454 matches
-
se știe cine o damigeană Îmbrăcată În răchită Împletită. În jurul lui ploua cu bani. De-a stânga și de-a dreapta omului stăteau doi jandarmi: unul dădea să-l Împungă cu baioneta de la armă, iar celălalt Îl pocnea În cap pe petrecăreț cu o bâtă scurtă și groasă. Povestea acelui om darnic și bun la suflet era, și ea, neobișnuită. Se apucase Într-o zi să-și sape o groapă pentru o umblătoare nouă; cazmaua i se proptise Într-un vas plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
către ele. Unuia, care nu izbutea să vorbească, Îi curgeau ochii și balele. „Desigur”, urlă din nou găzdoiul cel darnic, „cine dorește să le fută, poate să meargă În biroul de alături, unde am un pat ce ține la tăvăleală...” Petrecăreții, Însă, nu se puteau dezlipi de scaune. Încercau să le vâre fetelor palmele pe sub fuste, dar ele se fereau ca-n joacă și mâinile păroase cădeau obosite pe masă. Soldații se holbau la ferestre. Spre zori, șefii adormiseră care pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
odăi. Nu te lăsa păcălit de faptul că astăzi casa are trei camere și o bucătărie. Și mai ales nu-l bănui pe omul de cultură Marin Foiște că ar fi sporit averea lăsată de tată-său, vestitul leneș și petrecăreț, pe care Bâta mea Încerca să-l pună la muncă, iar Bâtul Îl ocrotea și mergeau Împreună să se dedulcească la plăcerile păcătoase ale vieții. Misterul casei care nu mai arată a colibă, ca pe vremuri, nu e nici o taină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
doar întrebări, ca aici? Să nu uit, răutatea cu toate rudele ei scârboas e rămâne aici pentru viermii pământului ori se înșurubează și Sus? Dar tata ce mai face? l‐ ai iertat ? Îi cam plăceau femeiuștile bărbaților plecați la Combinat; Petrecăreț, da, dar și «afemeiat» după muncă. și ceilalți, fratele și surorile? Vă vedeți? O, Doamne, dar cu ce? Că doar ochii i‐ ați lăsat aici în țărână. Mamă, am început să primesc telegrame; Fă ceva pentru mine Nu aș vrea
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
pe cale să explodeze. Dă-mi-le, a zis Helen înșfăcând meniurile din mâinile nebunei zâmbărețe. îi așez în zona mea. N-o să primiți prea multe pahare gratis, ne-a strigat ea peste umăr în timp ce-și unduia fundulețul printre petrecăreții înecați în tequila. Stați aici, ne-a spus aruncând meniurile pe o masă de lemn instabilă, de dimensiunile unei coperți de album. în câteva clipe mi s-au umplut mâinile de așchii. —Trebuie să merg să duc niște băuturi gloatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la ce să mă aștept. De exemplu, de curând, Bea mă târâse la un cocktail la Soho House. Petrecerea dată în cinstea unei amice, tânără scriitoare, care tocmai își publicase prima colecție de povestiri. Am urmărit cum un mănunchi de petrecărețe de frunte, toate îmbrăcate din cap până-n picioare în alb (care e noul gri al sezonului, care a fost noul negru al sezonului trecut), s-a poziționat într-un colț, lângă niște rafturi cu cărți. Patrick McMullan, fotograful monden numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Patrick a început să facă poze. Una dintre fete, un fost manechin, a scos o carte, la întâmplare, dintr-un raft și-a început să mimeze c-o citește. O altă fată i-a urmat exemplul. Una după alta, toate petrecărețele au adoptat expresii de o seriozitate academică, și-au îngustat ochii ca și când ar fi absorbit un pasaj teribil de profund și și-au încruntat ușor sprâncenele într-o poză caricaturală a intensității școlărești. Patrick exulta. Una dintre fete își ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pe cei doi. Aflase despre tânăr că era boier, se numea Văcărescu Iancu, fiul cluceresei Elena Dudescu și al lui Alecu Văcărescu și că își făcuse studiile la Viena și Pisa. Dar imaginea tânărului studios fu imediat înlocuită de imaginea petrecărețului care chefuise cu lăutari țigani la marginea orașului. Și generalul află amănunte despre local și împrejurimi înzăpezite, despre fumul fripturilor și despre ulcelele băute până la fund în repetate rânduri și preschimbate imediat în cioburi, după obiceiul chefuitorilor, amănunt care stârnise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
