un formular de telegramă: "Am scăpat cursa rapidă. Vin cu trenul. Te sărut, Aura". Cînd urcă în trenul deja tras la peron, regretă acest "te sărut", care i se pare prea intim să treacă prin atîtea mîini, ajungînd în final devalorizat, stînjenitor pentru soț cînd va primi telegrama. Dar și scena în care ea ar cere înapoi textul, să-l refacă, i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
autogării răspunde la telefon, smulgîndu-1 nervos după primul sunet de apel. Imediat, tovarășe director; numai să iau hîrtia. Așa, avem în cursă, pe trasee, următoarele mașini... Vlad înclină capul, mulțumind cu glas scăzut. Se întoarce încet și iese. Afară, pe peron, agitația e în toi. O mulțime de oameni încărcați cu tot felul de bagaje, între care predomină sacoșele cu pîine albă și sacii cu pîine neagră, pui congelați, sticle cu ulei și pești mititei, congelați, lipiți aiurea unul de altul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
scoicilor dintr-un fragment de rocă preistorică, aleargă de la o cursă la alta întrebînd, insistînd, fără să se înțeleagă unii pe alții, ori să mai priceapă ce li se răspunde. Aceeași întrebare se repetă la nesfîrșit: cînd plecăm? Dispecerii de peron și șoferii încearcă din răsputeri să facă față asalturilor, de cele mai multe ori strîngînd din umeri, arătînd cu privirea spre viscolul ce se repede în furie pe sub streașina clădirii. Cele cîteva curse, trase la peron, stau nemișcate, cu ușile închise, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
la nesfîrșit: cînd plecăm? Dispecerii de peron și șoferii încearcă din răsputeri să facă față asalturilor, de cele mai multe ori strîngînd din umeri, arătînd cu privirea spre viscolul ce se repede în furie pe sub streașina clădirii. Cele cîteva curse, trase la peron, stau nemișcate, cu ușile închise, cu ferestrele acoperite deja de zăpadă. Un grup de muncitori, sosiți în grabă, întreabă de cursa lor. Așteptați, așteptați! vine răspunsul. Dar cursa rapidă, vine la timp? Mai e un sfert de oră, ce dracu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
N-o să vă mai deranjez, îmi pare rău! Sărut mîinile! vine în receptor răspunsul prompt, apoi se aude sunetul scurt, semn că telefonul a fost închis. Vlad rămîne cu palma pe receptorul metalic, biciuit de viscolul ce răzbate sub acoperișul peronului, bucuros că i s-a împlinit dorința ce-o simțea încolțită undeva în sufletul său, eliberat de obsesia femeii cunoscute în tren. De cînd are planuri serioase cu Sorina, dorindu-și să se căsătorească, pune mereu în balanță gîndurile, intențiile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mecanic, Cornea, nu știu dac-ai auzit de el, se ia în colți cu toți, și i-am spus să nu lase sudorul să plece încă vreo cîteva zile, pînă terminăm, da' el... Hai să vedem de cursă. În capătul peronului, la ușa șefului autogării, muncitorii veniți de pe șantier au făcut cerc, așteptînd un răspuns. Acuși, imediat!, pornește o mașină în cursă și vă duce le răspunde șeful. Cursa rapidă a venit? întreabă Radu, sosind în grabă, făcîndu-și loc printre muncitori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
întîmplare, spre bar. Bună seara, dom' doctor! salută el, întîlnind privirea doctorului Radu, care tocmai s-a dezlipit de bar, rotind între degete cutia de chibrituri cumpărată. Plecați undeva? Aștept soția, vine de la Iași cu cursa rapidă. Mă duc pe peron, poate... Salut! Cine-i? întreabă Vlad cînd Radu iese din restaurant. Un chirurg. Nevastă-sa-i tot doctoriță, vin împreună la teatru; i-am cunoscut la niște întîlniri ce se fac uneori sîmbăta seara în foaierul teatrului, se-adună acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
sute, mai ales femei. Tot ce-i mai grav ajunge pe mîna lui. Numai pentru asta și tot trebuie să mă port frumos cu fiică-sa. Nu-ți mai spun ce frumos am fost primit în casa lor... Mergem pe peron? Mergem încuviințează Mihai. *** Viscolul a ridicat un val de aproape doi metri chiar în fața ușii laterale, care dă spre gară, încît nu se mai poate circula decît pe ușa centrală, unde doi șoferi, cu lopeți improvizate din bucăți de placaj

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
decît pe ușa centrală, unde doi șoferi, cu lopeți improvizate din bucăți de placaj, încearcă să înlăture o parte din troianul în continuă creștere. Grupul de muncitori navetiști a pătruns în biroul șefului autogării și se ceartă. Mașinile prinse la peron stau în zăpadă pînă la ferestre. O alta, sosită între timp, a reușit să intre în curtea autogării, dar n-a mai răzbit pînă la peron. Vine sau nu mai vine cursa rapidă?! întreabă Radu furios, întinzînd gîtul peste umerii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
muncitori navetiști a pătruns în biroul șefului autogării și se ceartă. Mașinile prinse la peron stau în zăpadă pînă la ferestre. O alta, sosită între timp, a reușit să intre în curtea autogării, dar n-a mai răzbit pînă la peron. Vine sau nu mai vine cursa rapidă?! întreabă Radu furios, întinzînd gîtul peste umerii muncitorilor din biroul șefului. Nu știm nimic. Așteptăm. Așteptați! mormăie Radu ieșind. Ce se-aude, dom' doctor? întreabă Mihai, întîlnindu-l. Dracu' să-i ia! Am înghețat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]