557 matches
-
aforism radical. Pînă în clipa în care mi s-a revelat posibilitatea de a-l contrazice și, implicit, de a mă motiva, pe mine și alți colegi apropiați: "esențialul nu e ce se predă, ci dăruirea pe care pedagogul o personifică." Ea poate fi, implicit, conținutul profund al unui învățământ. E de altfel ceea ce, mai cu seama în artă, studenții rețin. Alexa confirmă justețea ipotezei mele: el comunică intensitatea unei pasiuni și nu conținutul unei meserii. Îndelung, pedagogia m-a decepționat
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
într-un alt timp istoric, tema din Înghițitorul de săbii, Alexa Visarion își ia revanșa față de culturnicii epocii comuniste. Irezistibilă și fără egal în cinematograful românesc post-decembrist, secvența confruntării intelectualului, (magistral interpretat de Răzvan Vasilescu), cu activista de partid, genial personificată de Dorina Lazăr, poate părea de un comic absurd celor care nu au trăit acele timpuri și nu au cunoscut sinistrele personaje. Cei care le-au trăit știu însă că necruțătoarea caricatură dezvăluie o crudă realitate. Pentru că memoria noastră este
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dintre eroii pozitivi ai lui Creangă. Acest basm cult se întinde de la duioșie la grotesc. Harap-Alb este ajutat cu sfaturi de Sf. Duminică și de calul năzdrăvan, devine vorbăreț și ironic atunci când întâlnește uriașii asemănați cu eroii lui Rabelais, care personifică forțe elementare ale naturii. Conținând un scenariu inițiatic, Povestea lui Harap-Alb este considerat un roman inițiatic, în sens purificator și moralizator, cu elemente ezoterice, în sensul că basmele lui Creangă "aparțin familiei miturilor de tip complet" (Vasile Lovinescu). În această
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
creează o nouă viziune asupra lumii, cu imagini șocante și emoții, încât devine poetul experimentului în limbaj. Leoaică tânără, iubirea exprimă starea de grație a eului liric. Metafora sugerează că iubirea este frumoasă, agresivă, tânără, jucăușă. Sentimentul de dragoste este personificat, se creează o sugestie a începutului, a dragostei adolescentine care sperie. În primele două strofe, iubirea la fel ca Logosul, trimit spre începuturi, universul se rotește de-a dura ca oul cosmogonic, iar îndrăgostitul se află în centrul lumii. Iubirea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
sa, Galateea, și cere zeilor s-o însuflețească. În poemul lui Nichita Stănescu, opera creează artistul, la rugămintea acestuia care vrea să se nască, să fie însuflețit, așa cum făcuse în mit Afrodita cu frumoasa Galateea. În prima secvență, opera este personificată, căpătând trăsăturile unei femei iubite (mișcările, umbra, parfumurile, tăcerile, mersul, melancolia). A doua secvență înfățișează caracteristicile inefabile ale operei, aflate sub semnul metaforei. Opera are anumite dimensiuni spațiale și temporale ("după-amiază", "după-orizontul"), un limbaj abstract, o viziune care se ambiguizează
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
o parabolă, desfășurată în termenii unui proces, unde inculpatul este acuzat de o vină pe care n-a comis-o, iar din altă perspectivă, procesul pare justificat. În universul poetic, lumea este reprezentată de "umbre", "mere", "frunze", "păsări"; lucrurile sunt personificate și "între ele" se stabilesc diferite relații. Elegia se bazează pe un limbaj conceptual, cu multe abstracțiuni, unele aparent absurde. Aceste abstracțiuni sunt gândite ca și cum ar fi fost reprezentări concrete. Eul liric nu poate înțelege universul multiplu, și nici universul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
o manieră personală, folosindu-se constant de istoria religiilor și filosofic, mitologie și psihologie. Autorul francez susține într-o evidentă descendență freudiană -faptul că prima imagine a divinității a fost cea a "strămoșului-tată divinizat după moartea lui".5 El ar personifica cel mai bine idealul etic. Prezența lui în istorie ar marca definitiv ultima etapă din istoria simbolului divinității: monoteismul. Asupra lui insistă în mod special Paul Diel în această carte. Cele două testamente de bază ale monoteismului creștin sînt interpretate
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
punct de vedere simbolic nu constituie deci ceva ambiguu. Ca să evităm această opțiune necesară, impusă de faptul că divinitatea este înainte de toate o figură mitică, ar trebui să putem explica originea certitudinii existenței unui dumnezeu nu veritabil ca simbol, ci personificat sub aspect antropomorfic. O revelație? Răspunsul este de necombătut pentru că nu poate fi verificat. Din nefericire, el deschide inevitabil calea unei noi alternative, de data aceasta mult mai periculoase. Nemaifiind de natură pur teoretică, el se dovedește în stare să
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
