1,049 matches
-
atitudine, cum ar fi "ordine", "disciplină", "tradiție" și așa mai departe." Mărturisirea autorului vizează totodată libertatea convingerilor pe care o presupune forma de eseu a scrierii, dar, în subsidiar, se accentuează, totuși, dorința stabilirii unei anumite direcții se citesc intențiile persuasive, chiar dacă acestea nu sunt explicit formulate. În aceeași ordine de idei, subsumarea la idealurile clasice se concretizează și din tenta ironică în descrierea atitudinii romantice. Se simte viziunea critică a autorului mai ales în ceea ce privește credința romanticilor în ideea eliberării de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
e privit, e felul în care e privită legătura lui cu poeții sau artiștii dinaintea lui. Nu poate fi prețuit singur: trebuie plasat, în contrast și spre comparație, printre cei dispăruți." Folosirea negațiilor dă mai multă forță frazei. Această putere persuasivă asociată, după cum am mai menționat, încrederii în punctul de vedere asumat, este, probabil, unul din motivele pentru care Eliot a reușit să se impună drept unul dintre cei mai importanți critici ai secolului al XX-lea, imaginea și ideile sale
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
clasice capătă concretețe mai ales prin intermediul textului Sensul clasicismului ce a reprezentat inițial cursul introductiv susținut la Facultatea de Litere din București la 16 ianuarie 1946. Locul și timpul alese pentru exprimarea într-o manieră atât de clară și de persuasivă a convingerilor autorului în ceea ce privește rolul pe care l-ar putea juca o redimensionare clasică, nu sunt întâmplătoare întrucât se urmărește o "contaminare", o dispersare a ideilor în rândul noii generații. Încă o dată, soluția clasică este percepută drept cheia unei revitalizări
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
să delibereze. De cealaltă parte, revoluționarii "aveau o satisfacție într-un fel livrescă de a repeta momente antice." Este desigur o viziune îngroșată, specifică lui Călinescu. A transpune Revoluția Franceză în cheie clasică pare un paradox pe care însă savoarea persuasivă a stilului călinescian îl atenuează. Ca peste tot în scrierile sale, ceea ce rămâne în memoria cititorului este spectacolul frazelor, după cum sugera Nicolae Manolescu, accentuând faptul că "G. Călinescu umple de viață spațiul ideilor; între două definiții estetice ne așteptăm la
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
a textului aparține unui fost ministru și vicepreședinte al guvernului: socialismul a fost, în România, un „foc de paie”, nu avea cum să nu eșueze în competiția cu orânduirea opusă. Iar disertația continuă în termenii previzibili ai noii ideologii, la fel de persuasiv ca și în demonstrația anterioară, direcționată invers. Mai narativ, mai plin de substanță epică, Omul zăpezilor (2003) dezvăluie alte modalități de adaptare la climatul social de după 1989 a unora dintre cei bine situați politic și/sau economic în societatea socialistă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
de stat În Imperiul Roman. O dată ce s-a petrecut acest lucru, soluțiile cu bătaie lungă au fost respinse, iar regulile jocului au devenit mai stricte. Gnosticilor le trecuse vremea; acum eșichierul jocului aparținea În Întregime creștinismului oficial, ale cărui virtuți persuasive nu țineau de logică, ci de putere. Dar sistemul dualismului nu era nici pe departe epuizat. Această carte Își propune să analizeze În continuare cîteva dintre manifestările lui diacronice, mergînd pînă În ziua de azi. Capitolul XI Nihilismul modern Unde
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a polemistului de a restabili un adevăr compromis, dar, uneori, și prin prin recursul la demonstrație nudă și la raționament logic). B) Fără a fi gândită în opoziție cu filosofia, ci în complementaritatea ei, retorica, "tehne a vorbirii elegante și persuasive"20, este cea care stilizează, fără îndoială, spiritul polemic. Homo eloquens este războinicul care cucerește, subjugă, domină, vrăjește cu o armă infinit mai puternică decât armele materiale: cuvântul. Agresivitatea verbală directă, necenzurată este amendată ca barbarie, în timp ce spiritul public al
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
doamne? V-ați uitat prin colțuri? Ați ridicat marginile unei velințe care acoperă un pat sau o canapea? Ați tras cu degetul pe etajeră..."134. Exemplul în sine nu are nimic spectaculos, iar suita interogativă corespunde, evident, unei banale retorici persuasive. Ceea ce e semnificativ ține, și aici, de înlănțuirea secvențelor, de trecerea de la forma dialogată la cea monologică-sentențioasă, de la comunicarea tranzitivă la cea ironică sau metaforică, de la abordarea serioasă la gestul comic ș.a.m.d., într-un cuvânt, de dinamica enunțării
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
folosește comparația pentru a rezolva impasul demonstrativ. Comparantul se prezintă, astfel, ca metalogism plastic, sugestiv pentru atitudinea locutorului față de cele enunțate. Mai mult, comparantul este învestit cu forță argumentativă, el apare ca o secvență scurtă și percutantă al cărei potențial persuasiv rezidă în caracterul frapant al unei asocieri neașteptate sau nepotrivite. Abstractul devine vizualizabil și, prin urmare, gradul de pertinență al concluziei crește semnificativ: Niciun sistem de gândire neputând fi atât de perfect, închis și organizat, încât să nu lase puncte
