356 matches
-
sindicatele a așa-numiților mici transportatori. Motivele protestului sunt variate: legea de Stabilitate (adică le - gea Bugetului - n.r.) care taie 330 de milioane de contribuții sector - u lui, dar în special concurența camionagiilor români care acceptă plăți reduse”, scrie Corriere. “Piațete blocate, cozi de tiruri la frontieră, imposibilitatea de a călători chiar și pentru mașinile ușoare, mai relatează și .
Să plece șoferii români, spun tranSportatorii italieni care intră în grevă by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/55051_a_56376]
-
stațiune de la înălțimea regelui Nabucodonosor, cel care a avut mai multe neveste și se spune că a ridicat turnul din Babilon. Costumat cu o rochie caracteristică portului regilor babilonieni, Radu Mazăre a traversat Mamaia în vârful unui car alegoric, până la piațeta de la Cazino. Aici, în fața turiștilor adunați s-a jucat și o bucată din piesa lui Giuseppe Verdi - Nabucco, scena în care regele îi eliberează pe sclavi. Carnavalul, un mijloc de a aduce un pic de istorie în fața oamenilor Radu Mazăre
Radu Mazăre, în ”rochie” de Nabucodonosor. PDL, reacție dură: Un infatuat, vrea să fie înconjurat de sclavi by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/36157_a_37482]
-
de vânt. Frumosul păr ți-a căzu peste Ochii șăgalnici pe un al meu firmament De demult. În aburoasa tavernă Acum miroase a port și a vânt. Vânt slobod ce sculptează trupuri Și-mboldește pasul marinarilor albi. [La veneta piazzetta] [Piațeta venetă] Piațeta venetă, Străveche și tristă, sălaș E al mirosului de mare. Și-al Zborului de porumbei. Dar Și se-ntipărește - vrăjindu-te Lumina ei - zborul Ciclistului tânăr Întors către prieten: o șoaptă Melodică: «Mergi singur?» [Io vivere vorrei addormentato
Sandro Penna, poetul aleanului homoerotic () [Corola-journal/Journalistic/5422_a_6747]
-
Frumosul păr ți-a căzu peste Ochii șăgalnici pe un al meu firmament De demult. În aburoasa tavernă Acum miroase a port și a vânt. Vânt slobod ce sculptează trupuri Și-mboldește pasul marinarilor albi. [La veneta piazzetta] [Piațeta venetă] Piațeta venetă, Străveche și tristă, sălaș E al mirosului de mare. Și-al Zborului de porumbei. Dar Și se-ntipărește - vrăjindu-te Lumina ei - zborul Ciclistului tânăr Întors către prieten: o șoaptă Melodică: «Mergi singur?» [Io vivere vorrei addormentato] [Aș vrea
Sandro Penna, poetul aleanului homoerotic () [Corola-journal/Journalistic/5422_a_6747]
-
sau dacă nu în decorul de pinacotecă. I se cere să se dezbrace, este cîntărită de acea privire camuflată și ședința se încheie după care masca femeii este scoasă și are loc o primă identificare cu personajul care străbate o piațetă, achiziționează o cameră, nu tocmai avantajoasă și își caută un loc de muncă modest ca menajeră. O cheamă Irene Yaroshenko (Xenia Rappoport) și accentul, ca și faptul că este ucraineancă, o discreditează oridunde se duce - sună cunoscut pentru români, nu
Necunoscutele lui Tornatore by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9038_a_10363]
-
de vulgar anacronic în supraviețuirea lui... (Ce colosal alt Centru Pompidou ar ieși din pieritul ciclop sub mintea ordonată a unui mare inventiv! Ce minunat atelier de pictură ar putea deveni dubiosul foișor! Întîi sfințite, bineînțeles.) Strada. Asist, într-o piațetă venețiană, preț de cîteva minute, la dezafectarea unui panou electoral. Se consumase un scrutin municipal (afișele fuseseră expuse doar trei zile), iar acum, fulgerător, un echipaj profesionist, descins dintr-o ambarcație specială, făcea să dispară orice urmă. La noi, alegerile
Ordinea - dezordinea by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16154_a_17479]
-
Constantin Țoiu Hazardul a vrut să dau într-o piațetă dosnică în prima mea zi de turist la de statuia lui Miguel Cervantes. Un loc neîngrijit, plin de gunoaie. Nu am intenția să critic municipalitatea madrilenă. Ca bucureștean, cunosc... Amănuntul îl reținusem dintr-un cu totul alt motiv. Mă gîndisem
Madrid by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16770_a_18095]
-
printr-o minune prind viață. Astfel că, surprins, mi-am domolit nerăbdarea și am rămas nemișcat, cu toate simțurile la pândă. După câtva timp s-a mișcat din nou, și În momentul acela mi-a parvenit, din partea opusă a micii piațete, un fluierat slab părând un semnal: un refren care suna a tiruri-ta-ta. Când l-am auzit, mi-a Înghețat sângele În vine. Erau cel puțin doi, am hotărât după alte câteva momente de scrutat Întunericul În care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
