644 matches
-
În acest proces de reflecție și acomodare, noțiunea de „război drept” sau „legitim” a rezultat cu incontestabilă frecvență. Or, tocmai împotriva acestor „capete dogmatice” ale creștinismului tradițional se revoltă astăzi relativiștii, propunând lectura culturii occidentale din perspectiva celor „excluși” sau „persecutați”. Aparent pios, un asemenea proiect hermeneutic nu pare să angajeze mari riscuri. Vocea celor abandonați s-ar cuveni - nu-i așa? - întotdeauna ascultată. Rămâne totuși o întrebare: din ce perspectivă și cu ce costuri? Este oare legitimă instrumentalizarea statului, atât
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
prim plan este însă ideea de martor<footnote Alfred C. Rush, „Spiritual martyrdom in St. Gregory the Great”, în Theological Studies, 23, 4,1962, p. 569-570. footnote>. Creștinii au adoptat expresia martir, în sensul de mărturie, faptelor și suferințelor creștinilor persecutați, care s-au numit astfel martiri de la cuvântul grecesc μάρτυρ, care înseamnă martor. Aceștia au dorit a se afirma ca și creștini, chiar cu prețul vieții pământești. Martiriul este deci o mărturie a credinței și modul cel mai evident de
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
pe nedrept și fără judecată, cu atât mai mult Dumnezeu înmulțește numărul lor”<footnote Actele martirice, Martiriul Sfântului și Prea Lăudatului Apostol Apollonius cel numit și Sakkeas, 24, p. 99. footnote>, adică numărul creștinilor. Într-adevăr, cu cât erau mai persecutați și mai torturați creștinii, cu atât mai mult creștea și numărul lor și „sângele martirilor hrănea din belșug pe atleții tot mai numeroși ai dreptei credințe, pentru că cei care urmau pilda înaintașilor intrau în luptă întăriți de pilda celor dintâi
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
cu o minciună, după cum zice d. Maiorescu, de au scris tendențios și neadevăr, scuza lor cea mare nu o găsești tocmai în tendința și neadevărul lor? Trebuie cineva să fie mai mult decât clasic pentru de-a pretinde de la acel persecutat, de la autorul condemnat la ardere de viu, ca, părăsit și scepticizat de dureri, să fie în toate drept, în toate nepărtinitori, ba poate și filantrop față cu inamicii săi de moarte. Cu toate astea, rămânem datori cu răspunsul la întrebarea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
paralizate și că urmarea va fi o paralizie generală. El e foarte melancolic și roagă pe miniștrii de a-l scăpa din starea plină de cruzime în care se află. Abdul Hamid, fratele său, are mania de a se crede persecutat, prin urmare începuturile unei periculoase boale psihice, iar Iusuf Izzedin fiul lui Abdul-Aziz e rahitic. Cum se vede Kalifatul e aproape nominal iar stăpânirea împărăției în mînile lui Mehemed-Rudgi Vizirul, a lui Midhat Pașa și a lordului Elliot, ambasadorul Angliei
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Vîrnav Liteanu a vorbit despre publicul român; discursul său au fost elegant și mult aplaudat de auditori. [30 septembrie 1877] ITALIA ["LUCRAREA D-LUI N. DENSUȘEANU... Lucrarea d-lui N. Densușeanu care tratează despre starea românilor de peste Dunăre, apăsați și persecutați deopotrivă atât de creștini cât și de păgâni, tradusă în limba franceză de d-nul Frederic Dame și purtând titlul, Les Roumains de Sud (Macedonia, Tesalia, Epir, Tracia și Albania) și însoțită de o cartă etnografică a fost trimisă și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
timpului și prin dezvoltarea social-economică, conținutul noțiunii stăpân a evoluat și chiar a degenerat în contrariul accepției inițiale, stăpânul ajungând, din protector, asupritor, privilegiat, acceptând și apoi pretinzând avantaje nemeritate. În același timp, stăpânitul, din proteguit ce era, devine supus persecutat, având mai mult, dacă nu chiar exclusiv, obligații decât drepturi. Că așa au evoluat lucrurile ne este demonstrat și prin „dreptul de dominium eminens al domnului ca supremul protector al supușilor săi” în concepția inițială ce l-a generat, dar
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
a sentimentelor anxioase de insecuritate sau de persecuție care creazaă o impresie de pericol, a ideilor delirante de autoacuzare, de otrăvire, de prejudiciu, de gelozie, hipocondriace, de misticism, de legitimă apărare, de revendicare sau răzbunare la cei care se consideră persecutați; pentru aceștia din urma se va acorda o atenție particulară în cazul desemnării nominale a persecutorilor. Se va ține cont, de asemenea, de atașamentul afectivo-emoțional intens la delir sau ideile delirante, cât și de accentuarea ideilor delirante cu exaltări reacționale
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
păgâni, se ascundeau de fapt demonii, care aveau dorința ca oamenii să se închine lor, nu lui Dumnezeu. Demonii comunicau păgânilor prin oracole să ucidă pe creștini. Creștinii au adoptat expresia martir, în sensul de mărturie, faptelor și suferințelor creștinilor persecutați, care s-au numit astfel martiri de la cuvântul grecesc μάρτυρ, care înseamnă martor. Aceștia au dorit a se afirma ca și creștini, chiar cu prețul vieții pământești. Martiriul este deci o mărturie a credinței și modul cel mai evident de
