72,364 matches
-
sunau românește: "ești prost ca o ciubotă" (versiunea Sică Alexandrescu), "câteodată e rău să ai prea multă minte, mai rău chiar decât să n-ai deloc" (versiunile anterioare), în comparație cu "uneori prea multă minte strică..."(versiunea Iliescu) sau chiar moto-ul piesei: "Dacă ești pocit, nu e oglinda de vină"/ Dacă ești strâmb, nu e oglinda de vină" (versiunile anterioare) în comparație cu "Dacă mutra ți-e pocită, nu da vina pe oglindă"(versiunea Iliescu, ce denotă simț muzical și cunoștințe de prozodie, câtă
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
făcute aproape să rimeze iar piciorul metric este egal). ...de Serghei Cerkasski la TNB În textul publicat în caietul-program al spectacolului de la TNB, intitulat Împreună, Serghei Cerkasski mărturisește: "Nu am crezut vreodată că voi monta Revizorul. Se părea că văzusem piesa în prea multe spectacole, montate în diverse teatre." S-a îndreptat atunci spre text, pe care l-a găsit foarte actual și universal, tentându-l să încerce o montare proprie, scuturată de orice influență anterioară și ținând cont de soluțiile
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
Teodorescu 3), "drama este implacabilă, deși nu foarte ușor de sesizat - suntem, firesc, mult mai înclinați să râdem de primar șca, de altfel, de toți ceilalți, aș adăugaț, decât să-i descoperim substanța dramatică - și tocmai acest fapt îi arogă piesei lui Gogol o aură de capodoperă. " Prin Deznodământul la "Revizorul" - dincolo de impresia de misticism pe care i-au atribuit-o contemporanii și au exagerat-o criticii realismului socialist - Gogol încerca să mute accentul dinspre comodul râs cu care râdem în
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
Magdalena Boiangiu Cortina de la începutul spectacolului se ridică lent, foarte lent, dezvăluind dezordinea unui culcuș transpirat și mirosind a păcat, dominat de aspirația spre înalt a unui șantier cu scândurile sale solid încleiate. Pe vremea când a fost scrisă piesa, subiectul nu avea o mare importanță, îl știa toată lumea și cine nu-l știa îl afla din subtitlu: "Jalnica și adevărata tragedie a lui M. Arden, din Feversham în Kent, ucis cu sălbăticie de necredincioasa și trădătoarea lui nevastă, care
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
înrăiți, Blackwill și Shakbag. În care se arată marea prefăcătorie a unei femei crude, pofta ei nesățioasă de plăceri și rușinosul sfârșit al ucigașilor". Tragedia astfel povestită, de un autor anonim, a fost menționată pentru prima oară în 1592. Prima piesă atribuită lui Shakespeare a fost publicată în 1594. Această apropiere în timp a furnizat și dubiile învățaților, ei s-au străduit să pună în tolba geniului tot ce se găsea primprejur. Regizorul Dragoș Galgoțiu e sensibil și la diferențe și
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
la baza ei. Din caietul program aflu că sursa de inspirație a fost Edificiul din cartea lui Umberto Eco, Numele trandafirului. Prin jocul luminilor, aceleași costume par ba zdrențe, ba straie elegante, ilustrând dinamica internă și schimbând perspectiva externă. Între piesa anonimă și opera celebrului său contemporan există pasarele, stabilite de spectacol, în primul rând prin scenografie. "Istoria este o poveste plină de zgomot și furie povestită de un idiot" spunea Shakespeare și replica a devenit mai puternică decât situația care
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
transformată în personaj, se încarnează încercând să intervină zadarnic în destinul individual. Sluga mută știe, dar nu poate să spună și anunță prin onomatopee sosirile neașteptate și prevestește tragediile, dar intervențiile ei nu pot modifica nimic. Tot vorbe din alte piese rostesc și actorii unei trupe ambulante, circulând la alt nivel decât personajele, monologând în zadar și doar oboseala și moartea îi aduc pe pământul unde se petrec atâtea lucruri oribile. Arta nu poate îmbunătăți viața și această sugestie funcționează în
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
personajele își trăiesc monomaniile, în afara moralei, nesocotind obstacolele concrete, într-o hipertrofie a pasiunii însoțită de o stare abulică a gândirii. E o lume brutală, dură, unde funcționează doar dreptul celui mai tare. Prin etalarea unui extraordinar simț al situației, piesa este mai mult decât dramatizarea unui fapt divers sordid, pe care vechimea nu are cum să-l înnobileze. Tot timpul apare câte o piedică în calea planurilor macabre și personajele se adaptează "la vedere", împletind minciuna cu adevărul, obiectivele pe
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
