777 matches
-
devorată de acarieni; o grădină microscopică, devastată de milioane de invadatori gurmanzi. Aveam în față un ecosistem infailibil, clădit pe recifele de carne și epidermă, căruia eu îi vorbeam despre romantismul pașoptist. Miliarde de ochi și pedunculi, de trompe și piciorușe se delectau cu motivul umbrei sau al ruinelor, cu tema istoriei glorioase sau antiteza trecut-prezent, înainte să-și consume biologia într-o mușcătură de tegument. Crimele se petreceau lasciv, pe sub brățări gigantice de plastic sau printre podoabele întunecate ale alunițelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
amestecau, degeaba învârtea maică-mea cu mâna sau cu-o coadă ruptă de mătură, niciodată nu-i ieșea mișcarea. Mă ridica de sub umeri și mă lăsa ușor în cadă. Plutirea prin aerul imens nu se mai termina. Când intram cu piciorușele-n apă, parcă era iarnă și vară în același timp: urlam de neplăcere. Mi-am săpunit degetele de la picioare, încet, cu grijă. Arătau umilite, ca la bărbier. Mă simțeam liniștit, dar ceva nu se-așeza în toată povestea. Nu controlam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ar fi fost neobișnuit ca senezul să frecventeze un asemenea loc. Te puteai aștepta ca de acum, coborâșul său pe panta viciului să Îl fi purtat dincolo de hotarele firii. Își stăpâni un zâmbet, la gândul acesta: eroul de la Campaldino, cu piciorușele lui violete! Într-adevăr, erau parcă menite să intre pe ușa aceea. Franceschino, În schimb, după imaginea pe care și-o făcuse despre el, nu părea un astfel de om. Nu, cu siguranță se găsește acolo dintr-un alt motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dintre care țâșnea toată viclenia, maliția și autoritatea, avea cele mai bune momente de inspirație strategică. Era smochinită ca o pungă veche de hârtie, un autocrat, cu înveliș de fier, perfidă, un șoim bolșevic bătrân și hrăpăreț, și își ținea piciorușele cenușii cu fundulițe nemișcate pe lădița de pantofi și pe scăunelul făcut de Simon la orele de atelier, în timp ce bătrâna Winnie cea soioasă și lățoasă care umplea apartamentul de miros urât ședea pe pernuță alături. Dacă agerimea minții nu merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
binevenit în casa lui ca bătrânul Granum care lucrează pentru mine.“ Bătrânul Granum era bocitorul de serviciu, care recita Psalmii la capul bolnavului, cu o față emaciată și rău-prevestitoare, îmbrăcat într-o alpaca neagră din Cartierul Chinezesc și cu niște piciorușe mititele, încălțate în papuci. „Dacă îi vizitez eu,“ spunea Kinsman, „știi bine la ce se gândește lumea.“ Pe măsură ce bătrânul înainta din ce în ce mai mult pe calea morții, li s-a permis să intre doar câtorva oaspeți, iar acel klatch guvernat de tonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
la figurat. Mimi asta avea o minte foarte drăcoasă și se mândrea cu această trăsătură, dând oricui de înțeles că ea nu se juca; pedepsea și primea scatoalce la modul cel mai real. Și totuși, umilitul ăsta de Sylvester, cu piciorușele lui crăcănate, păr moale și ochi răniți, maestrul tehnic subteran și comisarul de vodevil al unei Americi sovietice în devenire, ce se învăța să aibă comportamentul și chiar zâmbetul și încrederea unui învingător, păi bine, el avea să dinamiteze vechiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ieșea cu o șcapcă pe cap și cu un costum englezesc de modă veche, de o culoare verde închis, pufoasă, cu o centură peste haină și cu nasturi rotunzi. Își pieptăna vârful mustăților cu degetele sale păroase, și când mergea, piciorușele sale abia păreau să-l susțină. Ne plăcea enorm să ne ridicăm în capul oaselor din pat, unul lângă altul, goi cum eram, și să îl privim umblând ca un șoricel printre florile uriașe. Apoi apărea fiu-său, deja pieptănat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
frunte și dacă era atât de vizibil, chiar că nu mai era nimic de spus. Și, după toată goana și zbuciumul asudat și graba teribilă, faptul că mă găseam aici în vârful muntelui ca un miriapod cu un rând de piciorușe care nu mai aveau un punct de sprijin, în timp ce celălalt rând încerca în continuare să zorească, îmi crea un sentiment foarte neplăcut. Dacă am avea vreo doi oameni care să apuce botul mașinii și s-o îndrepte, am putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
