476 matches
-
pe tine încât n-am rezistat tentației de a te prinde cu garda jos. Chiar m-am distrat o vreme. Numai că acum îmi dau seama că nu mai e atât de amuzant. Am trecut și eu prin vremuri de perversitate polimorfă, adăugă el, aparent doar cu titlu informativ, dar prefer de o mie de ori mai mult fetele. Sper că nu ești dezamăgită. Acum era exact în fața mea, fără a părea prea jenat de faptul că era gol. Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
porno (bukake, de preferință) în fiecare noapte în care nu avea somn (iar insomniile, la bătrânețe...). În rest, un exemplu pentru întreaga comunitate. Suplimentar, Detectivul era convins că Vecinul obișnuia să tragă cu ochiul. Așa, ca să nu se plictisească. Din perversitatea completată nocturn cu peliculele porno. Și simțea (adulmeca, nas fin, de copoi cu state vechi) că văzuse și un oarecare individ care intrase în curtea și în casa scriitorașului, uitând să mai iasă. În schimb, ca să vezi drăcie, individul se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
am spus eu să iei bilete.Mă duc la teatru când am dispoziție, nu așa, pe neașteptate. Și apoi cine ți-a dat banii? De unde știu eu? - Titi, se irită chiar Aglae, mă agasezi! Titi nu merse, tăcând însă cu perversitate voită sau involuntară până în preajma momentului de plecare, așa încît toți se îmbrăcară, crezând că i-a trecut rezistența. După-masă, Titi dispăru. Ceilalți își închipuiră că se-mbracă. Ieșiseră pe ușă să-l aștepte, dar Titi nu se vedea nicăieri
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și ei toți își puseseră nădejdea că va crește pe Titi et Co. și le va lăsa averea. N-are decât să le-o lase. În definitiv, numai să-mi dea mie pace. Tanti Aglae și cu Aurica mergeau cu perversitatea atât de departe, încît îmi spuneau mereu, față de lume: " Degeaba îl lingușești pe Costache și te zbenguiești, Costache nu te iubește. Eu să fiu, și nu te-aș iubi dacă n-ai fi G. Călinescu copilul meu, din sângele meu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
În iubirea prostituată nu există infidelitate 3. Refuz sistematic al alterității, al rușinii, al fecundității și al misterului nativității, erotismul contemporan nu e decât o tehnică a raptului ori o sclavie disimulată. În obscuritatea concupiscenței totale, obiectivarea celuilalt cauționează orice perversitate, noțiunea de „față” ori cea de „înfățișare” dispar. Comerțul sexual este indiciul decompoziției sistematice a exigențelor Vieții. În visul prelungit al lui Onan, condiția de bază a solipsismului este din nou reîntregită. Erosul prostituat nu e decât jocul vid al
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de gît, Înamoratul poetic trece prin chinurile cele mai plăcute și jură că nu poate trăi astfel: „Altfel că nu poci trăi, fără de-a mă chinui.” Există la Alecu Văcărescu, mai mult decît la alți poeți de Început, o perversitate a durerii În dragoste. Toate jurămintele sînt, evident, false, adevărată, sinceră nu este decît convenția. Însă repetată, convenția Începe să capete consistență. Focurile devin foc, ohtăturile se unesc În oh-ul jalnic al unei ființe bolnave de o boală de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
da sentimentul plenitudinii, erosul trebuie să atingă, prin inocență, treapta magicului. Efectul imediat este beția dulce („și amorul magic ne Îmbată dulce”), răsfățul acela viclean pentru că este ambiguu: o exaltare a grației, un joc al inocenței, dar și o subtilă perversitate, o Întîrziere În desfătare, o complicitate ce poate duce departe. Figura inocenței se slujește În poezia lui Bolintineanu și de alt mesager: lumina (cu derivatul: soarele). Frumoasa Ioana, româna macedoană, „poartă soarele pe figură”, fruntea femeii din O noapte de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
amărîtă turturea, iar În plan stilistic: o strategie a ocolului, Întoarcerea sistematică a oglinzii spre cealaltă față (Întunecată) a obiectului”. Alecu Văcărescu nu mai are Însă „complexul limbajului”. Există la el „mai mult decît la alți poeți de Început o perversitate a durerii În dragoste. Toate jurămintele sînt, evident, false, adevărată, sinceră nu este decît convenția. Însă repetată, convenția Începe să capete consistență”. Nicolae Văcărescu, „Spiritul auster și chibzuit al familiei”, pune „un prag (ordinea firească, dragostea cu socoteală) În calea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Cartea mi se pare o aberație a spiritului unui popor îmbătrînit , bolnav de egotism și de senzualism individualist. (Observația lui Ioanide: "Dar ce faci tu nu e romantism patologic?") Contrafăcând pe Raskolnikoff, Lafcadio comite un crime immotive 2 din simpla perversitate estetică de a deruta poliția; quel embarras pour le police!3 O ucidere nemotivată e într-adevăr o crimă, după toate legislațiile umane posibile. În general, sociologic, se numește crimă orice omucidere fără rațiune socială, comisă din motive individuale, fie
