136,450 matches
-
pe formațiunea politică născută din gândirea sa nu știu cât de cinstită, dar știu că săracă cu duhul cât cuprinde. Cum de-i vede abia acum, când au decis să se descotorosească de el ca de-o măsea stricată? Ce altceva decât pierderea puterii - și spaima că lucrurile vor merge pentru el din rău în mai rău - l-au determinat să iasă la bătaie? E un fel de a zice, de altfel, pentru că nici măcar în acest al treisprezecelea ceas el n-a îndrăznit
Săraca și cinstita moștenire Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11690_a_13015]
-
se întoarce de pe front în satul căzăcesc natal. Și hotărăște să construiască în colhoz, pe un șantier de voluntari entuziaști, o centrală hidroelectrică. Babaevski nu va scrie niciodată memorii. Spune că nu interesează pe nimeni. în afară de asta, din cauza bătrâneții, are pierderi de memorie și, din când în când, e internat "la casa de nebuni". Cu mine însă, a părut a avea o memorie excepțional de vie. Dintre scriitorii sovietici l-a distins pe Șolohov ca pe "un om genial": Nu pentru că
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
referindu-se la desfrânare, precizează: Credeți-mă că desfrâul este dărâmarea trupului, scurtarea vieții, mânia binefăcătoarelor - adică a virtuților 6. În scrierile lui Evagrie Monahul, denumirea porneia (πορνeια) curvie, indica prostituția sacră ce se practica în păgânism, precum și ideea de pierdere a frâului în ceea ce privește instinctul sexual. Sfântul Ioan Casian folosește termenul latin luxuria, având semnificația de exces sau exercitare necontrolată a funcțiilor sexuale, de risipire a ei. Curvia desemnează astfel lipsa de înfrânare în privința sexului, pierderea frâulu 7i sexual . Noțiunea de
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
în păgânism, precum și ideea de pierdere a frâului în ceea ce privește instinctul sexual. Sfântul Ioan Casian folosește termenul latin luxuria, având semnificația de exces sau exercitare necontrolată a funcțiilor sexuale, de risipire a ei. Curvia desemnează astfel lipsa de înfrânare în privința sexului, pierderea frâulu 7i sexual . Noțiunea de abuz, referitoare la sexualitate, vine - potrivit lui Sorin Cosma - din compusul latinesc ab și usus, care are semnificația de o deviere de la uzul normal, de la folosința firească, caracterizând anormalitatea din acest punct de vedere, legătură în
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
Din acești doi termeni ce sunt total opuși, putem afirma faptul că desfrânarea înseamnă lipsa frâielor sau abuzul sexual în ceea ce privește relațiile sexuale. Cuvântul desfrânare ilustrează multe feluri de plăceri, pofte și patimi, dar sensul cel mai obișnuit este acela de pierdere a frâului sau neputința de a stăpâni pornirile anarhice ale trupului 12. Asupra acestei probleme și-au îndreptat privirile Sfinții Părinți ai Bisericii, care, potrivit învățăturii Mântuitorului Iisus Hristos și Sfintei Scripturi, au dat un răspuns vehement acesteia. După avva
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
patimii, fie că este vorba de persoane, fie că este vorba de obiecte; • o reducere progresivă a factorului rațional, în favoarea celui irațional, pătimaș; o stingere a discernământului, o întunecare a rațiunii, a puterii de judecată și de deliberare, sfârșind prin pierderea controlului asupra lucrărilor sufletului și a simțurilor; • robie sufletească, prin care desfrânatul lucrează instinctiv, animalic la împlinirea poftei sale fără limite 180. Așa cum am precizat mai sus, demonii pot ispiti pe oameni cu această patimă prin mai multe feluri, iar
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
și receptare, între calitatea obiectivă, criteriile de evaluare și predispozițiile subiective argumentate. Cum, la noi, în 2005, nu există așa ceva, a vorbi despre canonul care s-a schimbat (cine îl face, cine îl susține, cine și-l asumă?) e pură pierdere de vreme." La întrebările din paranteză răspunsurile sunt, în fond, chiar numele prezente în această anchetă. Suma subiectivităților criticilor ar trebui să fie o obiectivitate suficientă. Asta până nu se găsește cineva să cloneze vreo doi critici considerați cât mai
Complexul canonic la români by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11758_a_13083]
-
apuse cînd natura înconjurătoare își dezvăluia facerile nopților, facerile zilelor, și cînd lumea trăia cu pasiune taina veșniciei, crezînd nețărmurit în viața care vine. Astăzi, pasiunea nestăpînită pentru aventurile senzoriale, dincolo de faptul că este dăunătoare pentru spirit, duce și la pierderea averii sufletești, precum și a diamantelor minții, istovind trupul și uzurpînd măreția și demnitatea omului contemporan. Iar nenorocirea muzicii savante este că această pasiune face să nu-i mai placă ceea ce are (aparținîndu-i de facto) și să alerge bezmetică după ceea ce
Coborîrea aurei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11773_a_13098]
-
tehnică, de meșteșug. Deși vede și simte enorm, monstruos, Caragiale, ființă muzicală, operează o de-realizare - materia e sunet sau imagine interioară, o virtualitate - care nu dă senzația declinului, ci pe a armoniei. O armonie în indicibil. Aproximarea neantului și pierderea în infinit prilejuiesc nu angoase, ci excese euforice. Cinicul Caragiale nu e un nihilist; fascinat de spectacolul lumii, el îl și creează. Tocmai de aceea funcționarul de la ghișeu e un Dumnezeu, dar și un demon: el nu disperă, ci se
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
în jurul unei idei, ci din lupi singuratici aduși, de nevoie, în aceeași haită. Dacă nu vom reuși să ne reinventăm și la acest capitol, tot efortul de a fi europeni, de a deveni, cu alte cuvinte, normali, e o pură pierdere de vreme și energie.
