352 matches
-
se oprește să-și tragă răsuflarea. Continuă apoi la fel de nestăvilit: — Cum e cu putință să vâri dragostea cu sila în sufletul unui om, împotriva destinului? Cum să pui bătrâni sobri și austeri în situația de a se face de râs, perpelindu-se din cauza unor pasiuni vinovate? Principele tresare. Oare chiar e posibil? Clatină din cap cu tristețe. Speranțe deșarte. I se adresează Liviei: — La început îmi vorbeai de un bărbat, prieten, cunoștință, mă rog, ce o fi, de-a lui Flaccus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să-mi ceară ajutorul, deși ar fi putut s-o facă, continuă Augustus parcă a părere de rău. Trio Fulcinius cântărește ideea pe toate părțile. Chiar așa! Face doar parte din familie și ușa împăratului îi este deschisă oricând. Se perpelește pe loc, neîndrăznind să facă nici o mișcare. Poate nu știe încă de ce e acuzat, încearcă să se liniștească. Alungă ideea mânios. Nu se poate. Atunci care-i motivul? Lângă el, bătrânul clatină blajin din cap. — N a venit! Își îndreaptă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să o excite, dar suficient de puțin ca să o facă să-l dorească. O dezmiardă, o palpează, îi încalecă trupul, însă nu o posedă. Trebuie să simtă și ea - femeia păgână - suferința pe care i-a prici nuit-o, să se perpelească înfometată, fără să aibă pentru moment dreptul la hrană, să aștepte, să se căiască, să merite ce va primi, să alerge după el pierdută în labirintul plăcerii, să nu cunoască drumul întoarcerii. Să nu-l mai părăsească niciodată. Observă cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
desfășurarea ceremoniei. S-a ajuns la momentul când măruntaiele trebuie pregătite în diferite feluri pentru a fi oferite altarului. O parte dintre ele fierb deja într-o oală plină pe jumătate cu apă. Altele, decupate după o tehnică specială, se perpelesc pe foc, înfipte în țepușe. Tiberius zâmbește furat de amintiri. În copilărie, își ajuta și el tatăl - în calitate de camillus - să oficieze acasă și în public. Chiar dacă sacerdoțiul nu este ereditar, fiii nobililor sunt pregătiți încă de mici pentru momentul când
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cerului. Chiar și speciile de copaci din țara sa sunt prezente în acest vis, deși nu le-a mai văzut de ani întregi. Stejari cu forme ciudate, stranii, transformându-se pe nesimțite în sălcii cu capetele plecate, în timp ce el se perpelește și se întoarce în somn. Visul acesta îl face să se trezească asudat și obosit, iritat că pădurile sale au căpătat așa o alură comercială, neghioabă. Ca un intermezzo. O comedie muzicală cu copaci. Înainte de-a apuca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
știu de la Lojă, Muir, cu care am lucrat În brigada antidrog și care e un corupt acceptabil și Considine, care pare OK. Deci s-ar părea că Însuși Toal conduce echipa asta care lucrează la cazul cioroiului dilit. Deși mă perpelesc ca curu pe dinăuntru când o văd aici pe vaca aia mică și prostuță de Amanda Drummond. Ce mama măsii caută ea Într-o echipă de criminalistică? Naș avea Încredere sopun saleagă nici draperiile de rahat pentru birou. De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
fost fericit când doctorii i-au dat voie să iasă din odaie, s-a împrietenit cu alți camarazi de prin celelalte saloane și mai mult stătea cu dânșii decât cu Bologa. Acuma, în așteptarea vizitei medicale de după-amiază, huzarul se perpelea ca peștele pe uscat, mai ales după ce toate sforțările lui de-a scoate o vorbă din Bologa au rămas fără ecou. ― Ce ai, Bologa? izbucni în sfârșit Varga, jignit. M-ai exasperat cu muțenia!... Nu mai vrei să vorbești cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pereții casei... 10 Doamna Bologa, care nu fusese acasă, află de la Rodovica, spre seară, că s-a întîmplat ceva și că notarul a plecat cu barba plină de sânge. Deși o muncea curiozitatea, nu avu curajul să întrebe pe Apostol, perpelindu-și îngrijorările numai cu servitoarea și vărsând împreună multe lacrimi ascunse, fiind sigură că "buzatul" (așa poreclise lumea demult pe Pălăgieșu) n-are să se astâmpere până nu-i va face cine știe ce rău domnișorului. Apostol se dusese puțin să se miște
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