fi avut cu adevărat pe cei doi protagoniști pentru care se presupune că s-a ales textul. Și în cazul, mai ales, al Ligiei Stan ( Domnișoara Iulia), dar și al lui Tudor Vlad Jipa ( Jean), lucrurile stau departe de miza piesei, pe care într-un fel nici regizorul nu o dibuie foarte precis. Ideea de a amplasa montarea în spațiul intim al sălii Studio, aici claustrant și apăsător, derizoriu și meschin, mi se pare aproape singura soluție notabilă, care sporește tensiunea
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
am priceput rostul alegerii ei cu exagerări gratuite și neacoperite în cazul lui Tudor Vlad Jipa, fără emoție, și într-un caz și în celălalt. Disperările fiecărui personaj, complexele, răsfățul fabricat și nociv, fățărnicia, disimulările, vanitățile rămîn în continuare în piesa autorului, neexploatate pe scenă. Pentru actori în general este o etapă necesară, aș zice, acest text structurat fundamental pe date interpretative solide și conduse cu grijă regizoral. Din păcate, au lipsit amîndouă aici. S-a apelat insistent uneori la soluții
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
am depășit cu umor, în cele din urmă, a fost determinat de citirea caietelor-program. Inițial am crezut că sînt reproduse pasaje din compunerile, nereușite, ale unor elevi din cursul gimnazial: "August Strindberg, marele scriitor suedez, a scris peste 60 de piese de teatru, romane, povestiri, de un interes considerabil. Opera lui a fost o adevărată glorie și o mare avuție a poporului suedez, înălțînd Suedia în literatura universală pe un loc pe care nu-l avusese niciodată. Piesa are doar trei
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
peste 60 de piese de teatru, romane, povestiri, de un interes considerabil. Opera lui a fost o adevărată glorie și o mare avuție a poporului suedez, înălțînd Suedia în literatura universală pe un loc pe care nu-l avusese niciodată. Piesa are doar trei personaje: domnișoara Iulia fiica contelui; Jean valetul; și Cristina bucătăreasa. Scena o bucătărie. În noaptea de Sînziene, domnișoara Iulia, aristocrată, cu o mare putere de seducție se amuză să răpească bucătăresei logodnicul și i se dă acestuia
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
personală într-un spațiu deosebit de generos, nu atât ca întindere cît mai ales ca prezență arhitectonică. Propunerea, îndelung meditată, a fost pusă în "scenă" de cei doi protagoniști cu mult profesionalism. De la lucrările prezentate de fiecare și până la spațiul destinat pieselor respective, totul a fost în prealabil gândit și bine premeditat. Ei și-au regizat spectacolul expozițional pe o axă simbolică: SACRU-PROFAN, astfel încât identificarea fiecăruia dintre ei să poată fi optim valorizată. Gorjean din întâmplare și apoi prin adopție, Valer Neag
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
filtrată, evident, într-o scriitură proprie, cu note discret elegiace specifice, de altfel, gândirii sale plastice. Deși, în aparență, discursul se poartă în sfera rarefiată a întrebărilor esențiale, în realitate el se impune într-un registru natural, firesc și deconectant. Piesele, în ansamblul lor, respiră într-o atmosferă intimă, aproape familială. Binomul ideatic al lucrărilor sale este: ,,Cer - Pământ", ,,Familie - Mântuitor", el devenind și mai convingător prin susținerea lui în plan material printr-o gândire plastică robustă care dă, în final
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
Marina Constantinescu Cînd am citit prima oară Colonelul Pasăre, am rîs cu lacrimi. Vedeam un spectacol viu, din această piesă, cu un umor de mare clasă, o piesă, așa cum n-am citit prea multe în ultimul timp. Nici nu eram departe de adevăr, pentru că în 1999, de pildă, Colonelul Pasăre s-a jucat în cadrul Festivalului de la Avignon, cu mare priză
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
Marina Constantinescu Cînd am citit prima oară Colonelul Pasăre, am rîs cu lacrimi. Vedeam un spectacol viu, din această piesă, cu un umor de mare clasă, o piesă, așa cum n-am citit prea multe în ultimul timp. Nici nu eram departe de adevăr, pentru că în 1999, de pildă, Colonelul Pasăre s-a jucat în cadrul Festivalului de la Avignon, cu mare priză, prezentat de "Théâtre de la Comune d'Aubervilliers" din
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
s-a jucat în cadrul Festivalului de la Avignon, cu mare priză, prezentat de "Théâtre de la Comune d'Aubervilliers" din Paris. Fiecare personaj înseamnă partitură serioasă pentru roluri, masculine, excepționale. Apoi m-am înduioșat teribil gîndindu-mă că toată povestea absolut halucinantă din piesa aceasta tragi-comică pleacă de la un fapt real, dramatic, pe care autorul, Hristo Boicev, dramaturg și candidat la președinția Bulgariei în 1996, l-a observat undeva la granița dintre țara sa și Serbia, în timpul luptelor din Balcani. Textul conceput în același
