430 matches
-
râpe. De-abia începusem să alunec la vale, când pământul cedă rostogolindu-se în bulgări imenși, târând după el toată pădurea. Căzusem cu fața în noroi și mă scurgeam spre râul uriaș de la baza muntelui. Mă izbeam de cioate și pietroaie; încercam să mă apăr respingându-le cu pumnii, cu picioarele. Muntele se prăbușea huruind îngrozitor. Râul mugea împroșcând stâncile. M-am trezit lac de sudoare. Întunericul apartamentului era invadat de țipetele gâtuite ale lui David Bowie. Mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ea, cu capul înainte. S-a aventurat! S-a avântat! A luat-o-n barbă fatalmente și a terminat-o rău. Măreț, dar rău! Rău, rău, rău, cât încape. Omul s-a fript! A-nnebunit! Salut! Arunci un sofism, un pietroi, o piatră, o pietricică și ... Doamne, cum aș mai bea acum ceva! Bere, vin, gin, votcă. Sau țuică, vermut, rom, lichior, orice! A, uitasem de whisky... Am o sete gongorică-n mine, Frate! Mi s-a zvântat gâtul! Sunt patetic
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se baricadaseră, fiecare, dinapoia câte unui scaun. Șobo avansează preferențial către Dănuț, chitind un punct nevralgic, neacoperit, cu lama ridicată. Cling-clang! Un clinchet...! Șișul mortal cade pe sol, iar atacatorul se frânge și el de șale și se prăbușește ca pietroiul, pe rotule, străbătut de spasme! În spatele său, baba cea hoțoaică și huiduită toacă din buze repede-repede, boscorodind numai ea știe ce. De sub tron, cei patru motani se aruncă asupra ei înverșunați, dărăcindu-i abaua broboadei și a fustelor învârtite, cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
repezit să i-l iau și să-l pun la loc, dar cum ea se întorsese cu spatele și chițcăia ca un șoarece, i-am tras rnîna și oul a căzut pe dalele de ciment cu un sunet înăbușit, de pietroi. Oul se crăpă și, pe când îl rostogoleam la loc pe nisip, am văzut cum din crăpătură se scurgea un fir subțire de sânge întunecat. Am tras geamul și am fugit de acolo. Ne-am mai venit în fire holbîndu-ne și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o zbughiseră în mare, dând să se apropie de valurile ceva mai îndepărtate, până la care trebuiau să calce și să alunece pe bolovanii capitonați cu alge și mușchi, oprindu-se la tot pasul pentru a inspecta fascinantele bălți adunate între pietroaie. George, cocoțat pe o stâncă joasă, izolată în nisip, ședea și privea marea. Mai departe, pe coastă, se putea zări un colț al casei Maryville, printre stâncile care, în acel punct, se sumețeau aproape până la demnitatea unei faleze. Plecaseră dis-de-dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
plantații de pomi fructiferi. Simt din nou pământul sub picioare și nu fierbințeala astfaltului. Incep să-mi revin, să pot să mă concentrez, să mă gândesc la mine, la pelerinajul pe care-l fac. La scurt timp, așezat pe un pietroi enorm, întâlnesc un bărbat, cu rucsacul lângă el. Mă opresc și după ce îl salut îl întreb dacă nu cumva și el este pelerin. Surâzând, îmi răspunde afirmativ și-mi oferă boabe de struguri uscați, spunându-mi cămi dau un plus
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
cu rachiu. Nu-s vinovat eu. Am inima grea, Marandă. N-am avut-o așa de multă vreme. În loc să mă bucur că am început să merg și eu mai binișor, simt aici în piept o greutate. Mă apasă ca un pietroi. 104 Și dacă bei, o să-ți treacă? N-a trece, n-a trece, da’ mă iau și eu cu paharul... Ce face calul? Acum nu mai tremură de frig. În colibă îi cald... Bine făceai dacă încălzeai și tu mâncarea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și a ațipit cât ai clipi, iar Maranda s-a dus după rachiu. Când s-a întors, Toaibă tocmai făcuse ochi. Te-ai întors, Marandă? Umple un pahar, rogu-te, și dă-l încoace, că am o inimă ca un pietroi. I-a făcut pe voie. Apoi s a așezat pe marginea cuptorului, cu capul între palme. Tare mă mai doare pălitura de la frunte. Mai bine m-aș duce la moașă, să vadă ce-i acolo și să mă bandajeze. Dacă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