suferința provocată de ea), înțeleasă în sensul ei profund: vanitas, deșertăciunea, vidul, vanitatea este cauza primară a distrugerii psihice: principiul răului. În mitul biblic al Genezei, reprezentarea pierzaniei la care este expusă natura umană, cauza esențială a pervertirii, vanitatea este personificată de Satan, "prințul răului", prezentat sub forma șarpelui. El este spiritul sub forma sa negativă, spiritul căzut, "îngerul decăzut" din pricina propriei lui vanități vinovate: vanitatea spiritului uman (demonul ispitei) care a vrut și continuă să vrea să elimine principiul suprem
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
supremă a sănătății. Atît timp cît armonia sufletului, sublimarea perfectă, nu este realizată unicul mijloc de abordare este viziunea intuitivă a sfertului care trebuie depus în acest sens. Această viziune intuitivă este înțelepciunea, efortul spiritualizării sub forma sa practică. Mitul personifică relația inseparabilă dintre viziunea intuitivă și realizarea armonioasă prin legătura dintre soră și frate. Sora lui Apollo este Atena, simbolul înțelepciunii. Condiția înțelepciunii este lupta permanentă împotriva dezacordului dorințelor. Atena simbolizează combativitatea spiritului, care, prin victoria sa, deschide calea spre
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
țările orientale, care sînt leagănul culturii, anul este împărțit într-o perioadă uscată, urmată de o perioadă ploioasă. În limbajul simbolic al miturilor, anotimpul iscat este imaginat ca o divinitate ostilă. Pentru a învinge această divinitate răufacătoare, cerul și pămîntul, personificate în divinități, trebuie să se unească, "să se căsătorească". Ploaia dobîndește semnificația unei semințe; ea simbolizeară fecundarea pămîntului-mamă de cerul-tată. Întinerit de perioada ploioasă, soarele este imaginat ca divinitatea binefăcătoare care face să înflorească vegetația și să încolțească sămînța agricutorului
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de salvare al Noului Testament înțeles potrivit veritabilei sale semnificații să fie singura soluție rațională. Dacă problema morală își găsește în textele biblice soluția exemplificată și explicitată, problema metafizică, misterul, continuă în schimb să fie simbolizată de Dumnezeu, să fie personificată și visată supraconștient. Exprimînd realmente și nu doar simbolic sensul moral prin profetul Iisus, mitul rezervă expresia simbolică misterului de nepătruns al vieții și morții. Fapt unic în istoria mitologiilor, eroul creștin prezintă el însuși în termeni simbolici "intențiile lui
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
umane, adică despre o explicație pe linia antropomorfismului a misterioasei intenționalități organizatoare răspîndită în toată natura, care dirijează toate fenomenele naturale. În cadrul simbolului Dumnezeului unic semnificația morală și cea metafizică constituie un singur tot. Simbol al creației manifeste, Dumnezeu este personificat în plan metafizic și devine simbolic "Creatorul". El veghează asupra inexplicabilului și a misteriosului (care pot fi exprimate doar sub forma visului și a imaginii), asupra faptului evident că misterul a devenit evident; că a fost "emanată" o lume care
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
pe cruce, ci întreaga viață a omului unic, singurul care, prin forța elanului său, a putut "încarna Cuvîntul". Elanul moare o dată cu Iisus; opera realizată de acest elan va ieși din mormîntul înțelegerii greșite sistematizate. Această operă exemplară pe vecie este personificată simbolic prin două denumiri: mesajul de bucurie personificat simbolic și numit "Cristos" și importanța mesajului pentru viitorul omenirii: Paraclitul (Sfîntul Duh). Divinitatea trinitară reprezintă fazele principale ale apariției în curs de evoluție: trecutul, prezentul și viitorul. 1.Originea, Dumnezeu creatorul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
o numește "Forță". Noțiunea de forță are caracter metafizic în fizică. Formulele matematice nu explică "forța"; dimpotrivă, organizarea armonioasă care poate fi formulată matematic este cea care ne obligă să tragem concluzia existenței unei misterioase forțe organizatoare. Imaginea mitică (Dumnezeu) personifică intenția misterioasă: fizica face din ea un concept abstract (forța). Dar imaginația și abstractizarea, imaginea și conceptul, nu sînt decît antropomorfizări ale misterului manifest. Ca să se constituie ca știință, fizica a debutat deci fără să-și dea seama prin proiectarea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
cea care, conform simbolizării mitologiilor tuturor popoarelor, va fi "judecată" după responsabilitatea ei față de mistere. Potrivit imaginii metafizice a justiției de după moarte, intenționalitatea misterios animantă care a intrat în apariție și a dispărut în chip misterios, lăsînd trupul neînsuflețit este personificată simbolic de "sufletul nemuritor". Conform imaginației simbolice a miturilor, el se întoarce în prezența eternă din care a venit. Eliberat de psihic și de determinarea lui, redevenit prezență eternă, sufletul va fi "judecat" de prezența eternă, al cărei simbol este
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