noastră se va dovedi mai puternică decât frica lui de schimbare. M-am înșelat. Patronul era în spatele barului și striga să facem liniște. A dat televizorul la maxim ca să putem auzi vestita numărătoare de la miezul nopții. Se transmiteau scene cu petrecăreții din Trafalgar Square, săraci, amețiți ori străini înghețați care urmau să afle că nu vor găsi nici un club deschis după miezul nopții, așa că trebuia să se transforme cu toții în Cenușărese, să se înghesuie în metrouri sau în autobuze. Acolo urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
flirt și a amuzament. —O idee foarte tare, țipă ea. Excelentă! Cine rămâne ultimul e un tăntălău! —Baby dragă, se impacientează Mopsy, ce s-a întâmplat? Petrecere în piscină! mugește Baby. Toată lumea în piscină! Cu Baby în frunte, cireada de petrecăreți se năpustește prin ferestrele franțuzești. Baby este urmată îndeaproape de Vijay și de Stewart, de doi dintre androizii de la bursă, și de Mopsy, care, evident, neavând nici o idee originală, se mulțumește să execute ceea ce i se ordonă. —Gata, mi-ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
se ducea cu bărba-su, frumos bărbat, da mare zăpăcit ! Și la București sta ei la Șosea, pe Kisselef, acolo avea casa lor, numa că era amândoi niște apucați, niște mână spartă. D aia nici n-a ținut casă bună. Mare petrecăreț și Geblescu, pleca la petreceri în oraș, noapte de noapte, joc de cărți, muieri, el știa ce făcea, la urmă trebe să se fi încurcat cu vreuna și dus a fost... Că nu a mai pomenit niciodată de el madam
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și de a le auzi pârâind între fălcile lui. Hattie îi văzu zâmbetul dement și sticlirea din ochi și apucă mâna de piatră de pe masă. Ce faci aici? o întrebă Ruby pe Diane. Ruby hoinărea prin grădină, amestecându-se printre petrecăreți și oprindu-se din când în când cu brațele încrucișate la piept să se holbeze la fantastica scenă. Spectacolul părea să-i inspire o bizară satisfacție. Stând la pândă ca un câine și adulmecând urma temutelor vulpi, în perimetrul zidului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
era urmărit de două femei, Valerie Cossom și, ceva mai în spate, de Diane. În urma celor două femei venea preotul, iar în urma părintelui Bernard, veneam eu. Tom își ținea în palme capul care continua să-i dea senzația că plesnește. Petrecăreții, satisfăcuți de isprava lor, râdeau și țopăiau în jurul lui. Câțiva atinseseră acel stadiu de beție în care a continua să bea și să petreacă devine o necesitate. Rupert Chalmers, fratele lui Maisie și fiul lui Vermont Chalmers, care locuia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în timp ce noul model de aîngurgita, tot ce barul putea oferi,în difuzia întunericului, și la flăcăruia albăstruie a alcoolului ce se consuma, ceva, neprevăzut, și neobservat, a intervenit, printr-o fisură, parcă, a timpului petrecut în neștire, de către acei vecini petrecăreți. Un pic de alcool s-a prelins, arzând, pe lângă tăvile încărcate cu de toate, arzând, cu acea culoare, albăstruie, specifică. Firicelul arzător s-a prelins, neobservat, printre marginile dantelate ale tejghelei, până jos, pe podea. De-acolo, pe dedesupt, mereu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
popă, rudă bună cu Tata lu’Arcuș. Coborâtor dintr-o prelungită spiță de preoți, care-și afla capătul începător tocmai prin secolul al nouăsprezecelea, iubitor al tradițiilor românești,întregea, la celălalt capăt, lănțugul de aur al dinastiei preacuvioșilor cântăreți și petrecăreți. Acum, punând cele sfinte pe dulăpiorul din camera în care s-a desfășurat pomenitul praznic, a trecut, în fruntea noastră, pragul celei de a doua încăperi - de fapt, un salon de dansîn toată puterea cuvântului... dar... să nu uit.Anterior
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
o făcea În fiecare an. MÎncase devreme la birtul din colț. Erau acolo prietenii din cartier și ce-ar fi să bem un rachiu, s-o luăm de dimineață, dar Del Castillo, care era pe jumătate artist și prin urmare petrecăreț și boem spilcuit, cu lavalieră la gît, le răspunse cu glas bărbătesc că nici să nu se gîndească la chercheleală, fiindcă În dimineața asta se ducea să cîștige un ban, am de făcut poze la școală, fotografiile la școală sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a mai vorbit de atunci. Totuși Bobby avea planurile lui. De Îndată ce-o să intre la Universitate, de Îndată ce-o să-i dea pe mînă Volvo, o să plece În căutarea Vlăjganului; știa unde să-l găsească și În ultimele zile petrecărețul chiar Îl invitase de cîteva ori să bea ceva. Trebuia să mai aibă răbdare vreo două trei luni, cînd era nevoit să se Închidă În casă și să tocească pentru admitere, dar acum n-avea rost să se gîndească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
