278 matches
-
fi: Bistrița Clujul, Bihorul ori Maramureșul. Portul popular femeiesc este format dintr-un "spăcel" (ie) din pânză albă de cânepă, cu mâneci largi cu broderie înflorată sau cu aplicații ornamentale și manșetă lată cu broderie. Peste spăcel se purta un "pieptar" confecționat din blană de miel cu diverse modele populare în culori diferite, iar vara se purta un "laibăr" (vestă) cu aplicații de ornamente florale și geometrice din piele de oaie. "Poalele" (fusta) erau făcute din pânză de cânepă cu o
Pria, Sălaj () [Corola-website/Science/301824_a_303153]
-
pictura bisericii el a realizat portretul preotului ctitor, Gheorghe Prunescu și al soției sale , ambele fiind expuse după realizare ,pe zidul de la intrarea din interiorul bisericii. Portretul preotesei este deosebit de interesant prin specificul vestimentației,....este încărcată cu mărgele multicolore ,un pieptar cusut după modelul tradițional țărănesc în culori vii,asortate cu cele de pe ea, iar pe cap o maramă din fir de mătase ,țesută în casă. Ambele portrete au fost furate din biserică. Strădaniile preotului Gheorghe Prunescu(care a fost și
Balota, Vâlcea () [Corola-website/Science/301977_a_303306]
-
câmpuri principale: la guler și pe mâneci. Cromatica este sobră, preferința pentru culorile negru și roșu fiind evidentă. În ansamblu, ia din zona Ocna-Miercurea se impune printr-o se impune printr-o eleganță sobră, sporită de liniile clare ale ornamentației. Pieptarul, lucrat în piele albă este deschis în față, de tip poienăresc. Ornamentațiile sunt executate cu lânică și mătase colorată. Negrul domină în cusăturile dispuse în special pe piept. Poalele, lucrate din pânză albă, învrâstată din loc în loc, sunt lungi până
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
din blană de miel. Cămașa lucrată din pânză albă, învrâstată cu dungulițe roșii sau albastre, este lungă până aproape de genunchi. Mânecile largi au mărginile de jos împodobite cu cusături geometrice și lucrate mai mult în negru. Peste cămașă se îmbracă pieptarul de tip "poienăresc" încheiat subsuoară, confecționat din piele albă și ornament în special pe piept și în jurul "gurii". Pe timp rece, pe deasupra se poartă cojoace de piele sau țundre, asemănătoare cu cele ale femeilor. Mijlocul și-l încing cu "șerpare
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
să fie rivali în restul sezonului ciclist. Din acest motiv, loialitatea lor era pusă sub semnul întrebării, atât în cadrul echipei cât și afara ei. Cicliștii din cadrul echipelor naționale purtau echipamente în culorile țărilor din care proveneau, dar aveau și un pieptar pe care era scris numele echipei comerciale pentru care concurau în restul sezonului. Sponsorii erau din ce în ce mai nemulțumiți de anonimatul în care sportivii lor concurau, în cea mai prestigioasă cursă a anului. Situația a devenit critică la începutul anilor '60. Vânzările
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
a pune capăt unor dispute destul de lungi privind legitimitatea sancționării Muay Thai de amatori. În formatul de amatori, protecțiile sunt extensiv folosite (de unde neplăcerea cunoscătorilor și puriștilor Muay Thai profesionist, în a accepta aceste formate), și anume se folosesc căști, pieptare, protecții pentru tibie.