face din starea de sfințenie valoarea-călăuză, polul director, idealul spiritului rațional valorificator și în același timp unicul motiv care face ca limbajul simbolic, facultate de expresie supraconștient imanentă funcționării psihice, să reprezinte idealul-călăuză valabil pentru orice om prin simbolul ce personifică "Divinitatea" și, prin imaginea transcendentă a "Divinității-Judecător", originea valorilor într-adevăr imanente din punct de vedere biogenetic. Idealul se impune de la sine vieții, căci este unica posibilitate a manifestării unei morale naturale: dragostea de eul esențial în locul fantasmei vanitoase. Dragostea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
motivațiilor psihice ca să descopere imanența valorilor etice. Dar, chiar dacă ar urca pînă la limita extremă a competenței sale, spiritul uman nu va putea descoperi sursa misterioasă a existenței, care nu este transcendentă spațiului sau timpului, ci înțelegerii umane. Ea este personificată mitic și numită "Dumnezeu", simbolul misterului fără nume. Analiza imaginii "Divinității" nu este altceva decît analiza funcționării psihice intime care a creat simbolul "Divinității". PAUL DIEL Paul Diel, psiholog francez de origine austriacă (1893-l972), filozof ca formație, și-a aprofundat
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
textelor lui C.G. Jung nu ne-au lămurit pe deplin asupra relației dintre cele două concepte pomenite, însă e suficient să admitem că atât Anima cât și persona ne apar ca niște complexe autonome care au capacitatea de a se personifica în mod direct. Aparițiile din inconștient sunt atât de "personale", de "convingătoare", încât Jung insinuează că eul însuși se poate îndoi în unele situații de adevărata sa identitate.120 Persona, ca într-un joc de-a v-ați ascunselea ascunde
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Nu altceva cere pajul infans fetei de Împărat decît să o desăvîrșească pe plan sexual și să-i propună o devenire Întru ființă, lăsînd la o parte visele de luceferi. Prin ce se caracterizează arhetipul infans ? citim din Jung: Arhetipul personifică puteri ale vieții dincolo de perimetrul strimt al conștiinței, drumuri și posibilități de care conștiința În unilateralitatea ei nu știe și o totalitate care include adîncurile naturii. El reprezintă avîntul cel mai puternic și inevitabil al ființei, și anume cel al
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
că acest eroism cunoaște niște transformări. El reușește să combată vechea schemă de interpretare, prin care se consideră că lumea modernă este pradă declinului și decăderii. Eroismul modern a dezertat din domeniile care îi erau familiare și în care el personifica gloria și grandoarea, pentru a se refugia în locuri în care nimeni nu se așteaptă să-l întâlnească. Artistul modern este în căutarea idealului nu atât dintr-o ambiție legitimă, ci din necesitate: sufletul modern are un fond secret de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
l'affaire", îi explică Madeleine lui Duroy [Maupassant, Bel-Ami, p.207]. Doamna Walter este femeia mult mai abila în afaceri decât în dragoste; ea îi sugerează lui Duroy o combinație, care îi aduce o avere consistentă 206. Considerăm că Pariziana personifica ideea lui Foucault [1980, 1986] despre spațiu că punere în scenă a relațiilor de putere 207. Reprezentând realitățile timpului, scriitorii au construit un sistem de personaje simetrice de gen diferit. Astfel, Clorinde Balbi este corespondentul feminin al lui Eugène Rougon
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
care pune condiții, potrivit cărora contele Muffat trebuie să o abandoneze pe prietena lui: "Est-ce qu'avant de faire la bête sur mes genoux, tu n'aurais pas dû rompre avec ce sale monde!" [Zola, Nana, p.295]. Familia Beauvilliers personifica ideea decăderii rasei aristocrate 356, "n'ayant plus que le charme pitoyable d'une fin de grande race. Ah! leș pauvres femmes! murmura-t-elle, que cela doit être terrible, cette comédie du luxe qu'elles se croient forcées de jouer" [Zola
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
contradictorie, având o feminitate expresiva. Am urmărit să punem în evidență cum se construiește și se întreține unicitatea Parizienei. Putem califica Pariziana că un personaj migrator, care face sistem în text, fiecare dintre trăsăturile sale trimițând la toate celelalte. Pariziana personifica provocarea care distruge frontierele între real și ireal, fizic și fantasma, spirit și corp, exterior și interior, eroina și victima (a bărbatului, a familiei, a modei sau a propriei senzualități). Identitatea pariziana este schimbătoare, înșelătoare, un "semn flotant". Împovărata de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
a oferi spectacol. Pasiunea scenei și a înscenării conferă Parizienei un statut complex de teatru în sine. Românul fixează aceste multiple ipostaze ale reprezentării feminine. Punerea în scenă a personajului Parizienei și a sagas-ului ei oferă un spectacol inedit, Pariziana personificând ideea de autoreprezentare a omului în cultura. Printr-o astfel de extensie a reprezentării, Pariziana contribuie la iconizarea textului românesc. Mai mult decât pentru un oarecare alt personaj, teatralitatea Parizienei este o artă a sintezei a imaginii și a cuvântului
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]