2,222 matches
-
treburile lui grele, dar Elegbá Încă nu-l ascultase, poate pentru că deocamdată credința lui nu era destul de puternică sau poate, cine știe, pentru că fusese nevoit să Înlocuiască mereu cocoșul ritualic al sacrificiilor cu un pelican cu picioare albastre sau un pescăruș de sex nedefinit, singurele victime Înaripate la care avea acces În singurătatea acelei insule părăsite. În cele din urmă, a ajuns la concluzia că zeița nu vedea cu ochi buni păsările marine și le-a Înlocuit cu iguane, broaște-țestoase uriașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Îndepărtată. Soarele era sus pe cer cînd au ajuns, iar el se Întoarse, mulțumit, să mai contemple o dată mica insulă, „regatul” lui, În care dispunea, Începînd din acea dimineață, de un prim supus cu care putea face orice voia. Fregatele, pescărușii și pelicanii se Înălțau spre cer, gata să-și Înceapă pescuitul zilnic În apele aflate atît de aproape, colcăind de viață, iar marele Ocean, acum liniștit, făcea din nou cinste numelui pe care i-l pusese Balboa, În timp ce niște nori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Insistent, tavanul aspru și Înnegrit al peșterii se Încăpățîna să rămînă deasupra capului ei, În fața ochilor ei, iar obiectele i se Înfățișau tot mai clar, Într-o lumină suavă care pătrundea prin mici fisuri din pereți, În timp ce strigătul ascuțit al pescărușilor și fregatelor ajungea limpede la urechile ei, venind de afară. Era trează. Vie și trează, iar cele petrecute nu erau rodul unui vis sau al imagiației ei bolnave, ci realitatea cea mai cumplită cu putință. Acea creatură respingătoare era din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de intrarea În peșteră și Îl azvîrli pe nou-născut În aer, privindu-l cum se izbește, cu un zgomot sec, de suprafața unei mări cenușii, oțelite și liniștite, deasupra căreia Începeau să zburătăcească, odată cu lumina zorilor, fregate, pelicani, albatroși și pescăruși. - Voiam să-l văd. - Nu ți-ar fi plăcut. - Era copilul meu. - Și al meu. Ți-am atras atenția că o să fac asta și am făcut-o... Problemele lui s-au Încheiat. - Nimeni nu are dreptul să dispună așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mi-a cercetat mașina în căutarea fragmentelor de os, tipul care văzuse atâția oameni cu capetele retezate de geamurile pe jumătate deschise ale mașinilor, el se întoarce într-o zi și zice că nu mai e nimic de găsit. Păsări, pescăruși, poate și coțofene. Au intrat în mașina aflată în parcarea spitalului, au intrat prin geamul spart. Coțofenele au mâncat tot ceea ce detectivul numește dovezi de țesut moale. Oasele probabil că le-au dus cu ele. Știți, domniță, zice el, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
De ce m-ai lovit? Ce-am făcut? Am luat curcanul. M-am dus cât de repede m-au ținut picioarele înapoi la Spitalul Memorial La Paloma. Era aproape întuneric. În tot acest timp strâng la piept curcanul, îmi spun: curcani. Pescăruși. Coțofene. Păsări. Păsările mi-au mâncat fața. Când ajung înapoi în spital, pe coridor vine spre mine sora Katherine, conducând un bărbat și suportul lui pentru perfuzii, bărbatul complet înfășurat în tifon și pătruns de tuburi de drenaj și pungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
scriu. Și tot râd. cineva a tras un glonț calibru 30 dintr-o pușcă. glonțul mi-a smuls tot maxilarul. Tot râd. am venit la spital, scriu. n-am murit. Râd. nu mi-au putut pune maxilarul la loc pentru că pescărușii îl mâncaseră. Și m-am oprit din râs. — Fato, scrii îngrozitor de urât, zise Brandy. Acuma spune-mi restul. Și-ncep să plâng. restul, scriu, e că trebuie să mănânc mâncare de bebeluși. nu pot să vorbesc. n-am carieră. n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
porțelanul abajururilor, sticle de coniac, vaze din sticlă ordinară, borcanele de nescafé, caseta de lemn pentru țigări. Pe un sifon mai mare a Încondeiat pe fundalul acvamarin numele unor cafenele belgrădene, cu caligrafia lui de pe albumașele cu insule: Brioni, Boka, Pescărușul, Marinarul, Zori de zi, Cafeneaua sârbă, Poarta Vidinului, Poarta Stambulului, Skadarlija, La trei pălării, La doi cerbi, Sub tei, La trei ciorchini, Šumatovac, Șapte zile, Marșul de pe Drina, Kalemegdan, Kolarac, Patria, Plugarul, Obrenovac, Oplenac, Orașul lui Dušan, La vărsare, Smederevo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să afle de unde venim, căci dacă ar afla, și-ar da seama imediat că Bora Bora este în acest moment o insulă foarte vulnerabilă... Zâmbi ușor. Și pe-aicea veștile zboară peste valuri mult mai repede decât cel mai rapid pescăruș. Apoi făcu un semn către cârmaci să-ndrepte vasul către un golf pitoresc, înconjurat de o superbă plajă de corali ticsita de palmieri, si, după ce se menținu un timp la oarecare distanță, asigurându-se că nu se vede nici un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