sigur că nu mă înec. Cumva se și răzbuna pe mine într-un mod obscur, cum stătea acolo și mă compătimea. Oricum, ședea lângă peretele frumos și uscat pe care cădea soarele ce pătrundea peste pervazul unde aterizau porumbeii cu piciorușele lor roșii și cu aripile care fluturau într-un nor de praf și paie. Uneori chiar își culca obrazul pe tencuială. Știam că făcusem o greșeală. Și cum zăceam acolo și mă gândeam la asta, simțeam cum mi se rotesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
tablourile bătrânului maestru Hieronymus B. - acest vas leneș, cu cântăreții excursioniști și puiul fript cocoțat într-un copac; și tigva morții ițindu-se în rămurelele de deasupra. Și alte scene: ouă trase în țeapă pe lama cuțitelor și tropăind pe niște piciorușe minuscule; oameni închiși în cochilii de scoici, duși spre un banchet de canibali. Hering, carne, și alte bunuri sortite pântecului. Dar, în același timp, ochii omenești priveau cu atenție. Nu prevesteau nimic bun, dar cum se putea ști acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
căldură de la stomac, și asta era tot. În living-room nu se produsese nici o schimbare de bun augur în comportamentul musafirilor mei, cu excepția faptului înviorător că unchiul tatălui miresei se alăturase grupului. Se cuibărise în vechiul fotoliu al răposatului meu buldog. Piciorușele îi erau încrucișate, părul pieptănat, pata de sos la fel de frapantă și - luați aminte! - trabucul era aprins. Ne-am salutat unul pe celălalt la fel de extravagant, de parcă aceste separări intermitente ale noastre deveniseră subit prea lungi și inutil de greu de suportat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Atunci, eu mă duc până la budă. — Bine, spuse Janey, subliniind asta În mod surprinzător. Sunt În formă În clipa de față. O să vezi despre ce vorbesc. De Îndată ce m-am așezat pe toaletă, am auzit foșnit de pene și zgomot de piciorușe, căci porumbeii manevrau deja, așezându-se În poziție. Urmară o serie de uguituri și croncănituri, care, treptat, sporiră În intensitate și viteză. Ieșitura pe care Își făcuseră cuib fusese montată, inițial, În scopul de a adăposti grătarul de ventilație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
un șobolan de apă, fără să-i tulbure suprafața lucie. Ridică cu grijă musca pe dosul palmei lui și se înălță apoi în apă, depunând insecta salvată pe ciment, lângă picioarele goale ale lui William. Musca se scutură, își ridică piciorușele peste aripi, parcă ștergându-le, apoi își luă zborul. Adam își flutură politicos mâna în direcția lui William în chip de salut, apoi dispăru în aburul des. William, care în timpul conversației cu Adam uitase de moartea lui, și-o reaminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Scoate maimuța... ăă..., copilul, din coș și ține-l bine-n brațe, la vedere! vorbește și Sile, cumpătat, pentru prima dată după ungere. Ușor de zis, imposibil, însă, de înfăptuit! Gâgâlicea de Antichrist dă ca turbatul din mânuțe și din piciorușe, contorsionându-și spinarea rahitică și înțepenindu-se în defensivă, pe fundul coșului, ca lovit de tetanos. Pas de-l apucă! Plus că mai și guiță, deznădăjduit și amplu, cu disperarea unui întreg padoc de purcei, condamnați la cea mai cruntă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
clar - și În același timp atât de nefiresc și de inexplicabil. Un polițist palid și mirat, cu săculețul de probe În mână, În cealaltă ține un papucel mic de lac mărimea 33. Halucinat, nu reușește să-și desprindă privirea de la piciorușele copilului chircit pe canapea. Degetul mic Îi iese din șosețica albă, găurită. Polițistul palid consideră imaginea aceea atât de insuportabilă, Încât deși știe că nu are voie, pentru nimic În lume, să atingă cadavrul, se apleacă și Îi aranjează șoseta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
partid e un maior rotund, se vede că nu prea are treabă cu instrucția. Pe chipul porcin, cu obrazul atacat de semne de alcoolism, i se instalează o expresie de mulțumire. Își freacă jovial palmele grăsuțe și se fîțÎie pe piciorușele scurte, ca niște jamboane, apoi Își dă drumul la obișnuitul discurs propagandistic. Nu se oprește pînă cînd, În afară de el, nu mai rămîne nimeni viu prin preajmă. O adunare ordonată de trupuri semețe, dar goale, fără locuitor. Chiar și În ochii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de amestecul analgezicelor cu șampania, lui Ruby Începuse să i se facă greață gândindu-se la ce i se va Întâmpla lui Connor. Mai mult decât orice, Își dorea ca Bridget să nu se fi așezat În centrul atenției. Văzând piciorușele grăsune ale lui Connor Întinse ca ale unui pui gata pentru fript, a simțit că Îi crește sila. Nu a văzut ce s-a Întâmplat În continuare pentru că a Închis ochii. Următorul lucru de care a fost conștientă a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
