274 matches
-
a coreligionarilor acestora, comportându-se într-o manieră destul bolnăvicioasă. În persecuția sa i-a întrecut prin exigențe Dioclețian și Galerius pentru că, după ce a actualizat o largă și crudă epurare în armata sa (298-302), a rămas în tradiția creștină drept persecutorul prin excelență al militarilor creștini, mult mai numeroși în legiunile sale, decât ale celorlalți doi. Din mărturiile panegirice ale lui Lactantius și Eusebiufață de Constantius I Chlorus (305-306), care nu i-a persecutat pe creștinii, deși erau numeroși și pe
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
acuzați la scurt timp de inițiatorii persecuției dioclețiene de a fi creștini, au fost iarăși arestați și condamnați la moarte. Toate acestea ne confirmă auguștii și cezarii tetrarhiei nu au avut un criteriu unic pe durata persecuției și că fiecare persecutor își dirija acțiunea proprie într-un mediu specific. Maximian a lovit cu precădere soldații; Dioclețian a persecutat îndeosebi episcopii și ecleziasticii, respectând persecuțiile precedente (ale lui Decius și Valerian) care au lovit mai mult în episcopii orientali și africani decât
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a ținut ușor suspendat și astfel fericitul martir înotând, din câteva mișcări complete ale brațelor l-a trecut ajungând pe celălalt mal. Cu pas emoționat a intrat în întăritura publică și a mers până la râul Iares unde, fiind capturat de persecutorii săi și cu mâinile legate la spate a fost condus acolo unde se venerează mormântul sfântului. Aici, lovit de o furie dezlănțuită, a căzut ucis. Câțiva creștini buni și unii soldații din prezidiul orașului l-au înmormântat nu departe de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de aureola martiriului, pentru că nici nu voia să pornească un război pe față. Căci toți, zicea el, vor zbura spre martiriu ca albinele. Atitudinea sa era alimentată și de superstiție: deși se temea să nu riște sfârșitul tragic al celorlalți persecutori, n-a putut să se elibereze nicidecum de soarta lor, murind pe câmpiile Persiei, la Ctesiphon (363). Repugnându-i ideea de a trece în istorie cu numele de tiran, a evitat să cadă în excesele lui Dioclețian, și a dezlănțuit
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
modernism bastard" și de apelul la ""știința" naturalizată, materialistă [...], de ficțiunea sa cu privire la "sângele" special"470 al arienilor, toate acestea îl conduc pe Hitler la asumarea unei "noi identități" care, desigur, face ca "vechea identitate" să devină echivalentul simbolic al "persecutorului" (în termeni freudieni, ai "tatălui "rău""). O dată ce dobândește sprijin organizațional, însă, rolurile se inversează: din persecutat, Hitler devine persecutor, desigur, pe temeiul mandatului său autogarantat de a "distruge distrugătorul"471. Kenneth Burke meditează, îndelung, la faptul că destinul lui Hitler
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
acestea îl conduc pe Hitler la asumarea unei "noi identități" care, desigur, face ca "vechea identitate" să devină echivalentul simbolic al "persecutorului" (în termeni freudieni, ai "tatălui "rău""). O dată ce dobândește sprijin organizațional, însă, rolurile se inversează: din persecutat, Hitler devine persecutor, desigur, pe temeiul mandatului său autogarantat de a "distruge distrugătorul"471. Kenneth Burke meditează, îndelung, la faptul că destinul lui Hitler ar fi putut fi unul diferit: cum, la început, îl preocupau artele plastice, apoi arhitectura, evident, aptitudinile sale artistice
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
o insesizabilă trecere de la teluric la uman, autoarea folosește metafora desfrunzirii drept punte de trecere între cele două medii. Desfrunzirea este un atribut al toamnei, dar și al perioadei de sfârșit a vieții, care poate fi generată de univewrsul sufocant persecutor, în care aceasta trăiește. Identificarea cu natura se realizează, astfel, nu numai în bucurie, ci și în tristețe. Deconstruindu-și propriul canon, în care natura este atașată vârstei lipsite de griji a copilăriei, autoarea reconstruiește un alt canon, în care îi
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de persecuția comunistă, "instaurează" la scriitorii subversivi metafora opacă. Ninsoarea simbol clasic al purității și al luminii este reconsiderată în poezia Anei Blandiana, întruchipând tăișul ideologie comuniste. Ura se alătură oximoronic a tot ce este frumos, aducând dezbinare în prezentul persecutor. O ultimă încercare de întoarcere către vârsta începutului se dovedește zadarnică, drumul ducând spre moarte: Tot tineri și frumoși fără-ncetare,/ Mereu împleticiți în lungi priviri,/ Vom fi jertfiți mereu pe-alte-altare/ și neacasă, veșnic nicăiri?// Apleacă-te pe brațul meu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Totdeauna e ieri./ Aceeași spaimă că n-o să plouă/ Sau c-o să plouă prea mult/.../ Războaie-ncepute de alții/ În care eroic luptăm/ Neatenți și tăcuți/.../ Grădina suspendată/ De zborul uituc al norilor/ Și de vântul distrat". (În sufletul țării). Contextul persecutor din țară ("Aceeași spaimă că n-o să plouă/ Sau c-o să plouă prea mult/.../ Războaie-ncepute de alții/ În care eroic luptăm/ Neatenți și tăcuți") reconstruiește noi realități, diferite de cele de la începuturi, singurul care este la adăpost fiind interiorul, care
