317 matches
-
realitate aparținând unui altundeva, morții sau divinității, asta chiar că nu mai contează. Descriind corpul-statuie al actorului-dansator balinez, Artaud nu apelează doar la imaginea trupului viu, concret, evoluând în strălucitoarea lui materialitate, ci și la aceea a corpului-mumie, a corpului „pietrificat”, cu gesturi seci, epurate, lineare, un corp în care osul, element dominant, devine un echivalent al pietrei. Căci nu sunt oare aparițiile dansatorilor însoțite de zgomotul unei rostogoliri de pietre? În plin joc „atletic și mistic al corpurilor”, în acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
să prefere situațiile concurențiale celor reglementate de autoritatea statului. Cea de-a doua ar fi populată de o țărănime în curs de îmbătrânire, dependentă etic și economic de voința guvernului, lipsită de inițiativă, cu mentalitate colectivistă, prizonieră a unui tradiționalism pietrificat, exterioară circulației ideilor secolului al XXI-lea și ignorantă în privința disciplinei civice și a exigențelor normative ale Uniunii Europene." 2.2.1.1 Cultură politică și cultură civică Rolul societății civile în performanța democrației este, așa cum am subliniat, un subiect
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]
-
acest tablou, autorul nu a vrut să spună mai mult decât a spus, pentru că nu a avut ce. * Cu această statuie ecvestră, sculptorul s-a întrecut pe sine. Dacă mai făcea și calul, ar fi devenit mai important decât personajul pietrificat. * Pentru a ți se recunoaște valoarea, mai întâi trebuie să mori. * Din victorie în victorie, înfrângerea este asigurată. * Gloria postumă e o moarte prematură. * Nu doar urcușurile abrupte amețesc, ci și succesele facile. * Biruitor e acela ce mai are încă
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
Era adevărat că după ce plecase Annette, uitase să-și bage cămașa În pantaloni și marginea țesăturii Îngălbenite i se vedea de sub puloverul gros. Nina Îi goli frigiderul fără milă, aruncând la gunoi zarzavaturi antice, conserve de ton, resturi de brânză pietrificate, pe care răsărise deja un mucegai verzui, cutii cu sardele deschise. Și atacă rafturile și sertarele cu o cârpă muiată În detergent. Fima Își tăie Între timp câteva felii groase din pâinea gruzină, neagră și aromată, pe care i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
baricadeze În spatele unor fortificații de minciuni și retorică, să-și deschidă spiritul, să te asculte cu atenție și să cântărească gama de posibilități pe care până acum le respingea din start, nu din răutate, ci din cauza ideilor preconcepute, a gândirii pietrificate, a temerilor adânc Înrădăcinate. Căci ce poate fi rău Într-un compromis, domnule Șamir? Fiecare primește numai o parte din ceea ce crede că e Îndreptățit să primească, dar coșmarul se termină. Rănile Încep să se cicatrizeze. Oare n-ai ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe poetul Simon Dach. O zi cu vânt pe sub norii grăbiți, în care alegeam, ezitam, mă decideam în sfârșit. Toate obiectele pe care le-am găsit sau le-am cumpărat adăpostesc câte un lucru închis în ele. În această picătură pietrificată pot fi recunoscute ace de brad, în acest obiect găsit, licheni asemănători mușchiului. În celălalt s-a eternizat o muscă. Poți să-i numeri toate piciorușele, perechea de aripi, de parcă s-ar pregăti să-și ia zborul, bâzâind. De îndată ce țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Langfuhr până în Danzig și, după școală, din orașul vechi înapoi în suburbie. Străzile înguste, cărămida roșie, Evul Mediu ce se lăsa bănuit dincolo de zidurile strâmbe și de fațadele cu frontoane, toate aceste lucruri pe care le oferea istoria în ipostază pietrificată aveau un efect, dacă nu atenuant, atunci totuși de distragere, cu atât mai mult cu cât, la Școala medie Petri, o profesoară de desen cu prenumele Lili, artistă obligată să predea deoarece bărbații erau pe front, a devenit mai importantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
miracolele din lada cu trucuri a catolicismului - mergeam totuși la biserică, numai ca să pândesc fata sâmbăta după-amiaza: cât mai aproape cu putință de confesional, cu o bancă în spatele codițelor. Până și despre secretele mărturisite la spovedanie trăncănește bucata de rășină pietrificată, galbenă ca mierea: gura mea îi va fi descris cu atâta precizie în ureche experimentatului preot detaliile închipuirilor ce animau practica juvenilă a onaniei, încât, cu acest prilej, numele fetei ca receptacul al poftelor mele îmi va fi scăpat de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pustiite de vânturi. Un gol arzând mă sugrumase până când mi s-a scurs, sângele dorurilor peste clipele albăstrite de timp. Câtă absurditate, să pot să caut regi de ceruri, în această siderală întâmplare de-o clipă, ce-mi sapă canale pietrificate-n venirea ta, peste surprizele nopții de aer, venirea ta, salcie dezrobită de îngeri. REGI DE CERURI Într-o noapte sinceritatea scufundată-n mâluri îmi anihilase conștient puterile de a cerceta în acea emisferă a seducției și vânturile îmi băteau
