1,378 matches
-
hazlie a unui fost mijlocaș, care încearcă să se descurce în cea mai dificilă situație posibilă. Atunci când fostul jucător NFL (Liga Națională de Fotbal American) Paul Crewe (Adam Sandler) este trimis la închisoare, directorul îl obligă să transforme un grup pestriț de deținuți într-o echipă de fotbal. Deși nu sunt cei mai potriviți coechipieri, deținuții se unesc atunci când află împotriva cui vor juca: a gardienilor! Cu ajutorul colegului Nate Scarborough (Burt Reynolds) și al îngrijitorului (Chris Rock), Crewe le promite deținuților
Agenda2005-37-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284192_a_285521]
-
în perioada interbelică, mai întâi doar de armată, pentru transmiterea de mesaje, iar apoi și de particulari. Emisiunea filatelică este formată din patru timbre, care au aceeași valoare nominală de 2,50 lei și ilustrează următoarele rase: Gușatul englez, Jucătorul pestriț, Călătorul tip standard, Zburătorul de Andaluzia. De asemenea, au fost lansate 700 de plicuri „prima zi”. VALI CORDUNEANU Competiție l Automobilistică În zilele de 25 și 26 noiembrie are loc în județul Timiș ultima etapă din Campionatul Național Rally Raid
Agenda2005-48-05-general10 () [Corola-journal/Journalistic/284427_a_285756]
-
anul trecut. Noi am considerat însă că e mai bine să scoatem materialul «No Roots». Ne bucurăm extrem de mult că am revenit în România“. Spre deosebire de formațiile care sunt „consacrate“ într-un anumit stil muzical, la Faithless lumea a fost extrem de pestriță. Alături de rockeri cu plete am zărit o serie de tineri care frecventează cluburile house sau oameni care pur și simplu au venit pentru spectacol. Și desigur, nelipsita pleiadă de vedete care la orice eveniment monden din București ține morțiș să
Agenda2005-24-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283813_a_285142]
-
lunii Și privesc în soare nebunia lumii, Arcul de culori îl îmbăt cu marea Și cunun cu dânsul razele și zarea. Vechi imagini iată ard în palmă jarul Unde Marea Moartă și-a lăsat hotarul La vechea soprană cu rochie pestriță Și cu voce blândă de mironosiță. Răsfoiesc altare, scutur nevăzutul Și întorc privirea să revăd căzutul Prins între obloane cu priviri uitate Între clipa morții și eternitate. Mă înalț la stele dăltuind speranțe Printre visul sorții scuturând distanțe Și te-
RISIPESC NEANTUL… de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384859_a_386188]
-
fronturilor Justiției după alte puncte cardinale decât legea, în ceea ce înseamnă justiție românească este de zece ani esența opunerii față de infiltrarea alternativelor politice, mitei, manipulării, corupției la Antena 3, post tv de rezistență dârză, sacrificală, identică doar cu sine în pestrițul carusel al ecranului românesc. La împlinirea a zece ani de emisie, acest post elogiat de către compatrioții din țară și din străinătate (nu poate fi vorba despre diasporă, deoarece termenul nu se referă la oameni plecați din România în deplinătatea consimțământului
JUDECĂTOAREA GABRIELA BALTAG, PREMIATĂ DE ANTENA 3 PENTRU CURAJ. UMANITATEA JUSTIŢIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384486_a_385815]
-
POEZIE ,,ÎN AMURG”, A POETEI EMILIA ȚUȚUIANU, AUTOR ȘTEFAN DUMITRESCU Autor: Emilia Țuțuianu Publicat în: Ediția nr. 1508 din 16 februarie 2015 Toate Articolele Autorului O carte de poezie ca un amurg înflorit pe dinăuntru Într-o lume cenușie, balcanică, pestriță, tristă, egoistă, invidioasă, semiconștientă, cum este lumea literară românească, întâlnești oameni de o frumusețe extraordinară, încât ți se par monumente culturale sau crini înalți ca niște plopi proiectați pe zare... Orașul Roman are două asemenea personalități de o frumusețe spirituală
