1,228 matches
-
să vadă aceste spirite. Uimit de inițierea concretă, Feifel începu să-și spună rugăciunile pentru dimineața Sabatului. Feifel își spălă într-adevăr fața, apoi își inspectă cu grijă unghiile, deschise gura larg ca să-și vadă culoarea limbii. La sfârșit își pieptănă cu grijă părul rar și mustața care-i umbrea buza de sus. Se îmbrăcă frumos și se duse la sinagogă. Pe drum, tocmai când se simțea eliberat de puterea spiritelor visate, auzi în el o voce ironică: - Ce idiot ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
respirația. În sală eram aproape treizeci de elevi, dar auzeam clar cum în buzunarul vecinului țăcăne ceasul interzis de direcție. Profesorul de istorie stătea la catedră, uitându-se cu ochii mijiți într-o revistă, încruntându-se când și când și pieptănându-și barba cu toate cele cinci degete, de parcă ar fi spus: „zi înainte, rățușca mea urâtă“. Burkeviț își termina răspunsul, referindu-se la boala care, de-a lungul veacurilor, a cuprins treptat societatea umană, pentru ca în era confortului tehnic să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de coarne. Dumneavoastră vă vine ușor să vorbiți. Aiurea! Nici mie nu-mi face plăcere, dar m-am obișnuit. Morții nu sunt primejdioși, nu mușcă și nici nu fac vreun rău. Ajunseseră la capătul văii după care se apucaseră să pieptene malul stâng pe o distanță de câteva sute de metri, tot fără nici un rezultat. Acum trecuseră pe versantul drept continuând cercetarea. Mergeau la distanță unul de altul, atât cât să se vadă între ei, scotocind fiecare locșor din pădure. Vasilică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
semnată de Lope de Vega cu pixul, ia aminte, așa Încît umblă cu grijă, că În afacerea asta cu cărțile nu te poți Încrede nici În fișiere. Se Înnopta cînd am ieșit din nou pe strada Canuda. O briză răcoroasă pieptăna orașul, iar Barceló Își scoase pardesiul ca să i-l pună Clarei pe umeri. Nevăzînd o ocazie mai adecvată, spusei Într-o doară, ca unul care nu dă prea multă importanță, că, dacă pofteau, puteam să trec a doua zi pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cunoaște ați fost la universitatea aia cu sorbitul. — Sorbona, o corecta Barceló fără acreală. Era foarte greu să n-o iubești pe Bernarda. Fără ca nimeni să i-o fi cerut, gătea și cosea pentru mine. Îmi aranja hainele, pantofii, mă pieptăna, mă tundea, Îmi cumpăra vitamine și pastă de dinți și chiar a ajuns să-mi dăruiască un medalion cu o fiolă conținînd apă sfințită adusă de la Lourdes, cu autobuzul, de o soră a ei care trăia la San Adrián del
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
capătul unei galerii și mă privi, indiferent. Nu prea multe. Ce mi s-a povestit. — Cine v-a povestit? Cineva care l-a cunoscut bine, sau așa credea. Inima Îmi tresări. — CÎnd a fost asta? — Pe cînd Încă mă mai pieptănam. Probabil că dumneata erai În scutece, și adevărul e că nu pari să fi evoluat prea mult. Uită-te la dumneata: tremuri, Îmi zise. — Din cauza hainelor ude și a frigului de aici, dinăuntru. — Altă dată să-ți anunți sosirea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
douăsprezece sau mai multe ore, fără pauză. Își descoperise pasiunea pentru ciocolată și pentru rulade, cu nimic mai prejos decît Înaltul său entuziasm față de marii tragici greci, drept pentru care luase ceva În greutate. Se bărbierea ca un filfizon, Își pieptăna părul spre spate cu briantină și Își lăsa o mustăcioară din creion, ca să fie În pas cu moda. Trecuseră treizeci de zile de cînd ieșise din cadă, și cerșetorul era de nerecunoscut. Însă, În ciuda transformării sale spectaculoase, Fermín Romero de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