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
o funcție complementară pe de o parte relevă tensiunea emoțională și dinamismul participării la dialog, iar pe de altă parte, grație conținutului virtual (acuzație, reproș, resentimente etc.) pe care îl transmite, accentuează, printr-o tehnică subsidiară, simulând atitudinea dubitativă, latura persuasivă a discursului. La fel, exclamația retorică, departe de a fi expresia unui patetism necenzurat, este, în textul polemic arghezian, amprenta unei agresivități gratuite ca izbucnire scurtă și necenzurată a pamfletarului: "Cu ce ușurință vă hrăniți din vomiturile de ieri, apostole
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
docilă contemplare", "indignare fermecătoare"), comparația ("ca țapul mușcat subt coadă de tăun"), epitetul ("liber-cugetism naiv și găgăuț"), prin trimiteri și asocieri descalificante, se înscriu, evident, în tropologia polemică, nelipsită din recuzita ofensivă argheziană. Decupată, armătura stilistică nu are nici un efect persuasiv. Ceea ce surprinde și seduce este modul în care Arghezi combină, aparent spontan, echilibrul din enunțarea constativă a certitudinilor cu pathosul subiectiv al comunicării performative, în care lexicul figurat asigură expresivitatea textului polemic. Cu tot spațiul normat, subtilele derapaje afective fac
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nouă nuanță de ticăloșie la viața tineretului, victima vârstei admirabile și credule și a politicienilor pitiți în personaje cu barbă, profesorale". Accentuarea și prelungirea acuzei tranșante cade, aici, în sarcina anaforei, o figură retorică a insistenței, cu un mare potențial persuasiv, la care Arghezi recurge frecvent în ofensiva polemică. De asemenea, procedeul polemic investigat de noi joacă, în acest caz, rolul de trambulină spre același imaginar absurd, unde culpa ia proporții apocaliptice ("D-nii Iorga și Cuza, apucați de o nevroză criminală
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a analogiei este proporțională cu rigoarea cel puțin aparentă a relațiilor dintre elemente, dar și cu deplasarea paradoxală de la un câmp la altul. Această deplasare răspunde adesea unei intenții devalorizante și produce un efect de ironie care se adaugă funcției persuasive"192. Trebuie subliniat că, prin grila raportului genettian factualitate/ficționalitate, analogia semnifică o deplasare a accentului dinspre real spre imaginar, sugerând nu doar "traseul" lecturii, ci și intenția depreciativă a pamfletarului. Analogia polemică este un procedeu predilect al pamfletului în
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
esență, funcția polemică a acestui procedeu. Dacă e să urcăm pe scara ambiguizării discursului, putem privi metafora polemică (cu variantele sale: metafora simplă, metafora narativă, sinecdoca polemică) drept cea mai expresivă ipostază a analogiei. Alături de funcția-trop, metafora polemică dobândește valențele persuasive ale unei argumentări subiacente (Marc Angenot). De pildă, în secvența următoare: Atâta timp cât mitra de aur a țarului nu va fi răsturnată cu o bună lovitură de bot de cizmă, cu tălpile sănătoase, Rusia va urma să apere ortodoxismul episcopilor ei
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
poetul inserează, deseori, secvențe discursive care pot fi integrate în viziunea sa de ansamblu asupra a ceea ce înseamnă ars poetica și ars polemica argheziene), competiție al cărei învingător va fi desemnat de lectorul atemporal în baza virtuților deopotrivă artistice și persuasive ale textului său. Cu toate acestea, ar fi nedrept să reducem scriitura polemică a oricărui autor doar la stil. Istoria culturii, în general, și istoria ideilor literare, în particular, se știe, au dat câștig de cauză viziunii argheziene în această
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
naționalismului autohtonist: A.C. Cuza și Nichifor Crainic, cărora le impută, de asemenea, tentativa de subjugare ideologică a literaturii, precum și obtuzitatea etnico-religioasă. Plecând de la acestă temă-pretext, polemistul construiește, pe un fundament empiric, o veritabilă redută argumentativă, un contra-discurs, a cărui forță persuasivă rezidă în intensitatea asertivă a enunțării. Într-un pasaj de acest fel, violența acuzațiilor este atenuată de suita interogativă. E o stratagemă prin care polemistul se sustrage atacului direct și pasează, subtil, lectorului această sarcină. Aici, interogația retorică incită la
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și același cu eul enunțării, angajat explicit în dimensiunea intersubiectivă (Benveniste) a unei comunicări, în mare parte performative. Privit global, textul se prezintă ca un ansamblu eteroclit de secvențe: descriere, narațiune, argumentație, intercalate ingenios în scopul de a servi demersului persuasiv al eului polemic. În incipit, autorul stabilește, fără echivoc, tripartiția: "Aș fi voit [eul angajat polemic, n.n., M.S.] să mai stăm de vorbă cu cititorul și despre alte obiecte decât domnul Nicolae Iorga [...]"; cititorul este, evident, partenerul de dialog, acel