Ciupitura, avantajul, tunul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11782_a_13107]
-
număr al revistei, când noua redacție, adusă în locul celor de la "Dilema", era privită ca o adunătură de "spărgători de grevă". Așadar, nu pot fi învinuit de lipsă inițială de simpatie față de ei. Precizez că revista e doar suspendată, din cauza enormelor pierderi financiare (opt sute de milioane de lei pe lună!) și-a returelor (80 la sută din tiraj), și nu suprimată. Ideea suprimării a fost lansată de chiar redactorii cu musca pe căciulă - probabil un ultim reziduu de bun simț: subconștientul le-
Oierii minții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11805_a_13130]
-
mi poate fi prescris pe rețeta compensată și care mă va regenera. Sunt medicamente tot mai sofisticate, mai tari ar zice vulgul, chimicale de complexă sinteză, prin urmare și cu efecte secundare - greață, vomă, hemoragii pe diverse căi de ieșire, pierderea echilibrului, halucinații, surzire, orbire, demență. însă fără ele șchioapeți mai departe, rabzi dureri mistuitoare, incredibile junghiuri ce-ți distrug răbdarea și te fulgeră, transformându-te în martir fără voie și crez. Așa că desfaci capacul și scoți rotunda pastilă de Maxidolor
Nervi de primăvară by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11806_a_13131]
-
în privința naționalității sale. Problemele inerente oricărei traduceri literare sînt sporite, în cazul lui Andersen, de stilul extrem de personal - și condiționat de specificul limbii daneze. în consecință, transpunerea textelor anderseniene într-o altă limbă se dovedește dificilă și se soldează cu pierderi inevitabile. Multe subtilități se pierd; unele nuanțe sînt falsificate; iar pasajele descriptive (care contribuie hotărîtor la conturarea atmosferei) sînt adesea trunchiate sau chiar eliminate. Încîntați, firește, de faima mondială a lui Andersen, danezii s-au arătat deseori, și pe bună
Bicentenar Andersen - Cuceritorul by Mihaela Cernăuți-Goro () [Corola-journal/Journalistic/11826_a_13151]
-
informației („De ce trebuia să scrie Om cu «O» mare și nu văd de ce dumneavoastră ați fi dorit să scrie Om cu «O» mare”- p. 256), ambiguitatea rămîne. În realitate, formula era un citat dintr-un alt scriitor, menită să ilustreze pierderea încrederii scriitorilor în Ion Iliescu, la doar cîteva luni după revoluție (de la „Omul”, cu „O” mare, la contestarea sa violentă în urma Pieței Universității). Una peste alta, cartea lui Ion Iliescu și Vladimir Tismăneanu este un model de deschidere intelectuală, un
Șocul normalității by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12924_a_14249]
-
ne-a făcut - pe mama lui și pe mine - să percepem o realitate indestructibilă. El continua să trăiască în noi și noi știam acest lucru. Nu știu dacă aceasta e o consolare suficientă pentru interogația permanentă la care ne supune pierderea unei promisiuni. “A muri de tînăr este o porcărie”, ne spune prietenul nostru, sciitorul catalan Terenci Moix. Am simțit obligația de a face pentru cel plecat ceea ce el n-a mai putut face. Această experiență pioasă nu e însă de
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
inteligibilitate superioară, integratoare, prin întoarcerea la obîrșii. Obîrșii ai căror germeni mai pot fi găsiți în viața lăuntrică a poetului, în vectorii săi afectivi care alcătuiesc tot atîtea măști ale aspirației spre primordii. Astfel se cuvine interpretat motivul copilăriei. Deplîngînd pierderea unei vîrste edenice, autorul sugerează un „departe” metafizic, pe care dorește a-l recupera prin chiar mijlocirea zonei sacrificiale înscrise în traseul său biografic. Ontogenia lirică repetă filogenia destinului uman: „Pe vremea cînd pescuiam în apele tulburi, viața avea pantofiori
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
unui săptămînal bucureștean privind «cărțile anului» ne-a dovedit cît de zonată este viața literară, cît de «locale» sînt (în dese cazuri) opțiunile, cît de limitate sînt judecățile de ansamblu”. Difuzarea tipăriturilor e total nesatisfăcătoare: “Nu mai vorbim de marea pierdere «în adîncime»: circulația ideilor propulsoare și fertile e grav amputată iar o carte de valoare riscă să fie frustrată de ecoul cuvenit”. Din care pricină critica literară se vede nevoită a opera parțial, prin omisiuni frecvent involuntare. Asta pe de
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