timpii și vitezele cu ajutorul creionului și al hârtiei, așa că se vedeau nevoiți să apeleze la memorie, la experiența și la acel inexplicabil al șaselea simt, care făcea din locuitorii primitivi ai Pacificului un fel de amestec de ființă omenească și pescăruș. Să te gândești că un val putea să se lovească de o insulă îndepărtată și să se-ntoarcă se mai încadra într-o logică acceptabilă, dar să determini la ce distanță se gaseste acel obstacol i se părea lui Tapú
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care ne-ar fi de mare folos dacă vrem să ajungem cu bine pe uscat. —Ești sigur că există pământ pe-aproape? insistă băiatul. La vreo șaizeci de mile spre tribord, îl asigura celălalt, convins. De unde știi? Am văzut doi pescăruși acolo în zare, spuse. Zburau în cerc, deci căutau mâncare, ceea ce-nseamnă că trebuie să aibă cuiburile la cel mult șaizeci de mile spre tribord. Dar de unde ai tras concluzia că se află la tribord? — Simplă deducție, fu răspunsul logic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
spre tribord. Dar de unde ai tras concluzia că se află la tribord? — Simplă deducție, fu răspunsul logic. În spatele nostru nu există nici un țărm, căci altfel l-am fi văzut. Nici în față, pentru că de dimineață vântul bătea într-acolo, iar pescărușii nu zboară împotriva vântului, decât în perioada migrațiilor. Spre babord, din câte știu, nu există nici un pământ cale de mii de mile. Așadar, singurul loc unde ar putea fi este la tribord. Ce mai putea face un simplu ucenic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dea. Tot ce e rau vine dinspre vest. Adăugară, totuși, ca în ultima vreme pescarii lor zăriseră - întotdeauna în larg - nave enorme care veneau dinspre est, înalte că munții și cu pânze albe, care semănau cu niste aripi uriașe de pescăruș. —Și noi am văzut una, răspunse Miti Matái. Și, cu toate că era noapte și nu puteam desluși prea bine, trebuie să recunosc că nu mi-aș fi imaginat niciodată că s-ar putea construi pirogi atât de mari. Cum or putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
le-mpletească atât de strâns, dar dacă am învăța și noi meșteșugul, navele noastre ar fi mereu cele mai rapide de pe fața oceanului. Tapú îi făcu semn să tacă puțin, căci i se păru că aude croncănitul fals al unui pescăruș. Miti Matái răspunse imediat la ceea ce părea să fie un semnal prestabilit și, câteva clipe mai tarziu, piroga apăru din întuneric și se opri în dreptul navei. Uriașul din Farepíti și ceilalți patru vâslași săriră sprinteni pe punte, exclamând: —Gata! Putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în larg și, odată cu apariția soarelui, se văzu clar că ziua avea să fie la fel sau mai sufocanta decât cea anterioară. Cand văzu că marea se încălzește iarăși, încât până și fidelii Mahi-Mahi dispăreau în adâncuri și nici un singur pescăruș nu părăsea insula, Navigatorul-Căpitan se convinse și mai mult ca pe înserate Cutia Vanturilor se va deschide larg. Bărbații și femeile de pe Peștele Zburător își petrecură restul zilei la umbră pânzelor, care fuseseră așezate sub formă de cort, repetându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
a acestui timp alunga plictiseală, insă peninsula aceea dezolata era că o pluta făcută din nisip, eșuată sub soarele tropical, și singurul lucru pe care-l puteau face era să caute un palmier la umbră căruia să lâncezească, urmărind zborul pescărușilor. Tapú Tetuanúi era totuși singurul care nu avea timp să se plictisească, fiindcă Miti Matái părea hotărât să depună în mâinile lui responsabilitatea conducerii Mararei înapoi, în Bora Bora. — Presimt că nu voi încheia aceasta calatorie, îi mărturisi într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