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
că nu neg profunda diferență dintre cele două cărți, una care rezidă în cea mai întunecată dintre epoci în Piatra filozofală și de asemenea în faptul că Hadrian este mai mult sau mai puțin atotputernic și Zenon este obscur și persecutat, dar am sentimentul profund că este o problemă legată de două etape ale aceleiași călătorii, și aceasta este fără îndoială ceea ce explică faptul că aș fi putut visa să scriu aceste două cărți în același timp în jurul vârstei de douăzeci
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
cuvinte, ci a dus datoria față de cei în numele cărora vorbește până la grija pentru aspecte financiare. Soljenițîn a făcut un lucru fără precedent, direcționând toate încasările din întreaga lume provenite din vânzarea acestei cărți în "Fondul social rus pentru ajutorarea persoanelor persecutate și a familiilor lor", creat de el. 30 A. Soljenițîn, Arhipelagul GULAG, vol. I, ed. cit., p. 19. 31 Idem, Arhipelagul GULAG, vol. II, ed. cit., p. 137. 32 Silvian Iosifescu, Literatura de frontieră, Editura Enciclopedică Română, București, 1971, p.
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
evoluție îndelung, zeița Isis devenise Magna dea, marea zeiță, care a adus omenirii civilizația și cultura. Era considerată ca fiind cea căreia i se datorau arta agriculturii și descoperirea scrisului, stăpâna navigației, fondatoarea dreptului și a ordinii statale, protectoarea celor persecutați și eliberatoarea din orice situație nedorită. În cultul misterelor prin care era venerată, această cinste revine prioritar soțului ei Osiris, anticul zeu egiptean al vegetației, care moare și învie, după cum ne arată simbolic semănarea și germinarea anuală a cerealelor. Moartea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pătimit o persecuție ce urmărea să elimine în special călăuzele Bisericii. Prin aceasta s-a întrevăzut că în lupta împotriva creștinismului nu mai era suficientă vechea legislație, menită să lovească creștinii individual, ci s-a intuit că noua religie trebuia persecutată ca și instituție. După o perioadă inițială de toleranță, împăratul Valerian (253-260) și-a schimbat atitudinea față de creștini, probabil și din interese economice, din moment ce finanțele statului trebuiau consolidate. Toate frontierele erau amenințate de barbari și era necesară implicarea întregii armate
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
7-12) în urma unor semne miraculoase săvârșite de Paul la Pafos, în fața lui. Atitudinii inconfundabile a Bisericii timpurii i s-ar putea opune Predica de pe munte care, ilustrând decalogul moral al creștinului, impulsionează virtuțile nicicând recunoscute până atunci celor umili, celor persecutați, celor drepți, celor puri și blânzi, înălțați la rangul eroi ai noii lumi spirituale create de Cristos. A șasea fericire: Fericiți făcătorii de pace, pentru că ei se vor numi fiii lui Dumnezeu (Mt 5, 9) se referă la pacea individuală
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a săracilor, a celor inapți de muncă, a prizonierilor și a celor condamnați la muncă în mine; respectul față de cei morți; protejarea sclavilor, a celor ce muncesc și a dreptului de a munci; ospitalitatea față de frații străini și ajutorarea comunităților persecutate. 3. Misiunea soldaților creștini în cadrul Bisericii Prima și cea mai nobilă îndatorire a soldaților creștini era recunoașterea reciprocă, astfel încât, în cazărmile lor, fiecare soldat își cunoștea proprii camarazi, fapt mărturisit de Tertulian ce ilustrează organizarea timpurie a Bisericii. Cunoașterea reciprocă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
iertat niciodată lui Nero atât masacrul câtorva sute de creștini, lucru obișnuit în toate puterile absolute, cât și faptul că a dezlănțuit împotriva creștinilor o metodă de luptă sălbatică, neaplicată până atunci față de alte religii străine; creștinismul fiind cea dintâi persecutată dintre toate (religiile), fapt ce a sancționat incompatibilitatea conviețuirii socio-politice a Bisericii creștine cu Imperiul. Pentru anumite împrejurări ale vieții sale, pentru a pune într-o lumină reală fapte de detaliu, trebuie să procedăm prin deducție și prin excluziuni, întrucât
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
creștinismul, cu excepția câtorva acțiuni trecătoare în favoarea Bisericii, a fost considerat inițial creștin, iar mai apoi trădător datorită caznelor la care i-a supus. Cei mai mulți s-au refugiat în pustiuri ori s-au ascuns prin munți, mergând după episcopii și preoții persecutați asemenea soldaților. Ambele categorii, bisericească și militară, formau opoziția cea mai solidă în calea planurilor lui Licinius. Presiunea exercitată de această prigoană a dus la îngroșarea unei mișcări pacifiste care își află originile la începuturile tetrarhiei (293), iar continuitatea până la