să-i mardească pe cei cîțiva, foarte puțini, care mai rămăseseră pe dinafară, mereu aceiași. Pe urmă nici chiar Pepa n-a mai fost așa de grozav și Într-o bună zi s-a ivit Arzubiaga și a ridicat un pietroi cît toate zilele. Toată puștimea a dat fuga să-l cheme pe Pepa, ca să vină să ridice și el pietroiul, dar Pepa a răspuns că-l așteaptă șoferul și n-a venit. A fost un moment trist pentru el, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
n-a mai fost așa de grozav și Într-o bună zi s-a ivit Arzubiaga și a ridicat un pietroi cît toate zilele. Toată puștimea a dat fuga să-l cheme pe Pepa, ca să vină să ridice și el pietroiul, dar Pepa a răspuns că-l așteaptă șoferul și n-a venit. A fost un moment trist pentru el, căci de atunci n-a mai cerut nimănui să-i dea creionul și a Început să se joace de-a hoții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ți spunea că altădată. Așa stăteau lucrurile cu Arzubiaga, aproape că uitară pînă și isprava cu ridicatul bolovanului, cînd Îl ținuse cîteva clipe deasupra capului și apoi și-l așezase pe creștet. Într-o bună zi Silva ridică și el pietroiul și pe urmă și-l așeză pe cap. Silva era un băiat blond cu Înfățișarea unui pisoi gata oricînd să scoată ghearele. Avea ochii foarte verzi și niște picioare puternice, cu pielea albă. A ridicat pietroiul și o săptămînă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Silva ridică și el pietroiul și pe urmă și-l așeză pe cap. Silva era un băiat blond cu Înfățișarea unui pisoi gata oricînd să scoată ghearele. Avea ochii foarte verzi și niște picioare puternice, cu pielea albă. A ridicat pietroiul și o săptămînă mai tîrziu i-a ars o mamă de bătaie lui Ramirez, cel din cor, apoi l-a chelfănit bine pe King, nord-americanul și pe urmă pe Rafaelito Lastarria, care intrase pe atunci Într-a treia primară; nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dai creionul și nici nu te dădea afară din echipă dacă voiai să joci cu el. Asta era partea proastă: nu Îndeplinea condițiile pentru a fi un mardeiaș adevărat și cînd te gîndești că totuși ridicase Încă de trei ori pietroiul deasupra capului. Și-l pusese la pămînt cu un deget pe grăsanul de Martinto, care era de trei ori mai greu decît pietroiul și asta doar așa, În joacă, fiindcă grasul era tare de treabă, era cel mai bun prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pentru a fi un mardeiaș adevărat și cînd te gîndești că totuși ridicase Încă de trei ori pietroiul deasupra capului. Și-l pusese la pămînt cu un deget pe grăsanul de Martinto, care era de trei ori mai greu decît pietroiul și asta doar așa, În joacă, fiindcă grasul era tare de treabă, era cel mai bun prieten al lui Julius pe vremea aceea. CÎnd le-au dat recreație, Într-o dimineață, Silva a zbughit-o furios din clasă urmat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a zis așa, a trebuit să recunosc că are dreptate: de fapt tatăl tău era un om tare voinic. Doamne, păi nu povesteau cum se duceau În atelier și-l găseau ridicînd de la un capăt, ca pe-un pai, un pietroi uriaș, În timp ce la celălalt se opinteau și asudau doi negri care de-abia izbuteau să-l urnească, și i-am spus lui Wade Eliot cînd l-am dus prima dată la Hopkins: „Știi care-i părerea mea și diagnosticul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cumpăra laude oricând și nu-i pasă de nimeni, habar n-are ce înseamnă să-ți pese de cineva. Zmeii nu stau umăr la umăr cum stau ai noștri, ci s-au așezat unul în spatele altuia, pe un fel de pietroaie. Stau față la ceafă. Își văd unii altora spatele. În fața lor, pe o stâncă mai mare, s-a suit Lăcomia. Nu sunt liniștiți. Se mișcă și trăncănesc într-una. Vorbesc singuri, nu se ascultă decât pe ei, nu aud ce
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
deasupra moliciunii, plutind și lăfăindu-se în dulceață. Prinse o încheietură, iar penisul i se cuibări între două movile moi și Lanark se umplu de un nicăieri blînd. Era vîrît pînă la genunchi într-un pîrîiaș repede care gîlgîia printre pietroaie rotunde, unele negre, altele cenușii, unele pătate ca terciul de ovăz. El le trăgea pe unele și le arunca atent pe mal, la un metru sau doi în amonte, unde Alexander, care avea vreo zece ani, era foarte bronzat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spatele și-a plecat cum am zis. A fost doar începutul. Impresia mea... Nu, nu vreau să știu nimic, nu-l mai cunosc, el nu mai există, n-a existat niciodată, să-ți intre bine-n cap, Iulia Margulis! Am pietroaie în suflet. N-ar putea să înceapă săptămâna direct cu ziua de marți? Fiindcă am observat că lunea totul merge rău, iar lucrurile ți se pun de-a curmezișul. Așa că m-am dus cu Vasilica la cumpărături, lucru care, cum
