993 matches
-
20 de găini?! Dar le poți lua din magazine pe toate acestea! Copiii îi spun să se retragă la oraș, să-și ... VII. DEMNITATEA UNEI FEMEI, de Olivia Dumitru, publicat în Ediția nr. 2169 din 08 decembrie 2016. Zăresc un petec de cer prin tavanul transparent al complexului AFI Cotroceni; nori albi, jucăuși trec dintr-o parte într-alta pe deasupra capului meu, în timp ce înaintez grăbita spre patinoar - aici voi sărbători ziua de naștere a copilului meu, împreună cu alți doi colegi. Este
OLIVIA DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/369699_a_371028]
-
demult pentru mine: m-am destins, m-am relaxat, am răsuflat adânc și pereții acvariului în care fusesem cufundata până atunci s-au spart! Făceam parte din nou, dintr-o mulțime, un om între oameni. Citește mai mult Zăresc un petec de cer prin tavanul transparent al complexului AFI Cotroceni; nori albi, jucăuși trec dintr-o parte într-alta pe deasupra capului meu, în timp ce înaintez grăbita spre patinoar - aici voi sărbători ziua de naștere a copilului meu, împreună cu alți doi colegi. Este
OLIVIA DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/369699_a_371028]
-
ta iubire! și acoperișul este așa de aproape de cer sub streașină păsări măiestre și-au făcut cuib... Tot seninul ți-a îmbrățișat creația cu bucuria sinceră din ochi de copil! fără de arhitect planul casei a crescut din poeme... De ce plânge petecul de cer înnegrit de fumul scos pe-un horn de lut? Ai ars cuvinte din poeme care erau temelia de vis... Mă pierd fără de muză, mă rătăcește vântul mă rarefiez și cerul plânge peste mine cu lacrimi în formă de
CASA IUBIRII de ECATERINA ŞERBAN în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362678_a_364007]
-
înrămez pe Sorin Micuțiu în acest gen de imaginar, pentru că poezia sa nu este construită nici ca refugiu, nici ca sălaș de unde poate releva poetic, poezia sa este visul trăit ca ideal de binețe și frumusețe. ”gândurile mele peste un petec de hârtie se despletesc în cuvinte ca umbrele înghesuite pe chipuri brodate de timp” (În dimineața eshatonului) Mama pierdută revine în cântecul lui Amfion pentru ca zidurile crescute să apere în permanență visul său de frumos. Sorin Micuțiu, un Amfion în
VISUL CONTINUĂ... de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354006_a_355335]
-
în ea toate viciile”. Discutând, cu ani în urmă, cu un sociolog, îmi spunea că sunt indivizi care au mai mult decât le trebuie, nu duc lipsă de nimic și îi vezi prin instanțe cu rudele lor apropiate pentru un petec de pământ ori cine știe ce lucru, nelăsând din dorințele lor de a-și mări averea. Și repet cuvintele acestui specialist: „Uneori, omul de prea mult bine, turbează”. Lăcomia este una dintre păcatele primordiale (alături de mândrie și desfrâu) ce decurge din spiritul
DESPRE LĂCOMIE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354099_a_355428]
-
unduiesc căderile divine, Ți-aș prinde rătăcirile-napoi Și te-aș primi cu enigmatice verbine. Printre scaieții violeți, spălați bizar În lacrime de maci în agonie, Piciorul meu ar îndrăzni barbar Să te atingă cu un soi de veșnicie. Din petecul de cer în care eu Vânez din tunete și fulgere lumina, Am plămădit cu greu un Prometeu Să-ți ard păcatul, să-ți cenușă, vina. Un ochi, eu l-am pictat potop de ploi Din care lacrima, de fericire moare
SĂ-ŢI ARD PĂCATUL! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354161_a_355490]
-
ți-am culcat în palmă obrazul inimii cu un sărut pe inelar doar te-ai încruntat a cerul ploii de primăvară ce întârzie logodna cu țărâna deschid spre miazănoaptea din deal unde și-ascunde iarna umerii costelivi și ridurile în petece alb-cenușii ca sub un fard prost (oare dacă-mi pun make-up are vreun rost) vraja magului e încă firavă ca un copil adus mai devreme pe lume ascult mugetul de sub scoarță în genunchi viața cu fruntea în pumni dedesupt invocă
CÂNTEC DE LA FEREASTRĂ de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354676_a_356005]
-
și nu a avut cine să i-o transcrie, așa cum mama lui Nini, pe când fierbea bulionul în cazanul de aramă, i-a transcris poezia “Într-o zi cam pe la prânz” - micuțului Nichita Hristea, în vâstă de șase ani, pe un petec de hârtie și astfel s-a păstrat prima creație a celui mai mare poet contemporan al veacului XX. Lumea satului de la jumătatea secolului trecut, este una foarte idilică, sau așa a rămas în memoria autoarei, deși izbucnise războiul din Coreea
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]
-