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
partea formală a misiunii lui: aducerea prințesei în casa Pomponescu. Prințesei i se spuse că e vorba de o societate de doamne în scop caritativ. În acești termeni, prințesa consimți să se deplaseze, însoțită de secretar. Din uitucenie sau din perversitate, când pătrunse în anticamera lui Pomponescu, după ce văzuse sergentul din poartă, întrebă: - Unde mă aflu? E o instituție aici? Voia să dea a înțelege că a admis să viziteze un local cu caracter public. De altfel, totul decurse ca într-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Bastiat dorea să facă tabloul perturbărilor funeste pe care aceste legi le-au suferit în toate timpurile; dorea să demonstreze că relele care mâhnesc umanitatea provin nu din legile naturii, ci din infracțiunile pe care oamenii, în ignoranța sau în perversitatea lor, le-au comis față de aceste legi; dorea să dezvolte, motivând-o, admirabila apoftegmă a lui Quesnay: "Trebuie să ne păzim foarte atent să atribuim legilor fizice relele care sunt justa și inevitabila pedeapsă pentru violarea însăși ordinii acestor legi
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
sau trebuie să fure, dar nu știu cum se face că pe lumea asta orice om frustrat care nu fură este asimilat cu semenii lui frustrați care fură. Iar omul acesta care nu fură termină, printr-o mișcare interioară de o extremă perversitate, să se asimileze singur privirii celor care îl asimilează cu semenii săi care fură. Așa se face că în acel an am plecat de la Frankfurt convins fiind că în bagajele mele se afla, nevăzută, o sticluță de Soja Sauce. Blestemata
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
conflictul caracterelor nu este admisibilă " - regulă veche. Mașinistul providențial, deus ex machina, n-are ce căuta în drame. în fine, ce e toată povestea asta băbească, fără nici o verisimilitate, făcută pentru ca să spărie copiii și învîrtită împrejurul unui adulteriu? Răutatea și perversitatea omenească au rămas să fie reprezentate - prin cine? Prin niște saltimbanci caraghioși. Egoismul omenesc, acest sâmbure al răului, acest nerv al caracterelor, care s-a 'ntrupat mai bine și mai perfect sub frumoasele obrazare de bronz ale cezarilor decât sub
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
autodezvăluirea și auto-camuflarea23. Nimeni și nimic exterior nu-l Împinge pe scriitor să-și dezvăluie intențiile sinucigașe. După cum nici o forță nu poate reprima Înfricoșătoarele mecanisme ale mărturisirii. Scriitorul sinucigaș suferă Întotdeauna de sindromul Dostoievski și de fatalitatea mărturisirii, de o perversitate continuă a voinței. Paradigma Werther și paradigma Freud Dar nu relativizează mărturisirea ireparabilul presimțit În orice act sinucigaș? Nu risipește notația jurnalieră (seacă, parțială și, de cele mai multe ori, criptică) tensiunea presupusă de actul atât de radical? În deznădejdea Înecată În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
28. Spre deosebire de sinucigașul obișnuit, scriitorul care se sinucide produce și un document al auto-extincției. Un document doar În aparență moral și doar În al doilea rând preocupat să motiveze o atitudine. Fie că e vorba de solilocviile (nu lipsite de perversitate) ale lui Pavese, de Îndureratele lamentouri purtate Într-un peisaj dezolant, amintind de lumina palid-cadaverică a tablourilor lui de Chirico, fie de fantasmele maladive, Înecate În lichiditatea putredă a unui Albion Înfricoșător, ale Virginiei Woolf sau de cavalerismul tragic, de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
am strădui să le redăm vechile contexte. Dar În egală măsură ele se dovedesc extrem de grăitoare la o analiză de caz. Puse sub microscopul lecturii, ele reconstituie imaginea ascunsă a scriitorului camuflat, mai bine sau mai neîndemânatic, din cochetărie sau perversitate, Între rândurile paginii de jurnal. A doua componentă a autoportretului se leagă de Îmbrăcăminte. Veșmântul, devenit, la un Thomas Carlyle, pretext pentru edificarea unui sistem filozofic „Poate că de mai multe ori În viață li se Întâmplă bipezilor voștri, din
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
reuși antrenarea „Uniunii Sovietice împotriva tendințelor de expansiune” ale unei Germanii devenită din ce în ce mai agresivă. Democrațiile occidentale considerau Rusia Sovietică la acea dată drept o necesitate în sistemul apărării colective, pe care Anglia preconiza să-l organizeze împotriva lui Hitler. Prin perversitate, diplomație și forță, Germania urmărea „liniștea în regiunea (Balcanilor - n.n.) cu materii prime”, care reprezenta pentru Berlin o parte a „Hinterlandului său natural” în care România era principalul furnizor. Dar, pacea după care „tânjea” guvernul României a fost literalmente spulberată
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
