750 matches
-
de fructe și de flori albe și mărunte ca niște fulgi de zăpadă. Era un adevărat paradis plin și cu alte flori de primăvară și de miresme. Albinele scotoceau curioase prin adâncul pistilului și stigmatului polenul ce se depunea pe piciorușele lor harnice ca și nectarul din care făureau adevărate comori dulci. Andrada era uimită de atâta frumusețe, dar Cristian nu o lăsă să se dezmeticească că și deschise ușa vilei boierești. De la intrare fata nu mai avea cuvinte să se
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
admirându-și micuțul rai multicolor, deosebit de parfumat. Îi plăcea să asculte zumzetul albinelor și să privească cum poposeau pe corola florilor culegând cu trompa nectarul din pistil contribuind astfel și la polenizarea plantelor, ca apoi să zboare mai departe cu piciorușele încărcate cu polen, în drumurile lor necunoscute ca într-o enigmă din romanele Agathei Christie. Când se simțea obosit, intra în chioșcul din mijlocul grădinii să se odihnească și să servească o răcoritoare sau o cafea fierbinte din nelipsitu-i termos
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
nu mai sosește. Doar o catastrofă planetară sau a sistemului nostru solar poate distruge omenirea. Asta numai Dumnezeu Tatăl o știe! - îi liniști fiica ținându-se cu palmele de pântece, căci vietatea de acolo era cam neastâmpărată și da din piciorușe. Și astfel, zilele treceau una după alta și burtica Narcisei creștea. Era din ce în ce mai greoaie și mișcările-i deveneau tot mai încete. Soțul era foarte atent cu ea și-i interzise cel mai mic efort. Deoarece știința medicală nu era chiar
XXIII. GEMENII DIN BUCUREŞTI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348681_a_350010]
-
brațe câte un nou născut. Proaspătul tătic nici nu știa cum să reacționeze. Îi luă pe rând între palme și-și lipi ușor buzele de frunțile lor. Primul născut era liniștit, în schimb al doilea dădea nervos din mânuțe și piciorușe. Mama îi alăptă simultan, fiecare la câte un sân, apoi bebelușii adormiră. Narcisa zâmbi fericită că visul i s-a împlinit! Își zise cu satisfacție în gând: „Ca ieri eram debusolată că nu mă îndrăgostesc de nimeni, iar azi, ca
XXIII. GEMENII DIN BUCUREŞTI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348681_a_350010]
-
mama și cei doi prunci au fost externați și duși la conacul de la Târgoviște. Prințișor angajă o dădacă pentru a-i ajuta soția. Aceasta o învăță pe tânăra mămică toate secretele creșterii bebelușilor, de la baie la fricționare pe mâini, pe piciorușe și pe obrăjori ca să facă pielea catifelată și trăsăturile chipului să fie plăcute când vor crește mari. Bebelușii erau frumoși și zvăpăiați. Al doilea născut avea câteodată nervi și țipa de ridica toată casa în picioare. La ora alăptării, primul
XXIII. GEMENII DIN BUCUREŞTI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348681_a_350010]
-
În schimb al doilea, botezat „Vlad”, de cum pătrunseră cu el în sfânta biserică, dădu semne de nervozitate. Când vrură să-l bage în vasul cu apă sfințită pentru botez, țipă ca din gură de șarpe și dădu din mânuțe și piciorușe de-l udă pe preot din cap până în picioare. Abia după ce-l înveliră în scutece, se mai potoli. Prezicătoarele presupuseră că poartă vreun blestem al vreunui strămoș, dar după botez se va liniști. Când ieșiră din biserică, gemenii dormeau liniștiți
XXIII. GEMENII DIN BUCUREŞTI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348681_a_350010]
-
-i transporta până la școală, la Moldovița. Și, același autobuz, avea grijă ca la prânz să recupereze copiii de la școală, să-i aducă pe la casele lor, din Demacușa. Asemenea facilități nu existau pe vremea când eram eu elev. Cu forțele propriilor piciorușe, trebuia să acoperim zilnic pe jos drumul dus-întors la școală. Câte nu pot îndura niște piciorușe de copil! Dar eram rumeni la față, și creșteam repede. Mintea era bine oxigenată, așa că, pentru învățat ajungea și o oră, mai deschideam cartea
DISTRACŢIE PE ROŢI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349284_a_350613]
-
copiii de la școală, să-i aducă pe la casele lor, din Demacușa. Asemenea facilități nu existau pe vremea când eram eu elev. Cu forțele propriilor piciorușe, trebuia să acoperim zilnic pe jos drumul dus-întors la școală. Câte nu pot îndura niște piciorușe de copil! Dar eram rumeni la față, și creșteam repede. Mintea era bine oxigenată, așa că, pentru învățat ajungea și o oră, mai deschideam cartea și pe drum. Bine de tot ne prindea când drumul cel lung era scurtat, măcar în
DISTRACŢIE PE ROŢI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349284_a_350613]
