292 matches
-
cele mai terifiante) am pecetluit taina noastră. Astăzi, Însă, nu știu de ce... Cineva se izbi de umărul meu. Era un moșneag soios, mirosind a acru și bine hrănit cu alcool. Trecu În derivă, Înjurând chelnerița de la bar cu o voce pițigăiată („Împusita dracu, cu mă-ta-n brațe, lepra dracu...”). Lola Jo mă privea insistent. Avea un aer obosit, puțin debusolat. Am mai comandat un coniac pentru ea, dar mi-a făcut semn că nu. Mi-a surâs cochet și s-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
anstrengte) și m-am străduit din răsputeri; după un moment, m-am simțit copleșit, nu atât de ceea ce aș putea numi un răpăit de tobe În urechi, cât de un fel de nesfârșit și insuportabil zdrăngănit de drâmbă și șuierat pițigăiat, urmate curând de cel mai Înfricoșător Somn Magnetic. Iar dacă mă străduiam să mă scutur de el, fără să reușesc Însă deloc, urma o senzație nemaiîncercată, un fel de Delirium Tremens și o cufundare Într-o sincopă totală: până ce, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
șef, care se uita la un film deocheat și care aproape că a picat de pe scaun când l-am salutat prietenește. După ce și-a revenit - adică atunci când obrajii începuseră să-i revină la culoarea normală și nu mai avea vocea pițigăiată - m-a informat că Ben era sus, pe platforma de servicii. Am dispărut, spunându-i pe un ton dulce: — Vizionare plăcută. Scuze că te-am întrerupt în mijlocul unei scene tari. Săracul băiat roși din nou, încercă să spună ceva, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lui. Probabil că cineva îl chemase; la urma urmelor, el era gazda. — Ce s-a întâmplat? zise el, pe un ton îngrijorat. I s-a făcut rău lui Violet? — A atacat-o cineva, țipă Sophie, cu o voce subțire și pițigăiată, ca de pasăre. Se aruncă la pământ, lângă Violet. —Vi? Vi? Ce s-a întâmplat? Sunt eu, Soph. Te simți bine? Violet ridică un pic capul. —Soph, zise ea, cu o voce nesigură. Doamne, capul meu! Am remarcat că părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de treabă, aproape că nu vă vom deranja. Puteți continua să jucați sau, mă rog, ce aveți chef, cu condiția să nu vă apropiați de telefon și să nu comunicați cu exteriorul. Miga, roșu la față, cu bărbia umedă, exclamă pițigăiat: ― E un abuz! Puteați cel puțin să ne consultați în prealabil. ― Treaba asta am omis-o într-adevăr, rânji Scarlat trecîndu-și degetele prin părul cărunt. Avem și greșeli... ― O desconsiderare, nu-i așa... ― Dobitoc! scrâșni nevastă-sa și bătrânul amuți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
privi pe sub sprâncenele groase. ― Înseamnă că n-ați făcut nici o brânză. Părea dezamăgit. ― Adevărat, recunoscu maiorul. Se uită în lungul pereților. Mă întreb unde poate fi ascuns un cadavru. ― La mine în odaie? ― La dumneavoastră, în altă parte... Bătrânul izbucni pițigăiat. ― Ce-s glumele astea!? Cum vă permiteți? ― Nu e o glumă, domnule Popa, am certitudinea că Valerica Scurtu a fost asasinată. Sublinie: În această casă. ― Vă avertizez că asemenea ofensă... ― Va fi consemnată în carnețelul dumneavoastră. ― Bine, dar e o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
gură de aer (relativ) proaspăt de afară. Nu a trecut un minut și un tînăr zdravăn l-a închis la loc sub nasul meu, aruncîndu-mi o privire ucigătoare. Altă dată a fost rîndul unei doamne în vîrstă să se răstească, pițigăiat, la un grup de tineri : „închideți, dragă, geamu’, că trage !”. „Cred că sîntem singurul popor din lume pe care îl trage curentul !” - se minunează o tînără revenită de la studii. „șapte ani am stat în Canada și nu am auzit pe
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și oceane, și nu în ultimul rând, mai mult ca sigură, existența vieții și în alte sisteme solare învecinate sau chiar galaxii. Există păreri preconcepute despre cei ce citesc mult. Aceștia ne apar ca niște ființe cu obrajii scofâlciți, glas pițigăiat, puțin aduși din spate și sunt porecliți, pe nedrept, "șoareci de bibliotecă". Concepție total falsă și lipsită de orice temei. Acest, așa-zis, rozător de cărți era un tip curajos, puternic, cu o forță musculară pe măsură. O lovitură a