puțin, de abia acum se vede, că ei aveau ca țel, bunăstarea materială a omului, condiții decente de locuit și un serviciu pe toată viața. Dar aceștia de acum, nu suportă termen de comparație cu nimeni și nimic. Lăcomia și perversitatea lor, au depășit orice închipuire. Vampiri, canibali, ar fi ușoare termene de comparație. Sunt oarece similitudini, pentru că tot cu sânge omenesc se hrănesc. „Bampir, asta care va să zică: suge sângele poporului" - spune în chip genial, nenea Iancu. Scenarii sinistre, sunt puse zilnic
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
2006 a atribuit, pentru un moment, rolul de victimă arabilor și palestinienilor, făcând din israelieni călăi ai unei populații civile, în timp ce Hezbollah-ul se erija în rezistent și salvator al poporului libanez. Inconstanța opiniei publice și perceperea maniheistă a rolurilor confirmă perversitatea conceptului de victimitate și ușurința cu care el poate fi însușit. După acest război, va fi, fără îndoială, instructiv să urmărim turnura pe care o va lua receptarea Holocaustului atât la ne-evrei, cât și în lumea evreiască, mai ales
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
contabilă, între adevărul regulativ și adevărul dorit, între contabilitatea virtuoasă și contabilitatea perversă. Indiferent de soluția reținută, rămâne «adevărul de măciucă», contabilitatea nu poate scăpa de inovație în sens pozitiv, dar și negativ, de manipularea contabilă și manipularea tranzacțiilor, de perversitatea instinctivă a oamenilor de afaceri.”<footnote Ristea M., Dumitru C.G., Prudență și agresivitate în tratamentele contabile, Tribuna Economică, București, 2008, p. 13. footnote> Profesorul N. Feleagă (1996) abordează problema contabilității creative în cadrul lucrării Controverse contabile, dificultăți conceptuale și credibilitatea contabilității
Contabilitate creativă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]
-
mult. Din păcate, sistemul contabil român este în continuare „un sistem de import”. Liliana Malciu (1999), în lucrarea Contabilitate creativă<footnote Malciu L., Contabilitate creativă, Editura Economică, București, 1999. footnote>, definește mai întâi fenomenul de contabilitate creativă, plasându-l între perversitate și perfecționarea tehnicilor prin imaginație, ocazie cu care face și o scurtă sinteză a literaturii străine care abordează acest subiect. În continuare, sunt prezentate câteva tehnici de modelare a contului de profit și pierdere, precum și o serie de tehnici de
Contabilitate creativă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]
-
de ceva sprijin de acest tip. Dar a obliga pe cea mai mare parte a elevilor, cel puțin în anumite momente (trecerea de la un ciclu școlar la altul), să suporte un astfel de calvar este una dintre cele mai mari perversități ale învățământului românesc. Cred că procesul de recrutare și de selecție a elevilor este unul defectuos, clădit pe principiile unei meritocrații abstracte, pe capabilități afișate care nu iau în calcul circumstanțe și evoluții posibile. La nivelul factorilor de decizie, dar
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
izbutească: vasta viziune circulară, continuă, din haoticul joc de șah, regula implacabilă care guverna hazardul pervers - ambiguitatea a ceea ce guverna ceea ce nu era absolut deloc Întâmplător - din lume și din viață. Acel punct de vedere confirma caracterul geometric al acelei perversități, norma haosului, liniile și formele ascunse ochiului neavizat, atât de aidoma ridurilor de pe fruntea și pleoapele unui bărbat pe care Într-o anumită ocazie Îl fotografiase În decursul unei ore lângă o groapă comună, pe vine, fumând și atingându-și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
implicați într-o poveste în care atât ei, cât și ființele supuse observației participă la aceeași realitate, ceea ce, într-un anume fel, face ca supravegherea lor să fie și mai crudă, și mai inumană decât aceea exercitată dincolo de ecranul televizorului. Perversitatea „voyeuristă” rămâne însă aceeași. Creditorii sau spațiul-capcanătc "Creditorii sau spațiul‑capcană" Strindberg creează un „interior” în care partenerii par a fi închiși ca într-o cușcă ai cărei pereți fac ca vorbele lor, odată rostite, să se repercuteze cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
numitului Arbore al Vieții este că el nu e nimic altceva decît antimimon pneuma (spirit contrafăcut): „Rădăcina lui e amară și crengile lui sînt uscăciune, umbra lui este ură și Înșelăciunea se ascunde În frunzișul său; seva lui este esența perversității, rodul lui este moartea, iar sucul Îi este poftă ce Încolțește În Întuneric”125. Arborele Cunoașterii Binelui și Răului, dimpotrivă, este Inteligența (epinoia)-Lumină, și din acest motiv Demiurgul Îi interzice lui Adam să guste din fructele sale, În vreme ce un
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]