masă, zise Fermín, netezindu-și părul. — Hai, femeie, am Încurajat-o eu. Ai să vezi ce bine ai să te simți. Uite, ți-o Împachetez eu În timp ce Fermín Își ia jacheta. Fermín a dat fuga În dosul prăvăliei să se pieptene, să se parfumeze și să-și tragă pardesiul. I-am strecurat cîțiva duros de la casă ca s-o poată invita pe Bernarda. Unde s-o duc? Îmi șopti el, emoționat ca un copil. Eu aș duce-o la Els Quatre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ca să promoveze, să fie popular și admirat și să nu dea de bucluc niciodată. Se Îmbrăca frumos, cultiva o Înfățișare deosebit de Îngrijită, Își câștiga renumele din faptul că-și tundea părul inevitabil scurt Îl scălda În apă sau fixativ, Îl pieptăna cu cărare pe mijloc și-l netezea pe spate, cum dicta moda. În acel an, pișicherii adoptaseră ca insigne ale categoriei lor ochelarii cu rame de baga, ceea ce-i făcea atât de simplu de identificat, Încât nici unul nu trecea neobservat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
seamănă cu acordurile de vioară, dar dacă ați auzi-o pe ROSALIND, ați spune că vocea ei are muzicalitatea unei căderi de apă. ROSALIND: Pe cuvânt, nu există decât două toalete pe lume pe care-mi place să le Îmbrac... (pieptănându-se În fața mesei de toaletă.) Una-i o fustiță largă cu pantalonași, cealaltă un costum de baie dintr-o bucată. Sunt fermecătoare În ambele. CECELIA: Te bucuri că ieși În societate? ROSALIND: Bineînțeles. Tu nu? CECELIA (cinică): Ești bucuroasă, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
în care cei singuri vor fi și mai singuri, iar cei fericiți vor fi și mai fericiți. Și Mișu, fericit, îi oferi o ultimă după-amiază de dragoste lui Popa. * La biserică totul fusese în regulă. Domnul Popa, emoționat, cu părul pieptănat peste chelie, o călcase pe picior pe mireasă, care înjură zdravăn exact când preotul se pregătea să înceapă slujba. În rest, rochia miresei a fost la mare înălțime. Ca și a nașei, care era portocalie, din supraelastic, bine întinsă peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
în mediul lor de viață? Și dacă mai tare greșea încercând să facă bine? Dar realitatea era atât de rece, încât până și Contesa se trezi. Omul acesta își va reveni în curând și ea nici nu apucase să se pieptene! Alergă la oglinda de cristal și părul ei lung, mătăsos, nerușinat de bogat, începu să se unduiască aruncând scânteieri de stele în nările păroase ale lui Popa. Iar aici? își spuse el, încercând să-și aducă aminte ultimele evenimente. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Hawelka. Nu, nicidecum, ci pentru o educație solidă de care lui momentan i se rupe. Chiar și aici, unde este un clarobscur permanent, Rainer poartă niște frumoși și moderni ochelari de soare din plexiglas, de formă pătrată, și și‑a pieptănat părul în jos, pe frunte. Asta vrea să fie o tunsoare à la Cezar, dar Rainer nu arată ca din Roma antică, ci ca din Viena contemporană, care‑i șoptește neîncetat să contribuie și el mai departe la reconstrucția orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mult decât era necesar În mijlocul pasagerilor avionului de lux, la care un bilet costa de două ori mai mult decât unul la clasa Întâi a unui zbor regulat, m-am Îmbrăcat la costum, mi-am pus cravată și mi-am pieptănat părul lins pe spate. Pasagerilor liniei Concorde li se asigura, la cerere, un serviciu de transport cu limuzina de la aeroportul Charles de Gaulle la hotel. Când am completat cererea pentru acest serviciu, mi-am dat seama că nu aveam o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
jos până la Shanghai fără să faci bătături. Căci se întâmplă ca berlinezilor să le placă să meargă pe jos, și din această cauză mulți dintre ei au câine: ceva urât dacă ești bărbat, ceva drăguț dacă ești altceva. Bărbații își piaptănă părul mai mult decât femeile și își mai lasă și mustăți în care ai putea să vânezi un mistreț. Turiștii cred că mulți dintre bărbații din Berlin se îmbracă în haine femeiești, dar de fapt nu sunt decât femeile urâte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ostatic ce se scaldă, uneori, în himerele din noapte și pierde drumul spre zori. Mă doare lupta din mine, chiar de pierd sau de câștig, printre zâmbete ori lacrimi vreau nădejdea să mi-o strig. Mă doare îngrijorarea care gânduri piaptănă și atinge deznădejdea când necazul deapănă. Mă doare ziua de mâine, o aștept printre fiori, să zăresc reminiscența bucuriei dulci din zori.