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și de revendicare. Persoana în cauză are convingerea că trăiește într-o lume ostilă, că cei din jur o urmăresc, o suspectează, complotând chiar împotriva sa. Acest fapt îl face pe individul respectiv ca din presupus persecutat, să devină adesea persecutor, recurgând la reclamații, plângeri, violențe verbale și chiar la acte de agresiune corporală. Din categoria unor astfel de oameni se recrutează așa-numiții procesomani, care asaltează organele judiciare cu nenumărate sesizări și reclamații, și care aduc climatele familiale și profesionale
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
concesii sau să sacrifice ceva. Imaginea perceptorului semnifică obligația de a-și plăti datoriile, de data aceasta față de societate, și amintește, prin urmare, de datoriile și de obligațiile pe care le are subiectul față de ceilalți. În inconștient, perceptorul are rolul persecutorului. Perceptor și impozite pot așadar reprezenta și tendințele paranoide ale celui care visează. Vânzătorul, în vis, personifică deținătorul puterii. Revelează adesea prezența unei legături de aservire, a unei situații de dependență: ceea ce îl interesează pe cel ce visează este în
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
un interpretator teoretic și speculativ. Paranoicul excitat este dimpotrivă, un tip hiperactiv, care nu se oprește la „a interpreta”. El se apără, acționează și contraatacă pentru a-și „susține” propriile sale idei. În această grupă intră următoarele tipuri de paranoici: persecutorii, cverulenții (certăreții sau scandalagii) și pamfletarii. 2) Grupa ipohondriacilor Pentru Boisier de Sauvage, aceasta reprezintă „o boală cronică în care bolnavul își imaginează că este în pericol de moarte datorită faptului că prezintă palpitații ale inimii, eructații, barborisme sau alte
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tipul „gândirii dereiste” (E. Bleuler). În cadrul acestor constituții pasionale de factură patologică, M. Dide și P. Guiraud, disting două grupe principale: 1) Pasionalii egoiști Din punct de vedere clinico-psihiatric, această categorie de indivizi realizează tabloul „psihozei revendicative” de tipul „persecutat - persecutor”, procesivii, cverulenții etc. Psihopatologia persoanei revendicativului este caracterizată prin următoarele trăsături: hipertrofia Eului, sentimentul imperativ al luptei împotriva nedreptăților îndurate, excitația hipomaniacală, manifestată sub forma unei stări afective de ardoare și euforie. Ca varietăți clinice se citează următoarele: delirul de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
confuzia e voită, cu intenția de a diminua importanța acreditării academice ca atare). Deși aparent inofensiv, Lică joacă în plan narativ rolul de agent al intrigii, iar la nivelul întregului ciclu romanesc el este eroul negativ prin excelență, rivalul și persecutorul ascuns sub masca binefăcătorului (alt truc specific melodramei), care încearcă să-l manipuleze pe Bizu, modelându-i din umbră destinul. De pildă, atunci când Bizu se hotărăște în sfârșit la o carieră și solicită un post de profesor, Lică se eschivează
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
pagini întregi din viața religioasă a Dobrogei în vremea când creștinismul era nu numai persecutat, dar reacția oficialităților împotriva lui atinsese cote maxime”. Pentru o mai completă edificare în problema istoricității Sfinților martiri Epictect și Astion în vremea împăratului roman persecutor Dioclețian (284 - 305), la Halmyris, în Scythia Minor (unde au pătimit) și a autenticității datelor Actului martiric din textul hagiografic ajuns până la noi, trebuie să luăm în considerare și mărturiile arheologice dobândite până în anii noștri, care sunt prețioase elemente în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cu Întruparea Mântuitorului Iisus Hristos. Spre deosebire de alți Sfinți Părinți și scriitori bisericești care începeau ciclul pascal de la unii împărați romani, Dionisie Exiguul afirmă următoarele: „Eu n-am voit să pun la baza ciclurilor mele amintirea acelui om fără de lege și persecutor (Dioclețian), ci mai degrabă am ales să socotesc anii de la Întruparea Domnului nostru Iisus Hristos, pentru ca astfel să fie tuturor mai cunoscut începutul nădejdii noastre și pentru ca să apară mai clară cauza răscumpărării neamului omenesc, adică Patimile Mântuitorului nostru”. Datorită rigorii