Muay Thai () [Corola-website/Science/302401_a_303730]
-
de chemare la oaste ce presupunea participarea tuturor oamenilor liberi la război. Înrolarea putea fi evitată prin plătirea unei sume de bani. Francii erau infanteriști, luptau cu topoare, lănci, săbii cu două tăișuri sau săbii scurte, se apărau cu un pieptar din piele de animal acoperit cu plăci de metal și purtau o cască conică și un scut mare de lemn. Cavaleria avea o poziție tot mai importantă în cadrul armatei. Au preluat scărița de șa de la avari, ceea ce permitea cavalerului să
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
pieselor sale componente fiind produse ale gospodăriei proprii. La costumul femeiesc, piesele "de rezistență" au fost: vălitoarea albă, cârpele negre sau înflorate, ""șurțele""(șorțurile) negre sau ""vinete"", în două sau trei foi, catrințele roșii, "românești" sau "oacheșe", iile cu fodori, pieptarul cu flori roșii și "ciucurei" în aceeași tonalitate, buboul negru sau săin, nelipsit din portul bătrânelor. Costumul bărbătesc avea următoarele piese specifice: cămașa cu mânecă largă sau cu pumnași, cioarecii albi, strânși pe picior, laibărul și recălul din postav negru
Portul popular din comuna Racovița () [Corola-website/Science/312946_a_314275]
-
acesteia trec la grecocatolicism . După scoaterea în afara legii a acestei confesiuni, în 1948, majoritatea redevine ortodoxă. Portul popular în Țara Hațegului a dispărut din uzul zilnic. Bărbații purtau pantaloni lungi, curea lată și laibăr iar femeile cămașă, opreg, catrință și pieptar. Pe cap, femeile purtau broboade lungi, ce atârnau, pe spate, până aproape de călcâie. La gât aveau salbe de bani sau mărgele iar în față și în spate purtau fote, de obicei negre . În prezent portul popular hațegan mai poate fi
Țara Hațegului () [Corola-website/Science/305695_a_307024]
-
pe spate, scufița neagră de catifea, legată sub bărbie, purtată de femei, fustele largi din stofe de diferite culori, având șorțul bogat ornamentat, mantaua neagră din postav — purtată de femei — și cea albastră, a bărbaților (din [[Hălchiu]] și [[Prejmer]]), precum și pieptarele din blană de miel (în [[Ghimbav]], [[Râșnov]] și [[Sânpetru, Brașov|Sânpetru]]), cu deschidere laterală. Portul popular al maghiarilor din Țara Bârsei este asemănător cu cel din restul Transilvaniei, mai ales în cazul pieselor pentru găteala capului. Cămășile fetelor din Apața
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
în care presiunea parțială a gazului inert dizolvat în țesut ajunge la o valoare egală cu semisuma presiunii de expunere și a celei inițiale. Perioada de semisaturație caracterizează fiecare țesut al corpului și are aceleași valori la compresie și decompresie. Pieptar (Plastron) - Placă metalică așezată pe umerii și pieptul scafandrului echipat cu costum clasic de scufundare, cu rolul de a îmbina costumul cu casca precum și de a asigura poziție corectă căștii. Plastronul este etanș atât la îmbinarea cu casca cât și
Listă de termeni utilizați în scufundare () [Corola-website/Science/313566_a_314895]
-
capul de scafandru. Costumul era complet etanș și îmbrăca scafandrul complet cu excepția mâinilor care se puteau pune în niște mănuși din cauciuc etanșe la încheieturi. Costumul mai era prevăzut și cu o garnitură solidă din cauciuc ce se prindea de pieptar. Casca era detașabilă și se putea fixa de pieptar printr-un filet special. Costumul mai era prevăzut cu tălpi din plumb. Cu aparatul Siebe se puteau efectua scufundări până la adâncimea de 54 m. Apare astfel echipamentul greu de scufundare cu
Scufundare cu alimentare de la suprafață () [Corola-website/Science/314000_a_315329]
-