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
din fața lor să dispară. Razele soarelui cuprindeau întregul perete într-un joc feeric de lumini și umbre, iar totul din jur părea că se închină acelui colos. Piatra Domniței, șopti abia perceptibil Ilinca. Oare e adevărată?... Ori e un nour pietrificat? Peretele se ridica drept, fără nici o înclinare, pînă la o înălțime de peste 200 de metri, ori poate mai mult, brăzdat din loc în loc de dungi zimțuite, pe care se clătinau în bătaia vîntului copaci piperniciți. Undeva, pe la mijlocul părții superioare a colosului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
timpul spitalului, răspunde: „-Vorbești pentru tine!” V. tînăr știu că Doctorul are dreptate. Singurul lucru ce poate distruge singurătatea ești tu însuți. Te cauți, numai, în cei din jur. Oricît ai fi de nul, oricît de fără de sens, în mijlocul vieții pietrificate, într-o bună zi te vei mișca, vei scutura atomizarea asta ca praful de pe porțelanuri. Și vei dori, măcar pentru o singură respirație, să redevii eu. Astfel, purtînd un zeu înăuntrul tău, nu vei avea nevoie să ți-l impună
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
strîmtă-atunci, ai dispărut aproape. Oglindă călătoare, cer mobil, Te-ai încadrat într-o ușoară spumă Și-ți porți acum cristalul tău steril Spre-a mărilor îndepărtată brumă. Dar murmurul, acord eternizat, Neîncetat mărirea ta o plânge; Și-ntregul tău trecut, pietrificat, În unda potolită se răsfrânge. UMANIZARE Castelul tău de gheață l-am cunoscut, Gîndire: Sub tristele-i arcade mult timp am rătăcit, De noi răsfrângeri dornic, dar nici o oglindire În stinsele cristale ce-ascunzi, nu mi-a vorbit; Am părăsit
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
brutală a slăbit și atunci am întrezărit ce se afla în jur. Era o peșteră plină de stalactite și de stalagmite dar... poate a fost numai o părere, provocată de obsesiile mele, dar stalactitele și stalagmitele semănau cu niște cobre pietrificate. Apoi, lumina a devenit din nou orbitoare și n-am mai văzut nimic. Numai că imaginația mea lucra. Îmi închipuiam cum cobrele de calcar începeau să se însuflețească, să se miște, să se întindă spre mine. Uneori câte o picătură
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
deschidă sertarul fișierului alfabetic, să se caute fișa corepunzătoare, și acolo se află totul. Și să nu ne mirăm dacă, exact În clipa În care am citi cadastrul nostru particular, ne-ar apărea Înregistrat șocul suferinței care brusc ne-a pietrificat. Moartea știe totul În legătură cu noi, și poate de aceea este tristă. Dacă e sigur că niciodată nu zâmbește, e numai pentru că Îi lipsesc buzele, și această lecție de anatomie ne spune că, spre deosebire de ceea ce cred cei vii, zâmbetul nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ceilalți, era foarte nerăbdător să se întindă în coconul protector al hipersomnului. Nerăbdători să pună capăt unui coșmar care le invadase existența. Totuși prezența lui Kane refăcut făcea să piară imaginea creaturii pe care o adusese la bord, această jivină pietrificată care zăcea înfășurată în tubul ei. ― Sunt întrutotul de acord cu acest program, zise cu însuflețire Kane. Sunt atât de amețit și obosit încât m-aș lipi și de congelatoare. (Se uită la infirmerie cu ochi rătăciți.) Dar deocamdată mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
timpul, totul În piatră și nisip; În deșert. Și cu cît se uită mai dezolată În jur, cu atît lumea e mai pustie. Dacă o floare răsare În vreme ce ea doarme, e de ajuns să deschidă pleoapele și floarea va fi pietrificată. Meduza nu va vedea niciodată o floare adevărată, ci numai forma ei de piatră; după ce a devenit singurătate. Ea ucide lumea privind-o. Înainte de a o Îmbrățișa, o sugrumă. Și apoi cu oroare constată că strînge În brațe numai cadavre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Mi-e silă de cît am ucis. Și mă trezesc gemînd de frică eu, care fără voia mea am devenit cea mai temută dintre fiare... A trebuit să văd multe ca să-mi dau seama ce se Întîmplă. În ochii celor pietrificați e o spaimă pe care numai singurătatea văzută de aproape o poate stîrni. Pentru că nu șerpii din părul meu, știu sigur, nu șerpii Îi Îngrozesc, ci ochii mei În care se cască o singurătate ce-i omoară. Le Îngheață sîngele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
