731 matches
-
în ideea fragilității omului-insulă (un Sisyf camusian) care, ne-în-stare să-și domine existența, se lovește de zidurile absurdului. Peste ultima parte a poemului revine zâmbetul. E un mod de a conchide că invazia tragicului nu anulează esențialul: lumea merge înainte, perseverând în în-singurare și așteptare: Și m-au cuprins mâini ușoare, De colonelese și domnișoare Și unde-am fost spălat și uns Cu alifii conținând leac ascuns. Și înveșmântat fost-am în pânză scrobită Când m-a-ntrebat cu o voce vâslită Bătrânul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
toată lumea știe, Se construise o academie Din șindrilă, șipci, din paie, Pentru examenul de dăndănaie... Izbește aici o retorică a gratuitului, o anumită allegria, atitudine neaderentă imersiunilor în abisal. Fixat într-o atitudine superior-bonomă, perceptivul netemător de paradox și contrasensuri perseverează în fabulos inventând o lume de panopticum, în lumină rece. Asistăm la o inteligentă comedie a cuvintelor; gravității comune i se contrapune un arrière-plan hazliu, nu și o adâncire (ca la "balcanicul" Ion Barbu) în freamătele ființei. Remarcabil adesea, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
rime încrucișate, urmate de un distih; totul în decasilabi. Derogări de la normele italice erau de găsit, în continuare, la Baudelaire, la Verlaine și Rilke, mari sonetiști. De la Eminescu se cunosc douăzeci și șase de sonete, unele dintre ele capodopere. A perseverat întru sonet, se cunoaște, ieșeanul Mihai Codreanu, parnasian declarat, autor al unui dublu sonet (cu aer baladesc), Povestea păsărarului, și al unui sonet pe rime date, Sonet care surâde. Audiență largă au avut Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
credințelor și a ideilor religioase, textul (cîntec, baladă, colind, legendă), ca discurs verbalizat și distinct, se înscrie în direcția unei metafizici mai speciale. Discuția poate avea înțeles, cu condiția să fie depășită investigația de tip etnografic, în care s-a perseverat pînă nu de multă vreme. Ea a dus la confuzii și la simplificări nedorite. Lectura strict literală a complexului de forme poetice, identificarea unor amănunte ce privesc viața oieritului, nu trebuie nesocotite; ba sunt necesare pînă la un anume punct
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
nivel individual sau colectiv, așa cum se crede în tradiție, dacă șuvoiul de lacrimi „provoacă” efecte meteorologice raportabile la magia imitativă, toate acestea sunt reglementate prin plînsul ca necesitate. Odată criza depășită, plînsul iese din rol. Nimeni nu-și permite să persevereze, pentru că riscă să cadă în zona rizibilului, alături de prost și de nebun. Rîsul și plînsul sunt dictate, așadar, de împrejurări anume. Ecclesiastul avertizează și el în acest sens: „Pentru orice lucru este o clipă prielnică și vreme pentru orice îndeletnicire
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
luminile orașelor italiene, pe unde trecuseră, cu multe decenii în urmă, familii de domnitori și de cărturari valahi, uneori cu dezinvoltură, ca la ei acasă: movilești, cantacuzini, cantemiri, brâncoveni. În ce-l privește pe Alecsandri, nu cred că trebuie să perseverăm în a-l privi jucînd pe o singură carte. E drept, își punea masca, după gustul saloanelor, să arate „vesel și ferice”. Dar omul își purta, totodată, întristările și dramele. Îl cuprindeau la masa de scris și nu erau nici
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
nealterată structura artistică și fondul emoțional; ele încă erau considerate a fi contribuția vie a creatorilor de geniu care au viețuit în timpuri imemoriale. Se căutau sensurile ascunse ale termenilor, ca în magie și, probabil, omul romantic avea motive să persevereze în restaurarea valorilor. Tocmai în acea vreme valorile fundamentale, de tip calitativ: adevărul, binele, frumosul treceau printr-o îngrijorătoare deteriorare. Cartea lui Rosenkranz, Estetica urîtului, era deja bine cunoscută intelectualității europene. Pe de altă parte, Jules Michelet scria admirativ în
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
zonă la alta. În caz contrar, aplicăm aceeași grilă și Mioriței și unei balade cu tematică voinicească ori amestecăm ritualurile funerare carpatice cu ale dogonilor sau ale populației din Bambara. Școala antropologică engleză de la 1900 a falimentat tocmai pentru că a perseverat în a aplica mecanic modele ale culturii orășenești, de ultima oră, asupra celei „primitive”; teoria „prelogismului” a lui Lévy-Bruhl a avut adversari pentru că era aplicată uniform tuturor colectivităților care nu cunoșteau scrierea la nivel de massă. Nicolae Panea și Mihai
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