sentiment? întreba Gabi. -Spune, daca ști! -Iubirea de țară, spunea poetul născut la Ipotești, e pururea și pretutindenea iubirea trecutului. Și mai spunea, continuă Gabi, patria vine de la cuvântul pater și numai oamenii care țin la instituțiile părinților lor, la petecul de pământ sfințit de sângele părinților pot fi patrioți. -Mai, colega!? Te-ai pregătit bine! Se miră Bița. După ce terminară un canceu cu vin, Popescu se duse și-l umplu din nou. -Venind cu borcanul m-am uitat în camera
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞASEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357376_a_358705]
-
și strane sculptate de către ieromonahul Antonie Ciobanu și monahul Varlaam Surugiu, biserica este păstrătoarea unor mărturii ale artei și culturii bisericești din secolele anterioare. Chiliile celor 21 de călugărițe reprezintă un model autentic al arhitecturii tradiționale țărănești. Măicuțele îngrijesc fiecare petec de pământ, curtea bisericii fiind un adevărat colț de rai, ale cărui binefaceri pot fi doar trăite. Casa Stăreției, datând de pe vremea lui Zosim schimonahul este o construcție impunătoare, pe două niveluri, cu pereți exteriori din piatră și cărămidă, iar
FEREASTRĂ CATRE SUFLETELE NOASTRE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357838_a_359167]
-
clipă, și-a luat găinile și căruța și s-a mutat la ea chiar de a doua zi. Toată ziua robotea prin curte, repara grajdul, îl pregătea pentru cal, Lilicuța avea și pămînt, și încă mult, hotărîseră să vîndă un petec de casă din vatra satului și cu banii să-și ia și ei un cal-doi acolo și măcar o vacă, porci și curci și rațe, pentru că nu aveau de nici unele, da' mai întîi, hotărîse bărbatul, mergem la domn primar să
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
-o pentru decenii. Până la moartea lui Mircea cel Bătrân, ținutul acesta de la Severin până la gura Nistrului era al Munteniei, era Țara Basarabilor. În timpul domniei lui Ștefan cel Mare, hotarul Țării Românești era la Milcov. Domnul Moldovei, Petru Rareș, pierde acest petec de pământ românesc în fața cuceritorului sultan Soliman care transformă Cetatea Albă a grecilor și a romanilor în sandgeacul Ak-Kerman, iar Tighina moldovenească în Bender. Basarabia străbună începe să piardă populația românească, aici venind turci și tătari de peste Nistru, chiar și
BASARABIA, PĂMÂNT ROMÂNESC de ION C. HIRU în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358128_a_359457]
-
mai reziste, și-s trecute-adânc prin rug, doamne, ce blestem ne paște, mai întreabă visătorul, tot cu gândul la izvoare, îngânând doina și dorul, ce destin atât de aspru în ofrandele din grai încât ne-ai luat și speranța pentru petecul de rai. să plecăm cu toți de-aici căci stihia nu-i a noastră, cât mai este peste -ntinderi pata unui cer, albastră, oare vine-apocalipsa, turnul babel peste noi, de-notăm mereu prin grijuri, prin țărână și nevoi?. evul luminii
ŢARA MEA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 575 din 28 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357640_a_358969]
-
Acasa > Cultural > Artistic > DĂ-MI, DOAMNE, UN PETEC DE CER! Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 499 din 13 mai 2012 Toate Articolele Autorului Cânta cu ochii ridicați spre cer, parcă implorând divinitatea să coboare asupra ei, o fărâmă de albastru; împreună mâinile a rugăciune și continuă
DĂ-MI, DOAMNE, UN PETEC DE CER! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358652_a_359981]
-
mari, deși avea dor opt ani: Gigel rămînea doar în grija ei... Singura clipă, doar a ei era atunci când, ridicând ochii spre cer, implora un dram de albastru spre limpezirea incertitudinilor din drumul său... Referință Bibliografică: Dă-mi, Doamne, un petec de cer! / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 499, Anul II, 13 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
DĂ-MI, DOAMNE, UN PETEC DE CER! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358652_a_359981]
-
atât la teama cât și viclenia omului. Ceva mai senină, mai limpidă, fiindcă se referă la paradisul copilăriei, este poezia: “cineva încă mă ține de mână: departe e vremea aceea / dar îmi amintesc / livada bujorii prispa casei / răsturnată într-un petec de cer / fără să număr zile și nopți / mă legănau fâșii de vise / uneori alergam la marginea satului / cu cârdul de copii / prindeam curcubeul / îl înfășuram pe degete și râdeam / râdeam cu atâta poftă de viață / asta ne era singura
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
la dezbinare. Motive se găseau cu duiumul: ba o asfaltare care a înghițit bani ca la „balamuc” printr-un aranjament de deturnare de fonduri, ba o piață miruită (în bloc cu consilierii) unui privat prin contrapartidă sau licitație aranjată, un petec de pădure aflat într-un lot cu esențe de nerefuzat și cu ieșire la drum public etc. Ofițerași de nădejde, aghiotanți dintre foști „folbalagii” de județ, promovați pe bărbi și dat voturi (famile mare, voturi multe, după număr și ceva