după alte câteva momente de scrutat Întunericul În care era cufundată Portița Sufletelor. Unul, ascuns lângă intrarea cea mai apropiată, era umbra pe care o văzusem mișcându-se la Început. Celălalt, care fluierase, se afla ceva mai Încolo, acoperind unghiul piațetei dinspre gardul zahanalei. Locul avea trei ieșiri, așa că am mai zăbovit un timp ca s-o cercetez bine și pe a treia; și, În sfârșit, când un nor a descoperit semiluna Încastrată ca o piatră scumpă În noapte, am izbutit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pus-o pe umeri. Și astfel am terminat pregătirile și am rămas locului neclintit, așteptând. N-a mai durat mult. O lumină străluci În bătătura largă a casei, stingându-se apoi, și o caretă mică apăru la una din ieșirile piațetei. Lângă ea, o siluetă neagră se desprinse din beznă, se apropie de intrarea casei și discută ceva, foarte scurt, cu alte două umbre care tocmai apăruseră. Apoi silueta neagră se Întoarse la postul ei, umbrele se suiră În caretă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mine și a Îndepărtat un nor; astfel am putut desluși bine, la lumina alburie a secerii lunii, spinarea unui bărbat trupeș care Înainta cu spada goală În mână. Cu coada ochiului am văzut alți doi care se desprindeau din colțurile piațetei. Și pe când eu, cu spada căpitanului În mâna stângă, ridicam dreapta Înarmată cu pistolul, am mai văzut că Diego Alatriste se oprise În mijlocul piațetei și că În mâna lui lucea metalic tăișul scurt al inutilului său cuțit de măcelar. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
spada goală În mână. Cu coada ochiului am văzut alți doi care se desprindeau din colțurile piațetei. Și pe când eu, cu spada căpitanului În mâna stângă, ridicam dreapta Înarmată cu pistolul, am mai văzut că Diego Alatriste se oprise În mijlocul piațetei și că În mâna lui lucea metalic tăișul scurt al inutilului său cuțit de măcelar. Atunci am mai făcut doi pași Înainte. Stăteam, practic vorbind, cu țeava pistolului lipită de spatele bărbatului care mergea Înaintea mea, când acesta mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mișcare, astfel că după vreo duzină de fente și atacuri descriseseră deja un cerc Întreg În jurul lui. Două lovituri piezișe alunecaseră pe pieptarul lui din piele de bivol. Cling-clangul spadelor de Toledo răsuna de-a lungul și de-a latul piațetei și nu mă Îndoiesc că, dacă locul ar fi fost mai locuit, Încrucișarea armelor albe și Împușcăturile mele ar fi umplut ferestrele de curioși. Atunci, Întâmplarea, care sub chipul norocului În Înfruntări Îl favorizează Îndeobște pe cel ce rămâne lucid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
frumoasă, printr-un gest special să-și răscumpere puținele momente de mediocritate." Spre deosebire de mulți scriitori de azi, Cezar Ivănescu își păstrează luciditatea când vorbește de situarea sa în raport cu marii dispăruți. Contează unde publici! Dintr-un posibil succes, instalarea într-o piațetă din Montréal a unei statui a lui Eminescu (realizată de Vasile Gorduz) s-a transformat într-un mic scandal, cu concursul unor voci din public, strident-negativiste, ca și al unor ziariști care cred că se pricep la orice. Specialiștilor nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12481_a_13806]
-
din cartier, vara, pentru înghețată. Iarna fac frișcă bătută și foi de aluat și dau la domiciliu pentru gospodării. - Trece lume multă pe stradă? - Puțină, însă în tot cazul mai multă decât pe EpiscopulPartenie. La mine e un fel de piațetă din care se desfac alte străzi. Episcopul Partenie vine pe dreapta, din Ilarie Diaconul, așa că de la mine, cine a intrat pe acea stradă nu se mai vede. - Dar Bogdan, când venea acasă, pe unde trecea? - Pe aici, nu-i altă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sălta chiloții, apucîndu-i prin canadiană și prin fustă. Așteptam, umblând printre alimentare și căruțuri de copil, momentul în care amurgul avea să capete exact culoarea gingiilor, și deodată a căpătat-o. Eram pe strada Domnița Ruxandra, acolo unde o mică piațetă ca de vis se deschide, mărginită de curți cu globuri colorate pe araci și de un bloc aproape viu, galben și subțire ca o lamă de brici, cu o fâșie verticală de sticlă mată deasupra intrării. Sticla ardea acum în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și subțire ca o lamă de brici, cu o fâșie verticală de sticlă mată deasupra intrării. Sticla ardea acum în amurg, iar în flacăra ei se răsuceau lujerii art nouveau de fier forjat, negri și calzi ca noaptea. Zăpada insolita piațeta cu o lumină albă venită de jos, ca de sub