a lui Anat, iar eu spun, numai în ochii tăi pare puțin lucru, în ochii lui este foarte grav, durerea lui este mare, dar ea râde, este mare pentru că el o amplifică, uită-te cum se folosește de ea, te perpelește în permanență la focul vinovăției, toată viața va trebui să te revanșezi față de el, poate ai impresia că el e vreun sfânt. Nu m-a înșelat niciodată, am încredere în el, nu îi poți evalua sentimentele, dar ea spune, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pat, să-i poată îngriji, să-i stea la cap și să-i răcorească cu batiste de olandă fierbințelile frunții. însă spre bucuria și nemulțumirea ei amestecate, stăpânul era sănătos ca un taur. Gândind cuvântul „taur”, roșise toată. Astfel se perpelea tânăra slujnicuță Măriuca și poate n-am fi pomenit acest fapt care ne-a îndepărtat o clipă de la firul poveștii noastre dacă el n-ar ilustra, mutatis-mutandis, tendința omului de jos de a vrea ceva situat mai sus. Extrapolată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ca de cățeluș care zgîrie cu lăbuțele În cutie. Poate Îmi juca feste imaginația... Nu-mi venea să cred că se poate sinucide. Ce să fac? Dacă s-a Întîmplat Într-adevăr astfel, Înseamnă că cei de la poliție o să mă perpelească fără milă. Ei or să mă bombardeze cu Întrebări, dar eu ce să le explic? Era absurd. Pot să le spun că am fost insensibil ca un porc ? CÎt despre poliție, singura explicație satisfăcătoare ar fi că l-am sîcÎit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
aperitiv simplu, dar foarte gustos, apoi felul întâi... La fiecare am băut câte un păhărel cu băutură fină, adecvată... Mai mult eu, că el nu bea. A făcut o excepție doar de dragul meu. Iar eu, în tot acest timp, mă perpeleam, mă ascundeam de el și de mine însămi, speriată să nu mă dau de gol. Nici nu știu ce gust a avut mâncarea până atunci. Urmăream pe ascuns cât de elegant folosește tacâmul ori șervețelul, cât de măsurat este în toate gesturile
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
galop de sănătate, cum spune vorba, un galop de fericire, cum l-am trăit noi. http://www.supliment.polirom.ro/teo/ „jurnal ldt.“ Ă lucian dan teodorovici „Un cal și alte dobitoace“ Problema cu calul e următoarea: cam pe când mă perpeleam eu de mama focului să aflu ce vrăji au mai făcut Dan Voiculescu și partidul său conservator, zappând pe diversele știri televizate și sperând să mă scot cu un subiect strong pentru articolul meu de „Supliment“, dau brusc de cal
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
o rugăciune. Mă întreb ce-i determină pe oameni să vină? Ce-i face să rămână și de ce le e atât de teamă să se ducă acasă? Poate nu se duc niciodată acasă și doar se ascund la plaja Venice, perpelindu-și veșnic pielea sub soarele neîndurător. Poate toți artiștii care dau reprezentații pe stradă aici au vrut cândva să dea lovitura. Din fericire, nu mi-am dorit niciodată să devin actriță. Cel puțin, nu de când eram copil. După ce am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Restaurantul e plin și e un loc de care se vorbește mult. Arome divine vin din zona bucătăriei. Îmi plouă în gură. Îmi chiorăie stomacul. Cu coada ochiului văd lista de deserturi. Prăjiturile cu brânză sunt fantastice. O să mă tot perpelesc hotărându-mă pe care să o aleg până mor. Ne așezăm și ne uităm pe meniu. Sunt atâtea opțiuni încât e aproape imposibil să te decizi. Hotărâtă să fiu cuminte, optez pentru o salată. De data asta pun un sos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
înțelegerii, raportată la propria sa persoană și nu se știe dacă schimbarea petrecută atunci cu ea nu avusese loc numai din dorința de a nu-i dezamăgi, ori poate, într-adevăr, se simțea capabilă de fapte deosebite? În tot cazul, perpelindu-se între zecile de întrebări care n-o sâcâiseră de loc până atunci, scormonind în orele lungi de nesomn, își declanșă mecanismul complicat al ambiției. Fusese ca o iluminare, ca o renaștere, micile dificultăți de zi cu zi își estompară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
smulse din locul unde era împietrită și, propulsată de o forță mai tare decât ea, alergă către ieșire. În timp ce cobora în goană scările, ascultă prin ușa rămasă larg deschisă hohotele hidoase ale Ninei, ce-i întunecau mintea. Toată noaptea se perpeli în așternut. Citește, citește, auzea vocea stridentă a Ninei, hai, citește. De jur împrejurul ei pluteau decupaje din reviste, divers colorate. Se chinuia să descifreze măcar titlurile, scrise cu litere mari, îngroșate, fosforescente, ce se stingeau de îndată ce se apropia de unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