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nopți de când și-au instalat tabăra în locul respectiv, s-au hotărât să deschidă câte o cutie de conserve, fiecare din propria-i raniță. Când erau să pună în practică hotărârea luată, au deslușit chiar în imediata lor apropiere aceeași voce pițigăiată, autoritară, puțin ironică, cunoscută și arhicunoscută, a căpitanului Bostan Gheorghe, comandantul direct al plutonului. Bază caporalul Bidaru, "Domnișoarele de la pension" Adunaaa rea! Era porecla dată radiotelegrafiștilor, deoarece cele mai multe ore de instrucție le efectuau în sala radio și nu sub cerul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Ar fi culmea să moară de tot pe masa de operație. Mai mare rușinea. Asta cu atât mai mult cu cât știm foarte bine că trebuie să-și revină. Evrika! Avem puls! - țâșni spre tavan o altă voce, cea mai pițigăiată. Perfect. Bravo fetelor! Știam eu că sunteți irezistibile. Anunțați familia. N-are familie? Oricum... Totul e în regulă. Operația a reușit sută la sută. La nici zece ani de la miracolul primului transplant de inimă, al doctorlui Barnard. Ce vrei, dragă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu niște prelate murdare și, în sfârșit, doi bărbați, dintre care ultimul mânuia cu îndemânare un motor ruginit, „în afara bordului“. Se îndreptară direct spre plaja minusculă ce servea drept debarcader pentru colibă. Se auziră limpede vocile lor aspre și hohotul pițigăiat al negrului. Cârmaciul opri motorul, lăsă ca avântul să ducă prova ambarcațiunii până pe mal și îi strigă scurt tipului cu pușca să sară pe pământ. Negrul îi dădu ascultare, legă barca cu o parâmă groasă de un trunchi căzut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Rennit, de la un telefon public de lîngă stația Stockwell, dar nici de data asta nu auzi decît țîrÎitul din Încăperea pustie. La nouă și un sfert, cînd telefonă pentru a treia oară, auzi În sfîrșit vocea lui Rennit - o voce pițigăiată și speriată. — Alo, da! Cine-i acolo? — Rowe! — Ce-ai făcut cu Jones? Îl Întrebă domnul Rennit cu glas acuzator. — Păi, ieri l-am lăsat afară... — Nu s-a mai Întors! — Poate că urmărește vreo pistă... — Trebuia să treacă pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
chip de om. Am început să râd și i-am spus lui Candy : — Cred că mi se pare mie, nu are cum un strop de apă să aibă chip de om ! Dar din palma mea s-a auzit o voce pițigăiată care a spus: — Cum poti să spui că ți s-a părut ? Este adevărat că eu am fața de om și de asemenea pot vorbi, după cum vezi . Dacă vrei, eu îți pot spune o poveste. Ce fel de poveste ? — O
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
mai era de conifere, ci... de foioase. Deodată am văzut un spiriduș...ba nu, doi...! De fapt erau o grămadă. Toți îmi făceau semne să mă apropii. Însă eu parcă înțepenisem, simțeam că mi se taie respirația. Cu o voce pițigăiată, unul vorbi: — Noi locuim în această pădure. Culoarea ei verde-aurie se datorează faptului că aurul nostru, cea mai mare comoară, stă ascuns în mijlocul padurii, furat și păzit de dragon. Eu eram tare confuză. Ascultam foarte atentă tot ce spuneau. Dar
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
clipirea albastră. * ...Mai des se abătea pe la noi moș Savastian. Mi-aduc aminte de un bătrîn cu gluga la șold și suman care sărea din căruță, trăgea caii la umbră și le punea în cap traistele vărgate. Din ogradă striga pițigăiat la bunica: - Bună vreme, lele Marie! De la vatră, bunica se uita bucurată: - Bine-ai venit, cumătre!... De tot rar pe la noi! - Mai rar, liță Marghioală, că pînă n-oi închide ochii nu mă lasă pustia de slăbăciune. - Mai este, omule
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
În spațiul ocupat de avertismentul legal ori de coming atractions, montam un filmuleț al casei de producție Celebrul animal. De pildă: Slide show cu icoane făcătoare de minuni, fotografiate de Sorin În cuvioasele lui pelerinaje. Pe fundal, vocea Andreei citind pițigăiat specificațiile tehnice ale unei pompe de ulei. Pe Leac cu chipul În blur recitând din creația proprie. Pe Florin, beat mangă și filmat În racourci, spunând de zece ori același lucru: Mă omoară maică-mea! Pe Sorin, plângând de emoție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
porc. Oricum, susținea canibalul, fusese o ingurgitare ritualică, făcută pe muzică tradițională africană, inclusă în compilațiile Buddha Bar. În josul articolului era trecut ca sursă Frankfurter Allgemeine Zeitung. L XXXVI Am primit un telefon scurt de la tanti Cucu. Cu aceeași voce pițigăiată dintotdeauna m-a chestionat cu privire la starea de lucruri din curtea ei. Apoi mi-a comunicat că murise tanti Mizi. Cum? Da, a mâncat un kil de cireșe cu sâmburi cu tot. De la asta i s-a tras. A făcut ocluzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