scafandrul complet cu excepția mâinilor care se puteau pune în niște mănuși din cauciuc etanșe la încheieturi. Costumul mai era prevăzut și cu o garnitură solidă din cauciuc ce se prindea de pieptar. Casca era detașabilă și se putea fixa de pieptar printr-un filet special. Costumul mai era prevăzut cu tălpi din plumb. Cu aparatul Siebe se puteau efectua scufundări până la adâncimea de 54 m. Apare astfel echipamentul greu de scufundare cu costum și cască rigidă alimentat de la suprafață cu aer
Scufundare cu alimentare de la suprafață () [Corola-website/Science/314000_a_315329]
-
inițiativa unui grup de intelectuali locali, purtând inițial denumirea de "Muzeul de Antichități și Etnografie". Acesta este cel mai vechi muzeu etnografic din Moldova. Muzeul prezintă ocupațiile tradiționale, portul popular din nordul României, țesături, scoarțe, traiste, cusături și broderii pe pieptare albe din blănițe de miel și pe pânză, lucrate cu gust și artă fină, sculpturi în lemn, obiecte de ceramică etc. Se remarcă obiectele de ceramică neagră de Marginea și de ceramică de Kuty, precum și colecția de ouă încondeiate. În
Muzeul de Etnografie „Samuil și Eugenia Ioneț” din Rădăuți () [Corola-website/Science/314825_a_316154]
-
pe drumul cel bun, dar nu-l pot totuși învinge pe Jack, care, atât timp cât își păstrează sabia, se poate elibera tăind lanțul. Este rândul lui Boris. El îl va înfrunta deschis pe Jack. Sabia lui Jack se va rupe în pieptarul lui de metal, după care Boris îl va distruge pe Jack tocându-l cu buzduganele. Necunoscutul își bate joc de planul lui Boris, Boris se enervează și se repede asupra lui, dar necunoscutul îi neutralizează atacul, ridiculizându-l. Apoi își
Prințesa și vânătorii de recompense () [Corola-website/Science/319452_a_320781]
-
al XIV-lea. Se regăsește alături de doamna Mara, însă fără fiul Mihail. La Cozia, în paraclis (sau bolniță, cum mai e cunoscut), Mircea apare cu părul netăiat și o coroană similară străbunicului său Basarab I. Costumul său este bine detaliat, pieptarul prezentând patru vulturi bicefali bizantini ce semnifică rangul de despot al voievodului. Pantalonii sunt strâmți, iar încălțămintea are vârful ascuțit. Alături de el se află Mihail, foarte tânăr. Portretul din biserica mare a mănăstirii Cozia a fost refăcut în timpul domniei lui
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
Timaru care indică noțiunea de tăbăcar. Tăbăcari cunoscuți apar spre sfârșitul secolului al XIX-lea, ca: Ioan Maxim, Constantin Comănean (Dinu), Daniil Ignat, Atanasie Căbunea și Ioan Bucur. Aceștia argăseau doar piei de miel, oi sau capre și confecționau căciuli, pieptare, cojoace și foarte rar opinci, șerpare și hamuri. "Cizmăritul" a apărut în sat la sfârșitul secolului al XIX-lea o dată cu „încălțămintea domnească” sub formă de cizme, „păpuci” (ghete), sandale, pantofi, etc. Meseriașii cizmari purtau denumirea de „șustări” care inițial făceau
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
scafandru din interior. Costumul era complet etanș și îmbrăca scafandrul complet cu excepția mâinilor care se puteau pune în niște mănuși din cauciuc etanșe la încheieturi. Costumul mai era prevăzut și cu o garnitură solidă din cauciuc ce se prindea de pieptar. Casca era detașabilă și se putea fixa de pieptar printr-un filet special. Costumul mai era prevăzut cu tălpi din plumb. Cu aparatul Siebe se puteau efectua scufundări până la adâncimea de 54 m. Apare astfel echipamentul greu de scufundare cu
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
scafandrul complet cu excepția mâinilor care se puteau pune în niște mănuși din cauciuc etanșe la încheieturi. Costumul mai era prevăzut și cu o garnitură solidă din cauciuc ce se prindea de pieptar. Casca era detașabilă și se putea fixa de pieptar printr-un filet special. Costumul mai era prevăzut cu tălpi din plumb. Cu aparatul Siebe se puteau efectua scufundări până la adâncimea de 54 m. Apare astfel echipamentul greu de scufundare cu costum și cască rigidă alimentat de la suprafață cu aer
