565 matches
-
S-a aplecat spre bătrână și a sărutat-o zgomotos pe amândoi obrajii. De când era mică, dintre toate femeile din familia ei, Petite-Ma ocupa un loc aparte În inima Asyei. O iubea foarte mult. Spre deosebire de ceilalți membri ai familiei, Petite-Ma fusese Întotdeauna În stare să iubească fără să sufoce. Nu o bătea niciodată la cap, nu-i căuta nod În papură și nu o rănea. Afecțiunea ei protectoare nu era posesivă. Din când În când strecura boabe de grâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pe care o purta Împotriva deochiului, râsul era lucrul pe care știa să-l facă cel mai bine și mai des - adică, până În ziua În care boala ei s-a agravat. Odinioară, ea și Asya obișnuiau să râdă mult Împreună: Petite-Ma Într-un șuvoi prelung de chicote muzicale, Asya Într-o izbucnire neașteptată de hohote bogate și răsunătoare. Acum, deși profund Îngrijorată de starea de sănătate a bunică-sii, Asya respecta de asemenea tărâmul autonom al amneziei spre care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
amneziei spre care se lăsa purtată, fiindcă și ei i se refuza În mod constant autonomia. Și cu cât bătrâna se Îndepărta mai mult de ele, cu atât mai apropiată se simțea de ea. — Bună dimineața, drăguță strănepoată, a răspuns Petite-Ma, impresionând pe toată lumea cu claritatea memoriei ei. Stând acolo cu telecomanda În mână, mătușa Feride a ciripit fără să se uite la ea: — Prințesa țâfnoasă s-a trezit, În sfârșit. Glasul ei suna jovial În ciuda unei nuanțe moralizatoare. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să-și amitească ce fel de animal era „coiotul“ Însă, cum cei douăzeci și patru de ani de când lucra În Învățământ o făcuseră să fie grozavă la a da răspunsuri și la fel de Îngrozitoare la pusul Întrebărilor, nu a Îndrăznit să pună nici una; Petite -Ma s-a oprit din ronțăitul feliei de sucuk din farfurie; mătușa Feride a Încercat să se gândească la alte accidente despre care citise, Însă, În locul altor vești macabre, și-a amintit de sombrero-ul de un albastru strălucitor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
aceasta nu fusese interesată să Învețe engleza de la bun Început, alegând În locul ei germana la școală. Însă fiindcă asta coincisese cu momentul În care Își pierduse interesul pentru orice altceva În afara geografiei fizice, nu progresase prea mult nici cu germana. Petite-Ma și bunica Gülsüm fiind descalificate din start, mai rămâneau doar mătușa Zeliha și mătușa Cevriye care să știe destulă engleză Încât să treacă de la nivelul de Începător la nivelul mediu. Acestea fiind spuse, exista o diferență izbitoare Între cunoștințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Asya a strâmbat din nas ca și când ar fi depistat În casă o duhoare Înfiorătoare pe care doar ea o putea percepe și și-a țuguiat buzele ca pentru a spune „Ai vrea tu!“. Între timp nimeni n-a observat că Petite-Ma se ridicase de la masă și se apropiase de pianul la care nu se mai cântase de ani de zile. Din când În când foloseau tăbliei pianului Închis ca pe un bufet pentru farfuriile și tăvile care nu mai aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
care era pe punctul să iasă, a auzit un sunet cu totul neașteptat. Cineva cânta la pian. Câteva note timide, anemice În căutarea unei melodii de mult uitate. Chipul Asyei s-a luminat a Înțelegere pe când șoptea ca pentru sine: — Petite-Ma! Petite-Ma se născuse În Thessalonike. Era doar o copilă când a emigrat Împreună cu mama ei, care era văduvă, la Istanbul. Era În anul 1923. Momentul În care Petite-Ma a ajuns În orașul acesta nu poate fi confundat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pe punctul să iasă, a auzit un sunet cu totul neașteptat. Cineva cânta la pian. Câteva note timide, anemice În căutarea unei melodii de mult uitate. Chipul Asyei s-a luminat a Înțelegere pe când șoptea ca pentru sine: — Petite-Ma! Petite-Ma se născuse În Thessalonike. Era doar o copilă când a emigrat Împreună cu mama ei, care era văduvă, la Istanbul. Era În anul 1923. Momentul În care Petite-Ma a ajuns În orașul acesta nu poate fi confundat, pentru că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