care fostul director de orfelinat pusese hârtia la care mâzgălise până atunci. Se retrăsese de-a-ndaratelea Îngăimând o formulă de salut. Când În sfârșit ieșise În curte, colegul care ar fi urmat să intre În audiență Îl Întrebase cu o voce pițigăiată: — Ți-a dat? Grințu dăduse din cap afirmativ și celălalt Îl bătuse cu voioșie pe umăr. Voia probabil să arate că se bucură din tot sufletul de reușita lui Grințu.) Abia după aceste ultime propoziții Ana reuși să-și oprească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dăruit de bunicul și care-l scosese de multe ori din încurcătură. Licuricii îl pândeau geloși aruncând scântei printre straturi! Deodată un fulger spintecă întunericul urmat de un tunet, care îl băga pe Radu sub cearșafuri. Îngrozit chemă ajutoare zbierând pițigăiat: - Bunico! Bunico! Pare că totuși furtuna se apropie și peste grădină se așternu acalmia... lansă câteva supoziții: - Greierii s-au ascuns în căsuța lor de sub pământ! Bunica îl contrazise, - Nu! S-au pitit după câteva frunze mai răsărite! Ploaia caldă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
lui, pierdută în contemplarea succeselor ce vor urma curând. La un moment dat o treziră niște voci care veneau de pe terenul din fața ferestrei. Trase perdelele și văzu două siluete fluturând crose și alergându-se pe peluza luminată de lună. Chițăiala pițigăiată a lui Hilary se contopea cu râsul jenat al lui Conrad, când el se scuză: „Nu prea mă pricep la croquet“. Amandoi păreau a fi goi. Pheobe se întoarse în pat, încercă să-l urnească pe Roddy, nu reuși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dovadă s-a dat în dragoste cu Vasile Movilă, zis Cârnu. Nu degeaba îi spuneau oamenii Cârnu, căci avea nasul fără vârf, de parcă îl mâncase mâța. Nu era bărbat frumos, nici voinic, pe unde mai pui că avea o voce pițigăiată, fârnâită totodată. Umbla mai tot timpul încălțat cu opinci și purta pantaloni bufanți, bazoane, niște peteci mari la genunchi și o bundă pe care nu o lăsa nici iarna, nici vara să se mai odihnească. Într-o dimineață de iarnă
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
-i evreu, este remarcabil de religios. Antrenorul lui Ben, În schimb, e arab (Ian Holm). Personajele și medaliile sînt reale. Sfîrșit. Așa că Oscarul pentru scenariu e meritat doar În sensul reușitei la fugă a unui film cu un asemenea story pițigăiat. Un story amețitor de solid are Însă Pentru cîțiva dolari În plus (Italia/Germania/Spania/Monaco 1965). L-am revăzut Într-o noapte ca să-mi aduc aminte de copilăria chinuită, cu macaroane, și singurul lucru care m-a impresionat a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de scîrbos, dar parcă ar s-ar mai fi putut adăuga ceva, un balon roșu, de pildă, ieșind pe o nară. Balon care mă poartă spre o altă constatare: nu ecranizezi niciodată o operă importantă dacă, din diverse motive, vorbești pițigăiat. Ca să-l iau pe Mihalkov, uite că el a găsit o manieră extrem de personală, de dramatic plină de farmec, de a-l duce pe Cehov pe ecran fără să-l trădeze nici o clipă, păstrîndu-l intact prin Îmbogățirea prin imagine, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu o catifea albastră. Curios, spectatorii nu protestau în fața umezelii, ba chiar dădeau senzația că le place și că nu văd nimic nelalocul său sub cupola circului. Iepurele din joben începu să facă tumbe și să râdă prostește, un râs pițigăiat care îi făcu pe unii dintre spectatori să ducă degetele la gură și să fluiere, apoi plânse în hohote, cu urechile pleoștite - un alt val de aplauze! - și vru să dea cu laptopul de pământ. Nu o făcu. Nu putu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ai pierdut antrenamentul, evident, mai lasă berile în frigider, schimbă-ți alimentația, fii un om normal, nu te omorî singur, nu crezi că și fumatul contribuie la această incapacitate a ta de a îndura un efort prelungit? Râsul Magicianului. Unul pițigăiat, cu inflexiuni metalice, respingător. Acesta era cuvântul care descria cel mai bine ceea ce auzea. Respingător. Stătea lângă el, pe bordură, cu jobenul în mâna stângă (ți l-aș îndesa pe gât, Magicianule!), arăta jalnic în treningul galben - ce oroare! -, însă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]