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
puțintei, Ochii tăi să fie-ai miei. 336 Culbeci, ca să crești, Scoate coarne boerești Și te du încet pe cale Pân-la Dunăre la vale, 5 Fie apa-i bună, rea, Tot să bei din Dunărea. 337 Jos în vale pe-un pietroi Șede-un codobăturoi Și mănâncă usturoi, 10 Și nu se mai satură Cu-a lui codobatură. 338 Epșoara Domnule, Măria Ta, Aveam toată starea mea, O epșoară, bună, rea Îmi țineam casa cu ea. 5 Slujbașii Măriei Tale, Venetici și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mai puțintei, Ochii tăi să fie-ai miei. 336 Culbeci, ca să crești, Scoate coarne boerești Și te du încet pe cale Pân-la Dunăre la vale, Fie apa-i bună, rea, Tot să bei din Dunărea. 337 Jos în vale pe-un pietroi Șede-un codobăturoi Și mănâncă usturoi, Și nu se mai satură Cu-a lui codobatură. 338 Epșoara Domnule, Măria Ta, Aveam toată starea mea, O epșoară, bună, rea Îmi țineam casa cu ea. Slujbașii Măriei Tale, Venetici și haimanale Mi-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
legături mai apropiate cu nimeni. ― Exact, rânji bătrânul. În casa asta, domnule maior, există, v-ați convins sper, cea mai superbă galerie de cretini. Cu și fără temperament, blonzi, bruneți sau cu bube... Ăsta-i balamuc, nu casă! Ăla cioplește pietroaiele ― se exersează pentru ocnă, bănuiesc ― Panaiteștii bat, mă rog, băteau de nebuni la mașină când îți era lumea mai dragă, Melania descântă motanul, Valerica dondăne la portretul Sfântului Anton ― patronul fecioarelor nemăritate. Vâlcu numai de femei și discuri știe! Ăsta
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
spre larg. Apele se umflau și se retrăgeau cu încetineală. Această respirație calmă a mării făcea să nască și să dispară reflexe uleioase la suprafața valurilor. Înaintea lor, era noaptea fără margini. Rieux, care simțea sub degete suprafața zgrunțuroasă a pietroaielor, era stăpânit de-o stranie fericire. Întors spre Tarrou, el ghicea pe chipul calm și grav al prietenului său aceeași fericire care nu uita nimic, nici chiar asasinatul. S-au dezbrăcat. Rieux s-a aruncat cel dintâi. Reci la început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
sens opus nu trebuia blocată strada, șoferii lor se opreau singuri observând ce se întâmpla în față. Al treilea grup, de intervenție rapidă, își lua sarcina să convingă cu o ploaie de pietre orice solitar îndrăzneț. Barajele erau făcute din pietroaie transportate cu roabele, pe care chiar unii dintre atacatori, jurându-se pe toți sfinții că n-au nici un amestec în cele întâmplate, ajutau după aceea să fie cărate pe marginea drumului, Oamenii ăștia strică bunul nume al cartierului nostru, noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
crede contrariul, e cel mai logic dintre toate spiritele din lume, îl făcu pe Găsit să tragă concluzia că, în viața oamenilor, o dată nu ajunge. În timp ce Cipriano Algor se așeza greoi pe banca de piatră, câinele se apucă să adulmece pietroiul de sub care apăruse șopârla, dar evidenta preocupare a stăpânului a fost mai puternică în sufletul lui decât o vânătoare îndoielnică, de aceea curând se întinse cât era de lung în fața omului, pregătit pentru o interesantă conversație. Primele cuvinte pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
artificială de turnuri pătrate; de dedesubt apărea ca un șir de lespezi de piatră ce se repezeau către Înălțimi pe sute de metri, care păreau să se prăvălească asupra privitorului; versantul cel mai accesibil era o clină accidentată, plină de pietroaie, pe care nici astăzi arheologii nu reușesc să o urce, iar pe vremea aceea era urcată pe niște scărițe secrete scobite În spirală În stâncă, așa ca și cum un măr fosil ar fi fost scobit de miez, și pe care un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]