Maiorescu, Macedonski, Goga, Rebreanu, Arghezi, Philippide, Blaga, Ștefan Aug. Doinaș. G. Călinescu apare evocat prin prisma unor amintiri personale, mărturisindu-se cu evlavie “fascinația” iscată de prodigioasa personalitate. Cufundarea exegetului în “privirea sa de foc” îi acordă “iluzia unei stranii pierderi de identitate”, deci ceva diferit de “starea” propice criticii. Cu atît mai vîrtos cu cît e declarată și situarea marelui predecesor “pe un soclu pentru reculegere și închinăciune”, instrument sacru al unui veritabil “cult”. Într-un fel, se poate și
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
contracte cu edituri de anvergură din Occident astfel încât publicațiile lor să ajungă pe piața occidentală. IM: Credeți că este vorba doar de o chestiune de profitabilitate? Sau este posibil ca această deficiență de comunicare să se datoreze și unei anumite pierderi prin traducere, unei anumite inaccesibilități culturale? DD: Asta desigur are un rol de jucat în ceea ce privește literatura română. Eu mă gândeam când am răspuns la întrebarea dumneavoastră la cărțile de istorie, mai ales la studiile de istorie, la analize, ca de
Dennis Deletant: Accesibilitatea literaturii române în Anglia by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/12991_a_14316]
-
seducerea cititorului. Le explica didactic, scriind pe o tablă imaginară citate și analizându-le cu o uimitoare (pentru mine, atunci) sagacitate. Această descoperire nu a însemnat din punctul meu de vedere o demitizare a literaturii și nu a reprezentat o pierdere. Lectura unui text în cunoștință de cauză m-a pasionat la fel de mult ca și lectura ingenuă. La facultate (la București, între 1965-1970) Nicolae Manolescu, cu modul său decis de a distinge valoarea estetică de alte valori ale unui text, m-
Despre citit by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12997_a_14322]
-
alegătorii din țară amplasarea Catedralei ar fi indiferentă, astfel că țara ar susține dorința Sfîntului Sinod ca acest edificiu să fie ridicat în Parcul Carol. În termeni electorali, e de părere Sorin Roșca Stănescu, partidul de guvernămînt își planifică o pierdere în București în numele unui beneficiu la nivelul întregii țări în care contează mai mult ridicarea Catedralei decît locul unde aceasta se va afla. * Din ADEVĂRUL aflăm următoarele: „Pe motiv că pietruiesc un drum / Marian Oprișan și Prunache, afaceristul său de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13017_a_14342]
-
e implacabilă) niște dezaxați așezați de-a curmezișul istoriei, niște „îndrăciți” care vedeau în Moscova leagănul mitologic ce le putea rezolva aspirațiile bolnave. A glosa prea mult pe ideea de „romantism”, de „idealism”, de „curățenie morală și spirituală” e o pierdere de vreme. E vorba de-o sectă descreierată, născută din anarhismul belicos care deja făcuse un număr enorm de victime și se pregătea să facă alte milioane. Oarecum — dar nu radical — diferită a fost situația generației a doua, generația anilor
Demonii (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13018_a_14343]
-
lipsiți de autoritate deocamdată și incapabili să ofere altora legitimitate. Critici tineri, fără suficientă experiență, sunt puși în situația de a da girul unor scriitori relativ tineri, în orice caz din cele mai recente generații. Acest fapt are drept efect pierderea credibilității. Critici debutanți sau foarte puțin cunoscuți (fără îndoială, de talent și de promițătoare evoluție, dar asta nu e suficient) propun neconvingător instalarea în canon, într-un mod spectaculos, a unor scriitori „noi”, ce ar fi avut nevoie de altă
Jocul cu canonul (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13026_a_14351]
-
Reproducem textul din numărul pe ianuarie al revistei Destine literare editorialul „2008 AN AL MARILOR PIERDERI” ...Despre maestrul Vasile Gorduz, sculptor de valoare mondială, profesor universitar la Universitatea Națională de Arte, câștigător a numeroase premii naționale și internaționale, membru onorific al Asociației Canadiene a Scriitorilor Români, știam de multă vreme că se lupta cu un cancer
2008 - AN AL MARILOR PIERDERI. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1558]
-
poezii cheamă În memorie poeții noștri timpurii, veșnic Înamorați. Cezar Ivănescu are Însă, spuneam, ideea morții, o neliniște scormonitoare, cu refrene obsedante, thanatofile. În oglindă iubirii el descoperă rînjetul morții; de aici și jalea cosmică, umilință unui spirit ce conștientizează pierderea tinereții și trăiește cu obsesia sfîrșitului (că experiența impusă). Erosul lui Cezar Ivănescu e thanatic. Poezia să „funcționează” În doi tîmpi, cu fluxuri și refluxuri erotice, asemeni trupului „iluminat” ori al celui „otrăvitor”. De la acele versuri de ruga și de
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]