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și a lui Liciniu (308-324). În timpul acestor prigoane, au fost urmăriți, torturați și supuși la cazne inimaginabile pentru credința lor un număr mare de creștini care refuzau să se închine idolilor păgâni și să le aducă jertfă. Scopul urmărit de persecutori consta „în înfricoșarea celorlalți creștini, sperând astfel într-o părăsire totală a credinței creștine. În realitate însă, aceste pătimiri nu făceau decât să-i întărească și mai mult în credință, să-i determine și pe alții să îmbrățișeze creștinismul și
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
cartea a noua, Introducere, în PSB, vol. 41, p. 828. footnote>. Prigonitorii, însă, s-au aruncat cu furie oarbă împotriva creștinilor, dar persecuțiile lor împotriva următorilor lui Hristos au avut ca rezultat vădirea unei întregi cete de mucenici. Toată ura persecutorilor, toată uneltirea, toată sălbăticia „au pierit mai ușor decât o pânză de păianjen, s-au destrămat mai repede decât fumul, s-au împrăștiat mai degrabă decât praful ... Astfel Biserica s-a îmbogățit cu aceste comori vii și nemuritoare care, nu
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
Editura IBMBOR, București, 1986, p. 537. footnote>. Dacă în acest mod al promisiunilor deșarte și al adulațiilor, creștinii nu au cedat, prigonitorii au recurs la chinuirea trupurilor lor, uneltind și scornind suplicii inimaginabile. Însă mucenicii i-au înfruntat pe acești persecutori cu forța credinței în Hristos și un curaj pilduitor pentru toate generațiile de creștini de pretutindeni și dintotdeauna. În Actele martirice sunt nenumărate astfel de episoade paradigmatice: „Probus zise: «Ori aduci jertfă, ori te pun la chinuri». Montanus răspunse: «Mă
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
prezenta ceva din spiritul epocii martirilor și de a înțelege sfințenia creștină în proprii termeni<footnote Gerald Bonner, op. cit., p. 15. foootnote>. Și în timpul nostru, problema mărturisirii dreptei credințe este una de actualitate și arată că pot fi și astăzi persecutori și martiri ai credinței. Sunt unii care se depărtează de la izvorul curat al Ortodoxiei și îmbrățișează diverse ideologii, pseudo-credințe, alții sunt prinși în mrejele relativismului sau sincretismului religios, iar alții cad pradă patimilor care îl despart pe om de Dumnezeu
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
-și exercita autoritatea în sensul enunțat, relația pedagogică se poate transforma pentru unii elevi în factor perturbator al personalității lor, ducând la inadaptare școlară, abandon școlar, crize psihologice grave. Imaginea „profesorului zbir“, a „profesorului Sfinx“, a „profesorului rigid“, a „profesorului persecutor“, a „profesorului neînțelegător“, a „profesorului subiectiv în aprecieri și tratamente“ ca expresii ale abuzului de autoritate din partea profesorului sunt tot atâtea surse de „inducție afectivă negativă“ (M. Golu, 1993,p. 152) asupra elevului care fac să eșueze relația pedagogică și
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
strămutate În Italia și În zonele germane și austriece ocupate de aliații vestici. În 1951, Convenția Europeană a Drepturilor Omului a consacrat protecția la care aveau dreptul străinii refugiați, punându-i În sfârșit la adăpost de Întoarcerea forțată În mâinile persecutorilor. Rămânea o singură Întrebare: ce urma să se Întâmple cu ei? Refugiații știau exact ce voiau. „Sunt dispuși să meargă oriunde pe fața pământului, numai acasă nu”, scria Genêt (Janet Flanner) În The New Yorker, În octombrie 1948. Dar cine
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cerebral), cât și a investigației sociale. Aplicarea criteriilor de diagnostic clinic și funcțional pentru evaluarea capacității de muncă propuse de INEMRCM. TULBURAREA PSIHOTICĂ INDUSĂ DE ALCOOL Criterii de diagnostic clinic: - halucinații auditive sau polisenzoriale; - idei delirante, în special de tip persecutor; - agitație psihomotorie sau stupoare; - anxietate marcată; - prezența unui grad de obnubilare a conștiinței, fără a atinge caracterul unei confuzii grave. Diagnostic funcțional Se elaborează prin aprecierea clinică a intensității simptomatologiei conform criteriilor de diagnostic DSM-IV-TR, în urma examinării psihologice, paraclinice, somatice
EUR-Lex () [Corola-website/Law/232814_a_234143]
-
clinice și funcționale centrate pe aplicarea GAFS (Global Assessment of Functioning Scale) - vezi secțiunea III. TULBURAREA PSIHOTICĂ INDUSĂ DE UTILIZAREA SUBSTANȚEI PSIHOACTIVE (ICD 10: F1X.5) Criterii de diagnostic clinic: - halucinații auditive sau polisenzoriale; - idei delirante, în special de tip persecutor; - agitație psihomotorie sau stupoare; - anxietate marcată; - prezența unui grad de obnubilare a conștiinței, fără a atinge caracterul unei confuzii grave. Diagnostic funcțional Se elaborează prin aprecierea clinică a intensității simptomatologiei conform criteriilor de diagnostic DSM-IV-TR, în urma examinării psihologice, paraclinice, somatice
EUR-Lex () [Corola-website/Law/239799_a_241128]