732 matches
-
nu pricepe taina Învierii. Îi cheamă pe cei doi discipoli care, văzând giulgiurile Împrăștiate, „au crezut”, adică și-au dat imediat seama că Scriptura s-a Împlinit. Îndată ei pleacă, lăsând-o pe Maria Magdalena la ușa „tainei Învierii” tot atât de perplexă și de Încețoșată ca la Început. Ea nu-și dă seama, plecând de la indiciile din mormânt, că Isus a Înviat din morți. Stăruința ei Înlăcrimată va fi Însă recompensată: Isus Însuși i Se arată pentru a o consola și pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Ienicerii cu calpase de pâslă albă La finele lui Dechemvrie Turcii intră în Moldova? Soliman-pașa Solul papei și Veneției e în tabăra lui Ștefan Ștefan Vodă îl face boier pe Ionuț și-i dă moșie, el rămâne puțin uimit și perplex de noua situație. Ardealul e în sărbătoare după Podu-Înalt! 16 Ian. 1471. tăierea lui Negrilă Pah. și Isaiia Vist & Alexa stolnicu la Vaslui La 29 Aug. 1471 tăierea cinstitului cap al lui Sf. Ioan a fost mare cutremur, încât s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și veniseră ambii, de câteva ori, la noi la masă, cum și noi, În România, cu ani Înainte, chefuiserăm adesea În locuința lor, Împreună cu prietenul lor de-o viață, Ion Negoițescu! - și, la această abruptă Întrebare, eu m-am pierdut, perplex, și am renunțat la discuție; peste câteva zile, Însă, i-am propus o rubrică la Contemporanul - Ideea europeană, pe care a ținut-o, cu competența-i cunoscută, vreo doi-trei ani. M-am dus Însă „dincolo”, la noul sediu al Uniunii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o atare situație nu l-a împiedicat pe celebrul nostru Bulă să realizeze spectaculare salturi de la trambulină). După treaba cu piscina, avea să apară la "avizierul" cu anunțuri "de sus" o "directivă" care m-a lăsat și ne-a lăsat perplecși: "Jocul și joaca copiilor sunt interzise în ambasadă!" Trecând peste cacofonie, decizia mi se părea incalificabilă. Erau câțiva copii în ambasadă, trei sau patru, cuminți, bine educați și bine ținuți în frâu de către părinți, care-i speriau mereu cu... bau-bau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
robot", am încercat o ultimă soluție, solicitând să mi se dea numărul de telefon de la Prefectură, gândind că acolo o să găsesc un suflet caritabil care să o primească pe Doamna. "Robotul" avea să-mi comunice ceva care m-a lăsat perplex: "Domnule ambasador, nu am numărul de la Prefectură fiindcă noi nu colaborăm cu Prefectura". (N-am înțeles pluralul majestății, "noi" fiind primarul sau "robotul", sau și unul, și altul.) Am închis telefonul, gândind și eu "unica soluție înc-o revoluție". "Vizita bătrânei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
De aceea este foarte adevărat proverbul care spune că cel ce cîntă doar melodia speranței, se va împiedica după cîțiva pași. VALORILE TREBUIE SĂ FIE COMPATIBILE CU SCOPURILE Eram disperat. Cum de aveam atîtea datorii din moment ce cîștigam binișor? Am rămas perplex cînd am aflat în cele din urmă răspunsul la această întrebare. În adîncul sufletului meu nu credeam că a avea bani este un lucru bun. Îmi sabotam astfel propriul meu succes. Tatăl meu a trecut în lumea celor drepți după
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
București, nu era decît un organ de înregistrate, răsucea, împreună cu mine, pe toate părțile textul acestui acord care ne cădea, ca din cer, de la Roma, spre a-i înțelege forma și fondul, ca în cele din urmă să rămînem amîndoi perplecși și puțin convinși. Simțeam că erau unele dedesubturi, dar, în afara dorinței evidente a lui Averescu de a dobîndi un succes personal și, grație Italiei, un nou punct de sprijin pentru o politică românească externă mai degajată nu reușeam să le
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Împreună cu soții Ierunca și cu Țepeneag, În apartamentul soților Eliade și, țin minte, el mă asculta cu o atenție susținută, ore În șir. Era atât de delicat, de prevenitor, Încât nu mă’ntrerupea niciodată făcea uneori gesturi care mă lăsau perplex, cum era acela de a se ridica de fiecare dată când țigara mea ajungea aproape de filtru, atrăgându-mi atenția s-o arunc; În focul vorbirii, eu Îmi uitam gesturile, țigara, frazele - de altfel, eu nu sunt fumător, dar, În vara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