-o În zadar pe Atena. Ochii ei vineți nu cunosc mila. Nu mă pot apropia de nimic fără ca acel lucru să moară. Nu pot atinge nimic fără să prefac acel lucru În singurătate. Îmi port În mine drumul. Iar ochii pietrificați Întorc asupra mea propria mea privire. Ea mă va omorî și pe mine... Îmi cunosc Însă destinul și-l aștept pe Perseu. Mă voi preface că dorm lăsîndu-l să mă ucidă și să se acopere de glorie ducînd cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
era nici înfricoșată, nici bucuroasă că își vedea etapele existenței, era doar uimită. Ceva nu se lega. Ce anume lipsea din lanțul ciuntit? Ființele aveau ochii morți, ațintiți într-un singur punct, în funcție de poziția fiecăreia, o împietrire vie, în afară de păpușa pietrificată cu totul. Ceasul funcționa, umbrele aveau atitudine, răzmerița de grup se terminase sau așa i se părea deocamdată, făceau gălăgie într-o limbă necunoscută, dar parcă vorbeau din spatele unui perete, așa de înfundat le auzea vorbele dacă erau vorbe scâncetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
rază de soare\ Și farmec în a codrului fanfară\Și visuri dulci în liniștea de seara\In cer și pe pământ e sărbătoare.” Pe o alee paralelă se află statuia compozitorului George Enescu.Poetul Valentin Roșca descrie acordurile viorii sale:”Pietrificată muzică solară\In orgi și violine de sidef...”. De la Casa de Cultură,”poetul tihnei provinciale”,George Tutoveanu, „la care și cerul gurii e albastru”, ne invita la cenaclurile „Academiei Bârladene”:" Coboara toamna-n sufletu-mi întreg,\Că s-au uscat
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
inimă și am vândut pădurea să-ți fac rost de banii aceia pentru casă și acum te lipsești de ea cu atâta ușurință. Spune-mi și mie, din ce aluat ai fost plămădit? În ce lume trăiești? Îl priveam absent, pietrificat, cu gura cusută. Cum să mă apăr? Ce argumente ar fi putut să-mi. acopere fapta? Nici unul. Am făcut așa ― pentru că așa simțeam că trebuie să fac. Dar asta nu era o justificare valabilă decât pentru mine. Mă gândeam cât
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
amar de vreme, invadându-mi ființa, și nimicind-o, și chircind-o, ca pe o biată păsăre speriată, și sfârșind-o, și înfricoșând-o cu teamă și oroare, deși peisajul hidos pe care îl zăresc desfășurându-se dinaintea vederii mele pietrificate este mai degrabă liniștit. Nicicând nu am crezut că am să văd cum a început totul. Nicicând. Lumina care se așterne vederii mele strălucește hâd. Prea-hâdă este, desigur, și procesiunea a ceva ce încă nu înțeleg. Procesiunea a ce, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
arăta Shakespeare tot timpul? Ți-ai fi putut închipui că oamenii care îi făceau reclamă ar fi trebuit să vină cu ceva mai atrăgător. Buza de sus țuguiată și moale, umflătura năroadă a maxilarului, ochii de babetă din mijlocul cearcănelor pietrificate. Și părul? Nu e criminal? Întotdeauna mi-am găsit un mare sprijin în William Shakespeare. După o ședere descurajantă în fața oglinzii sau după o vorbă rea de la vreo prietenă sau după o privire sceptică de pe stradă, îmi spun: „Bun. Shakespeare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și zei cu cap de pasăre. Aici erau cu sutele, cu miile. Fâșii uriașe de papirus, bucăți putrede de lemn cu hărți ale lumii de din colo, cranii cu piele zbârcită și neagră lipită de ele, mâini scheletice cu unghii pietrificate. Vitrine cu scarabei cocliți și urne cu ibiși îmbălsămați. O necro polă sinistră răsuflând tăcut în jurul tău. Turiști umblau de colo-colo, minusculi pe sub marile statui de faraoni, grupuri însoțite de ghizi se perindau pe culoarele glaciale. Unul dintre grupuri era
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
O pată de culoare stinsă în palma ta Și un chibrit aprins pe-o lacrimă. Un cuvânt mut și o vorbă șoptită Îmi povestesc adevărul nepătruns. O umbră părăsită, un chip jucăuș Mă lasă-ntr-o lume concretă. În vise pietrificate. Liber În frâul libertății am învățat să scriu. Metafora luminii blând s-a zbătut cu ochi temători Și zboară acum ca fluturi prin lanuri largi de grâu. Flacăra apei ne-a stropit pe toți când Umbre misterioase trosnesc prin Crengile
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]