CRONICA LITERARĂ LA VOLUMUL DE POEZIE ,,ÎN AMURG”, A POETEI EMILIA ŢUŢUIANU, AUTOR ŞTEFAN DUMITRESCU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382312_a_383641]
-
de vizită...și îi înmânează, cu un zâmbet profesional bine studiat, un carton mic, verde cu sigla băncii. - “Evrika”!!! își spune în sinea lui bărbatul și după ce mulțumește pentru tot, părăsește instituția înaripat, și chiar plutește, nemaisimțind sub bocanci blindajul pestriț și rece al gheții atotcuprinzătoare. Ajuns la birou, Ștefan privește curios cartea de vizită și dupăce o citește rămâne mirat ”Ștefania M”. Îi place numele, nu neapărat că este derivat din al său (sâc!) ci mai ales că este al
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
2011 - februarie debutează cu volumul de poezie, Visul licornului, Editura Docucenter Bacău. Respect și profundă recunoștință Doamnei Mioara Băluță, dar și echipei editoriale pentru implicare în apariția acestui volum de poezie care a deschis drumul către următoarele apariții. Mulțumiri ! Basme pestrițe - apărut sub egida site-ui literar, Cronopedia coordonată de Domnul Ioan Muntean - 2015. Profundă recunoștință echipei! Mulțumiri! Acești oameni au adus cu bunăvoință, literaturii cărțile mai sus menționate și au împlinit visul poetului, dar, mai presus de tot, au făcut voia
DOUĂ ARIPI ÎNSPRE ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382752_a_384081]
-
Esențe de primăvară - site-ul literar Esențe. - Însemne - cenaclul literar Cleopatra. - Artă sfâșiată,în 2011 - coordonată de Doamna Valentina Becart. Poeme în oglindă, Ion Vanghele și Georgeta Resteman -2012. Antologie - Dincolo de cuvânt / confesiunea poetului... - 2013 coordonată de Valentina Becart. Basme pestrițe - apărut sub egida site-ui literar, Cronopedia coordonată de Domnul Ioan Muntean - 2015. Volum de poezie - Ce e iubirea? - Autori, Ion Vanghele și Manuela Cerasela Jerlăianu - 2016. Editura Stef. Volum prefațat de: Profesorul, Cristian Petru Bălan, Membru titular al Uniunii Scriitorilor
DOUĂ ARIPI ÎNSPRE ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382752_a_384081]
-
Vei fi un om născut prea târziu. Ursitoarele au uitat de tine Pe când teșeau firul Subțire de păinanjen Și îl înnodau la covorul De ițe pestrițe al destinelor. Vei fi un om întârziat. În noiembrie este atâta dor de moarte. Vântul spulberă praful de pe ruine Și după cumpenele de lemn De arin ale fântânilor cu gât Prelungit precum o girafa Meditând la răscruci de drumuri. Plopii
NOIEMBRIE (NOVEMBER) de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382902_a_384231]
-
trecut și bucuria și lacrima inimii țărănimii ilustre și autentice de altădată a sudului Moldovei, făceau întrucâtva parte din mărginimea Bacăului, dar au fost înghițite bucată cu bucată cu gura lacomă a administrației orășenești, pentru ca azi să fie o falie pestriță de interferență a uliței cu strada, nici una nici cealaltă în aspectul lor civilizat, și una și cealaltă eșuate în a nu fi nici stradă nici uliță, ca și locuitorul acestui spațiu, nici orășean și nici sătean...! Aici e Letea Veche
NELU HUŢU. PEREGRIN PRIN LETEA VECHE A BACĂULUI DE-ODINIOARĂ… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382917_a_384246]
-
nu poate lipsi nici variabilitatea. Este, acolo, o masă de studenți, fiecare, din ei, cu caracter, temperament, preferințe proprii, nemaivorbind de aspectul exterior, unic, absolut personal. Miss frumusețe este alta, în fiecare an. Și, în ansamblu - polifonie și o cromatică pestrița. Sală adună și știutele atribute fundamentale și complementare, între ele, ale „hotarului”: închidere și deschidere. Ambianța sala-public este sub semnul virtualului - al posibilității: contacte, influențe, ocazii, primejdii. Un virtual în planul celei mai neîndoielnice realități. Este un loc „lumesc”, de