transpuneri, din Schiller, Racine, Max Frisch, care au reprezentat în epocă momente consemnabile, iar pentru scrisul propriu nutrimente fertile (cazul Emily Dickinson îi atrage chiar o comparare flatantă). A scris și un poem dramatic, Fata apelor (1954), dar nu a perseverat în dramaturgie. I s-au publicat versuri în reviste din Iugoslavia, Cehoslovacia, Ungaria, SUA și a fost inclusă în antologii editate în franceză (Alain Bosquet), italiană (Mario de Micheli), greacă (Iannis Ritsos), spaniolă (Pablo Neruda), rusă (Iuri Kojevnikov) ș.a. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
după cei doi ani în care tinerii au așteptat să obțină fie el un pașaport de a o întâlni pe Julia în Republica Vandana de Nord, fie ea pentru a mai putea veni o dată în Republica Vandana de Sud. Cine perseverează câștigă! Frumoasa domnișoară Julia Zimberlan, la doar douăzeci de ani a primit sublima viză și, tremurând de emoție, a plecat să-l întâlnească pe Raul B.. Inima îi bătea cu putere: "Oare o mai așteaptă Raul? Oare n-a găsit
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
de căsătorie. Dacă nu s-a putut căsători nici la cinzeci de ani, domnișoara Julia a sperat s-o poată face măcar la șaptezeci și cinci. Timpul a trecut nemilos, dar Julia și Boby s-au dorit și mai mult. Iar cine perseverează câștigă! N-a fost să fie la șaptezeci și cinci de ani, însă s-a întâmplat la nouăzeci și opt! La exact optzeci și doi ani de când l-a cunoscut în excursia din programul "Prietenia nu cunoaște granițe" pe Raul B., adică
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
că psihologia se ocupă de „micuțisme” și nu are acces la Idee, la Conceptul care fondează. Chiar dacă i s-a Înrădăcinat atunci gândul deprimant că psihologia e o disciplină a faptului mărunt, a demisolului cunoașterii, a semiîntunericului și obscurității, a perseverat, s-a Încrâncenat, a făcut pactul cu psihologia. Prin literatură, din nou ca Pavelcu (curios, și el basarabean și maestru al limbii), pe care nu l-a descoperit Încă, privește de acum altfel lumea, viața, oamenii, „făcăturile” destinului În care
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
sarcini mai complexe, îi folosește cu titlul de persoane-resurse pentru ceilalți colegi ai lor. - Poate diagnostica dificultățile deosebite ale unui elev, poate alege intervențiile adecvate și, la nevoie, poate elabora un plan de intervenție personalizat. - Încurajează elevii în dificultate să persevereze și să-și constate progresul. 4. Folosește cu bună știință procedeele și rezultatele evaluării formative și evaluării sumative. - Respectă și aplică politicile în vigoare la Comisia școlară și în școală în materie de evaluare a cunoștințelor. - Alege instrumente de evaluare
Politici educaţionale de formare, evaluare şi atestare profesională a cadrelor didactice by PETROVICI CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91525_a_92853]
-
creația, acțiunea, noblețea umană își vor regăsi atunci locul în această lume fără sens. Omul va afla, în sfârșit, aici vinul absurdului și pâinea indiferenței, din care se hrănește măreția lui. Să insistăm din nou asupra metodei: important e să perseverezi. Ajuns într-un anume moment al drumului, omul absurd este solicitat. Istoria nu duce lipsă nici de religie, nici de profeți, chiar fără Dumnezeu. I se cere să facă saltul. El nu poate răspunde decât că nu înțelege bine, că
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
non)cultivarea de către tilișcani a unor trăsături de personalitate - „activismul”, „moderația”, „(auto)instruirea” -, invocate aici în planul atitudinii personale în activități precum munca, educația sau consumul. „Activismul” și tenacitatea sunt definite contradictoriu, căci, pe de o parte, tilișcanii chestionați nu perseverează atunci când „temeiul” sau „obiectul muncii” (sau al educației) este neînsemnat (3), dovedind însă o majoritate clară în legătură cu principiul „măsurii mici” a înfăptuirii sau „agonisirii” (4, 8). La itemul 3, opțiunile celor sub 40 de ani sunt totuși mai ponderate. „Autocontrolul
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
antisemitism. În 1938, continuă să publice în „Universul” articole de cruntă obtuzitate politică. În același an, este găzduit de publicațiile de extremă dreapta „Sfarmă-Piatră” și „Linia dreaptă”. O docilitate inadmisibilă și o cecitate politică greu de înțeles îl fac să persevereze, în paginile din „Porunca vremii” (1940-1943). În vara lui 1943, se îmbolnăvește. Atât de grav, încât în septembrie 1944, când este considerat de noul guvern drept unul dintre cei bănuiți că au fost „vinovați de dezastrul țării”, nici nu poate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
dar și prin filtrul conștientizării propriilor limite și fragilități. Acest binom de perseverență și de creativitate implică și capacitatea individului de a nu fugi din fața acelor neliniști ce ies la iveală din ființa sa fragilă și nesigură, ci, dimpotrivă, să persevereze, plecând tocmai de la aceste limite și deschizându-se spre certitudinile unei fericiri mai profunde, recunoscută ca fiind un dar a lui Dumnezeu. „Există o fisură în orice lucru. Tocmai pe aici intră lumina”. Și acest lucru este adevărat dacă se