pământ, topită repede în rozul morbid al înserării. Blocul tăcut, ca o lamă ruptă de cuțit înfiptă-n asfalt, îmi dădea o stare de neliniște și leșin. M-am oprit în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o lumină albă venită de jos, ca de sub pământ, topită repede în rozul morbid al înserării. Blocul tăcut, ca o lamă ruptă de cuțit înfiptă-n asfalt, îmi dădea o stare de neliniște și leșin. M-am oprit în centrul piațetei, ca o statuie de erou trist, am scos din buzunar hârtia poroasă de vechime și am desfășurat-o de pe obiectul hidos. Am ridicat proteza deasupra capului meu, și dinții au prins să sclipească galbeni ca flacăra de sare, pe când gingiile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
rapizi fulgi de zăpadă cădeai înăuntru și se topeau pe mozaicul podelei. Am ieșit pe terasă și ai rămas încremenit. O țară a melancoliei mi se întindea înainte. Er; cu neputință să mă mai aflu pe acoperișul blocului galben di: piațetă. Eram în vârful unei construcții gigantice, în care până urmă am recunoscut unul dintre blocurile vechi din centru, înconjurat de cupole de aramă, ca niște sâni monstruoși. Cât vedeam cu ochii, Bucureștiul, ca o machetă de sticlă umplută cu sânge
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o crustă de sînge-nchegat pe genunchii unui copil și eu, copilul, aș fi tras de coajă până la ivirea boabelor de sânge. Dar nu puteam localiza nimic cu precizie, totuși. Nu știu de câte ori am dat colțul, de câte ori am ajuns în ciudate piațete triunghiulare, cu statuia câte unui soldat înconjurat de băltoace verzi ca fierea și pline de mormoloci. De câte ori m-am întors pe aceleași drumuri, de câte ori am întîlnit casa (sau castelul) ridicată de un bătrân maniac și decorată cu turnulețe, nișe ogivale
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
șuvițele răsucite până mai jos de șale, începu un cântec despre Bucureștiul înnoptat, presărat cu stele, în care îndrăgostiții ascultă, mînă-n mână, tânguirile lăutarilor-țigani prin cârciumioare, iar apoi ies sub covorul de stele ca să se-mbrățișeze sub felinarele pâlpâitoare, în piațete cu statui. Coborâseră și niște decoruri, cu Ateneul, Arcul de Triumf, Mihai Viteazul călare, toate pictate ciudat, numai din bucle și volute, ca împletite din fier forjat. Niște siluete de tineri cu frac și țilindru și domnișoare cu fuste deasupra
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ei nu-i aparținea pe de-a-ntregul, ci era teatrul unui joc care o depășea cu totul, dar care îi dădea și o importanță fără egal pe lume. Aproape că îl tîrî pe Costel prin două-trei străduțe încîlcite, traversară o piațetă cu statuie agorafobă și se găsiră deodată la picioarele marelui monument, în fața ușii verzi-închis a liftului. O felie de geam mat, înnegrit de trecerea anilor, era prinsă în blatul masiv de metal. Pe dreapta ușii, o placă de alamă slinoasă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în jurul unei mese acoperite cu mușama, sub un bec atârnat de-o creangă de copac. Mii de musculițe și țânțari se roteau fulgerător în jurul becului. Dar cele mai multe case erau deja tăcute și-ntunecate, acoperite de-un praf de stele. O piațetă triunghiulară, luminată palid de un felinar, avea în mijloc un rond cu flori și o statuie meschină, un soldat de ghips mai mic decât în mărime naturală, cu o pușcă întinsă în față. O mână îi căzuse de mult, lăsând
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
buzunare, răsucea inconștient câțiva bănuți, tăvălindu-i prin scame și fri-mituri. Maria. Pentru el, Maria fusese femeia cu fluturele, chiar buzele ei erau fluturele mistic așteptat de orice bărbat, și pe care el îl sorbise acolo, sub becul chior din piațetă. Ca printr-un alambic seînteietor, imaginea iubitei lui, întru totul psihică (pentru că, deși o ținuse în brațe, Costel n-ar fi îndrăznit niciodată să-și imagineze că va fi cândva stăpânul unui imperiu de țesuturi, glande și amintiri care să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și într-un fel de erupții ale viziunii în rest, când mă aștept mai puțin, în troleibuz sau când privesc pe fl reastră? De unde cartierele complet necunoscute, desenate atât de limpede încît aș putea descrie fiecare clădire ce mărginește acele piațete triunghiulare, străbătute de cîte-o singuratică șină de tramvai? De unde statuile? Femeia de piatră din centrul pieței oale și vaste, plutind, culcată pe spate, la un metru deasupra soclului impozant de porfir. Siamezele lipite în zona șoldurilor, cranii hidrocefalice. Casa cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]