Peste deal de lumea materială – Scris de Angela Monica Jucan [Corola-blog/BlogPost/93313_a_94605]
-
umbre procesate mental. Îți dai seama, să vezi mirosul unei păsări, exclamă el cu ochii pierduți undeva dincolo de dealurile ca niște cocoașe de animale preistorice care se întindeau până la Mediterana. - Ieri am mers cu Sharon în Akko Atika. Străduțe înguste, pestrițe, invadate de un mozaic de oameni. Într-o sută de metri auzi toate limbile pământului, accentele nativilor graseiază franceza, cântă italiană, se semețesc în spaniolă sau modulează cu o rostogolită eleganță aceleași cuvinte pe care bătrânul Will le lansa demult
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93372_a_94664]
-
LA VOLUMUL DE POEZIE ,,ÎN AMURG”, A POETEI EMILIA ȚUȚUIANU, AUTOR ȘTEFAN DUMITRESCU, de Emilia Țuțuianu, publicat în Ediția nr. 1508 din 16 februarie 2015. O carte de poezie ca un amurg înflorit pe dinăuntru Într-o lume cenușie, balcanică, pestriță, tristă, egoistă, invidioasă, semiconștientă, cum este lumea literară românească, întâlnești oameni de o frumusețe extraordinară, încât ți se par monumente culturale sau crini înalți ca niște plopi proiectați pe zare... Orașul Roman are două asemenea personalități de o frumusețe spirituală
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
discutat la telefon cu Domnia sa, am avut și mai clară în minte imaginea unei personalități care te copleșește prin dimensiunea sa omenească, prin truda ... Citește mai mult O carte de poezie ca un amurg înflorit pe dinăuntruîntr-o lume cenușie, balcanică, pestriță, tristă, egoistă, invidioasă, semiconștientă, cum este lumea literară românească, întâlnești oameni de o frumusețe extraordinară, încât ți se par monumente culturale sau crini înalți ca niște plopi proiectați pe zare... Orașul Roman are două asemenea personalități de o frumusețe spirituală
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
tolerarea, ba chiar cultivarea expresă a diverselor credințe religioase, construirea unei armate comune și alte măsuri punctuale adoptate de Alexandru de-a lungul timpului aveau ca scop restructurarea și omogenizarea socială a lumii aflate sub autoritatea sa, transformarea unei comunități pestrițe și divergente Într-o structură organică armonioasă, funcțională și durabilă. Măsurile acestea Însă nu erau suficiente. Ceva lipsea, și acest ceva nu putea fi suplinit nici măcar de copleșitoarea personalitate a lui Alexandru. Regele Înțelesese că legenda ascendenței sale divine (de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nimeni acasă și de fapt aceasta e lumea. Un peisaj care rămîne mereu pe loc Într-un timp trecut În nemișcare, uitat acolo ca un burlan care nu reține nimic, un burlan prin care se scurge planeta. O mulțime gălăgioasă, pestriță, chipuri neasemănătoare ce se reînnoiesc fără Încetare corpuri palide, corpuri cu pigmenți, galbene, negre, alungite, rotunde, Într-o continuă vibrație, agitate, lente, obosite. Identice. Molecule ale unui organism reglat perfect la semnalul unui robot poliglot. „Călătorii pentru avionul În direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mult, după pierderea unei soții certărețe. Severino povestea minunate istorii. Străzile din Palermo, la fel cu cele din București, locul de naștere al lui Feifel, erau pline de aventuri palpitante. Acolo se amestecau călugărițe, hoți și curve, într-o culoare pestriță a vieții. Feifel crezuse că găsise, în sfârșit, o sursă care putea să-i revigoreze imaginația pierdută. Dar într-o zi Feifel se întoarse acasă ceva mai târziu ca de obicei, cumpărase bilete la Operă. Era o surpriză pentru Severino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ca într-un puț fără capăt. Vedea dansând sepiile, păsări acvatice bătând din aripi, animale marine fără nume și căluții de mare înaintând sacadat. Totul parcă se mișca în aceeași direcție - urcând, coborând: stoluri, cârduri, cu ochi întredeschiși. Și în mijlocul pestriței mulțimi erau rechinii cu corpuri ca niște coloane ale templului mișcător. Totul îi amintea lui Beppo de coloanele domului din Milano, ca și cum ce exista pe pământ s-ar fi găsit și în adâncul apei. Rechinii își făceau dansul lor urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