surpriză uimitoare! Oare cum s-a putut întâmpla asemenea aranjament? Pură întâmplare?, hazard ori că Cineva, acolo, Sus, dirija lumea! Apare soția în salon, cu dr. Stroie care, radiind de bucurie, spune: „Domnilor ofițeri, aveți o vizitatoare de inimă”. Rămân perplex în acest surprinzător moment; apoi bucuria de nedescris a celor ce ne regăseam după atâtea momente grele din vremuri și mai grele!!! Ne despărțisem, la mijlocul lui martie, la Priponești, cu trei luni în urmă. Mă condusese până la o anumită uliță
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
din spate și urcă la 8, unde locuiește ea... Dimineața următoare se trezește, duce gunoiul (de la 8 la parter), urcă din nou în lift și puterea obișnuinței ! urcă la 4 și sună ; nevastă-sa îi deschide, se uită la el perplexă și privirea îi rămâne agățată (detaliul care ucide) pe papucii cu pampon de puf, care tremură ușor. Sfârșit. Un scurtmetraj de 18 minute (putea fi mai scurt fără a pierde nimic, dimpotrivă) în care nu se rostește nici un cuvânt și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
soldaților opriți cu tren cu tot în gara Căpâlnița (găselniță care trimite probabil la Căpâlna și ale sale emblematice fete...). Armand Assante îl joacă așa cum ne imaginăm că trebuie să reacționeze un american într-o situație comparabilă : cu un aer perplex, blocat de absurditatea birocratică și provocat totodată să caute soluții nu tocmai ortodoxe de ieșire din blocaj. Pe lângă povestea geopolitică, există însă și un love story între fiica lui Doiaru, Monica (Maria Dinulescu, făcând cu dezinvoltură un rol care se
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
locului. „Se poartă“ dezin hibiția, lejeritatea ofensivă, egalitarismul plebeu. Bărbații trebuie să vorbească birjărește, femeile, băiețește, copiii, golănește. Îmbrăcămintea trebuie să fie vag deșelată, limbajul - deocheat, coafura - rebelă. În plus, orașul s-a umplut de mahalagii bogați, care își savurează, perplecși, avutul. Jeep-ul, care, la obârșie, era o mașină de teren, a ajuns să domine orașul ca un simbol al luxului. Au apărut și niște vehicule insectiforme - nu știu cum le spune -, amestec de motocicletă și tractor, care n au nici un sens
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
răspunderi publice, are extaze neaoșe dinaintea unor politicieni carismatici, e pus pe căpătuială și pe carieră. De multe ori, e zdrobit de propria importanță. Nu-i vine nici lui a crede că a ajuns unde a ajuns și e când perplex, când arogant ca un vechil în haine boierești. Efortul de a gândi logic îi provoacă inflamațiuni apoplectice și crampe stomacale. Când nu mai pricepe despre ce e vorba, se înfurie, țipă și fuge. E ticălos pentru că n-are criterii, pentru că
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
adevărații protagoniști. Rezultatul acestui exercițiu periferic e lumea în care trăim. Și o tipologie umană nouă, ubicuă, dezamăgitoare. Iată, spre exemplifi care, trei versiuni autohtone ale capitalistului de împrumut: 1. Proaspătul îmbogățit. Un fel de Al Capone du pauvre, încă perplex că e așa bogat, capabil mai curând să-și arate banii decât să-i folosească. În loc de urechi are o ghirlandă de celulare, în loc de creier, un iPod. A face afaceri e, pentru el, a fi băiat deștept, a fi șmecher, a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
el s-ar fi perpetuat o anumită răutate, dar nu a fost chiar așa. În primul rând, Calabria nu era încă un cleric, ci un simplu licean; pe de altă parte, rectorul, monseniorul Bartolomeo Bacilieri, și ceilalți profesori erau încă perplecși dacă să mai favorizeze ori să supună la o altă probă vocația acestui tânăr care se chinuia în studii și avea un comportament prea ascetic: «Era vreun tâmpit sau vreun sfânt în creștere? Atitudinea sa umilă și amabilă era rodul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și defectelor sale. Cei dintâi dădeau atenție faptelor concrete ale solidarității, sincerității, fidelității față de cuvântul dat, zelului față de aproapele, ale virtuților sociale autentice; ceilalți îl prețăluiau pe cântarul eficienței școlare, a ductilității inteligenței, a sănătății fizice. Ceea ce lăsa superiorii săi perplecși era felul său de a lucra umil și lămurit personal. Acel fel al lui de a vedea și de a judeca lucrurile totdeauna printr-un parametru supranatural. În anul doi de teologie, i s-a întâmplat să audă o dispută
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
decizia îți aparține. Dacă ai încredere, sfătuiește-te mai întâi cu cineva». Gigio, la acea cerere, a rămas o clipă gânditor și apoi cu simplitate a răspuns: «O voi întreba pe mama». La aflarea veștii acelei propuneri familia a rămas perplexă. Avea multă stimă pentru don Calabria, dar acea alegere părea angajantă și nelipsită de necunoscute. Apoi, învinși de bucuria care radia de pe chipul lui Gigio și determinarea sa, și-au dat consimțământul. Gigio avea 17 ani și era destul de matur