M? doare by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83362_a_84687]
-
2012 Toate Articolele Autorului E destul de tărziu și somnul nu-mi vine. Mă gândesc... cum e mai bine? Să iau un hap ușor, sau să te-aștept la mine-n dormitor? M-am îmbrăcat cu furou de mătase, m-am pieptănat, m-am parfumat și m-am făcut frumoasă, M-am dat la perete, ca în pat loc să-ți fac, m-am desfăcut ca floarea, ca nufărul pe lac și stau în nemișcare cu ochii în tavan doar, doar, o s-
CAI VERZI PE PEREŢI de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364534_a_365863]
-
repezea să o aștepte, stând rezemat de poartă, ca și când era din „întâmplare” acolo. Nici Anei nu-i displăcea Cosmin. Ana avea părul lung până la brâu și îi plăcea să i-l împletească țigănușul, care începea să-l aranjeze cu un pieptăn mare din os din corn de bou, de parcă îl mângâia, așa de ușoare îi erau mișcările, apoi îi împletea codițe și îi lega fundiță din cârpe roșii la vârfuri ca la țigănci. Același piepten era folosit și de rudari, care
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
eternitate. În extazul adorației, dragostea o ține "în dinți, în mansarda inimii" , altfel ar sufocau-o dacă nu i-ar da libertatea să se bucure de lumina cerească, fiindcă în aceeași situație de beatitudine se găsește și sufletul ce-și "piaptănă părul ca o ploae" irizată care cântă armonii celeste pe notele primăverii timpurii. Cititorule, făți timp să pătrunzi în labirintul gândului odihnitor care își găsește alintare când ascultă "oftatul norilor înlăcrimați ce stau închiși în prăvălia de la marginea zăvoiului" pe lângă
CU GÂNDU-N BUZUNAR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363889_a_365218]
-
Vara își admiră chipul în oglinda vieții. Pe (in) vers Tropotele cailor își lasă Urmele pe bolta cerească. În car se prind stelele! Acul ceasului se rotește Către stânga dând timpul înapoi. Dansez pe re-major cu soarele!... Razele lui îmi piaptănă părul, Luna mi-l prinde în agrafă, Natura se (dez)lănțuie în vers și poezie. Anii bătrâneții se (con)topesc pe scara vieții. Înțelepciunea o (de)țin la cote înalte, Tinerețea fardează-n curcubeu pleoapele ochilor, Obrajii stau rumeniți în
PRINTRE ABURI DE CAFEA de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362806_a_364135]
-
1800 de Hagi Stan Jianu și renovată în 1930. În spatele acesteia, mirosul socului în floare ne îmbină prin aroma și frumusețea lui. Copacii stau treji, felinare verzi,îmbrăcați în iederă. Coroana lor se oglindește în reflexia soarelui și pomii își piaptănă ramurile. Parcela dreptunghiulară este decorată de iarbă, într-un felinar cu multe abajoare din flori.Suntem fascinați de pomișorii verzi, în formă de: crocodil , iepuraș și doi ursuleți simpatici.Înaintez pe aleea din stânga și dau de lacul plin cu nuferi
GRĂDINA BOTANICĂ-IZVOR DE INSPIRAȚIE de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362808_a_364137]
-
deschiși, care-i dezvelea gâtul lung, împodobit cu un lanț de aur și avea o fizionomie frumoasă. Pe fruntea sa înaltă se vedea o cută subțire. Era brunet cu ochi albaștri și avea tenul ușor măsliniu. Părul drept îi era pieptănat pe spate. Deasupra ochilor albaștri, împrejmuiți și umbriți de gene negre, tronau o pereche de sprâncene negre și dese, care îi dădeau un aspect de seriozitate, împreună cu nasul lung și puțin arcuit. Buzele roșiatice și frumoase ascundeau pe moment o
CAPUL LUI DECEBAL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362787_a_364116]
-
1800 de Hagi Stan Jianu și renovată în 1930. În spatele acesteia, mirosul socului în floare ne îmbină prin aroma și frumusețea lui. Copacii stau treji, felinare verzi,îmbrăcați în iederă. Coroana lor se oglindește în reflexia soarelui și pomii își piaptănă ramurile. Parcela dreptunghiulară este decorată de iarbă, într-un felinar cu multe abajoare din flori.Suntem fascinați de pomișorii verzi, în formă de: crocodil , iepuraș și doi ursuleți simpatici.Înaintez pe aleea din stânga și dau de lacul plin cu nuferi
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
1800 de Hagi Stan Jianu și renovată în 1930. În spatele acesteia, mirosul socului în floare ne îmbină prin aroma și frumusețea lui. Copacii stau treji, felinare verzi,îmbrăcați în iederă. Coroana lor se oglindește în reflexia soarelui și pomii își piaptănă ramurile.Parcela dreptunghiulară este decorată de iarbă, într-un felinar cu multe abajoare din flori.Suntem fascinați de pomișorii verzi, în formă de: crocodil , iepuraș și doi ursuleți simpatici.Înaintez pe aleea din stânga și dau de lacul plin cu nuferi
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
Vara își admiră chipul în oglinda vieții. Pe (in) vers Tropotele cailor își lasă Urmele pe bolta cerească. În car se prind stelele! Acul ceasului se rotește Către stânga dând timpul înapoi. Dansez pe re-major cu soarele!... Razele lui îmi piaptănă părul, Luna mi-l prinde în agrafă, ... Citește mai mult ,,Ianuarie”...se (des)prinde de poala iernii.Aduce lacrimi de durerepline de bucurie.Dorințele fierbinți se împlinesc! În acest an,primăvara stă mai mult pe câmpie! Mugurii prind viață și
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]