698 matches
-
era ținută bine cu mâna. Otilia și-o scoase în cele din urmă de pe cap și, trecând un braț pe sub brațul lui Pascalopol, rămase cu capul gol, aspirând cu nările desfăcute mirosul câmpului. Vântul îi arunca pletele, ținute într-un pieptene lat, peste urechi, masculinizîndu-i fața. Câmpia era așa de plată și de întinsă, încît nu i se zărea nici o margine. Fâșii enorme de pământ, care fusese lanuri de grâu, erau acum numai niște întinse miriști G. Călinescu isprăvite spre orizont
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
liberă în mișcări, și ceea ce cu altă fată trebuia câștigat după îndelungi tactici, cu ea se câștiga dintr-o dată. Asta dezorienta pe Felix. Otilia îl lua de braț, Otilia îl mângâia matern cu degetele-i subțiri, Otilia-i vâra mâna făcută pieptene prin părul mare, zicîndu-i: "Trebuie să-ți mai tai pletele, parcă ești Samson". Copleșit de aceste voluptăți, Felix nu era însă mulțumit, fiindcă nu era sigur că sunt un semn de dragoste. Odată voi să răspundă acestor familiarități, să iasă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe un fotoliu și privi cu tristețe odaia, cum ai privi o colivie din care a zburat un canar. În sofa se mai zărea cuibul făcut de trupul Otiliei, și în aer plutea adierea ei. Pe masă, Felix găsi un pieptene arcuit, pe care Otilia și-l punea în creștetul capului ca să alunge pletele peste urechi. Îl luă în mâini și îl răsuci, simțind în nări parfumul părului Otiliei. Așadar, Otilia nu-i lăsase nimic. De acum încolo avea să stea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nimic. De acum încolo avea să stea singur, exilat pe acest vast coridor, într-o curte mereu adormită, întîlnindu-se o dată sau de două ori pe zi cu un bătrân morocănos. Otilia îl trădase. Felix luă iarăși lampa în mână, vîrî pieptenele în buzunar și se-ntoarse în odaia lui. Se dezbrăcă și se sui în pat, după ce suflă în lampă, rămânând numai la lumina focului. Deși era primăvară, zilele erau reci, și acuma se auzea vântul izbind în geamlâc și clătinând
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nici un scrupul, ca atâția alții. Era singurul mod de G. Călinescu a fi prețuit de femei. Dacă Otilia ar fi fost acum acolo, ar fi știut el ce să facă. Zbuciumîndu-se în pat, Felix dădu pe întuneric cu mâna de pieptenele pe care îl pusese mai înainte lângă pernă. Capul Otiliei, încărcat de bucle date peste urechi, îi răsări din nou în minte, plin de inocență. Dacă exagera? Plecarea Otiliei era îndreptățită de mizeriile pe care le suferise în ultima vreme
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe Otilia, ținînd-o totuși în familie cu fidelitate. Într-o bună zi, Otilia și Felix se treziră în casă cu o femeie, după înfățișare mai degrabă simplă, curat îmbrăcată, cu părul strâns bine într-un conci solidificat cu un mic pieptene și cu ace. Părea să aibă vreo patruzeci-cincizeci de ani, era slabă prin oase și rotunjită puțin din bunăstare, și fața avea o antipatică nuanță pergamentoasă. Femeia fu numaidecât odioasă celor doi, din cauza blândeței mieroase și interesate. Se amesteca în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
motivele cunoscute, banale. Cu pasiunea lui pentru munca manuală, se consacră tot mai obstinat unei adevărate industrii. Ceru note de pe la prieteni, cu muzică populară, romanțe, chansonete pentru pian, vioară sau voce, indiferent, își confecționă hârtie de note cu ajutorul cunoscutului său pieptene cu cinci dinți, pe care-l apăsa pe un număr de foi de hârtie sub care așezase hârtia de carbon, copiind apoi, cum îl tăia capul, partea primă. Titi putu cânta după mari și sfâșietoare munci, spre satisfacția Aglaei, Vals
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
promenada, nu mai pridideau să se ivească, la intuiție, țațe felurite, gătite ba în papuc cu talpa moale și capișonul de pluș, ba în rochițe de casă cu panglici și șiretlîcuri, în halate bălțate din crep înflorat, cu agrafe și piepteni botoși, zburătăciți prin conciurile sfărâmate, aținîndu-se în mână ba cu bătătorul de covoare, ba cu levata, schimonosindu-se ca și cum s-ar fi nimerit prin preajmă doar pentru a-și aerisi lenjeria de pat sau chiar atunci s-ar fi urnit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