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
greutăți din plumb de 16 kg fiecare. Aranjarea acestora este funcție de modelul de echipament greu ce se utilizează. Greutățile au trei inele de care se fixează două saule în partea de sus și una în partea de jos. Plastronul sau pieptarul este piesa cu care se fixează casca de costum. Este fabricat din cupru și prevăzut cu un număr de 2, 3, 6, 8, sau 12 prezoane din alamă filetate. Prezoanele trec prin orificiile gulerului costumului fixându-se cu piulițe fluture
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
La etajul clădirii sunt expuse piese importante de etnografie și artă populară din principalele zone etnografice ale județului: Suceava, Fălticeni, Rădăuți, Humor, Câmpulung și bazinul Dornelor. Sunt de menționat țesături (ștergare, traiste, costume tradiționale, scoarțe, lăicere), haine de blană (cojocel, pieptar, pieptar cu poale), obiecte din lemn (furcă de tors, blidare, tacâmuri), obiecte de ceramică neagră de Marginea și de ceramică smălțuită de Rădăuți, salbele de zestre, ornamente de mărgele, coarne pentru praf de pușcă etc. În prezent, muzeul are denumirea
Hanul Domnesc din Suceava () [Corola-website/Science/321952_a_323281]
-
etajul clădirii sunt expuse piese importante de etnografie și artă populară din principalele zone etnografice ale județului: Suceava, Fălticeni, Rădăuți, Humor, Câmpulung și bazinul Dornelor. Sunt de menționat țesături (ștergare, traiste, costume tradiționale, scoarțe, lăicere), haine de blană (cojocel, pieptar, pieptar cu poale), obiecte din lemn (furcă de tors, blidare, tacâmuri), obiecte de ceramică neagră de Marginea și de ceramică smălțuită de Rădăuți, salbele de zestre, ornamente de mărgele, coarne pentru praf de pușcă etc. În prezent, muzeul are denumirea Muzeul
Hanul Domnesc din Suceava () [Corola-website/Science/321952_a_323281]
-
numite buterola și gura tecii. Stiletul a apărut în Italia, la începutul secolului al XVI-lea, ca un pumnal mic, cu garda scurtă. Era considerat o armă periculoasă, deoarece putea fi ascuns cu ușurință în cizmă, jartieră, manșetă sau în pieptar. Începând cu secolul al XVII-lea, stiletul a fost purtat și de către femei, fiind mai degrabă un obiect de cochetărie. Stiletele aveau mânerul și garda drepte sau în forma de S. La Muzeul Județean Argeș din Pitești este expus un
Stilet () [Corola-website/Science/316867_a_318196]
-
populari. Folosindu-se numai pe scenă sau ca indicator al apartenenței etnice, acesta a dispărut complet din regiunile rurale. Costumul popular femeiesc din zona Moldova are o structură unitară, fiind format din cămașă tradițională (ie), poale, catrință, brâu și bârneață, pieptar sau bundiță, opinci, traistă, batic înflorat și podoabe. Costumul popular bărbătesc este mai sobru decât cel al femeilor. Conform bromania.ro, caracteristica principală constă în păstrarea formelor străvechi pentru toate componentele sale. Cămașa tradițională bărbătească este de două tipuri: cămeșoiul
Portul tradițional moldovenesc () [Corola-website/Science/325834_a_327163]
-
cel mai mic, la cel mai mare. Costumul popular are o vechime de peste 100 de ani, de cele mai multe ori lăsat moștenire, din generație în generație. Portul popular femeiesc este alcatuit din: năframă, cămașă brodată cu motive populare, brâu, poale, pănzături, pieptar și opinci din piele de bou sau porc tăbăcită. Costumul bărbătesc e mai simplu, compus dintr-o cămașă lungă, pantaloni lungi strâmți și sunt confecționați din material țesut în casă pe țesătoare. Peste cămașă bărbații îsi pun un brâu țesut
Portul popular românesc din Transilvania () [Corola-website/Science/329470_a_330799]