două cabluri cu care acestea erau legate de pupe. Chiar și carenele tremurau, tânguindu-se pentru efortul la care erau supuse, dar rezistau. Peștele Zburător începu, într-adevăr, să zboare. Cu fiecare metru câștiga în viteză, apropiindu-se, ca un pescăruș uriaș, care abia atinge suprafața apei, de cele două nave, ai căror ocupanți încetaseră să mai vâslească. Miti Matái îi făcu un semn lui Tapú Tetuanúi să-i dea o mână de ajutor cârmaciului. Fu un spectacol unic, copleșitor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
știu că n-am să sfârșesc aceasta calatorie, continuă. Dar, te rog, nu-i permite nici ei s-o termine, fiindcă, dacă vă debarca pe insulă, va deveni rușinea eternă a insulei Bora Bora. A doua zi, pe la amiază, un pescăruș începu să zboare pe deasupra capetelor lor, iar Miti Matái ordona să fie aruncat în apă un cârlig cu o momeală. Pasărea se aruncă imediat asupra momelii și se prinse în cârlig, iar după ce o traseră pe punte, Navigatorul-Căpitan îi suci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și o mulțime de mate. Dar unde e restul peștelui zburător? —Habar n-am. Și matele, de ce sunt? — Nu știu. Matele sunt ale unui Mahi-Mahi de vreo douăsprezece kilograme, iar capul, al unui pește zburător de asemenea prea mare pentru că pescărușul să-l fi prins de unul singur. Ce concluzie tragi din asta? Că este vorba de resturi pe care cineva le-a aruncat în mare. — În sfârșit, începi să gândești! În plus, ne aflăm la pește optzeci de mile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
singur. Ce concluzie tragi din asta? Că este vorba de resturi pe care cineva le-a aruncat în mare. — În sfârșit, începi să gândești! În plus, ne aflăm la pește optzeci de mile de coastă cea mai apropiată, și nici un pescăruș nu se depărtează atât de mult de țărm, decât dacă urmărește un vas, cu ale cărui resturi se hrănește... Înțelegi acum? Înțeleg, răspunse băiatul. Dar tot nu-mi dau seama cum poți să calculezi la ce distanță se găsesc. — Pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
distanță se găsesc. — Pot să-mi fac o idee, pentru că încă nu le-a digerat, ceea ce înseamnă că a trecut mai puțin de o oră de când le-a mâncat. — Iar douăzeci de mile reprezintă distanță pe care o parcurge un pescăruș într-o oră, daca nu se grăbește foarte tare... încheie cârmaciul, care asistase și el la lecție. O milă în plus sau în minus. —Și de unde știa că suntem aici? întreba Chimé din Farepíti. Ne-a văzut de la înălțime, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
apoi adaugă gânditor: Ceea ce înseamnă că acum și Te-Onó ne-au „văzut“ și știu unde suntem. —De ce? Pentru că, dacă sunt niște marinari atât de buni încât să ducă la bun sfârșit călătorii așa de lungi, au băgat de seamă că pescărușul asta i-a părăsit, pentru a se îndrepta înspre un punct în care ei știu foarte bine că nu se gaseste nici o insulă. Își depărta mâinile, cu gestul acela bine cunoscut prin care dădea de înțeles că lucrurile sunt foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care dădea de înțeles că lucrurile sunt foarte clare. Concluzia... adaugă, își imaginează că i-a părăsit pentru că a văzut o navă pe care ei n-o pot vedea de jos, dar care se află în raza vizuală a unui pescăruș: adică, la vreo douăzeci sau treizeci de mile depărtare. Mai avea atâtea de învățat de la acel om! Tapú Tetuanúi era convins că nici dacă ar trăi o sută de ani alături de mentorul sau n-ar fi în stare să învețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
foarte ușor de observat. Zâmbi. Te-Onó au să creadă că suntem atât de proști încât nu ne-am dat seama că bucătăria noastră are o scurgere de ulei. —Înțeleg... Și capul de pește? — Pentru cazul că va apărea un alt pescăruș. O să coboare să-l mănânce, iar urmăritorii noștri au să se țină după el. Aproape că-i era rușine să mai întrebe, dar voia să știe tot: —Și oglindă? — Va fi un excelent semnal luminos... îi explică amuzat Navigatorul-Căpitan. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de mult să fii atent la detalii o fac pentru că, în natură, nimic nu se produce la întâmplare. Totul are un motiv de a fi și toate sunt legate între ele. Îi zâmbi cu afecțiune. De-aia, dacă vezi un pescăruș la pește optzeci de mile de coastă, nu te poți mulțumi să spui: „A, ce bine! Un pescăruș!“. Nu. Trebuie să te întrebi ce căuta acolo, și să găsești un raspuns logic la întrebarea asta. La fel si cand un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]