s-a luminat a Înțelegere pe când șoptea ca pentru sine: — Petite-Ma! Petite-Ma se născuse În Thessalonike. Era doar o copilă când a emigrat Împreună cu mama ei, care era văduvă, la Istanbul. Era În anul 1923. Momentul În care Petite-Ma a ajuns În orașul acesta nu poate fi confundat, pentru că a coincis cu proclamarea Republicii Turce moderne. — Tu și Republica ați sosit În același timp În orașul ăsta. Vă așteptam cu disperare pe amândouă, i-a spus drăgăstos soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
regimuri, celui din țară și celui din casa mea. Când ai venit la mine, viața s-a luminat. — Când am venit la tine, erai trist, dar puternic. Eu ți-am adus bucurie, iar tu mi-ai dat putere, a răspuns Petite-Ma. Adevărul e că, fiindcă Petite-Ma era atât de frumoasă și de veselă, numeroșii bărbați care i-au cerut mâna până să Împlinească șaisprezece ani ar fi putut forma un șir de la un capăt al vechiului pod Galata la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
din casa mea. Când ai venit la mine, viața s-a luminat. — Când am venit la tine, erai trist, dar puternic. Eu ți-am adus bucurie, iar tu mi-ai dat putere, a răspuns Petite-Ma. Adevărul e că, fiindcă Petite-Ma era atât de frumoasă și de veselă, numeroșii bărbați care i-au cerut mâna până să Împlinească șaisprezece ani ar fi putut forma un șir de la un capăt al vechiului pod Galata la celălalt. Dintre toți candidații care le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Înstărit, dată fiind vârsta lui și trauma suferită În urma primei căsătorii (cine știe de ce l-a abandonat soția; poate că omul era un pervers, bârfeau femeileă, Riza Selim Kazanci era unul din ultimii bărbați din lume cu care mama lui Petite-Ma ar fi vrut s-o vadă măritându-se pe scumpa ei fiică. Se găseau cu siguranță și candidați mai buni decât el. Însă În ciuda obiecțiilor neîntrerupte ale mamei ei, Petite-Ma a refuzat să asculte de altcineva decât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
din ultimii bărbați din lume cu care mama lui Petite-Ma ar fi vrut s-o vadă măritându-se pe scumpa ei fiică. Se găseau cu siguranță și candidați mai buni decât el. Însă În ciuda obiecțiilor neîntrerupte ale mamei ei, Petite-Ma a refuzat să asculte de altcineva decât de inima ei. Poate pentru că era În ochii negri ai lui Riza Selim Kazanci ceva care a făcut-o pe Petite-Ma să Înțeleagă, nu rațional, Însă intuitiv, că avea un dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mai buni decât el. Însă În ciuda obiecțiilor neîntrerupte ale mamei ei, Petite-Ma a refuzat să asculte de altcineva decât de inima ei. Poate pentru că era În ochii negri ai lui Riza Selim Kazanci ceva care a făcut-o pe Petite-Ma să Înțeleagă, nu rațional, Însă intuitiv, că avea un dar pe care mulți din lumea asta nu-l aveau: acela de a iubi pe altcineva mai mult decât pe sine. Deși prea tânără și lipsită de experiență la șaisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să Înțeleagă, nu rațional, Însă intuitiv, că avea un dar pe care mulți din lumea asta nu-l aveau: acela de a iubi pe altcineva mai mult decât pe sine. Deși prea tânără și lipsită de experiență la șaisprezece ani, Petite-Ma era destul de Înțeleaptă ca să Înțeleagă ce fericire ieșită din comun era să fii iubită și adorată de un bărbat care avea un asemenea dar. Ochii lui Riza Selim Kazanci erau blânzi și scânteietori, Întocmai ca și vocea sa; avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ca și vocea sa; avea ceva care te făcea să te simți În siguranță În prezența lui, iubit și ocrotit, chiar și În mijlocul agitației din jur. Bărbatul ăsta nu era un dezertor. Dar acesta nu era singurul motiv pentru care Petite-Ma era atrasă de Riza Selim Kazanci. Adevărul e că era fascinată de povestea lui cu mult Înainte de a fi atrasă de el. A simțit cât de adânc fusese rănit sufletul lui de plecarea primei soții. Era sigură că poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a fi atrasă de el. A simțit cât de adânc fusese rănit sufletul lui de plecarea primei soții. Era sigură că poate Închide rănile acelea. La urma urmei, femeilor le place să aibă grijă de dezastrele provocate de celelalte. Lui Petite-Ma nu i-a luat mult timp ca să se hotărască. Avea să se mărite cu el și nimeni, nici măcar destinul ei, nu putea schimba lucrul ăsta. Dacă Petite-Ma avea intuitiv atât de multă Încredere În Riza Selim Kazanci el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