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
În acest registru, Arghezi (dacă, ignorăm, desigur, tema în dezbatere, și anume refuzul de a accepta compromisul politizării bisericii ortodoxe, și privim doar intensitatea afectivă a discursului, vehemența criticii și poza retorică, dată de exclamații și interogații de mare forță persuasivă, dar și de unele accente arhaice ale exprimării) ne apare ca avatar al publiciștilor pre și postpașoptiști: "Dusu-s-a vreodată Sinodul la poporul din care a ieșit, cocoșat și moale de picioare, ca un avorton? Simțit-a el vreodată
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
lucrul încă nefăcut. În crepusculul rugăciunii și al lepădării de sine, este loc pentru o aripă proaspătă la suflet și pentru o plecare nouă către o lumină mai mare a condeielor închegate-n întuneric." Ultimul pasaj e învestit cu forța persuasivă a invocației omiletice, imperativul schimbând registrul adresării și, evident, distribuirea complementară a rolurilor: adversarul în relație de subordonare față de polemist, iar lectorul, în calitate de spectator. Prin adresarea directă, uzând de singularul persoanei a II-a, polemistul își reconsideră adversarul, pe de
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
viața cotidiană, copilul imită și reproduce selectiv modele de comportament oferite de cei din jur, dar numai pe acelea care sunt în acord cu dorințele sau preferințele sale. Preluarea acestor modele se face spontan, fără constrângeri exterioare sau cerințe impuse persuasiv. În realizarea rolurilor asumate se folosește de obiecte reale cărora le dă nu numai semnificații reale, ci și semnificații proprii. Dacă la început acțiunile reproduse sunt simplificate, în timp le complică, le combină între ele, le îmbogățește cu ceea ce a
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Laura POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93140]
-
și predicție, marea Poezie se vrea (și este) o sinteză de viață, de gândire și plăsmuiri, un mod de inserție într-un timp unificat și, concomitent, introducere într-o axiologie universală. Toate acestea sunt de găsit în infinitul unui text persuasiv,spectacol inițiind, provocând și revelând. Deși Faurul, centru al lumii, vorbește în nume propriu, el crede în participarea mai mult decât simbolică a lectorului respectiv. Câtă vreme poezia se întemeiază pe esențe, pe constante și variabile, pe analogii și invenție
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de sus / M-a sărutat pe gură" (Inscripție pe o vioară) A păstra sistematic prospețimea senzorială a copilăriei (calitate excelent valorificată în numeroase plachete pentru cei mici), a imprima discursului evlavie, credit, pasiune, a pune în mișcare un ceremonial vizionar persuasiv iată dimensiuni prin care poezia lui Grigore Vieru, mereu comunicativă, colocvială, se situează la nivelul unei creații adesea remarcabile. Într-un volum mai nou, cu titlu biblic, Strigat-am către tine (1999), pe lângă texte din scrieri precedente figurează capitole inedite
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
facilitarea de interacțiuni cu alte persoane care urmează tratamentul cu insulină și care au experiențe pozitive. S-a dovedit că mesajele care provin din surse mai "asemănătoare" persoanei vizate (sub aspectul problemelor cu care se confruntă, statusului social) sunt mai persuasive decât cele care provin de la persoane care nu se confruntă cu o problemă similară. 9. implicarea persoanei cu diabet în luarea deciziei de schimbare a tratamentului. Dacă participă la decizie, șansa de a fi mai implicat în tratament și ulterior
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
Pe de altă parte, Temkin a invocat, în favoarea egalitarianismului, pluralismul. În opinia lui Temkin, obiecția nivelării în jos la adresa egalitarianismului este motivată în primul rând de slogan. Altfel spus, crede Temkin, motivul principal datorită căruia ea ne pare atât de persuasivă este acela că avem tendința de a considera că valoarea anumitor rezultate trebuie legată sau depinde de valoarea lor pentru indivizi sau persoane. În mare, conform acestei tendințe, un rezultat nu poate fi mai bun (sau mai rău) decât altul
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
o natură-martor, refugiu, exil; la fel, în urmărirea unei „patologii” a erosului (singurătatea, urâtul, mâhniciunea, necazul), cu primele accente misogine (la Anton Pann), sau în semiologia „obiectelor erotice”, în „carnavalul numelor” ș.a. Se găsesc aici, pe lângă justificarea lecturii tematiste, pagini persuasive, analize de subtilă acuitate. Participând la „cearta metodologică” a anilor ’70-’80, S. o face încă mai explicit în următoarea carte, Întoarcerea autorului. El reia aici, din perspectiva istorico-teoretică, problema relației creator-operă. Problema e urmărită începând cu opusculul proustian Contre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]