357 matches
-
jurnalul și scrise: „Iubirea nu cearcă să se satisfacă pe sine și Nici că se preocupă de sine Ci aduce altuia liniște și clădește Rai în disperarea Iadului.“ Astfel cînta un mic Bulgăr de Pămînt călcat de copitele vitelor, dar Pietricica din pîrîu în susur melodios răspundea acestor versuri. „Iubirea încearcă să se satisfacă pe Sine, să lege pe celălalt spre încîntarea sa, se Bucură cînd altul își pierde liniștea, și clădește un Iad în disprețul Raiului.“ Blake nu alege, indică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în disprețul Raiului.“ Blake nu alege, indică doar două tipuri de iubire, și viața ar fi mai simplă dacă femeile ar fi bulgări și bărbații pietricele. Poate așa sînt cu toții, dar eu sînt un amestec de prundiș. Sentimentele mele de pietricică se îndreaptă în întregime spre June Haig, nu, nu June Haig cea reală, ci una imaginară, aflată într-o lume fără înțelegere sau conștiință. Sentimentele mele față de Kate Caldwell sînt gloduroase, doresc s-o satisfac și s-o încînt, vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și 4: „The tyke that the trammels of treason there wrought/Was tried for his treachery, the truest on earth“ își traducerea este anonimă). BLACK ANGUS Vezi Macneacail, Aonghas. BLAKE, WILLIAM Cap. 19, par. 1. Plagin al poemului Bulgărele și pietricica din volumul Cîntecele experienței. Cap. 35, ultimul paragraf. Plagin. Ritchie-Smollet citează Micul vagabond din Cîntecele experienței. BORGES, JORGE LUIS Cap. 43, discursul lui Ozenfant. Plaglit dintr-un scurt eseu, Orașul și barbarii. BOYCE, CHRISTOPHER Cap. 38, par. 16. întîlnirea dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
făcînd cu greu față ispitei de a-și întoarce măcar o clipă privirea peste umăr, chiar și cel mai bun prieten se poate transforma în cel mai mare dușman într-o situație atît de tensionată, lovește cu vîrful pantofului o pietricică desprinsă din caldarîm, pe cine cred ei că fraieresc cu focurile astea de artificii de care nici un copil nu s-ar speria? Simte cum pașii îl poartă într-o direcție greșită, abia acum îți dai seama că tot planul tău
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de țară și, în vreme ce unchiul sforăia ușurel în spatele nostru, noi căscam gura la cârdurile de gâște și rațe care lipăiau gureșe în praful uliței. „Până și ele își râd de noi”, a mormăit cu năduf Dorin, azvârlind la întâmplare o pietricică. „Gâștele nu pot să râdă.” „Ba uite că da.” „Hmm.” Așa a fost duminica noastră la râu. Era o vară fierbinte. Orașul era mai prăfos ca de obicei și oamenii umblau pe străzi, de parcă n-ar fi avut nici o grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de diferite nuanțe, de la albastrul închis până la deschis, aproape alb. Dădu capul pe spate, închise ochii și, când reveni, spuse către negustori hotărât: — Alegeți-mi opt rubine, să fie toate la fel și mici cât... Privi spre bastonaș, arătă o pietricică din cele încrustate pe mâner și adăugă: cât asta. — Un moment, serenissime, se auzi prima oară glasul evreului tânăr, care scotoci printre punguțele din boccea, alese două și, făcânduși loc pe pupitru, le deșertă separat în două grămăjoare de pietricele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
le învăț pe fetele astea să vorbească corect, eu, cu vocabularul meu de New Jersey, compus din cinci sute de cuvinte.) Pe urmă, mai erau și poreclele prietenelor ei: ca să nu mai zic de prietene în sine! Pudi, Pip și Pietricică, Crevete, Brută și Labă, Scârț, Buf și Baba - ai fi zis că a fost colegă la Vassar cu nepoții Rățoiului Donald... Dar și argoul meu o indispunea pe ea. Prima dată când am zis „futu-i“ în prezența ei (și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Labă, Scârț, Buf și Baba - ai fi zis că a fost colegă la Vassar cu nepoții Rățoiului Donald... Dar și argoul meu o indispunea pe ea. Prima dată când am zis „futu-i“ în prezența ei (și a prietenei ei Pietricică, cu gulerașul ei de Peter Pan și cu jacheta ei de lână, bronzată ca o indiancă după atâta tenis pe terenurile de la Chevy Chase Club), Pelerinul a făcut o mutră atât de chinuită, de-ai fi zis că literele alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