barului Freddy Solo’s, unde-și dăduseră Întîlnire cu un grup de prieteni. Nu cu Vlăjganul. În nici un caz.cu Vlăjganul. Cel puțin cît timp mai stătea Lester la Lima. — Dar de ce, cînd și așa sînt fermecător? voia să știe petrecărețul, tolănit pe un taburet de la Freddy Solo’s, Înconjurat de cîteva femei care se tăvăleau de rîs de glumele pe care le născocea. — De ce fugiți de mine? Oare nu sînt fermecător? — Întotdeauna ai fost simpatic, Îi spunea una. Dar nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Vlăjganul rămînea acolo, În capătul celălalt al barului În formă de U, chiar În fața lor și hohotind mereu, Și mai era și problema limbii, pe deasupra; Lester nu Înțelegea o iotă din ce se vorbea acolo, ar fi putut crede că petrecărețul Își bătea joc de el, cine știe, după toate cîte-i spusese... Totuși băutura nu reușea să-l Înfierbînte pe musafirul nord-american, mai curînd Îl Întrista, vorbea din ce În ce mai puțin cu prietenii, de fapt se limita să comande și să Întrebe cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o clipă să se stăpînească, reflectă, se uită urît la Vlăjgan, Îl insultă din priviri pînă nu mai simți În gît saliva amară, atunci dădu drumul din nou la pahar, puțin cîte puțin, În timp ce greața și amețeala Îi treceau, pe măsură ce petrecărețul, acolo, În fața lui, Își cobora privirile. Și vorbea În șoaptă. Vlăjganul vorbea din ce În ce mai Încet, băgînd de seamă că Lester Îl privea cu ură; Își termină anecdota În șoaptă și pe fugă, puțin cam tulburat, cîntărind situația: cere Încă un whisky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o sprijine pe Puicuța Portal, ținînd-o să nu cadă pe brînci. PÎnă la urmă s-au urcat Într-un taxi și au dispărut. Santiago profită de ocazie ca să-i explice lui frate-său toată tărășenia cu prietenul lui și cu petrecărețul. Bobby n-a făcut nici un comentariu. Timp de o clipă s-a simțit ispitit să-i povestească lui Santiago fericita lui aventură de la madame Nanette, dar i-a fost frică să nu-l disprețuiască pentru că se mai ducea Încă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
grinda acoperișului. Alți vîslași priveau vremea rece ca pe un bonus, o binevenită prelungire a repausului hibernal. Clubul era vizitat doar pentru jocul de cărți, pentru întîlniri sau dineuri cu carafe mari de vin roșu și bufet abundent. Uneori, un petrecăreț cobora pentru puțin timp, ademenit de zgomotele și lumina din partea liniștită a clădirii. Se făceau auzite comentarii afurisite. David rînjea și dădea o replică mult mai spirituală. În vestiar, apa era oprită, așa că, după ultimul exercițiu, plecam direct acasă. David
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
stând pe scaun, îi vorbi la ureche. În timp ce ei vorbeau, Maggie studia clubul. Aproape de intrare, zări un bărbat abia venit, care părea la fel de rătăcit ca ea. Purta niște ochelari fără rame, care îl transformau într-un „adult“ între acești copii petrecăreți. Își dădea seama din expresia feței lui Eyal că Uri ajunsese la partea cu moartea ambilor părinți. Eyal scutura din cap și îl trăgea de umăr pe Uri, ca și cum ar fi vrut să-l îmbrățișeze din nou. Dar Uri scotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Shimon Guttman, la fel de clar cum o auzise acum mai puțin de douăsprezece ore, în biroul lui Rosen. Ne vom întâlni în cealaltă viață, nu în asta, ci în următoarea. Bineînțeles. Trebuia să intre în Second Life nu ca Lola Hepburn, petrecăreața cu sânii mari creată de sora ei, ci ca Shimon Guttman însuși. Cu siguranță că așa funcționa codificarea: insula din Geneva nu se va deschide decât pentru el. Apăsă pe butonul de căutare, vrând să verifice fișierul de nume. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pungă de plastic În timp ce tropăia din picioarele desculțe și murdare În ritmul imnului. La fiecare câteva secunde, băiatul se oprea din inhalat și rostea cuvintele imnului, Însă În urma celorlalți, ca un ecou straniu: „...sub pașii noștri grei... Între timp ceilalți petrecăreți au Început și ei să fluture steaguri și eșarfe de la ferestrele mașinilor lor, pe când se alăturau veseli cântecului. Din când În când toboșarul se oprea și Își folosea bățul ca să deseneze În aer șerpi imaginari Înspre trecătorii și vânzătorii ambulanți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]