DOAMNE, CE SUS A AJUNS! ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359283_a_360612]
-
lacrima-i zidită În sanctuarul tâmplei ostenite. Gânduri robite-n nevăzute chingi Ce strâng cumplit, se zbat neostoite Șoptind mereu: învingi, învingi, învingi! Speranța-mi se-ncovoaie, plâng și tac Ce zbucium scurmă-n spaima depărtării! Sunt pe-un tărâm - un petec de uscat Ca o batistă pe obrazul mării. Atâtea vise prinse-ntr-un grăunte Se trec prin mine, ce năvalnic dor De trai tihnit, la poalele de munte Inundă astăzi sufletu-mi - izvor ... Îmi plec genunchii-n clipele durute Doamne
POEME DE DOR de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359351_a_360680]
-
Mereu m-am dus acolo. Și bunicul adoră acel loc. Încă mai există stejarul cu ramuri uriașe și nici pârâul n-a secat. Vom merge într-o zi, dacă vrei. L-am înrămat în suflet și voi iubi totdeauna acel petec de rai. - Asta fiindcă mi-ai dăruit tabloul care te reprezenta, exact acolo, sub stejar. Îți dai seama câtă valoare are ? - Asta fiindcă mi-ai dăruit tabloul care te reprezenta, exact acolo, sub salcie. Îți dai seama câtă valoare are
PROMISIUNEA DE JOI (I) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359361_a_360690]
-
alături de tinerele vlăstare în care inima bate românește, să le privești mimica, să le simți ambiția, dăruirea și să citești pe fețele lor bucuria și dorința fiecăruia de a fi cel mai bun! Este minunat să te afli pe un petec de pământ pe care-l poți asemui cu o batistă aruncată pe obrazul mării și să simți cum o comunitate își apără cel mai de preț avut - cultura - și își împuternicește fiii pentru a-i păstra și duce mai departe
ŞI ÎN CIPRU ROMÂNII AU TALENT MINI MISS & MISTER DIASPORA ROMÂNĂ DIN CIPRU 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359407_a_360736]
-
gesturilor; de dureri fără nume care pot zgudui fără limite un pumn nevolnic de oase. De blocajul paralizant în limita dintre a nu fi în întregime viu și a nu fi reușit muri. De spaimă de a pași într-un petec dilatat de timp, în care ochiul nu poate privi și urechea refuză să mai audă. Astăzi mi-am amintit că nu știu mulți oameni care se pricep să asiste la agonia din anticamera morții. Acolo temeliile sunt prea firave ca să
NICI DESPRE MOARTE, NICI DESPRE VIATA de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359464_a_360793]
-
circulația banilor virtuali în USA și în întreaga lume. Iată comentariu:”USA a fost o mare putere economică mai ales până înainte de anii ‘70 când dolarul american avea contra-valoare în aur. De atunci încoace - de când dolarul a devenit doar un petec de hârtie - economia americană a devenit o economie artificială, virtuală, la mâna LĂCUSTELOR MONDIALE (care își spun “evrei”, dar care în realitate din 16 milioane de evrei din întreaga lume, 10% sunt evrei de sânge sefarzi, descriși de Biblie, iar
AGONIA UNIUNII EUROPENE. O SUTĂ DE ANI DE RĂZBOI MONDIAL SUB SABIA PSIHOTRONICĂ. VOLUMUL I (1) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360380_a_361709]
-
completă, cu o structură organică, teologică și filozofică, vie, care să ajungă, în chiar clipa aceasta, la sufletul, la inima și la mintea românului, solar prin descendență, care nu se mai lasă așa ușor mângâiat pe creștet doar cu “trei petece” rupte dintr-o zdreanță de zeu zdrențuros și teribil din Munții fabuloși ai Destinului, sau dintr-un “vis pur și un surâs mătăsos”. Românul simte și știe că vine dintr-un neam ales, mândru și ars: mândru pentru că știe din
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ GENERAŢIEI OPTZECISTE ŞI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (3) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/360388_a_361717]
-
cinci elevi din satul Sebiș și cu toții am intrat la liceu. Satul meu are cel mai mare procent de intelectuali din toată comună Drăgănești de care aparține. La prima oră de limba și literatura română, profesorul Milan Martinov scoate un petec de hârtie din buzunar și întreabă: - Cine este elevul Pascu Balaci? Am crezut că nu aud bine. Colegii și-au întors capetele spre mine. M-am ridicat în picioare cu obrajii în flăcări, întrebându-mă ce se întâmplă, dacă nu
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
Acasa > Stihuri > Imaginatie > MISTER Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1593 din 12 mai 2015 Toate Articolele Autorului Noaptea își șterge fața tumefiată cu un petec de cer înmuiat în lacrimi de Lună albastră. Luceafărul, vagabond, în repaos pe scaunul singurătății, asistă, rece, la o dispută acerbă, izbucnită, spontan, între Carul mic și Carul mare pe motiv de taxare. Dispută absurdă. Au auzit ele, cine le-
MISTER de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359793_a_361122]