da, pe jumătate ba) fiecare copăcel. Fiecare bordură. Fiecare pietricică. Fiecare tulpină de brusture înghețat ce i se ivea înainte. Pe pajiști, supraviețuiseră mustăți de ierburi scrumite. Preschimbate în țurțuri. Pe care aceiași Gogo trebuiau să le pieptene (cu niște piepteni îmbătrîniți, soioși, fără dinți). În așa fel, încît, 279 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Și-au tras pe ei pijamalele de scandaluri, două croite din doc, mai puțin țipătoare, ciordite de la magazie de Suveran. Singurele două halate necărămizii, care
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Până și parlagiii, speriați de lipsa țipetelor înfiorătoare ale animalelor, vorbeau în șoapte. O gură de cișmea curgea năvalnic și curăța cimentul umed de sângele porcilor. 145 În capătul sălii, sub poarta de fier care semăna de departe cu un pieptene de oțel, așteptau vitele încremenite, cu ochii roșii de spaimă. Frica morții apropiate le înțepenea gâtlej urile și păreau de piatră, așa cum stăteau una lângă alta, fără suflet. În coarnele scurte, abia licărea lumina cenușie a zorilor. - Gata! strigă cineva
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în casă. Veta trecu pragul după el. Afară însera. Procopie aprinse lampa. Îi întinse prosopul moale, care mirosea a săpun bun. Acum obrazul oacheș îi strălucea. Își scutură pletele negre și aspre, umezite puțin în margini. - Dă-mi și un pieptene! 266 Se apropie de o oglindă mică, atârnată într-un colț al odăii, și se pieptănă îndelung, cu mișcări leneșe. Când termină, veni drept în fața lui și-i zise: - Acuma-ti plac? §i se învîrti pe un picior sub privirile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nasul foarte corect, iară gura ei roșă purta totdeuna acel surâs voluptuos și satisfăcut care-l au femeile frumoase și fără de dorințe. Fruntea ei, boltită sub un păr castaniu împletit cu multă măiestrie și unit dinapoia capul [ui ] cu un pieptene de aur, mînele dulci și pline, cu degete lungărețe, ea se primbla totdeuna gătită, când prin grădină, când pin odăi, fără a vorbi nici un cuvânt. Îmbla cu acea superbă maiestate în salele nalte ale casei sale, ca acele regine din
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
48 de imagini pe secundă. Conform procedeului cinematografiei în relief, o cameră specială filmează scenele cu două obiective distanțate, așa cum fac ochii noștri. Dar un obiectiv este prevăzut cu un filtru care polarizează vertical (nelăsând să treacă, asemenea unui unui pieptene, decât fotonii emiși în secțiune verticală), iar celălalt obiectiv este prevăzut cu un filtru care polarizează în plan orizontal. Este necesară apoi mixarea imaginilor, astfel încât o imagine din două (ceea ce duce din nou la 25 de imagini pe secundă) are
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
mi-o imaginam. M-aș fi lovit cu capul de perete până l-aș fi spart, dacă aș fi știut că, odată cu sângele, mi-ar fi rămas și umbra acolo. Din cauza asta unele culori lipseau. Spectrul luminii era ca un pieptene știrb. Pesemne lipseau culorile de la capete, nu-mi dau seama, dar precis lipseau albul și negrul. În loc de negru, nu vedeam decât cenușiu. Iar albul cel mai îndrăzneț era un fel de gălbui, ca un gălbenuș de ou care picură. Singurul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a nu mișca prea mult buzele violent vopsite cu rouge și a nu-și crăpa fina tencuială de pudră și fard de pe fața ei senilă. Păcat! Ce om original! - Hei... zise Panait Suflețel sărind de pe scaun în mijloculodăii și trecîndu-și pieptenele degetelor prin părul alb, contrastând cu fața tânără, Ioanide e epicureu, Ioanide umblă acum după femei. El e Ahile în veșnică expediție erotică, filozoos, iubitor de viață! - Canalia! șopti amabil doamna Valsamaky. - Domnule, ești nedrept! protestă râzând Gaittany fără să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la spate, ca și când ar fi așteptat pe cineva. Pentru o stradă așa de liniștită, evenimentul i se păru neobișnuit. Unul din indivizi avea manta de ploaie, celălalt mergea cu capul gol și probabil din plictiseală își netezea părul cu un pieptene. Cei doi se lăsară duși de pași până mai sus de casa lui Ioanide, la un colț de stradă, apoi se opriră față în față în postură de convorbire, fără a-și spune totuși nimic, în fine, schimbîndu-și poziția mâinilor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
își procurase o saltea subțire de creton înflorat, dîndu-i aspect de divan. Încă aerul mai era impregnat de parfum de ambră. Masa era încărcată de cărți franțuzești așezate în ordine, una peste alta, alături de ustensilele de toaletă, pudră, farduri, un pieptene alb, știrb de un dinte. Când intră în odaie, Ioanide rămase surprins de un număr de rochii întinse pe pat, pe fotel, pe margini de scaun. Elvira le scosese probabil din dulap, ca să nu fie mâncate de molii, cu gândul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