veche. Ca evreu putea să emigreze în Israel. Dar până la urmă a ajuns în Suedia, ajutat de un prieten. După sosire, acest prieten l-a dus la sinagogă, cu toate că în realitate Zaharel nu era deloc credincios. La sinagogă lumea era pestriță, femeile se distingeau prin frumusețea lor neconvențională. Zaharel nu-și putea desprinde ochii de ele. Era timid și trist și nu îndrăznea să intre cu nici una în vorbă. Avea cincizeci și cinci de ani, dar chipul îi era velin ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ca toate apele din regiune. Pe gheață aștepta ca într-o viziune suprarealistă un pian negru strălucitor ca un cărăbuș enorm, un Steinway cu toată mândria și luxul lui, nepermis de insolent, în măreția iernii și a frigului. O lume pestriță bea din sticle mari. Erau deja beți, așteptând să cânte aria operei lui Purcell, ca „popor al înghețului“. Toți păstrau în minte alte reprezentări reușite ale aceleași opere, pe vârful muntelui Rigi și pe apa lacului Lucerna, de pe „scena“ neobișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Eu v-am ținut mereu împreună! Iubirea a fost creată ca binecuvântare și nu ca durere! Iubirea v-a încălzit mereu topind gheața din jurul inimii! Deodată s-a auzit un zgomot ca un trăsnet - un car triumfal plin cu lume pestriță dăduse buzna pe gheață. Toți erau beți și uitaseră ce trebuiau să facă. Carul reprezenta cele două porți ale anului: Echinoxul de vară și cel de toamnă, porți deschizând căile pentru inaugurarea misterului, pentru că cei doi magicieni, Merlin și Osmond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
băteau crunt gheața de sub picioare. Din feeria lui Purcell nu se mai auzeau decât câteva cuvinte: Marea iubire va topi gheața. Focul trosnea în facle, luminând mâinile roșii ale dansatorilor beți. Mă simțeam încălzită de dans, dar îngrijorată de mulțimea pestriță care năvălea din toate părțile pe locul unde se aflau Oleg și orchestra care încerca să impună mulțimii puțină ordine și tăcere. Îmi era teamă să mă îndepărtez de prietenii și cunoscuții mei și să mă găsesc deodată în mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mea nici un ban, după cafea, deci, intrai în camera mamei și-i spusei că am nevoie de bani. Mama stătea în fotoliul de lângă fereastră, galbenă la față ca niciodată. Ținea pe genunchi niște fire de lână, încâlcite într-un ghem pestriț, și o cusătură, dar mâinile îi zăceau uitate în poală, în timp ce ochii ei bătrâni, apoși priveau fix spre colțul camerei. - Am nevoie de bani, dă-mi broșa s-o amanetez! Această broșa era pentru mama o amintire sfântă și unică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
călîie, deși un altul stătea adînc Îngropat În nisip. Sofia era o femeie cam de treizeci de ani, măruntă la trup, cu părul Învolt și cu ochii negri precum boabele de porumbă. Peste mantaua străvezie purta un șal de mătase pestriț, tîrguit, probabil, din India. Ucenicii lui Simon vorbeau despre ea ca despre Întruchiparea Înțelepciunii și frumuseții feminine, În vreme ce pelegrinii creștini răspîndiseră despre ea tot soiul de zvonuri, că era o curtezană, o tîrfă, o tîrÎtură și o șarlatană care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]