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
speriat și nu am vrut să accept acea sumă imensă. I-am spus să meargă la Verona să vorbească cu don Calabria». Au mers la Verona, au vorbit cu don Calabria. Don Calabria nu a tresăltat de bucurie. A rămas perplex. Se întreba ce voia Domnul. «Să ne rugăm împreună și să așteptăm», răspunse. Don Calabria, înainte de a accepta, voia să cunoască, prin rugăciune și sfat, dacă Domnului îi plăcea această ofertă și dacă ofertantul era împins de spiritul de gratuitate
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
bătrânețea sa. Trei mii de lire, făcute sul și legate cu o șfoară. Într-o bună zi s-a prezentat la San Zeno in Monte și a consemnat sulul de bani, rugând să-i fie primită oferta. Directorul a rămas perplex și a invitat doamna să se mai gândească la ceea ce voia să facă. „Nu vă gândiți la bătrânețea dumneavoastră?“. „Pentru mine, cât voi putea, am să muncesc. După, Providența va avea grijă“». E un sărac? « La poarta mânăstirii se prezintă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
don Calabria s-a înrăutățit. Nu mai vedea aproape deloc. Pe 17 și pe 28 ianuarie 1951 a fost vizitat iarăși de profesorul Trabucchi, care a recomandat internarea lui don Calabria într-o casă de îngrijire specializată. Confrații Consiliului erau perplecși. Don Calabria a fost înștiințat și a spus bombănind: «Merg, dar e ceva ce sufăr». Ne aflăm în momentul culminant al suferinței sale. Lui don Pedrollo i se destăinuia: «Dragă don Luigi, nu mai pot... E un zid de despărțire
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
umăr bîțîind suspect, cu o agendă ce se umple treptat de mîzgăleli pe care nimeni altcineva n-ar putea să le decodeze. E normal. Din asta trăiesc din privitul atent al filmelor. Pe de altă parte, după cum mă tot întreabă, perplex, redactorul-șef al uneia dintre publicațiile care cu omenie îmi întrețin iluzia că fac și eu ceva util pe lumea asta : ție asta ți se pare normal ? Ei bine, nu chiar. Nu, nu sînt întotdeauna singur. Da, unele dintre persoanele
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de exemplu, el deschisese cartea la prima pagină și începuse să traducă, de parcă nu se întâmpla nimic, în vreme ce obrazul în flăcări al lui Lillișu probabil că îi frigea urechea: "În anul 79 după Iisus Hristos, erupția Vezuviului..." Mica societate schimbă, perplexă, priviri furișate. Drace! Existau prin apropiere niște vulcani. Visează cât e noaptea de lungă. Probabil același vis, și dimineața se trezește cu un sentiment de frustrare, care era și al visului. Vrea să facă ceva, dar nu-și aduce aminte
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Într-un târziu, cineva invizibil deschise vizeta și le privi lung prin grilă. Silvia care, stând în plină lumină, nu-l distingea pe interlocutorul ei, explică precipitat ce le aducea acolo. Tăcere. Vizeta se închise. Se uitară una la alta perplexe: trebuiau să facă stânga-mprejur? Nu, după complicate manevre de încuietori și lanțuri, ușa grea se deschise și o călugăriță le invită să intre într-o încăpere austeră, cu pereții goi, ferestre care lăsau cu zgârcenie să treacă lumina și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în încăpere un aer răcoros, apoi s-a auzit ușa închisă încet, cu grijă. Cine să fie?!", mi-am zis, știind că Paul intra întotdeauna strigîndu-mi cîte un "salut, bătrîne!" M-am ridicat de pe scaun și m-am întors, rămînînd perplex. În fața mea, rezemată cu spatele de tocul ușii, stătea doamna Tamara: cizme negre, bine mulate pe picior, palton gri, guler mare, din vulpe argintie cu puf des, lucios și cu fire negre de păr țepos, al căror vîrf era alb-argintiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de privirea mea, rămîne cu mîna la ochelari. Nu-i nimic, rîd eu încet. Spuneți-i tovarășului Amariei, continuu, devenind grav, că peste cîteva luni, tovarășul care-i va lua locul o să mă primească... Secretara face ochii mari, privindu-mă perplex prin lentilele transparente. (Peste cîteva luni, cînd tovarășul Amariei va fi demis din funcție "pentru abateri grave de la normele de etică și echitate socialistă, trafic de influență și abuzuri pe linie de serviciu", întîlnindu-mă pe stradă, secretara mă va opri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]