întrecându-se unul pe altul în a-i oferi sfaturile lor competente, foarte interesați să afle și dacă în copilărie Nina suferise de tuse convulsivă. Și în timpul acesta, poate chiar lângă patul Ninei, o femeie, o prăpădită de anonimă, se perpelea în jarul întrebării, dacă mai scapă cu viață sau nu, dacă mai apucă să-și vadă copii lăsați acasă și nimeni nu se obosea să-i dea vreo lămurire, să-i dezlege șarada. Toate gândurile ținute acolo, sub cupola luminoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe două bilete gratuite la un concert și o invitasem pe Naoko. Ea abia aștepta să meargă la concert, mai cu seamă că se cânta Simfonia a IV-a de Brahms, pe care o iubea nespus. Din pricina Cavaleristului care se perpelea în pat, gata parcă să-și dea sufletul, nu m-am îndurat să plec din cămin și nici n-am găsit alt fraier care să vrea să aibă grijă de el. Am cumpărat gheață și am băgat-o în pungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ca să vadă mizeria În care ne băgase pe toți. Viața era crudă și meschină, și multe alte lucruri pe care se săturase de mult să le știe. Privirea ei Încețoșată a alunecat spre ecran unde Donald Trump al Turciei Îi perpelea acum pe trei dintre cei mai vinovați membri ai grupului care pierduse. Uniformele pe care le proiectaseră pentru echipa de fotbal se dovediseră a fi atât de Îngrozitoare, Încât până și cei mai binevoitori atleți refuzaseră să le poarte. Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
trecut-o la pierderi. Dacă iubești și nu ai eșecuri, nu ești om. Prin anii șaizeci mulți se ascundeau în pseundonime ca-ntr-o peșteră. Nu mi-a fost ușor, să-mi aleg și eu unul, cred că m-am perpelit vreo jumătate de an. Acum nu-mi displace Genaru, l-am încorporat și în actele publice, de familie, astfel că din 29 septembrie 1993 sunt cetățeanul Bibire-Genaru Ovidiu, un cod numeric personal și, uneori, pe bagajele călătoriilor mele un cod
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
faptul că... (,,Oare, ce prostii se vor mai fi spus?! Chestiuni scandaloase! Ia te uită!”) ...dumneavoastră nu dovediți întotdeauna, uneori nu dovediți niciodată tactul pedagogic necesar... (,,Natural, urmează fierberea în suc propriu, așa, ca să moară omul de curiozitate, să se perpelească, să se întrebe: ce o fi? De ce m-o fi chemat iar?”) ... unui cadru didactic cu reale calități didactice ca ale dumneavoastră... (,,Deci, avem și părți bune, tovarăși, nu numai carențe”)..., lucru peste care, cum ziceam, am trecut, vreau să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
a florilor, la zădărnicia Îmbrățișărilor de dragoste, la grozăvia spulberării sămînței, la neputința tigrului jigărit, la putregăciunea dinților din gură, la miliardele de frunze uscate așternute În păduri, la sfiiciunea puiului abia ieșit din găoace, la năprasnicele chinuri ale viermelui perpelindu-se la soare ca pe jăratec, la durerea despărțirilor, la grozăvia leprosului, la uimitoarea metamorfoză a sînilor femeii, la răni, la suferința orbului...“ Și deodată se văzu cum trupul muritor al lui Simon Magul putea fi văzut desprinzându-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
idol din von Hindenburg? — Ce dă naștere acestei situații? — Timpul, naiba s-o ia! Și istoricul. Ce bine-ar fi dac-am putea Învăța să considerăm răul drept rău, indiferent dacă e Înveșmântat În murdărie, monotonie sau măreție. — Doamne! Nu perpelim de patru ani universul la foc mic? Apoi a sosit și seara care avea să fie ultima. Tom și Amory, care dimineața se Îndreptaseră spre terenuri de instrucție diferite, pășeau ca de obicei pe potecile umbrite și aveau impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
94-95 ; 171, p. 118). Așa cum apar reprezentați într-un mare număr de biserici : Hurezu (1693), „Buna Vestire” - Rm. Vâlcea (1747), Poenile Izei - Maramureș (1794), Rotărești - Bihor (secolul al XVIII-lea) etc. În alte reprezentări iconografice ale „Judecății de Apoi” se perpelesc în „Râul cel de foc în veci”, alături de diverse păcate etico-sociale, și acelea ale „vrăjitoriei” și „slujirii idolilor”, ca în „Ikoana înfriko- șatei judecăți”, reprodusă de Simeon Fl. Marian (36, p. 456). Acest tip de reprezentări iconografice a fost influențat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]