-
deschiși. — Nu pricep, murmură ea. Te cheamă sau nu te cheamă Lina? Cum vine asta? — Of, prostuțo! suspină din nou broscuța. Ce știi tu! Tare ești micuță... Stătu o clipă pe gânduri, apoi se înălță cât putu de sus pe piciorușele ei zvelte și, cu una din lăbuțele din față, o prinse pe Octavia de mână. — Hai, o îndemnă ea. Hai cu mine. Unde? întrebă Octavia nedumerită. — Să-ți arăt unde locuiesc. Și pe drum o să-ți povestesc cum de-am
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
ultimul timp și a plecat în camera unde Victor sforăia de zor. Se vedea că trudise toată ziua prin soare. Nici nu a simțit când Jeni cu greutatea burticii sale, s-a băgat în pat lângă el. Pruncul lovea cu piciorușele în burta mamei sale, făcându-și simțită prezența. Chiar dacă primea aceste lovituri, Jeni își mângâia cu tandrețe burtica țuguiată și vorbea în șoaptă cu pruncul său, alintându-l. Era totuși speriată, fiind primul lor copil și nu avea decât douăzeci
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
luă și ea ghiozdanul și plecă îngândurată la școală. Avu, totuși, o consolare la ora de desen: desenul ei a fost foarte apreciat. Chiar era cel mai frumos dintre toate. Puiul de caprioară deveni din ce în ce mai îndrăgit de cei ai casei. Piciorușul lui începu să se refacă, nu-i mai provoca dureri. Într-o noapte se ridică în piciore și începu să umble prin casă, tropăind. Nu mai era chip să doarmă cineva în odaie. Ce era de făcut? Iar, la un
CASA PĂDURARULUI (4) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347625_a_348954]
-
soarta copiilor încredințați școlii. Chiar din leafă, cugetul l-a îndemnat să ajute câțiva copii să-și cumpere câte ceva. Pentru unii a cumpărat caiete, pentru alții creioane. Unei fetițe, care era foarte cuminte și atentă la lecții, văzând-o cu piciorușele goale, i-a cumpărat ghetuțe, de care fetița s-a bucurat mai mult ca de orice pe lume. Iar la leafa următoare s-a întâmplat la fel. Alte cazuri au apărut la orizont și el le rezolva cum a putut
SUFLET DE PROFESOR de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347688_a_349017]
-
mică ce era, era lăsată să doarmă în pace, pe săturate, în odaia cea mai încălzită, cu căpușorul ei bălai pe o pernă mare, de puf de gâscă, și acoperită cu o cergă mâțoasă, caldă, prea caldă, lăsând doar un picioruș în afară, neacoperit. Când intră mama ei cu căldarea cu lapte în odaie, simți, parcă, mirosul laptelui proaspăt, făcu ochișori mari, se ridică șezând pe pat, frecându-și pleoapele. - Mama, îmi faci turte? Mi-ai promis că-mi faci turte
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
în casă. Acolo, sub geamuri, să ticluiască, chicotind, năstrușnice urături. Să li se dea voie să intre în casă, să se așeze cuminți pe laviță, în rând, băieți și fete, iepuri și veverițe, cu fețele înroșite de joacă, încălzindu-și piciorușele la focul zdravăn de lemne de fag din gura sobei. Să le vezi apoi ochișorii strălucind de voie bună, în timp ce moșul, hâtrul moș, să le împartă daruri: nuci, covrigi calzi și felii îmbietoare de cozonac!... Referință Bibliografică: Cum să fie
CUM SĂ FIE ZĂPADA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347697_a_349026]
-
la acest lac, hotărâți să ne scăldăm și să prindem pește. Cum la undițele noastre nu venea niciun pește, am început noi să-l prindem cu mânuțele. Aceștia erau de fapt mormoloci de broască, pui cărora nu le dăduseră încă piciorușele. Cu un asemenea trofeu m-am prezentat mândru în fața mamei și a bunicii, care locuia atunci cu noi. Când au văzut ce am în mână, cele două femei au început să râdă cu poftă și mi-au spus că o să
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
uzate de tractor, tăiate în jumătate și în care erau așezate crenguțe ce pluteau pe apă, pentru ca albinelor, să le fie mai ușor să-și potolească setea. La urdinișuri era forfotă mare. Unele albine aterizau din zbor cu sacii de pe piciorușe plini cu polen, altele ieșeau din stup și după o scurtă ezitare își ridicau în văzduh aripioarele transparente, îndreptându-se iute spre locurile doar de ele știute. Atâta forfotă și totuși atâta tihnă, atâta împăcare. Părea că fiecare celulă a
LUMINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364872_a_366201]
-
și, nu de puține ori m-am visat că alergam să-l întâlnesc pe neicuța Costache la Paris... Gândul m-a dus la metamorfozarea acestei măicuțe tinere, prin puterea sfintei Fecioare Maria, născătoare de Dumnezeu, într-o mierliță ale cărei piciorușe roșii păstrează picăturile de sânge care s-au scurs din rănile Fiului Iisus Hristos. Va urma " CUM AM CUNOSCUT-O PE MARIA TĂNASE" La depărțirea de marea Doamnă, Maria Tănase, ochii mi s-au înlăcrimat, dar n-am uitat cuvinele