loc. Cu cât îi bați, cu atât se încăpățânează mai tare. Trebuie luați cu vorba dulce, că altfel nu dai de capăt cu ei. Dar ai mei fac rar asemenea figuri, și atunci numaidecât trebuie să aibă o hibă: o pietricică în copită care-l supără, un ham căzut și care-l roade pe undeva, chestii de-astea. - Și țin la greutăți? - Slavă domnului, se silesc din răsputeri să ne mulțumească, eu zic că-s mai vrednici decât caii din regat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
explicație credibilă a închiderii coridorului secret nu putea fi decât dispariția pietricelelor. Există undeva pe dinăuntrul meu acești pitici care măsoară timpul cu pietricele colorate, pe care le extrag din adâncul ființei mele. Pentru fiecare posibilitate, o altă culoare de pietricică. Dacă nu crești pe dinăuntru astfel de posibilități, astfel de pietricele, atunci piticii nu au ce extrage. Și totul stă pe loc. Ești un sol arid, deșertic. Așa eram eu când a apărut spărtura. Spărtura apăruse în acel moment din
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Ciclu de asemenea. Așteptasem toată clasa a șasea și apoi În vara de după. Acum eram În clasa a șaptea și Încă așteptam. Existau semne promițătoare. Din când În când mă dureau sfârcurile. Atingându-le cu delicatețe, simțeam un fel de pietricică sub pielea moale, rozalie. Întotdeauna Îmi Închipuiam că asta era Începutul a ceva. Dar umflătura și durerea dispăreau iar și iar și nu se alegea nimic din ele. Prin urmare, dintre toate lucrurile cu care a trebuit să mă obișnuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu niște chiloți galbeni și un maieu înflorat, murdar de zeamă de caise. Rânjea tot timpul ca o demonizată, dar probabil că era simpatică în zvăpăierea ei continuă, cu părul tuns ca la pușcărie și cu cercelușii de aur cu pietricică roșie, prea vulgar sclipicioasă ca să fie rubin. Cu Marcela îmi petreceam ziua. De dimineață bătea la noi la ușă, deja murdară pe la bot, și când marna deschidea întreba stereotip: "Tanti, ce face bebelușu` tău?" (Asta pentru că atunci frățiorul meu avea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fân cosit; se vede ici-colo, pe câte-o margine de drum sau în adâncul unei râpe. Când aveți parte să vedeți vreunul, e cuminte să-l priviți cu luare-aminte: niciodată o prințesă nu-i departe“. PIETRICIC|: „Toate prințesele dețin o pietricică, cel puțin. Găsită-n drum sau pe o plajă sau într-o peșteră mai mică, cu aspect de ciob lucios de glajă, de șist de calcar sau de mică, roșietică, verzuie, albastră sau sură, netedă sau aspră, opacă sau nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
sau aspră, opacă sau nu fără sclipet, ținută-n pumn ori într-un sipet, sau într-un buzunar, în rol de talisman benefic ori din contră,-n funcție de culori. Altminteri, nu și-ar da niciuna din prințese, cică, ultrasecreta-i pietricică. Excepție: cea care mănâncă cât șapte (zeci) și este încă înfometată: Papagnasse, a cărei pietricică e o stâncă“. DINȚI DE LAPTE: „Ținuți cu grijă și sub lacăt, deoarece un șoarece în treacăt ți-i șterpelește de sub nas. Dinții de lapte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
într-un buzunar, în rol de talisman benefic ori din contră,-n funcție de culori. Altminteri, nu și-ar da niciuna din prințese, cică, ultrasecreta-i pietricică. Excepție: cea care mănâncă cât șapte (zeci) și este încă înfometată: Papagnasse, a cărei pietricică e o stâncă“. DINȚI DE LAPTE: „Ținuți cu grijă și sub lacăt, deoarece un șoarece în treacăt ți-i șterpelește de sub nas. Dinții de lapte ai prințesei Papagnase pot fi văzuți până la 7 seara,-n muzeul principeselor din Rennes. Sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
cercul minuscul al celor care au ajuns să contemple în felul acesta "esența lumii". Este interesant că atunci când ne dedăm, zilnic, acestui exercițiu de contemplare, când în călătoria noastră inspectăm fiecare bucățică din ce ne iese în cale, de la fiecare pietricică a drumului și până la formațiunile nemaiîntîlnite care ne taie respirația și ne fac să scoatem la tot pasul mici țipete de admirație, sîntem îmbrăcați identic, aproape într-o "uniformă de lucru" pe care fiecare a creat-o ad hoc, pornind
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