inul, numai că este mai groasă și mai înaltă. Crește și de la sine și semănată”. Se observă că numele celor două plante, cât și termenii referitori la prelucrarea acestora, sunt fie de origine latină (cânepă = lat. cannabis, in = lat. linum, pieptene, fus, furcă, ghem, iță, spată, (a) rășchia, (a) țese, (a) urzi), fie de origine autohtonă (pânză, caier, andrea) (I. I. Russu, op. cit., pag. 251- 252,283-284, 370-371, 408-409). Se poate deduce că, în acea vreme, inul și cânepa se topeau
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
la număr. Pentru alegerea firelor, fuioarele erau trase prin piepten (unealtă formată dintr-o scândură ce avea săpate, la capătul mai lat, mai multe rânduri de dinți de fier, până nu de mult s-a mai aflat în uz și piepteni cu dinți de lemn). Din dorința selectării părții mai fine (fuiorul), s-a recurs la un instrument numit „ragilă” („rahelă”), o altă unealtă care era alcătuită dintr-o scândură de obicei mai îngustă spre capete și mai lată spre mijloc
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
numit „ragilă” („rahelă”), o altă unealtă care era alcătuită dintr-o scândură de obicei mai îngustă spre capete și mai lată spre mijloc, unde se plantau în rânduri sau în formă de cerc, dinți mărunți și mai numeroși ca la pieptene, prin care se trăgeau cânepa sau inul melițat. Furca și fusul au constituit instrumente cu ajutorul cărora se torcea și se răsucea firul de in, cânepă sau lână. În zona noastră s-au folosit mai multe tipuri de furcă: furca
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
așezată în (reproducere după „Zona etnografică brâu (reproducere după „Zona etnografică - a Colinelor Tutovei”) Grafică a Colinelor Tutovei). Fig. 4 Ustensile folosite în industria casnică: 1 - raghilă;2 - rășchitor;3 - furcă de tors; 4 - scripete;5 - mai de rufe;6 - piepteni; 7 - crivală pentru funii;8 - vârtelniță; 9 - fofează de vârtelniță (detaliu) Concluzionând, se poate afirma că prelucrarea cânepii, a inului și a lânii a constituit o îndeletnicire străveche a locuitorilor ce au populat aceste meleaguri, tehnicile și uneltele folosite fiind
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
atrăgeau atenția prin îmbrăcămintea viu colorată. Se puteau întâlni, de asemenea, negustori ambulanți de origine turcă sau bulgară, care vindeau bragă, alviță, dulciuri, acadele, înghețată, evrei cumpărători de haine vechi și țigănci umblând cu căruciorul după „fiare vechi” sau vânzând piepteni, albii și ceaune, însoțite de strigăte pitorești. Alături de ei, existau și alți meseriași ambulanți: geamgii, purtând pe spate lădița cu foi de sticlă, ciocănaș, clește, cuișoare și vestitul diamant pentru tăiatul sticlei, apoi reparatori de butoaie și putini, purtând în
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
dus la apariția mai multor datini practicate în noaptea Sfântului Vasile sau a Sfântului Andrei. În acest scop, fetele se strâng în jurul unei mese și pun pe ea câte un obiect: un inel, un ban de argint, o oglindă, un pieptene, un fus, un cărbune, un cuțitaș, o pietricică și o floare (în total 9 obiecte). Fiecare dintre obiecte se acoperă cu câte o strachină de către una din fete, fără ca celelalte să vadă. Apoi, fiecare fată alege câte o strachină și
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
banul de argint se va mărita cu un bărbat bogat. Cărbunele tras de sub strachină de către o altă fată simbolizează că ursitul ei va fi negru la față și la inimă. La fel va fi și soarta fetei care a scos pieptenele: va avea parte de un bărbat urât. Cea care a nimerit fusul va avea parte de un bărbat obraznic și răutăcios. Lipsită de noroc e și fata care pune mâna pe cuțitaș, căci bărbatul ei va fi aprig și iute
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
față, întrucât femeile țineau foarte mult să-și păstreze tenul alb. Atât fetele cât și femeile purtau la gât mărgele împletite „în coada fimeii”, din câte trei șiruri a două rânduri de mărgele fiecare. Fetele se împodobeau cu flori și piepteni pe cap, cu cercei la urechi, cu inele din argint sau aramă la degete, inele făurite cu pricepere de către țiganii corturari sau cumpărate de la târgurile din împrejurimi. Cămașa femeiască are o mică platcă ce are decupată gura cămășii de care
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]