femeilor le place să aibă grijă de dezastrele provocate de celelalte. Lui Petite-Ma nu i-a luat mult timp ca să se hotărască. Avea să se mărite cu el și nimeni, nici măcar destinul ei, nu putea schimba lucrul ăsta. Dacă Petite-Ma avea intuitiv atât de multă Încredere În Riza Selim Kazanci el, la rândul lui, avea să merite acea Încredere până la ultima sa suflare. Această soție blondă cu ochi albaștri, care a venit la el cu o pisică cu blana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Niciodată În viața lui nu a refuzat să-i Înplinească vreo dorință, oricât de capricioasă ar fi fost ea. Totuși, nu asta era și atitudinea băiatului lui care avea acum șase ani: Levent Kazanci nu a acceptat-o niciodată pe Petite-Ma ca mamă. S-a Împotrivit și a ridiculizat-o cu fiecare ocazie care i s-a ivit mulți ani la rând, Încheindu-și copilăria cu o amărăciune reprimată, asta În cazul În care copilăria se putea Încheia vreodată atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
reprimată, asta În cazul În care copilăria se putea Încheia vreodată atunci când rămâneai atât de plin de amărăciune. Într-o vreme În care căsătoria fără copii era, dacă nu un semn de boală fără leac, atunci cu siguranță un sacrilegiu, Petite-Ma și Riza Selim Kazanci nu aveau copii. Nu pentru că el ar fi fost prea bătrân, ci pentru că la Început ea era prea tânătă și dezinteresată de creșterea copiilor, iar apoi, când s-a răzgândit, el era pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
răzgândit, el era pur și simplu prea bătrân. Levent Kazanci a rămas singurul copil care să ducă mai departe stirpea, un titlu pe care nu era deloc Încântat să-l dețină. Deși Întristată și jignită de acreala fiului ei vitreg, Petite-Ma era o fată exuberantă și extrovertită, cu o imaginație bogată și o listă și mai bogată de cereri. Erau lucruri mult mai importante pe lume decât creșterea copiilor, de pildă, să Înveți să cânți la pian. Nu peste mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pe lume decât creșterea copiilor, de pildă, să Înveți să cânți la pian. Nu peste mult timp un pian Bentley fabricat de Stroud Piano Co., Ltd., din Anglia strălucea În cel mai bun loc al livingului. Pe acest pian Începuse Petite-Ma să ia primele lecții de pian cu primul ei profesor - un muzician alb, de origine rusă, care fugise de Revoluția Bolșevică și se stabilise permanent la Istanbul. Petite-Ma era cea mai bună elevă a lui. Nu avea doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În cel mai bun loc al livingului. Pe acest pian Începuse Petite-Ma să ia primele lecții de pian cu primul ei profesor - un muzician alb, de origine rusă, care fugise de Revoluția Bolșevică și se stabilise permanent la Istanbul. Petite-Ma era cea mai bună elevă a lui. Nu avea doar talentul, ci și perseverența de a face din pian un tovarăș pentru o viață, mai degrabă decât o distracție trecătoare. Rahmaninov, Borodin și Ceaikovsky erau preferații ei. Ori de câte ori era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
iar profesionistelor nu le plăceau soțiile pe care le priveau mai mult ca pe niște „concubine“, decât ca pe niște femei. În final nimeni nu considera pe nimeni destul de „femeie“. De fiecare dată când tensiunea dintre tovarășe și concubine creștea, Petite-Ma, care nu se identifica deloc cu nici unul din grupuri, Îi făcea discret semn servitoarei să servească lichor de mentă În pahare de cristal și dulciuri din pastă de migdale pe tăvi de argint. Acest duo, descoperise ea, era singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
descoperise ea, era singurul lucru care putea calma nervii oricărei turcoaice din Încăpere, indiferent În ce tabără se afla. Spre sfârșitul petrecerii, Riza Selim Kazanci o chema pe soția sa și o ruga să cânte la pian pentru onorații oaspeți. Petite-Ma nu refuza niciodată. Pe lângă bucăți ale compozitorilor vestici, cânta imnuri naționale debordând de fervoare patriotică. Oaspeții aclamau și aplaudau. În special În 1933, când a fost compus imnul celei de-A Zecea Aniversări, „Marșul Republicii“, a trebuit să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]