unde e? S-a dus să-și facă plinul la coada de mătură? Fi Îl certă cu degetul, dar nu s-a putut abține să nu râdă: — L-a scos pe Connor la plimbare. Mititelul a dat toată ziua din piciorușe, așa că mama s-a gândit că aerul curat o să-l liniștească. Să sperăm, admise Saul, dar indiferent cum o să fie, eu Îl hrănesc În noaptea asta. Ai nevoie de odihnă. Luă o Înghițitură de vin din paharul lui Fi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
un pupic drăgăstos lui Ronnie. Se Întoarse spre Ruby. — Știai că are vreo douăzeci și opt de centimetri deja? Cântărește aproape jumătate kil și are pleoape și sprâncene. Ce mă Îngrijorează e că ar fi trebuit de-acuma să-nceapă dea din piciorușe, dar nimic. Ronnie Își frecă fruntea, enervată. —Phil, mai las-o moartă. Eu ar trebui să fiu aia nevrozată aici. Totul e bine. Radiologul a găsit că are un puls puternic și regulat. Nu te mai stresa. Acuma poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
pui de găină care-mi ieșise În potecă de pe un rând de cartofi. I-au izbucnit mațele, a dat de câteva ori din picioare și a murit. N-aveam timp să-mi fie milă de el: l-am luat de piciorușe și l-am azvârlit printre cartofi. Abia mai târziu, seara, Înainte să adorm, am plâns, amintindu-mi de ochișorii puiului. Cotrobăiam În geanta mamei până găseam portofelul vișiniu pe care era pictată o chinezoaică ascunsă după evantai. Luam (furam, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
încercată atunci când mănânci sau bei - ba până și cu ideea însăși de a mânca și de a bea bine... Epicurian, Erasmus este mai mult în spiritul Cercului campanian decât în litera Magistrului din Samos. 10 Cuvântul și carnea. între un picioruș de potârniche și o felie de pepene verde, anumite lecturi servesc ca pretexte ale unor schimburi de idei și dezbateri. Poți mânca în același timp, precizează Eusebiu - lăptuci și ouă, adăugați-le și pe acestea în meniu! Apoi cei nouă
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
tânără, nici prea bătrână, nici prea curată, nici prea murdară, în mod evident săracă, jerpelită, plângăreață și proastă”, a cărei colegă de cameră îi fură banii, un „omuleț istovit, de vreo patruzeci și opt - cincizeci de ani, cu mâini și piciorușe micuțe”, părăsit de soția prea zburdalnică. Insistența lui Chandler asupra amănuntelor de acest fel - ridicole și penibile în egală măsură - nu e însă întâmplătoare. Procesul de dez-eroizare întreprins în romanul de față nu poate avea loc fără coborârea în universul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Un văr al muștelor moarte din sala de așteptare bâzâia muribund în direcția ferestrei din spatele biroului meu. Mi-am pus picioarele pe birou. Musca se opri din bâzâit și privi la spațiul transparent, impenetrabil, din fața ei. Își șterse fața cu piciorușele din față, apoi bâzâi din nou, dar nu era cine știe ce vlagă în bâzâit. Era o bătălie pierdută. Se burzului vreun minut la geam, apoi se așeză din nou pe pervaz și stătu cu picioarele depărtate. M-am ridicat și am
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
care-și căuta forma de expresie. Foarte puțini știu însă că în 1952 un număr din Iașul literar fusese retras brusc după publicarea unui Labiș disident. Textul încriminat era o parabolă, un montaj subversiv: cineva a legat cu o sfoară piciorușele unei păsărele zicându-i: "Ești liberă! Zboară păsărică!" Lupta cu inerția, titlul volumului său postum (1958) e un titlu-manifest; pagini de circumstanță (Umanism, Regenerarea, Viitorul) și altele explicitează grandilocvent imperativul vieții, la care chema cel așa de curând dat morții
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
păstrează în comun proprietatea materială de a frapa privirea din exterior. Proiect mai puțin ambițios ori mai ambițios decât a nu știu câta estetică de filosof. Mai puțin, deoarece copitele conceptului ar răvăși răzoarele gustului, unde nu-s îngăduite decât piciorușele de porumbel. Dar poate mai ambițios, dacă, dincolo de inexorabila demistificare a imaginilor, urmărim o mai bună înțelegere a ochiului, a plăcerilor și a onoarei lui. Se va fi înțeles că nu există, pe de o parte, imaginea, material unic, inert
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]