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
perfect spirit al armatei nord-atlantice. Colonelul preia conducerea și puterea. Nu se lasă pînă nu pune în aplicare și planul cel mai important, adică descinderea tuturor la Strasbourg, în inima democrației și a victoriei pe tărîmul luptei pentru drepturile omului. Piesa aceasta a fost descoperită și pusă în scenă acum doi ani de regizorul Alexandru Dabija, la Teatrul Bulandra, cu o distribuție sonoră, dacă i-aș aminti doar pe Victor Rebengiuc, Răzvan Vasilescu, Mircea Rusu, Dana Dogaru. Din păcate, montarea n-
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
De foarte puțin timp, regizorul Dabija a introdus în circuitul teatral românesc și varianta feminină a lui Hristo Boicev, Colonelul și Păsările, scrisă în 1999 și tradusă în românește de Irina Petraș, după o versiune engleză de Judith Sprostranova. Premiera piesei, tot absolută ca și cea de la București, a avut loc la Cluj, cu același protagonist în rolul Colonelului, Victor Rebengiuc, "un mare actor care întemeiază, e năvalnic și impetuos", cum îl descrie regizorul, la prima repetiție, tinerelor actrițe de la Teatrul
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
române de la origini până în prezent. Cu câteva rânduri mai jos se recunoaște reminiscența considerației lui Călinescu despre "conștiința de sine" a celui ce se încerca în literatură, atunci când se vorbește despre "proiecția vanitos-amară a lui Blank însuși" în personajul din piesa L'Assoiffé. La fel de puține amănunte se cunosc despre Anton Bibescu, cel care o introdusese pe Martha Bibescu în anturajul lui Marcel Proust. Eseului consacrat "principelui valah de glăsuire franțuzească", cum și Martha a fost, nu i se mai dă un
Un fidel al Mnemosynei by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14104_a_15429]
-
fost, nu i se mai dă un titlu care să numească facultatea dominantă. "Între scenă și salon" (titlul) se împarte viața acestui rafinat intelectual, mai mult al salonului parizian decât al scenei în lumina căreia, rar, i s-au jucat piesele scrise la Paris și reprezentate la Londra sau București. Ca pe o pagină de bună literatură, atractivă la culme, am citit schița Genialoidul, supranumele potrivit lui Stelian Mateescu. A fost acest personaj un excepțional congener al lui Mircea Eliade, și apreciat
Un fidel al Mnemosynei by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14104_a_15429]
-
nu tocmai caldă dintre Teatru și comunitatea locală și e în căutarea unor strategii apte să o îmbunătățească, astfel încât orădenii să regăsească drumul spre Teatru. Principalul target e reprezentat de tineri. Spectacolul cu, deși eu aș zice mai curând după, piesa lui William Shakespeare Visul unei nopți de vară e proiectat mai cu seamă cu gândul la tineri. Regizorul Ion Sapdaru, împreună cu Mihai Pastramagiu, semnatarul decorurilor și Alina Dincă, autoarea costumelor, au supus partitura shakespeariană unui drastic proces de actualizare, dar
Violent și urât by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14117_a_15442]
-
diferite - a cânta fals, a cânta în contratimp, a cânta pe alt ton. Or, hiba principală a spectacolului orădean e tocmai aceea că la nivel ideatic și vizual se află în flagrantă contradicție cu textul shakespearian. Grația cristalin-duioasă ce individualizează piesa a fost sacrificată în favoarea unor tonuri violente, a unei durități ce se reclamă a fi specifică lumii de azi. Acțiunea a fost transmutată într-o zonă periferică a unui mare oraș (parcă am fi undeva prin Giulești ori în spatele Casei
Violent și urât by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14117_a_15442]
-
am săturat de josnicie, de stereotipuri de limbaj, de cultură aproximativă, de subcultură ori anticultură în viața de zi cu zi și în programele tv, așa că nu mai sunt deloc dispus să le admit și într-un spectacol cu o piesă shakespeariană. Să fiu bine înțeles. Accept modernizările, nu sunt adeptul restituirilor arheologice, nu vreau să-l imit pe Șerban Cioculescu care striga "jos mâinile de pe clasici!", dar nici nu pot să aplaud orice năzdrăvănie, doar ca să fiu inclus în categoria
Violent și urât by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14117_a_15442]
-
corecți, dar Geo Dinescu m-a dezamăgit cumplit în Helena. Că strădania celor mai multora dintre cei distribuiți s-a cheltuit în- tr-un spectacol Shakespeare din care a fost izgonit amestecul rafinat dintre oniric și realitate care înseamnă însăși substanța piesei, iar caracterul inițiatic al aventurii nocturne e eliminat din ecuație în favoarea unei sexualități cam prea agresiv expuse nu e deloc vina interpreților.
Violent și urât by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14117_a_15442]