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
paternității spirituale”. Reînnoindu-și propria capacitate de integrare a neputințelor și a slăbiciunilor propriei ființe, individul reușește sa „păstreze sensul” existenței specifice de creatură, întorcându-se înapoi și redescoperind valorile de bază ale vieții sale. Numai așa va putea să persevereze în mod creativ în căutarea fericirii și să se îngrijească de noutățile pe care le va produce. Capacitatea de a reporni la drum, chiar și în situații de oboseală și de suferință, va fi o ocazie foarte bună pentru a
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
rezultatele bune cu falimentele într-un proiect unic ce l-a ajutat să înfrunte limitele fiziologice sau psihologice și să meargă înainte cu înțelepciune. Dacă a integrat diversele experiențe trăite, menținând o bună coerență interioară, înseamnă că a știut să persevereze în căutarea fericirii adevărate, și acum este doritor să împărtășească ceea ce a realizat cu generațiile care vin din urmă. Adesea, în viața consacrată se întâlnesc bătrâni care și-au trăit pe deplin trecutul lor și au o dorință imensă să
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
decisiv de ieșirea în întâmpinarea ei, de negocierea unei ruperi de inerție. Iar când e vorba de salt, vegetativul poate fi mai sprinten decât hărăbaia copleșită de inerție comportamentală a somaticului. De remarcat în special că, între a jura să perseverezi și a înjura apar conivențe clandestine. În apele deloc limpezi în care se scălda, se poate spune că Rică schiță același gest de încleștare cu adversitatea ca Olandezul zburător - desigur, într-o versiune caricaturală a lui, unită cu originalul doar
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
următor: O analogie: Interpretarea unui experiment cu muște și albine ... Dacă pui într-o sticlă o jumătate de duzină de albine și același număr de muște și așezi sticla pe orizontală, cu baza spre fereastră, vei descoperi că albinele vor persevera, până ce mor de oboseală și de foame, în efortul de a descoperi o portiță prin sticlă; muștele, în schimb, în mai puțin de două minute, se vor năpusti toate spre gâtul sticlei din partea opusă... Este de fapt dragostea albinelor pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
dragostea albinelor pentru lumină, este inteligența lor extraordinară, care le distrug în acest experiment. Ele își imaginează în mod evident că scăparea de orice închisoare trebuie să existe acolo unde lumina strălucește cel mai puternic; și ele acționează în consecință, perseverând într-o acțiune prea logică. Pentru ele sticla este un mister supranatural, pe care nu l-au întâlnit niciodată în natură; ele nu au avut nici o experiență cu o atmosferă atât de brusc impenetrabilă; și cu atât mai mare le
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
după propria-i mărturie, „o clasă de liceu particular, două clase de gimnaziu muncitoresc și Academia ziaristică, plus cursurile seminariale ale Universității libere”. Încă din 1909, A. publicase în ziarul craiovean „Cometa” o poezie și un articol de critică socială. Perseverează în exercițiul jurnalistic, trimițând mici corespondențe la „Foaia poporului” din Sibiu și la „România muncitoare”. În 1913, intră în redacția săptămânalului „Adevărul”, publicație a secției române a Partidului Social Democrat din Ungaria. „Logodit cu pana”, va suporta și riscurile, fiind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285216_a_286545]
-
și energetic. Cât privește persoana dresorului, sunt de subliniat și de reținut câteva aspecte mai importante și anume: să iubească patrupedul și să se atașeze rapid de el, să aibă el Însuși un caracter blând, răbdător, hotărât și consecvent, să persevereze În formarea deprinderilor de către câine. Trebuie știut că toate acestea câinele le simte, În mod deosebit afecțiunea ce-i este acordată, reacționând ca atare În Împrejurările date. Dresorul trebuie să aibă vocație pentru a dresa un câine, să aibă experiență
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
se cere multă răbdare din partea celui care se ocupă de instruirea lui, care În nici un caz nu are voie să-l lovească sau să-l dojenească În mod violent pentru executări incorecte ci, așa cum s-a mai spus, trebuie să persevereze cu calm până la reușită deplină. e. Deprinderea cu lovituri de băț se face cu scopul ca, atunci când este lovit cu asemenea obiecte sau alte corpuri contondente, să nu se intimideze ci, dimpotrivă, să devină mai agresiv și să atace. Exercițiul
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]