tare pe vărul său; ba mai mult, acum Îi ura pe toți musafirii, care stîrniseră un vacarm nemaipomenit. Să te vedem. Rafael! Acum să te vedem! strigau și se foiau nerăbdători pe scaune. — Am nevoie de o scrumieră și o pietricică, spuse Julius, scoțînd scrumiera și pietricica din buzunarul de la haină. Iată-le. — Fantastic! Fenomenal! strigă scamatorul Și acum, ce scamatorie o să ne prezinți? Julius așeză scrumiera și pietricica pe masă și se uită la vărul său Rafael. — Eu pun pietricica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mult, acum Îi ura pe toți musafirii, care stîrniseră un vacarm nemaipomenit. Să te vedem. Rafael! Acum să te vedem! strigau și se foiau nerăbdători pe scaune. — Am nevoie de o scrumieră și o pietricică, spuse Julius, scoțînd scrumiera și pietricica din buzunarul de la haină. Iată-le. — Fantastic! Fenomenal! strigă scamatorul Și acum, ce scamatorie o să ne prezinți? Julius așeză scrumiera și pietricica pe masă și se uită la vărul său Rafael. — Eu pun pietricica aici și o acopăr cu scrumiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se foiau nerăbdători pe scaune. — Am nevoie de o scrumieră și o pietricică, spuse Julius, scoțînd scrumiera și pietricica din buzunarul de la haină. Iată-le. — Fantastic! Fenomenal! strigă scamatorul Și acum, ce scamatorie o să ne prezinți? Julius așeză scrumiera și pietricica pe masă și se uită la vărul său Rafael. — Eu pun pietricica aici și o acopăr cu scrumiera. Pe urmă spun cîteva cuvinte magice și fac pariu că scot piatra de dedesubt fără să ating scrumiera. Rafaelito se făcu verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pietricică, spuse Julius, scoțînd scrumiera și pietricica din buzunarul de la haină. Iată-le. — Fantastic! Fenomenal! strigă scamatorul Și acum, ce scamatorie o să ne prezinți? Julius așeză scrumiera și pietricica pe masă și se uită la vărul său Rafael. — Eu pun pietricica aici și o acopăr cu scrumiera. Pe urmă spun cîteva cuvinte magice și fac pariu că scot piatra de dedesubt fără să ating scrumiera. Rafaelito se făcu verde la față și simți c-o să-l urască pînă la moarte. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
oricum ți s-a-nfundat.“ Toți cei de față uitaseră că el era sărbătoritul și mai era și copilul stăpînilor casei, n-avu Încotro și trebui să spună: — Nu se poate! — Ba se poate, spuse Julius și puse scrumiera peste pietricică. — Ai văzut? E aici, dedesubt. Da, văd. Și ce-i cu asta? — Eu voi spu-spune, se bîlbîi Julius uitîndu-se la Cinthia, eu voi spune cîteva cuvinte magice... Să vedem! — Abracadabra, pronunță Julius, Întinzîndu-și mîinile cam la vreo douăzeci de centimetri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
scoase un oftat de ușurare. — Cum? — Uită-te și-o să vezi. Rafaelito se repezi la scrumieră și o ridică pentru a vedea dacă pietricia mai era acolo. În clipa aceea, mînuța lui Julius, tremurătoare, cu un gest de robot, scoase pietricica. — Ai văzut? spuse. Fără să ating scrumiera. La Început nimeni n-a Înțeles bine ce se petrecuse, În realitate nici copiii n-au izbucnit imediat În rîs, dar Juan Lastarria a Început să-și smulgă fire din mustață, Susana a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a munților încânta și vrăjmașii cei mai aprigi ai naturii. În dreapta mea un lanț de munți, printre care și munții Scăricica, se înalță cu fală; în stânga, alt lanț de dealuri îmbrăcate cu tufari sălbatici; în spate, ca o strajă depărtată, Pietricica care pare că păzește târgul pietrei culcate la picioare și-n fața mea se observă un alt lanț de munți acoperit cu brazi înalți care zugrăvesc o armonie întreagă pe aurul înflăcărat de razele cele de pe urmă ale soarelui. Multe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
copilului ce urma să se nască. Și am intrat. E ciudată viața. Nu te pune niciodată în gardă. Toate se amestecă fără să poți alege, iar momentele sângeroase urmează momentelor de grație, uite-așa. Ai spune că omul este o pietricică aruncată pe un drum, ce rămâne zile întregi în același loc, și că un picior dat de un trecător o mișcă și o face să zboare prin aer, fără motiv. Și ce poate face o piatră? În casă era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
că era ,,supravegherea" arabăƒ , așa cum era de așteptat. Îl privi cu atenție pe tipul înalt, suplu, cu păr ondulat, atrăgându-i imediat atenția ochii lui sclipicioși, deosebit de inteligenți, dar și lănțișorul fin de la gât, la capătul căruia atârnă o pietricica fină de smarald care îi dădea un aer de ,,băiat al cuiva mare în stat". El o întreba în engleză ce face acolo, iar ea îi răspunse că are probleme cu o ,,viza". El se prezența scurt: Imad și se
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]