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
poartă numele Montessori, nu este numai o inventie a ei, ci o metoda științifică(cu observare și experiment științific) aplicată de ea În domeniul educației În familie și În școala”. Din nefericire, În 1934 dr. Montessori a Început să fie persecutata, Întâi În Italia și apoi În Germania, din cauza principiilor non discriminatorii și umanitare pe care le practică În munca să. Toate școlile Montessori au fost Închise și activitatea montessoriană interzisă. În Germania, cărțile dr. Montessori au fost arse. În aceste
Idei pentru învăţământul simultan by Creţu Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/1212_a_1922]
-
60 (18); familia și lecturile (18-20); Facultatea de Filologie a Universității din București, Engleză, 1956 (20); literatura "obsedantului deceniu" și "realismul socialist" (21-22); veselie în anii '50, bășcălie, petreceri (22); formele alternative de socializare și memoria lor (23); adaptarea categoriilor persecutate (23-24); memorialistica românească după '89 (24); tranziția din jurul anului 1958 (25); Cercul literar (25-26); rebeliunea de la mijlocul anilor '60 (26); "liberalizare", închidere, plecări de intelectuali (26-27); cei care au rămas ("rezistența prin cultură") (28-29 ); un umanism românesc după al Doilea
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
jumătate în provinciile din Imperiul Habsburgic/ Austro-Ungaria) lumea românească de lumea occidentală. V. N.: Așa cred și eu. Într-adevăr, pe mine mă interesează foarte mult această supraviețuire și continuitate și modurile în care au reușit să se adapteze categoriile persecutate. Călinescu, în romanele lui postbelice, face uneori sugestii în această direcție. După părerea mea, clasele mijlocii și superioare au dat dovadă de energie, de ingeniozitate, de adaptabilitate, s-au orientat destul de bine. Părinții făceau sacrificii uneori enorme, pentru ca progeniturile să
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
asemănătoare. Ce m-a frapat la acești oameni? Ce descoperire am făcut? În primul rând că erau puțin sub nivelul radarului public, adică pătrundeau din când în când în presa publică, dar rămâneau marginalizați, erau priviți suspicios și erau și persecutați. Mulți au petrecut o perioadă mai lungă sau mai scurtă la pușcărie și în orice caz au trecut prin perioade lungi de tăcere, de interdicție de publicare. A trebuit să treacă mult până când s-au afirmat pe deplin. Găseam la
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
fost instalați oameni de încredere. Așa am asistat la o dublă luare în stăpânire a Bisericii Ortodoxe. Au existat desigur un număr de credincioși, cler de rând, mistici, intelectuali care au suferit, au pierit în închisori sau au fost altfel persecutați, de multe ori lichidați; alții șiau găsit căi mai lăturalnice de ași păstra vie credința. Exista, nui așa, un acord tacit sau explicit între stat și Biserica Ortodoxă. Statul admite o autonomie lăuntrică, pe chestiuni strict, dar foarte strict spiritual
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
asta o seamă de lucruri. De pildă: în cele mai multe țări ale lumii balanța înclină clar spre puterea centrală, America e o excepție, unde există încă un anume echilibru între individual și central. Sau: în țările apusene, religia e marginalizată, uneori persecutată, în America în schimb vedem o bogată dialectică, fie ea și adesea conflictuală. "Multiculturalismul" post-modern declanșează la noi în America reacții și soluții ingenioase, e subiect de discuție liberă, iarăși spre deosebire de multe alte țări. Inventivitatea tehnică, intelectuală, mai ales socioeconomică
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
deosebită valoare, fiindcă, în afară de cel care istorisește pătimirea Sfântului mucenic Emilian la Durostor, este singurul cu care literatura hagiografică dobrogeană se poate mândri. El ne luminează pagini întregi din viața religioasă a Dobrogei în vremea când creștinismul era nu numai persecutat, dar reacția oficialităților împotriva lui atinsese cote maxime”. Pentru o mai completă edificare în problema istoricității Sfinților martiri Epictect și Astion în vremea împăratului roman persecutor Dioclețian (284 - 305), la Halmyris, în Scythia Minor (unde au pătimit) și a autenticității
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
către victimele de război, refugiați, victimele bombardamentelor. Lupta împotriva mizeriei înspăimîntătoare a fost pentru ei o preocupare permanentă pe timpul ocupației ca și după eliberare. Episcopii nu s-au limitat doar la a asigura sprijinul. Ei i-au protejat pe cei persecutați, fie că era vorba de evrei sau de cei din Rezistență, deschizîndu-le mănăstirile și episcopatele, așa cum a făcut papa Pius al XII-lea la Roma, cînd a intervenit pe lîngă autoritățile ocupanților pentru a împiedica represaliile. Aceste acțiuni duse cu
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]