CENTENAR MARIA TĂNASE 81913-20139 de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366527_a_367856]
-
ultimul timp și a plecat în camera unde Victor sforăia de zor. Se vedea că trudise toată ziua prin soare. Nici nu a simțit când Jeni cu greutatea burticii sale, s-a băgat în pat lângă el. Pruncul lovea cu piciorușele în burta mamei sale, făcându-și simțită prezența. Chiar dacă primea aceste lovituri, Jeni își mângâia cu tandrețe burtica țuguiată și vorbea în șoaptă cu pruncul său, alintându-l. Era totuși speriată, fiind primul lor copil și nu avea decât douăzeci
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
Își căutau prin vânt cu greu desișul. Pe banca de sub teiul desfrunzit, Stătea uitat caietul meu cu versuri, Și printre file, ghemuit și necăjit, Un greieraș căta al toamnei înțelesuri... Nu căuta degeaba printre rânduri! I-am spus, îmbrățișându-i piciorușul, Eu toamnei nu i-am scris vreodată versuri, Iar de-i voi scrie, tu-mi vei fi arcușul... Și am intrat apoi încet în casă, Cu-n vesel țârâit ascuns în vers... Vedeam bătrâna toamnă cum se lasă, Prin crizantemele
TOAMNA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366257_a_367586]
-
la dans să nu se plictisească. Fetele nu au avut încotro sau sculat de pe scaune și s-au postat în fața noastră, adică fiecare în fața „victimei” ei. Vai ce-mi văzură ochii, probabil că aveau un defect din naștere, aveau niște piciorușe scurte și butucănoase... Lui Marcel partenera lui îi venea cam până la buric și mie, a mea ceva mai sus, eu fiind puțin mai scund ca Marcel. Ne-a umflat râsul dar am mascat situația. Bietele ființe aveau un defect care
AM FOST LA BAL LA ABRUD ... de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351912_a_353241]
-
și mai aveam un cățel pe care-l găsise pe drum pe care-l botezase Tuzik, care ar suna tot cam rusește. Când l-a adus pe Tuzik, era un cățeluș cât un pisoi, speriat, flamand și șchiop de un picioruș. Avea ochi căprui calzi și prietenoși, era flocos, negru cu pete albe răspândite la întâmplare pe corpul lui firav. L-am căutat să vedem dacă este negru în cerul gurii, si in cerul gurii avea pete negre și roz. L-
PRIETENUL MEU VICHENTIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351911_a_353240]
-
la întâmplare pe corpul lui firav. L-am căutat să vedem dacă este negru în cerul gurii, si in cerul gurii avea pete negre și roz. L-am oblojit și l-am vindecat de lovitură pe care o avea la picioruș. Sub îngrijirea noastră Tuzik a crescut și s-a făcut un dulău mare și voinic, pe care mă plimbam călare. El era cuminte și nu mă trântea, parcă iar fi plăcut și lui. Abia târziu, când eram în liceu, mi-
PRIETENUL MEU VICHENTIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351911_a_353240]
-
Articolele Autorului Un clopoțel...scund, plăpând și zgribulit Sfidând norii și-a lui soartă Vrea s-ofere caraghios din puținul ce îl are o aromă caldă, un miros amețitor de verdeață și candoare albă, ca și gândul păcătos remarcându-ți piciorușele înalte ce pășesc victorios prin zăpada afânată peste noapte. Astea-s vorbe azvârlite-n astre Șoapte stârnite din lună când universul străbate prima zi de primăvară! Referință Bibliografică: Ghiocelul imperfect / Aurel Avram Stănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 790
GHIOCELUL IMPERFECT de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351992_a_353321]
-
mea Că suferă ca și-a Ta. Numai mamă să nu fii... Să duci dorul la copii.” Bis: Maica Precesta i-a spus: - „Fiindcă-L iubești pe Iisus... Negru strai să porți pe tine, Să-mi viețuiești în pădure, Iar piciorușele tele... De sânge să nu se spele; Sângele ce l-a pierdut Fiul meu cel răstignit. Bis: Ciocul aurit să-ți fie - Dumnezeu să mi te ție! De-atunci Mierla-i în pădure, Iubitu-și cheamă pe nume, Ca să vină
MIERLIŢA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 94 din 04 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350490_a_351819]
-
Un pic de lapte? - Și dacă observă mama? - întrebă neliniștită surioara. - Spunem că l-am mâncat noi! - Sau punem apă în el! Zis și făcut! Săracul cățeluș a mâncat aproape toată oala de lapte și apoi dormea la soare cu piciorușele în sus. Îți venea să-l mănânci nu altceva! - Ce ne facem că trebuie să sosească părinții de la servici? - se întristă frățiorul. - Unde-l ducem ca să nu latre? Tot felul de gânduri le trecea prin cap. Ba că nu știu
NERO de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350580_a_351909]